Conducerea unui vehicul având permisul de conducere suspendat

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel ORADEA Hotărâre nr. 521 din data de 27.09.2017

DREPT PENAL

Conducerea unui vehicul având permisul de conducere suspendat

- art. 102 alin. 3 lit. a) și art. 111 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002

În cazul în care inculpatul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 adică conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune, odată cu constatarea contravenției, polițistul rutier aplică alături de sancțiunea principală și pe cea complementară a suspendării dreptului de a conduce. Concomitent, polițistul rutier reține permisul de conducere în baza art. 111 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 și eliberează o dovadă înlocuitoare a permisului de circulație. Aceasta este fără drept de circulație, iar suspendarea dreptului de a conducere operează chiar din momentul întocmirii procesului verbal. Inculpatul nu poate invoca credibil că nu a știut momentul de la care începe să curgă suspendarea dreptului de a conduce. Acest moment este indicat în mod expres în O.U.G. nr. 195/2002, iar cunoașterea acesteia este dovedită, inculpatul dobândind permisul de conducere după susținerea unui examen, la care una dintre probe este verificarea cunoștințelor în materia legislației rutiere.

Decizia penală nr. 521 din 27.09.2017

Prin sentința penală nr. 371 din 11 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria (...), în temeiul art. 396 alin. 4 și 10 Cod procedură penală s-a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare pentru inculpatul (...), fiul lui (...), născut la data de (...) în (...), jud. (...), domiciliat în (...), str. (...), jud. (...), CNP (...) pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul având permisul de conducere suspendat prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 83 Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei de 4 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit potrivit art. 84 Cod penal.

În temeiul art. 85 Cod penal a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 404 alin. 3 Cod procedură penală i s-a atras atenția că în caz de săvârșire a unei alte infracțiuni sau a nerespectării obligațiilor impuse se va dispune revocarea amânării aplicării pedepsei.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. (...)/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...) din data de 12.12.2016 înregistrat sub număr (...) s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului (...) pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul având permisul de conducere suspendat prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: la data de 25.05.2016, în jurul orei 22:45, inculpatul (...) a condus autoturismul marca "Volkswagen";, având nr. de înmatriculare (...), pe DN19, raza localității (...), jud.(...), având permisul suspendat.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiuni flagrante (f.7-8), dovadă de circulație (f.12), cazier contravențional (f.14), bilet de externare medicală (f.17), declarație inculpat (f.23-26), declarație suspect (f.30-33), cazier judiciar (f.34).

În cursul judecății inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii însă instanța a respins cererea inculpatului pentru motivele arătate în încheierea de ședință din data de 04.04.2017.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penale instanța a reținut următoarele:

I. În fapt,

a. La data de 25.05.2016, ora 2.35, inculpatul (...) a fost depistat de organele de poliție conducând autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare (...), având o alcoolemie de 0,11 mg/l motiv pentru care i-a fost suspendat permisul pe o perioadă de 90 de zile.

În acest sens inculpatului i-a fost eliberată o dovadă fără drept de circulație (f.12).

b. În aceeași zi, în jurul orelor 22.45, organele poliție au oprit în loc. (...), pe DN19, autoturismul marca Volksvagen cu numărul de înmatriculare (...).

Procedând la identificarea conducătorului auto s-a stabilit că acesta se numește (...), iar în urma verificărilor efectuate în evidențele posesorilor de permis de conducere s-a constatat că acesta are permisul de conducere suspendat. (proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante f.7-8, proces verbal f.15).

Fiind audiat cu ocazia constatării infracțiunii flagrante inculpatul a arătat că are dreptul de a conduce suspendat din data de 25.05.2016 de la orele 02.35, pe o perioadă de 90 de zile fiindu-i reținut permisul de conducere pentru consum de alcool. (proces verbal de constatare a infracțiuni flagrante f.7-8).

Ulterior, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății inculpatul a declarat că după eliberarea dovezii înlocuitoare nu a știut că nu mai are dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice.

II. În drept, fapta inculpatului (...) care la data de 25.05.2016, în jurul orei 22:45 a condus autoturismul marca "Volkswagen";, având nr. de înmatriculare (...), pe DN19, raza localității (...), jud.(...), având permisul suspendat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul având permisul de conducere suspendat prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este reprezentat de conducerea de către inculpat a autoturismului Volkswagen";, având nr. de înmatriculare (...), pe DN19, având permisul de conducere suspendat.

Urmarea socialmente periculoasă constă în atingerea adusă valorii sociale reprezentate de siguranța circulației.

Pe latură subiectivă, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, în forma prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b) Cod penal.

Inculpatul nu se poate prevala de necunoașterea legii pentru a fi exonerat de răspunderea penală. Inculpatul, în calitate de conducător auto, care a absolvit cursurile unei școli auto, care cuprind și o parte de legislație, trebuia să cunoască că, conducerea unui vehicul sub influența alcoolului duce la suspendarea permisului fără drept de circulație.

IV. La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret instanța a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu are abateri grave a regulilor de circulație, este integrat social având un loc de muncă, este căsătorit și are în întreținere un copil minor.

Pentru aceste motive, instanța a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 4 luni închisoare.

În continuare, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 83 Cod penal, privind amânarea aplicării pedepsei.

Instanța nu a mai analizat în detaliu condițiile prev. de art. 83 alin. 1 lit. a) - c) și alin. 2 Cod penal, îndeplinirea acestora rezultând din considerentele de mai sus.

În ceea ce privește ultima condiție, aceea prevăzută la lit. d), instanța a reținut că amânarea aplicării pedepsei se poate dispune dacă în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În acest sens, s-a reținut că anterior comiterii faptei inculpatul nu a mai fost implicat în comiterea de fapte penale, a avut tot timpul o viață onestă, însă din nesocotință și pe fondul unor factori declanșatori a comis infracțiunea din prezenta cauză.

De asemenea, s-a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, integrarea socială a inculpatului, aspecte care duc la concluzia că o condamnare nu este oportună în cazul inculpatului.

În temeiul art. 83 Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei de 4 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit potrivit art. 84 Cod penal.

Astfel, în temeiul art. 85 Cod penal a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 404 alin. 3 Cod procedură penală i s-a atras atenția că în caz de săvârșire a unei alte infracțiuni sau a nerespectării obligațiilor impuse se va dispune revocarea amânării aplicării pedepsei.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Apelul declarat:

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) și inculpatul (...).

În motivele sale de apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale nr. 371 din 11 aprilie 2017 pronunțate de Judecătoria (...) pentru motive de nelegalitate și netemeinicie în sensul aplicării unei pedepse în limite legale dat fiind faptul că procedura abreviată solicitată de inculpat a fost respinsă de către instanța de fond, reținându-se în mod greșit aplicabilitatea sa.

S-au susținut de asemenea și motivele de netemeinicie a hotărârii pronunțate de instanța de fond solicitându-se a se aprecia că amânarea aplicării pedepsei cu închisoarea sau amenda pe un termen de supraveghere de 2 ani nu este aptă să realizeze scopul pedepsei penale, respectiv prevenirea săvârșirii de infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de regulile de conviețuire socială și aplicarea unei pedepse just individualizate cu amenda, cu executarea acesteia, în limitele prevăzute de art. 61 alin. 1 și 4, lit. c) Cod penal.

În motivele de apel înaintate, inculpatul (...) prin apărător ales a solicitat desființarea în totalitate a sentinței penale nr. 371 din 11 aprilie 2017 pronunțate de Judecătoria (...) și a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 și art.16 alin. 1, lit. b), teza II-a Cod procedură penală urmând a se reține că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de legea penală.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor de apel invocate de apelant, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 Cod de procedură penală și art. 420 alin. 10 Cod de procedură penală, Curtea a constatat următoarele:

Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță pe baza probelor administrate în cauză.

Inculpatul (...) a solicitat ca judecarea sa să aibă loc în baza procedurii abreviate, declarând că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa. Prin declarația dată (fila 7 dosar fond) inculpatul recunoaște faptul conducerii autoturismului pe drumurile publice, dar neagă faptul că ar fi cunoscut faptul că nu are dreptul de a conduce. Cererea sa a fost corect respinsă de prima instanță, nefiind îndeplinite toate cerințele legale. Astfel, pentru a fi admisă cererea de judecare în procedura simplificată trebuie, printre alte condiții, ca recunoașterea săvârșirii faptei/faptelor să fie totală, adică atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective. Procedura abreviată nu poate fi aplicată dacă inculpatul recunoaște fapta în materialitatea sa, dar nu și forma de vinovăție. Or, în speța de față, inculpatul a recunoscut faptul conducerii autoturismului pe drumurile publice, dar neagă faptul că ar fi cunoscut că dovada înlocuitoare a permisului de conducere este fără drept de circulație, prin urmare neagă faptul că ar fi acționat cu intenție.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă în esență, următoarea stare de fapt:

În data de 25.05.2016, la ora 2.35, inculpatul conducând autoturismul VW Passat cu numărul de înmatriculare (...), pe raza localității (...), a fost oprit de un echipaj de poliție care l-a testat cu aparatul etilotest. Întrucât a reieșit că avea o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,11 mg/l, s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile eliberându-i-se dovadă fără drept de circulație (fila 12 dosar urmărire penală). Inculpatului i s-a comunicat și verbal că are dreptul de a conduce suspendat, fapt recunoscut de acesta.

Cu toate acestea, în aceeași zi, în jurul orelor 22.45, inculpatul a condus din nou autoturismul pe raza localității (...), fiind oprit de un echipaj al poliției rutiere.

Faptul conducerii pe drumurile publice a autoturismului de către inculpat rezultă din declarația acestuia de recunoaștere.

Faptul că inculpatul avea dreptul de a conduce suspendat rezultă din dovada înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulație (fila 12 dosar urmărire penală). Inculpatul recunoaște că în momentul ridicării permisului și eliberării dovezii i s-a comunicat că s-a luat măsura suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, dar nu a verificat dacă dovada este sau nu cu drept de circulație pentru o perioadă determinată.

Apărarea sa - necunoașterea momentului de la care începea să curgă perioada de suspendare - este nefondată. Inculpatul săvârșise contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a) din OUG nr. 195/2002 adică conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune. În această situație, odată cu constatarea contravenției, polițistul rutier aplică alături de sancțiunea principală și pe cea complementară a suspendării dreptului de a conduce. Concomitent, polițistul rutier reține permisul de conducere în baza art. 111 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002 și eliberează o dovadă înlocuitoare a permisului de circulație. Aceasta este fără drept de circulație, iar suspendarea dreptului de a conducere operează chiar din momentul întocmirii procesului verbal în situația în care este vorba, printre altele, de contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a) din OUG nr. 195/2002. În consecință, dreptul de a conduce al inculpatului, în speță, fusese suspendat începând cu data de 25.05.2016, la ora 2.35. Inculpatul nu poate invoca credibil că nu a știut momentul de la care începe să curgă suspendarea. Așa cum s-a arătat anterior, acest moment este indicat în mod expres în O.U.G. nr. 195/2002, iar cunoașterea acesteia este dovedită, inculpatul dobândind permisul de conducere după susținerea unui examen, la care una dintre probe este verificarea cunoștințelor în materia legislației rutiere.

Față de acest probatoriu, Curtea a considerat că fapta inculpatului este tipică, fiind întrunite atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul având dreptul de a conduce suspendat. Prin urmare, apelul formulat de inculpat, prin care se solicită achitarea sa în baza art. 16 lit. b) teza a II-a Cod de procedură penală, este nefondat.

Apelul parchetului vizează cuantumul pedepsei, incidența cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală și neîndeplinirea condițiilor privind amânarea aplicării pedepsei.

În ceea ce privește pedeapsa stabilită de prima instanță, Curtea a constatat că aceasta este sub minimul special prevăzut de lege. Coborârea sub acesta este posibilă doar în situația în care sunt incidente cauze de reducere a limitelor de pedeapsă. Prima instanță a aplicat dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală. Această cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă se aplică atunci când judecata are loc în procedura recunoașterii vinovăției sau atunci când în urma respingerii cererii inculpatului de aplicare a procedurii abreviate, după efectuarea cercetării judecătorești, instanța reține aceeași stare de fapt ca cea recunoscută de inculpat. În speță, prima instanță a respins cererea inculpatului de judecare în procedura abreviată. Hotărârea instanței de fond nu conține nici un argument pentru a justifica reținerea incidenței art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală. Nu poate fi însă vorba de reținerea unei stări de fapt ca cea recunoscută de inculpat, deoarece așa cum s-a arătat anterior, acesta invocă lipsa de vinovăție, or cele expuse mai sus demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul a acționat cu intenție, fie ea și indirectă.

Prin urmare, se impune înlăturarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală și majorarea pedepsei stabilită de prima instanță de la 4 luni la 6 luni, individualizare ce corespunde criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal.

Contrar susținerilor parchetului care apreciază că se impune condamnarea inculpatului, Curtea a reținut că analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că sunt îndeplinite condițiile subiective și obiective prevăzute de art. 83 Cod penal pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei.

Cu privire la condițiile obiective Curtea a constatat că:

a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de conducere unui vehicul având dreptul de a conduce suspendat, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal săvârșită de inculpat este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, așadar, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 3 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. 2 Cod penal.

b) pedeapsa stabilită de instanța de judecată este de 6 luni închisoare, deci încadrându-se în limita prevăzută de art. 83 alin. 1 lit. a) Cod penal.

Cu privire la condițiile subiective Curtea a constatat că:

a) inculpatul nu a fost anterior condamnat printr o hotărâre definitivă, la pedeapsa închisorii astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, nefiind cunoscut cu antecedente penale;

b) inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată și nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii sale la răspundere penală.

Curtea a considerat că fapta, nu este, în sine, de natură a duce la concluzia că este absolut necesară aplicarea imediată a unei pedepse, având în vedere modalitățile de individualizare a regimului sancționator reglementate de Noul Cod penal în care soluția de condamnare este ultima ratio, atunci când celelalte regimuri nu sunt apte să satisfacă testul proporționalității, precum și posibilitățile de îndreptare ale inculpatului.

Curtea a apreciat că pedeapsa stabilită sub aspectul modalității de executare a acesteia, este proporțională cu gravitatea faptei comise, iar reintegrarea socială a inculpatului este posibilă și fără a se dispune o soluție de condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, având în vedere că inculpatul este o persoană în vârstă de 43 de ani care nu este cunoscută cu antecedente penale și care este integrată social, având un loc de muncă și o poziție procesuală adecvată. În aceste condiții, față de atitudinea de respectare a exigențelor legale de către inculpatul aflat la vârsta adultă de mijloc, Curtea a opinat că stabilirea unei pedepse și măsurile de supraveghere care se vor lua față de inculpat sunt apte să conducă la împlinirea scopului educativ și coercitiv al pedepsei, fără aplicarea imediată a acesteia.

Față de cele de mai sus, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul (...) împotriva Sentinței penale nr. 371/11.04.2017 a Judecătoriei (...).

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) împotriva Sentinței penale nr. 371/11.04.2017 a Judecătoriei (...).

A desființat hotărârea atacată și rejudecând cauza:

A înlăturat dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

A majorat pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului (...), pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul având permisul de conducere suspendat prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal, de la 4 luni închisoare, la 6 luni închisoare.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului parchetului au rămas în sarcina statului.

← Stabilire incompletă a stării de fapt. casare cu trimitere în...  Anulare convenţie matrimonială încheiată între soţi,... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

    Comentarii despre Conducerea unui vehicul având permisul de conducere suspendat