conflict de competenţă . Jurisprudență Conflict negativ de competenţă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 696 din data de 24.04.2014
"Dispozițiile privitoare la executarea silită au drept scop nu numai de a pune la dispoziția celor interesați posibilitatea de realizare a drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau un titlu executoriu, în cazul în care debitorul nu le aduce la îndeplinire de bunăvoie, ci constituie în același timp o garanție procesuală a debitorului pentru prevenirea oricărui abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor. Ca atare, aceste dispoziții au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage nulitatea urmăririi, care nu poate fi acoperită în nici un mod.
Părțile pot alege o altă instanță de judecată în cazul în care legea permite acestora să deroge de la regulile de competență pe care le stabilește, respectiv în cazul competenței reglementate de norme dispozitive, nu însă și în cazul de față.
Curtea apreciază că, pentru determinarea instanței de executare, art.373 alin. 2 stabilește un singur criteriu, respectiv acela al locului unde se va și efectua executarea silită, instanța nevăzând un interes real al recurentei în a se judeca la o instanță pe raza căreia terțul are deschise alte subunități însă debitorul nu are deschise conturi";.
Domeniu - conflict de competență
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE - DOSAR NR.32588/3/2013 - DECIZIA CIVILĂ NR.696/24.04.2014)
Prin sentința civila nr.3025/15.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. 26249/299/2012, a fost admisă excepția necompetentei teritoriale și a fost declinata competenta de soluționare a contestației la executare prin care contestatorul SC "…"; SA Copsa Mica a solicitat anularea adresei de înființare a popririi și a procesului-verbal de actualizare a creanței, precum și a actelor de executare ulterioare, întocmite de BEJ T.V. în dosarul de executare nr.211/2012, în contradictoriu cu intimata SC "…"; SRL și terțul poprit "…";.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut ca, din înscrisurile de la dosar, precum și din susținerile contestatoarei, executarea silita are loc prin poprirea sumelor de bani deținute de către contestatoare la terțul poprit din București, iar la adresa instanței, aceasta a răspuns ca reclamanta-contestatoare are conturi deschise la Sucursala București sector 2 și Sucursala Târgu-Mureș.
Faptul ca în adresa de înființare a popririi s-a menționat sediul central al terțului poprit nu are relevanță, instanța de executare fiind instanța unde are loc efectiv executarea.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 04.03.2013, sub nr. 1005/300/2013, care, prin sentința civilă nr.14593/24.09.2013, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București și, constatând ivit conflictul negativ de competenta a dispus înaintarea dosarului Tribunalului București, în vederea soluționării conflictului.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut ca sediul terțului poprit reprezintă locul unde se desfășoară executarea silită atunci când poprirea este înființată asupra mai multor conturi bancare deschise la mai multe unități operaționale aparținând aceluiași terț poprit.
În acest sens, art. 454 alin.2 ind.3 C.pr. civ., prevede ca în cazul în care adresa de înființare a popririi se adresează unei unități operaționale a unei bănci, poprirea va fi înființată asupra conturilor pe care debitoarea urmărită le are deschise la acea unitate.
Așadar, numai în situația excepționala în care executorul judecătoresc se adresează unei anumite unități operaționale/sucursale, poprirea se va înființa numai asupra conturilor debitorului deschise la acea unitate operațională, altminteri, ori de cate ori executorul se adresează generic unui anumit terț poprit, acesta are obligația să înființeze poprirea asupra tuturor conturilor debitorului, indiferent de numărul și locul unităților operaționale la care s-au deschis conturilor.
Într-o asemenea situație, locul fiecărei unități operaționale nu mai prezintă relevanță, locul executării fiind însuși locul unde se găsește sediul central al terțului poprit.
În speță, sediul central al terțului poprit "…."; se afla în București, sector 1, nefiind făcută dovada că executorul judecătoresc s-ar fi adresat cu o cerere de înființare a popririi exclusiv asupra conturilor debitorului deschise la sucursala terțului poprit.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civila, la data de 07.10.2013, sub nr. 32588/3/2013.
Prin sentința civilă nr.1821/22.10.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a stabilit competenta de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea formulată, contestatoarea SC "….";SA Copsa Mica a solicitat anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 211/2012 de executorul judecătoresc T.V., în vederea realizării creanței cuprinse în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.142/2002, pronunțata în dosarul nr. 719/2002 de Curtea de Apel Alba Iulia.
În acest scop, prin adresa din data de 05.06.2012, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitoarei SC "…."; SA deschise la terțul poprit "…"; Bank.
Cu adresa nr.283/15.01.2013, "…."; SA a comunicat Judecătoriei Sectorului 1 București ca debitoarea are conturi deschise la sucursalele sale din București, sectorul 2 și Târgu Mureș.
Prin urmare, instanța a constatat că, în conformitate cu disp. art. 373 alin.2 C.pr. civ., Judecătoria Sectorului 2 București era instanța de executare, întrucât bunurile asupra cărora se efectuează executarea se afla în circumscripția sa, și, în aceasta calitate, îi revenea, în temeiul art. 400 alin.1 C.pr.civ., competența soluționării contestației la executare.
Instanța a apreciat că este corect ca, în situația în care în adresa de înființare a popririi se dispune înființarea popririi, în mod generic, asupra tuturor conturilor debitorului urmărit, terțul poprit are obligația de a indisponibiliza soldurile creditoare din toate conturile debitorului, însă, pentru determinarea instanței de executare art.373 alin.2 C.pr.civ. stabilește un singur criteriu, respectiv acela al locului unde se va efectua executarea silita. Așa fiind, tribunalul a apreciat că este lipsită de relevanță modalitatea de executare a măsurii popririi de către terțul poprit, singurul element care trebuie avut în vedere fiind locul executării efective, iar din acest punct de vedere se observă că Judecătoria Sectorului 1 București nu poate fi instanța de executare, în sensul art. 373 alin.2 C.pr. civ., deoarece debitoarea nu are conturi deschise la sucursalele "…"; Bank SA din circumscripția sa.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța, în temeiul art. 22 alin.1 și 5 C.pr. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea S.C. "…."; S.A. Copșa Mică, solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul stabilirii competenței de soluționare a contestației la executare formulată de către aceasta în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art.274 C.proc.civ. a solicitat obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivare, recurenta contestatoare a susținut nelegalitatea hotărârii în raport de greșita aplicare a dispoz.art.373 alin.2 C.proc.civ.
Recurenta a susținut că instanța de executare competentă teritorial să judece contestația la executare este judecătoria de la sediul unității centrale a terțului poprit, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București.
Competența teritorială a instanței de executare se stabilește în raport de dispozițiile art. 373 alin. (2) C.proc.civ., care prevăd faptul că "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel";.
Însă, recurenta contestatoare a precizat că trebuie făcută o distincție între adresele de înființare a popririi asupra tuturor conturilor unui debitor și adresele de înființare a popririi asupra conturilor deschise doar la o unitate operaționala a băncii.
În acest sens, trebuie observate dispozițiile art.454 alin.(23) C.proc.civ., potrivit cărora în cazul în care adresa de înființare a popririi se adresează unei unități operaționale a unei banei, poprirea va fi înființată asupra conturilor pe care debitoarea urmărita le are deschise la acea unitate".
Or, din interpretarea textului mai sus menționat rezultă cu evidență faptul că în situația în care executorul se adresează unei anumite unități operaționale/sucursale, poprirea se va înființa numai asupra conturilor deschise la acea unitate operaționala.
În cazul în care executorul judecătoresc se adresează generic unui anumit terț poprit, astfel cum este cazul în speță, acesta are obligația să înființeze poprirea asupra tuturor conturilor, indiferent de numărul și locul unităților operaționale la care sunt deschise conturi.
În acest ultim caz, locul fiecărei unități operaționale/sucursale nu mai prezintă relevanță, locul executării fiind însuși locul unde se afla sediul central al terțului poprit.
Astfel cum în mod corect a reținut Judecătoria Sectorului 2 București în hotărârea de declinare a competentei, sediul terțului poprit - unitatea centrală reprezintă locul unde se desfășoară executarea silită atunci când poprirea este înființată asupra mai multor conturi bancare deschise la mai multe unități operaționale aparținând aceluiași terț poprit.
Astfel, în situația în care executorul trimite adresa de înființare a popririi către terțul poprit - unitatea centrala în vederea popririi tuturor conturilor deschise la respectiva bancă, astfel cum este cazul în speță, aspectul în raport de care se stabilește competenta teritoriala a instanței de executare este acela al sediului unității centrale a băncii.
O altă interpretare ar conduce la situația absurdă în care, dacă ar exista mai multe sucursale la care debitorul ar avea conturi deschise, pentru contestarea popririi înființate la unitatea centrală asupra tuturor conturilor ar trebuie să fie depusă câte o contestație la fiecare instanță în a cărei circumscripție debitorul are conturi.
Judecătoria Sectorului 2 București ar fi fost instanța de executare competentă teritorial să judece contestația la executare doar în situația în care executorul judecătoresc s-ar fi adresat direct sucursalei din sectorul 2 București pentru înființarea popririi asupra contului deschis la respectiva unitate operaționala a terțului poprit.
Astfel, având în vedere că executarea silită urmează a se efectua prin poprirea conturilor contestatoarei deschise la "…"; Bank ce are sediul în București, sector 1, este de necontestat că instanța în circumscripția căreia urmează a se efectua executarea este Judecătoria Sectorului 1 București, aceasta fiind instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizând criticile de recurs în raport de actele și lucrările dosarului, dar și de dispozițiile legale incidente, constată următoarele:
Tribunalul București a fost sesizat cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 2 București cu privire la soluționarea contestației la executare formulate de către S.C. "…."; S.A. împotriva adresei de înființare a popririi emise la data de 05.06.2012 de către BEJ Tudor Vasile Petru, precum și a executării înseși inițiate de acest birou, în dosarul de executare nr.211/2002.
Curtea are în vedere că prin adresa contestată BEJ Tudor Vasile Petru a solicitat "…"; Bank, cu sediul în București, sector 1, înființarea popririi pentru recuperarea sumei totale de 10.248.069,37 lei, (ulterior precizată ca fiind de 5.296.371,98 lei), partea solicitând a se înțelege intenția sa de a solicita înființarea popririi asupra tuturor conturilor deschise la "…."; Bank.
Tribunalul a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București față de împrejurarea că debitoarea deține un cont deschis la o sucursala a "…."; Bank din București, Sectorul 2.
Curtea reține că prezentei cauze îi sunt incidente dispozițiile art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cu care: "contestația se introduce la instanța de executare";, acest articol reglementând competența materială a instanțelor în soluționarea contestațiilor la executare propriu-zise.
În legătură cu acest articol, Curtea urmează să aibă în vedere dispozițiile art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cu care: "Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel";.
Or, pentru cazul de față niciuna dintre părți și nici instanța nu a identificat vreo dispoziție legală derogatorie de la aplicarea dispoziției legale sus-indicate.
Pentru satisfacerea creanței creditoarei prin poprire, Curtea reține că devin aplicabile dispozițiile art.453 Cod de procedură civilă care prevăd că: "poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit".
Prin urmare, creditorul, alegând calea popririi pentru executarea silită, instanța competentă este instanța de la domiciliul sau sediul debitorului, ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
Dispozițiile privitoare la executarea silită au drept scop nu numai de a pune la dispoziția celor interesați posibilitatea de realizare a drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau un titlu executoriu, în cazul în care debitorul nu le aduce la îndeplinire de bunăvoie, ci constituie în același timp o garanție procesuală a debitorului pentru prevenirea oricărui abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor. Ca atare, aceste dispoziții au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage nulitatea urmăririi, care nu poate fi acoperită în nici un mod.
Cu alte cuvinte, competenta materială, dar și teritorială a instanței de executare astfel cum aceasta este stabilită prin articolele de drept la care s-a făcut referire mai sus, este reglementată de dispoziții imperative, de la care părțile nu pot deroga.
Or, părțile pot alege o altă instanță de judecată în cazul în care legea permite acestora să deroge de la regulile de competență pe care le stabilește, respectiv în cazul competenței reglementate de norme dispozitive, nu însă și în cazul de față.
Având în vedere că sus-numita creditoare a solicitat executarea silită a debitorului pe calea popririi, față de voința creditoarei care, se presupune, este pe deplin interesată ca executarea să capete finalitate, Curtea apreciază că Judecătoria sector 2 este competentă să soluționeze prezenta contestație la executare, ținând seamă de faptul că recurenta deține un cont deschis doar la o sucursala a "…."; Bank București, din sectorul 2 al municipiului București.
Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut că pentru determinarea instanței de executare art. 373 alin. 2 stabilește un singur criteriu, respectiv acela al locului unde se va și efectua executarea silită, instanța nevăzând un interes real al recurentei în a se judeca la o instanță pe raza căreia terțul are deschise alte subunități însă debitorul nu are deschise conturi, în speță Judecătoria sector 1 București în favoarea căreia a pledat recurenta.
Recurenta a solicitat a se face distincție între adresele de înființare a popririi asupra tuturor conturilor unui debitor și adresele de înființare a popririi asupra conturilor deschise doar la o unitate operațională a băncii.
Într-adevăr, art. 454 alin. 2 indice 2 dispune în sensul că în cazul în care se solicită înființarea popririi pentru toate conturile unei persoane juridice, inclusiv pentru conturile subunităților fără personalitate juridică ale acesteia, se vor indica elementele de identificare pentru fiecare titular de cont în parte, respectiv pentru fiecare subunitate a societății debitoare.
Or, din adresa înaintată de executorul judecătoresc nu rezultă o asemenea solicitare expresă și detaliere, cerută de textul de lege, singurul argument al recurentei fiind faptul că s-a adresat unității centrale, ceea ce nu acoperă întreaga exigență a legii.
Mai mult, în cazul de față, când instanța este chemată să stabilească asupra conflictului de competență dintre două instanțe de pe raza municipiului București, de vreme ce debitorul are deschis cont doar la sucursala terțului poprit situată în sectorul 2 din București, recurenta nici nu ar fi putut îndeplini această cerință concretă a legii în referire la vreo subunitate a terțului poprit de pe raza sectorului 1 București. Recurenta confundă situația în care un debitor are deschis cont la mai multe subunități ale acesteia, fără a avea relevanță dacă acesta are disponibil bănesc, cu cea în care debitorul nu are deschis cont decât la una dintre acestea.
Așa fiind nu poate fi primit argumentul recurentei în sensul că, adresându-se generic terțului poprit Piraeus Bank, acesta avea obligația de a înființa poprirea la toate subunitățile sale, inclusiv pe raza sectorului 1 București, care ar atrage competența teritorială a Judecătoriei sector 1 București, de vreme ce nu s-a făcut dovada că ar avea conturi deschise la vreuna dintre subunitățile de pe raza acestui sector, poprirea putând produce efecte doar în privința sumelor de bani datorate sau care vor fi datorate de terț debitorului.
Cum în prezenta speță nu poate fi vorba de înființarea popririi asupra mai multor conturi bancare, nefăcându-se dovada existenței acestor conturi bancare deschise la mai multe unități operaționale aparținând aceluiași terț poprit, pe raza municipiului București, singurul în discuție fiind cel deschis la o subunitate din raza sectorului 2 București, susținerile recurentei în sensul că unitatea centrală reprezintă locul unde se desfășoară executarea silită nu pot fi primite nici din această perspectivă.
În consecință, Curtea, în raport de considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
| ← Litigii cu profesioniştii – pretenţii- excepţia lipsei de... | succesiune, dreptul de sezină . Jurisprudență Succesiuni,... → |
|---|
