Stabilire incompletă a stării de fapt. casare cu trimitere în vederea completării probaţiunii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 157 din data de 11.10.2017
Prin sentința civilă 3842 din 11.05.2016, pronunțată de Judecătoria (...), s-a admis în parte acțiunea reclamanta (...) (...) în contradictoriu cu pârâtul (...) (...) JR, având ca obiect sistare de indiviziune.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra terenului în suprafață de 600 mp identificat cu nr. topografic (...)/4 înscris în CF (...) (...).
S-a dispus atribuirea în natură a imobilului în suprafață de 600 mp identificat cu nr. topografic (...)/4 înscris în CF (...) (...) reprezentând în natură teren intravilan situat în (...) str. (...) județul (...) în favoarea pârâtului (...) (...) JR.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 21000 Euro cu titlu de sultă în favoarea reclamantei.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere data inițială la care părțile au investit instanța cu cererea de chemare în judecată, măsura disjungerii cererii de ieșire din indiviziune fiind luată pentru buna soluționare a dosarului, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile Vechiului Cod de Procedură Civilă respectiv dispozițiile Vechiului cod civil astfel cum rezultă din cuprinsul art. 66 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a dispozițiilor Noului Cod Civil.
În fapt în cadrul prezentului dosar instanța a fost investită cu pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună sistarea stării de indiviziune existentă între părți cu privire la imobilul identificat cu nr. topo (...)/4 înscris în CF (...) (...) situat în (...) str. (...) Județul (...), conform cotelor de proprietate care le revin astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 1395/27.91.2012 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar (...)/2009 rămasă definitivă în urma pronunțării Deciziei Tribunalului nr. 423/17.12.2012 și irevocabilă prin Decizia nr. 4994/23.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel (...).
Instanța de fond a reținut faptul că prin sentința civilă nr. 1395/27.91.2012 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar (...)/2009, instanța a constatat că în masa succesorală rămasă în urma defunctului (...) (...) senior decedat la data de 05.01.1999 se include și cota de ½ din terenul în suprafață totală de 2893/3293 identificat cu nr. topo (...)/4 și (...)/2/I înscris în CF colectivă nr. (...) (...) și CF individuală (...) (...), alături de bunurile înscrise în certificatul de moștenitor nr. (...).2007 emis de BNP (...) (...).
A constatat că au calitate de moștenitori ai defunctului (...) (...) senior, reclamanta (...) (...) și pârâtul (...) (...) JR în calitate de descendenți de gr. I în cota de 3/8 parte fiecare și (...) (...) în calitate de soție supraviețuitoare în cota de 2/8.
A dispus intabularea dreptului de proprietate în CF colectivă nr. (...) (...) și CF individuală (...) (...) a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, a pârâtului și a numitei (...) (...), asupra cotei de ½ ce a aparținut defunctului (...) (...) JR , în cotele menționate la alineatul precedent (câte 3/16 reclamanta și pârâtul și 2/16 (...) (...) cu titlu de moștenire.
A constatat că pârâtul (...) (...) jr. are calitate de unic moștenitor al defunctei (...) (...) decedată la data de (...).2007, dispunând compensarea cheltuielilor de judecată.
Sentința a rămas definitivă în urma pronunțării Deciziei Tribunalului nr. 423/(...).2012 respectiv a Deciziei nr. 4994/23.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel (...).
Instanța de fond a reținut faptul că ambele părți au calitatea de coproprietari aflați în indiviziune cu privire la terenul identificat cu nr. topo (...)/4 înscris în CF (...) (...) situat în (...) str. (...) Județul (...) imobil cu o suprafață de 3020 mp astfel cum rezultă din precizarea depusă de domnul expert la fila 171 din dosarul nr. (...)/2009 anexat la prezentul dosar, în cotele stabilite prin hotărârile anterior menționate.
Prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei la fila 95 domnul expert a propus trei variante de sistarea indiviziunii.
Astfel prin prima variantă de lotizare propusă identificată prin schița depusă la fila 96 lotul de 2420 mp cuprinzând și casa se atribuie pârâtului (...) (...) JR iar lotul în suprafață de 600 mp se atribuie reclamantei (...) (...), ambele loturi având front stradal la str. (...).
Instanța de fond a reținut faptul că această variantă nu este agreată de către pârât deoarece acesta a construit un solar pe această suprafață dar mai ales deoarece ar împiedica accesul acestuia la grădina din spatele casei, astfel cum rezultă din schiță. Totodată raportat la frontul stradal de 8 metri, expertul arată că ar fi imposibilă obținerea unei autorizații de construcție conform normelor de urbanism în vigoare la momentul actual.
Cea de-a doua variantă de lotizare propusă de pârât (schița depusă la fila 97) presupunea instituirea unei servituți de trecere asupra terenului identificat cu nr. cadastral (...)/3 teren având destinația de drum privat aflat în proprietatea numiților (...) și (...), astfel cum rezultă din adresa Primăriei (...) respectiv precizarea domnului expert depusă la fila 120.
Cea de-a treia variantă propusă de domnul expert o constituie formarea unui singur lot în suprafață de 3020 mp lot care să fie atribuit pe seama pârâtului (...) (...) JR, cu plata unei sulte egalizatoare de 21000 Euro.
Prin completarea la raportul de expertiză depus la dosarul cauzei la filele 131-132 domnul expert a depus o nouă variantă de lotizare conform schiței prin care pârâtului îi revenea în proprietate un lot de 2272 mp, reclamantei un lot de 452 mp iar un lot în suprafață de 296 mp aflat în coproprietatea părților în cote egale de ½, lotul având destinația de drum privat.
Reclamanta (...) (...) a solicitat sistarea indiviziunii în sensul atribuirii întregului lot pe seama pârâtului cu obligarea acestuia la plata unei sulte egalizatoare de 21000 Euro reprezentând contravaloarea suprafeței de 600 mp care îi revine conform Sentinței definitive pronunțate în dosarul (...)/2009. Pârâtul (...) (...) JR a solicitat instanței să dispună sistarea indiviziunii conform completării depuse de domnul expert la data de 12 aprilie 2016.
În conformitate cu prevederile art. 728 din Vechiul Cod Civil nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, coproprietarii putând solicita oricând ieșirea din indiviziune.
Instanța de fond a reținut faptul că principiul ce guvernează materia partajului este acela al împărțelii în natură a bunurilor, conform art. 673 indice 5 Cod de procedură civilă. O excepție de la acest principiu este cea reglementată de art. 673 indice 10 din Cod de procedură civilă care arată că în cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă dar ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia sar ar modifica în mod păgubitor destinația economică a bunului instanța urmează să dispună atribuirea bunului uneia dintre părți cu obligarea acesteia la plata unei sulte egalizatoare.
În cazul de față instanța de fond a apreciat că nu se poate dispune împărțirea în natură a imobilului fără ca astfel să se aducă o diminuare a valorii terenului dar mai ales fără ca astfel să nu se aducă atingere destinației terenului.
Prin raportul de expertiză astfel cum a fost el completat d-l expert a formulat în fapt trei variante de împărțire în natură a terenului prin formarea de loturi cuvenite părților din prezentul dosar și o variantă de atribuire integrală a terenului pe seama pârâtului.
Astfel instanța de fond a reținut că partajarea terenului conform primei variante propusă de domnul expert (schița depusă la fila 96) nu poate fi realizată având în vedere faptul că astfel pârâtul nu ar mai avea acces la terenul situat în spatele casei respectiv datorită faptului că lotul atribuit reclamantei cu un front stradal de 8 metri nu ar corespunde criteriilor stabilite de instituțiile abilitate pentru eliberarea autorizațiilor de urbanism.
Varianta nr. doi de lotizare a fost înlăturată de instanța de fond deoarece aceasta ar presupune instituirea unei servituți de trecere asupra terenului identificat cu nr. cadastral (...)/3 teren având destinația de drum privat aflat în proprietatea numiților (...) și (...), astfel cum rezultă din adresa Primăriei (...) respectiv precizarea domnului expert depusă la fila 120.
Cea de-a treia variantă de împărțire în natură este cea propusă prin completarea la raportul de expertiză depusă la dosar la filele 131-132 prin care pârâtului îi revine în proprietate un lot de 2272 mp, reclamantei un lot de 452 mp iar un lot în suprafață de 296 mp urmează să rămână în coproprietatea părților în cote egale de ½, lotul având destinația de drum privat.
Instanța de fond a reținut faptul că în cazul în care s-ar dispune sistarea stării de indiviziune în această modalitate s-ar duce la diminuarea valorii economice a lotului care urmează a fi atribuit reclamantei, imposibilitatea folosirii acestuia cu destinația de loc de casă raportat la normele de urbanism în vigoare la momentul actual. De altfel instanța de fond a reținut că aceste concluzii au fost formulate și de domnul expert în cadrul dosarului (...)/2009 prin poziția exprimată față de completarea raportului de expertiză depus la fila 171 din acest dosar atașat la prezentul.
Raportat la aceste considerente instanța de fond a reținut că în cazul de față nu se poate dispune împărțirea imobilului în natură, sens în care a dispus atribuirea în natură a imobilului în suprafață de 600 mp identificat cu nr. topografic (...)/4 înscris în CF (...) (...) reprezentând în natură teren intravilan situat în (...) str. (...) județul (...) în favoarea pârâtului (...) (...) JR cu obligarea acestuia la plata unei sulte egalizatoare în cuantum de 21000 Euro, ținând cont de valoarea unui metru pătrat de teren indicată de domnul expert prin raportul de expertiză întocmit.
Având în vedere obiectul dosarului ținând cont de faptul că soluția profită ambelor părți instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, apelantul (...) (...) JR.
Prin decizia civilă nr. 1341/A din 16 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/2012, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul (...) (...) JR, în contradictoriu cu intimata (...) (...), împotriva sentinței civile nr. 3842 din 11.05.2016, pronunțată de Judecătoria (...), care a fost păstrată în totalitate.
Apelantul a fost obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei în favoarea intimatului.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a avut în vedere următoarele aspecte:
Părțile au calitatea de coproprietari aflați în indiviziune cu privire la terenul identificat cu nr. topo (...)/4 înscris în CF (...) (...) situat în (...) str. (...) Județul (...), imobil cu o suprafață de 3020 mp .
Disputa părților a privit doar modalitatea de partajare respectiv, varianta aleasă de instanța de fond, variantă cu care apelantul nu a fost de acord.
În fapt, în cauza s-au efectuat variante de partajare, modalitatea prin care prima instanță a dispus sistarea starii de indiviziune a imobilului prin atribuirea în intregime a imobilului către apelant cu obligarea acestuia la plata sultei în favoarea intimatei, Tribunalul o apreciază ca fiind corectă, soluția fiind dată cu respectarea dispozitiilor legale aplicabile în materie.
Tribunalul a reținut că, prima instanță a analizat fiecare variantă din expertiza efectuată, argumentând punctual poziția raportat la concluziile expertului și motivând soluția pronunțată în cauză raportat la situația de fapt efectivă, descrisă și în concluziile expertului.
Astfel, s-a reținut faptul că principiul ce guvernează materia partajului este acela al împărțelii în natură a bunurilor, conform art. 673 indice 5 Cod de procedură civilă. O excepție de la acest principiu este cea reglementată de art. 673 indice 10 din Cod de procedură civilă care arată că în cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă dar ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia sar ar modifica în mod păgubitor destinația economică a bunului instanța urmează să dispună atribuirea bunului uneia dintre părți cu obligarea acesteia la plata unei sulte egalizatoare.
În speță, instanța de fond a apreciat în mod corect și legal că nu se poate dispune împărțirea în natură a imobilului fără ca astfel să se aducă o diminuare a valorii terenului dar mai ales fără ca astfel să nu se aducă atingere destinației terenului.
Prin raportul de expertiză astfel cum a fost el completat s-au întocmit trei variante de împărțire în natură a terenului prin formarea de loturi cuvenite părților din prezentul dosar și o variantă de atribuire integrală a terenului pe seama pârâtului.
Astfel cum corect s-a reținut de instanța de fond, partajarea terenului conform primei variante propusă de domnul expert (schița depusă la fila 96) nu poate fi realizată având în vedere faptul că astfel pârâtul nu ar mai avea acces la terenul situat în spatele casei respectiv datorită faptului că lotul atribuit reclamantei cu un front stradal de 8 metri nu ar corespunde criteriilor stabilite de instituțiile abilitate pentru eliberarea autorizațiilor de urbanism.
Tribunalul a mai reținut că, în ceea ce privește varianta nr. 2 de lotizare a fost înlăturată de instanța de fond deoarece aceasta ar presupune instituirea unei servituți de trecere asupra terenului identificat cu nr. cadastral (...)/3 teren având destinația de drum privat aflat în proprietatea numiților (...) și (...), astfel cum rezultă din adresa Primăriei (...) respectiv precizarea domnului expert depusă la fila 120, iar cea de-a treia variantă de împărțire în natură este cea propusă prin completarea la raportul de expertiză depusă la dosar la filele 131-132 prin care pârâtului îi revine în proprietate un lot de 2272 mp, reclamantei un lot de 452 mp iar un lot în suprafață de 296 mp urmează să rămână în coproprietatea părților în cote egale de ½, lotul având destinația de drum privat.
În cazul în care s-ar dispune sistarea stării de indiviziune în această modalitate solicitată de apelant, s-ar ajunge la diminuarea valorii economice a lotului care urmează a fi atribuit reclamantei, imposibilitatea folosirii acestuia cu destinația de loc de casă raportat la normele de urbanism în vigoare la momentul actual. De altfel, aceste concluzii au fost formulate și de domnul expert în cadrul dosarului (...)/2009 prin poziția exprimată față de completarea raportului de expertiză depus la fila 171 din acest dosar atașat la prezentul.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că varianta propusă de apelant duce la o diminuare a valorii terenului dar mai ales aduce atingere destinației terenului întrucât se ajunge la imposibilitatea folosirii acestuia cu destinația de loc de casă raportat la normele de urbanism în vigoare la momentul actual.
Pentru toate considerentele de mai sus, constatând legalitatea hotărârii de fond și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, apelantul a fost obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva deciziei civile nr. 1341/A/2016 din 16l.12.2016 a Tribunalului (...) a declarat recurs recurentul (...) (...) JR. solicitând, în principal a se dispune casarea deciziei din apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul (...) în vederea administrării de probe noi, și, ulterior, sistarea stării de indiviziune a imobilului cu nr. top. (...)/4 în natură, conform variantei a III-a, identificată în varianta depusă la dosar de expert pentru termenul din 13.04.2016 sau potrivit unei noi variante de sistare, tot în natură.
În subsidiar s-a solicitat în temeiul art. 312 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și art. 673 ind. 1 și următoarele Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de apel, respectiv sistarea stării de indiviziune conform variantei a III-a, identificată în varianta depusă la dosar de expert pentru termenul din 13.04.2016, cu stabilirea unei eventuale sulte, în măsura în care s-ar aprecia că valoarea lotului atribuit intimatei este diminuată, sau varianta a II-a propusă de expert, cu instituirea unei servituți de trecere pe lotul ce urmează a-i fi atribuit lui.
S-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, subliniind că în speță este posibilă, chiar și obligatorie, împărțirea în natură a imobilului teren supus partajului.
Arată că în cauză nu a fost dovedită eventuala diminuare a valorii lotului ce se propune a fi atribuit intimatei, nefiind administrate probe din care să rezulte dacă se poate vorbi de o diminuare valorică, iar în măsura în care există posibilitatea, să se stabilească cuantumul diminuării.
Pe de altă parte, arată că nu s-a dovedit imposibilitatea folosirii terenului ca lot de casă, subliniind faptul că nici o normă de urbanism nu interzice edificarea de construcții în zona imobilului cu nr. top. (...)/4, adică pe strada (...), în intravilanul orașului (...), între case.
Învederează că, în vederea edificării de construcții, singurul aspect ce trebuie dovedit este existența unei căi de acces sau instituirea unei servituți de trecere ce poate reprezenta o cale de acces la lotul nou creat.
Arată că este de acord și se obligă să acorde servitute de trecere pe proprietatea sa și în situația atribuirii intimatei reclamante a lotului de 600 mp creat potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză.
Mai arată în continuare că, după cum rezultă și din schița - plan de amplasament, depusă la dosar odată cu concluziile din apel, respectiv ortofotoplanul zonei, pe parcelele învecinate sunt edificate case de locuit, chiar mai sus de poziția la care a fost creat lotul, conform variantelor a II-a și a III-a din raportul de expertiză.
Tot potrivit aceleiași schițe plan, chiar la imobilul casă învecinat, accesul se face pe nr. top. (...)/3 - drum cu o lățime mai mică de 4 m, astfel că și ideea lipsei de acces este netemeinică.
Solicită să se aibă în vedere faptul că variantele propuse de expert nu s-au lovit de obiecțiuni reale, temeinice, din partea intimatei. Aceasta s-a mulțumit să solicite obligarea sa la sultă, cu toate că a probat cu înscrisuri faptul că nu are venituri de natură să conducă la achitarea unei sulte de 21.000 euro, acesta fiind motivul pentru care a solicitat partajul în natură, ori instanța era obligată să caute variante de partajare în natură, ținând seama de dispozițiile art. 673 ind. 5 alin. 2 Cod procedură civilă, care stabilește că instanța va face împărțeala în natură.
Apreciază că în respectarea dispozițiilor art. 673 ind. 5 alin. 2 Cod procedură civilă era obligatoriu ca cel puțin în apel să fie create variante subsidiare de partajare în natură, însă cererea formulată în acest sens a fost respinsă.
În cele din urmă arată că, prin modul în care a fost admisă acțiunea este prejudiciat, ajungând ca la o vârstă de aproape 70 de ani să trebuiască să-și vândă casa sau să fie executat silit, motivat de imposibilitatea obiectivă de plată a unei sume enorme de 21.000 euro, sumă pe care nu va fi în măsură să o achite.
La dosar a depus întâmpinare intimata (...) (...) solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că toate motivele de recurs invocate de către recurent reprezintă motive de netemeinicie și nu de nelegalitate, neîncadrându-se în cazul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă.
Recurentul apreciază astfel că nu au fost administrate probe sau au fost apreciate greșit probele administrate în cauză și făcând propria lui analiză și reapreciere a ajuns la concluzia finală că hotărârea primei instanțe, cât și cea pronunțată de instanța de apel, sunt nelegale și netemeinice.
Arată că se opune oricărei modalități de sistare a indiviziunii în varianta solicitată de recurent, orice partajare diminuează suprafața de 600 mp, ceea ce ar cauza o scădere importantă a valorii bunului cuprins în lotul ce ar reveni intimatei și nu în ultimul rând, s-ar modifica în mod păgubitor destinația economică a bunului respectiv, aspecte ce ar cauza intimatei un prejudiciu.
Atât prima instanță cât și Tribunalul (...) au analizat fiecare variantă de expertiză efectuată, argumentând punctual poziția raportat la concluziile expertului, motivând soluția pronunțată în cauză, raportat la situația de fapt efectivă.
În ceea ce privește calea de acces prin terenul identificat cu nr. top. (...)/3, arată că acest teren are destinația de drum privat, aflat în proprietatea numiților (...).
Apoi, lotul creat în spate nu are aceeași utilitate ca și o parcelă cu frontul stradal, existând o diferență de nivel, lotul creat fiind situat în vârful dealului, în pantă, ceea ce presupune o diferență de nivel, utilizabil în aceste condiții doar ca și teren arabil.
De asemenea, utilitățile nu există, tragerea și legarea lor este extrem de costisitoare, cel puțin 250 lei/m utilitate, pe o distanță apreciabilă.
Legat de acces, arată că porțiunea propusă ca și drum este neamenajată, este teren arabil cu diverse edificate și culturi, ceea ce presupune costuri suplimentare.
Examinând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, instanța reține următoarele:
Tema pretențiilor și probațiunii în speța dedusă judecății o formează sistarea stării de indiviziune asupra imobilului teren identificat cu nr. top. (...)/4, înscris în CF nr. (...) (...), în suprafață de 3020 mp, asupra căruia părțile au calitatea de coproprietari, reclamantei (...) (...) revenindu-i suprafața de 600 mp, iar pârâtului (...) (...) JR. suprafața de 2420 mp.
Prin intermediul criticilor invocate în cadrul recursului, recurentul s-a declarat nemulțumit față de modalitatea de partaj aleasă de cele două instanțe, acesta susținând realizarea unui partaj în natură, care constituie regula în conformitate cu dispozițiile art. 673 ind. 5 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil cauzei.
Într-adevăr, după cum corect arată recurentul și cum de altfel au reținut și cele două instanțe, realizarea partajului în natură trebuie să constituie regula, celelalte modalități urmând a fi folosite doar în situația în care partajul în această manieră nu poate fi realizat.
Astfel, textul art. 673 ind. 5 Cod procedură civilă, care conține reglementarea de principiu a modalității de partaj, nu lasă nicio îndoială asupra imperativului partajului în natură atunci când acesta este posibil, textul stabilind în mod categoric faptul că "instanța va face partajul în natură";, așa încât prioritatea acestei modalități de împărțeală este evidentă.
În speță s-a constatat că prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert (...), s-au propus trei variante de partajare în natură, argumentele instanțelor în înlăturarea primelor două variante fiind fundamentate și pe cale de consecință, corecte.
Cât privește varianta a III-a, criticile recurentului cu referire la faptul că în cauză nu s-au administrat probe certe, din care să rezulte diminuarea valorii lotului ce se propune a fi atribuit intimatei, precum și în sensul imposibilității folosirii terenului ca loc de casă, s-a constatat a fi fondate.
Astfel, deși în fața instanței de apel apelantul pârât a solicitat administrarea de probe pentru stabilirea valorii loturilor cuvenite celor două părți, instanța le-a respins nejustificat, cu toate că stabilirea valorii imobilului supus partajului este de esența acestuia, stabilirea acestei valori fiind cu atât mai mult necesară în cauză, pentru a se asigura echilibrarea loturilor, în condițiile în care lotul ce i s-ar cuveni reclamantei în varianta III, este poziționat în spate, fără front stradal, asigurarea echivalenței valorice fiind reglementată în mod expres prin dispozițiile art. 673 ind. 5 Cod procedură civilă, text care prevede întregirea loturilor prin sultă, în situația în care acestea nu sunt egale în valoare.
De asemenea, nu s-au administrat probe din care să rezulte dacă în varianta III, bunul nu mai poate fi exploatat în funcție de destinația lui, respectiv dacă în această variantă i se modifică destinația din teren construibil în teren arabil, după cum rețin instanțele, probe care se impuneau a fi administrate, față de susținerile pârâtului, în sensul că lotul poate fi utilizat ca loc de casa, trimiterea făcută în cuprinsul considerentelor cu titlu generic la normele de urbanism, respectiv la concluziile formulate de dl. expert în cuprinsul raportului de expertiză din dosar nr. (...)/2009, - din care nu rezultă însă cu certitudine împrejurarea respectivă -, nefiind suficientă pentru a susține concluzia la care a atât judecătoria cât și tribunalul.
Prin urmare cum aceste aspecte nu au fost clarificate pe deplin în fața instanței de apel, împotriva hotărârii pronunțate nu se poate realiza un control judiciar eficient, hotărârea fiind nelegală din această perspectivă.
Pe de altă parte, în respectarea dispozițiilor art. 673 ind. 5 alin. 2 Cod procedură civilă s-a apreciat că se impunea a se stabili și alte variante de partajare pentru a se evita realizarea unui partaj inechitabil, cu nesocotirea principiilor care guvernează această materie, fiind necesară așadar completarea probațiunii și sub acest aspect, cu luarea în considerare a faptului că în cadrul recursului recurentul s-a declarat de acord cu formarea unui lot în suprafață de 600 mp, care să-i fie atribuit reclamantei, cu acordarea unei servituți de trecere în exclusivitate pe terenul proprietatea sa.
Așadar, cum în cauză este necesară completarea probațiunii, probe care nu pot fi administrate direct în recurs față de depozițiile imperative înscrise în art. 305 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă a fost admis recursul civil declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 1341/A din 16 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul (...), care a fost casată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul (...), urmând ca în rejudecare să se completeze probațiunea în sensul arătat, respectiv să se stabilească în ce măsură este posibilă realizarea unui partaj în natură cu luarea în considerare a tuturor variantelor de partajare, inclusiv cea propusă de către recurent prin intermediul recursului, în caz contrar urmând a se face aplicabilitatea dispozițiilor art. 673 ind. 10 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată urmând a fi avute în vedere la rejudecare.
| ← Cheltuieli de judecată datorate de pârât, dată fiind... | Conducerea unui vehicul având permisul de conducere suspendat → |
|---|
