Contestaţie decizie de reţinere din salariu cu încălcarea dispoziţiilor art.169 din codul muncii
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 182 din data de 01.03.2016
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2015 sub nr. 7700/101/2015, contestatorul ES a chemat în judecată pe intimata CMR, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației și anularea Deciziei Nr.54/ 26.10.2015 emisă de angajatorul CMR ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive;
În motivare a arătat că a fost angajat al CMR cu contractul de muncă nr. 141/2003.
La data de 19.05.2014 a fost acuzat de angajatorul CMR că ar fi sustras din gestiunea locului de muncă Stația meteo B o cantitate de lemne de foc de 2,2276 m.c, și acesta a formulat plângere penală împotriva sa pentru acest fapt.
A arătat că această cantitate de lemn de foc a fost reținută de lucrătorii Postului de Poliție B în vederea confiscării, iar prin Ordonanța nr.892/P/2014 din 26.05.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S, menținută prin ordonanța nr.216/ll/2/2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul M și prin încheierea nr.105/ 07.10.2015 pronunțată în dosar nr.1422/313/2015 al Judecătoriei S, s-a dispus renunțarea la urmărire penală, astfel nu s-a pronunțat nici o hotărâre judecătorească definitivă care să stabilească vinovăția sa față de angajatorul ANM RA prin Sucursala CMR, astfel este evident că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.
Angajatorul invocă propria culpă în stabilirea acestui prejudiciu, având la dispoziție posibilitatea să dovedească că lemnele de foc îi aparțin și să le ridice de la Poliția B.
De asemenea în Decizia de imputare nu se specifică temeiul de fapt și drept pentru care se face imputarea și nici dovada contabilă că a fost prejudiciată de mine.
Conform normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului are loc dacă sunt îndeplinite următoarele condiții simultan:trebuie să existe un prejudiciu material produs angajatorului;acest prejudiciu să fie urmarea unei fapte a salariatului; această faptă să fie săvârșită cu vinovăție; între această faptă și prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate și ca ultimă condiție; această faptă să fie în legătură cu atribuțiile de serviciu prevăzute într-un contract de muncă valabil; în speță nefiind îndeplinite aceste condiții, în drept; decizia atacată nu îndeplinește condițiile de formă impuse prin ari 252 din Codul muncii fiind nulă de drept
În drept a întemeiat cererea pe prevederile art.253 și următoarele din Codul muncii.
Pârâta ANM RA B, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii introdusă ca neîntemeiata și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate în acest dosar.
În motivare a arătat că prin Decizia nr. 54/26.10.2015 față de contestator s-a recuperat suma de 205,5 lei reprezentând contravaloarea cantității de lemne de foc sustrasa de acesta din SM B unde își desfășura activitatea ca șef de stație meteo. Fapta de sustragere a fost comisă de contestator așa cum rezultă din dosarul penal întocmit împotriva acestuia, iar cu suma indicată unitatea a fost prejudiciată conform concluziilor organelor de cercetare penală, reprezentând contravaloare masa lemnoasă sustrasa din patrimoniul unității și confiscată de poliție.
A precizat că la data de 19.05.2014, contestatorul, pe atunci șef de stație și gestionar la Stația Meteo B a sustras o cantitate de lemne din incinta stației pentru a o duce la domiciliul său.
Sesizarea a fost făcută de numitul PCn, transmisă prin poșta și înregistrată sub. nr. 1222/27.05.2014, prin care ca vecin al Stației Meteo 1-a observat direct pe salariat când încărca 2 căruțe de lemne din curtea stației B și le trimitea cu doi căruțași în localitatea sa de domiciliu - S.
Acest incident a fost surprind de Politia B și s-a înregistrat în cercetare chiar la 19.05.2014, fiind soldat cu reținerea a doua căruțe de lemne confiscate și încredințate către Ocolul Silvic.
În urma celor declarate de căruțași poliția i-a contactat telefonic, raportându-se situația. Fiind interceptate căruțele, cei care le conduceau au declarat că la cererea șefului stației au făcut acest transport către loc. S unde domicilia salariatul, fără a cunoaște proveniența lemnelor, ci doar faptul că le încărcaseră din stație și de asemenea contestatorul luase aceasta decizie pentru că urma să aibă un control de la C.
Prin Decizia nr. 22/29.05.2014, emisă de directorul CMR O-LL s-a numit comisie de cercetare disciplinară compusă din președinte - SG, Adj. Șef S.M.A.C. C, membrii - DAS- contabil Șef-CMR O, LC-Economist 1, Secretar : MR - Spec. Res. Umane - Bir. Res. Umane. Din partea sindicatului a participat dl.CS -sindicatul Meteo C.
Comisia de cercetare disciplinara l-a convocat pe salariat să se prezinte la 02.06.2014, ora 10.00, la sediul, SM B în vederea cercetării disciplinare și pentru a da explicații și formula apărări, conform adresei nr.1251 din data de 30.05.2014, pentru care salariatul a semnat de primire la 02.06.2014.
Salariatul s-a prezentat pentru a da nota explicativă la data de 02.06.2014, în fața comisiei de disciplină și înregistrata sub. nr. 762 din 02.06.2014, comisia întocmind proces - verbal nr. 763/02.06.2014.
Ulterior s-a întocmit și proces-verbal de cercetare nr. 12/24.06.2014, prin care comisia a suspendat cercetarea disciplinara (având prevalenta caracterul penal al faptei) și a propus întocmirea plângerii penale și sesizarea organelor de cercetare penala. Unitatea prin director a formulat plângerea penală, a înregistrat-o la poliție și a dispus apoi suspendarea raporturilor de muncă.
Fapta cercetată constă în : sustragerea unei cantități de lemne de la SM B în data de 19.05.2014 de către ES, în calitate de șef de stație și gestionar. Regimul sancționator al acestei fapte este dat de art. 36.4(g) din R.I. si 37.6 pct. 3 R.I. , art. 37.9 R.I. și fișa postului pct. 5 lit. a, b, c, f,g, pct.6 lit.d., CCM art. 52 pct.3.
Deși caracterul penal al faptei era evident, comisia la cercetare a analizat acte și factura de achiziție lemne nr. 232/26.08.2013, nota de recepție din 28.08.2013, bonurile de consum lemne, și pontajele aferente lunilor octombrie, noiembrie-2013, decembrie, ianuarie - 2014; consumul de lemne la SM B în anii anteriori: s-au analizat consumurile de lemne începând cu anul 2009 și a găsit relevantă următoarea situație . În anul 2009 la aceeași stație funcționau 2 salariați(dl. EȘ și șefa stației d-na D) care lucrau într-un program mult mai întins, datorită mijloacelor de înregistrare meteo mai rudimentare. În aceste condiții, Încălzind aceeași cameră din stație, pentru 4 luni de iarna/nov.2009 - februarie 2010), timpul efectiv petrecut în Stație a fost de 2040 ore de lucru (24/24h și 10 h, 7 zile/săpt.). Pentru aceste ore au fost suficienți 5 mc de lemne (0,002mc/ora).
În anul 2013, dl ES a rămas singurul angajat al stației, care s-a modernizat (stație automata) fiind suficient un program de lucru de 8ore/zi și 5 zile/săpt. Mai mult, în același interval de 4 luni, acesta a avut concediu 8 zile in nov. 2013 si 21 zile în decembrie. Total ore lucrate în 4 luni au fost 238 ore. Ori, deși s-au lucrat de 10 ori mai puține ore, salariatul a raportat un consum tot de 5 mc de lemne (0,023 mc/ora).
Comparând aceste cifre, a fost clar că au fost înșelați de raportările făcute de dl. ES, care putea să consume de 10 ori mai puține lemne decât i s-au predat în gestiune. Cu toate acestea acesta a urmărit să-și însușească diferența, raportând mincinos să le consumase deja nu la 1 martie, ci la 1 februarie 2014.
Minciuna acestuia este vădită, câtă vreme se contrazicea: în bonul de consum la 01.02.2014 raporta consumate toate lemnele, iar în declarația de la politie arată că abia la 01.03 2014 i s-au terminat lemnele. Este hilara explicația acestuia ca nemaiavând lemne, a fost nevoit să își aducă de acasă, iar ulterior le întorcea pe cele neconsumate. Acesta nu a solicitat suplimentarea cantității de lemne cum era firesc. De asemenea, daca unitatea poate justifica procurarea lemnelor de fag, foarte rar aduse în zona (le-a cumpărat de la TJ) în schimb, contestatorul nu poate dovedi faptul ca acestea erau ale sale, din gospodărie.
Aceste apărări au fost înlăturate și nereținute ca probate de către organele penale.
La propunerea comisiei, intimata - CMR O C prin director a emis Decizia nr. 24/ 25.06.2014 prin care a dispus suspendarea contractului de muncă nr. 141/2003 al salariatului ES, șef stație la Stația Meteo B, in conformitate cu art. 52 alin 1 lit b Codul Muncii, ca urmare a depunerii de către CMR O a unei plângerii penale la Politia B împotriva acestui salariat prin Decizia nr. 24/ 25.06.2014; decizia prin care a dispus suspendarea contractului de munca a făcut obiectul unui dosar de contestație la Tribunalul M - dos. 5081/101/2014, care s-a soluționat irevocabil cu respingerea contestației, verificându-se la acea dată legalitatea ei.
Plângerea înregistrata sub nr. 510543/24.06.2014 a dus la constituirea dosarului penal nr. 892/P/2014 la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, urmat de dos. 216/II/2/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M si de dos. 1422/313/2015 al Judecătoriei S.
Cum Codul Muncii la acea data, in art. 52 pct.3 prevede ca in cazul unei plângeri penale împotriva salariatului se poate dispune, până la soluționare, suspendarea raporturilor de serviciu, a procedat în consecință și legal. Totodată potrivit principiului "penalul ține în loc civilul" și implicit și disciplinarul, a suspendat cercetarea disciplinară până la pronunțarea unei soluții în dosarul penal. Pe această durată termenele prevăzute de art. 252 Codul Muncii ( 30 de zile si 6 luni) se suspenda, cercetarea putând să fie reluată imediat după o soluție definitiva în penal.Dos, nr. 892.P/2014 la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria S s-a soluționat prin Ordonanța de renunțare la urmărire penală din 26.05.2015, pe care a contestat cu plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul M - dos. 216/II/2/2015. Prin Ordonanța din 27.07.2015 acest parchet a menținut soluția.
Împotriva soluțiilor parchetelor a depus la Judecătoria S dos. 1422/313/2015 prin care a contestat la instanța soluțiile. Instanța s-a pronunțat prin încheierea definitivă nr. 105/07.10.2015, respingându-se plângerea ca nefondata.
Cum la data de 07.10.2015 s-a încheiat procesul penal, comisia de cercetare s-a reunit la 20.10.2015 încheind procesul-verbal prin care a definitivat cercetarea disciplinară.
Având în vedere inclusiv concluziile din dosarul penal, s-a încheiat astfel cercetarea disciplinară cu propunere de sancționare a salariatului prin reținere salariala de 10% și recuperarea prejudiciului.
Astfel, în termen de 30 de zile de la încheierea cercetării cf. art. 252 Codul Muncii, prin Decizia nr.52/26.10.2015 s-a aplicat sancțiunea disciplinară de diminuare cu 10% a salariului pentru o luna.
A solicitat totodată în scris salariatului să restituie suma calculata de organele de cercetare ca fiind prejudiciu, dar acesta nu a acceptat. În aceste condiții a emis Decizia 54/26.10.2015 prin care se dispune reținerea sumei de 205.5 1ei de la angajat.
Măsura luata a fost dispusă în termen legal, dar și în mod obiectiv, deoarece soluțiile din dosarul de cercetare penala nu îl absolvă de culpa pe fostul salariat. Acesta a fost găsit vinovat de fapta de furt din 19.05.2014, conform probelor administrate de parchet, doar ca gravitatea faptei apreciată ca fiind "redusă" de către procurori, 1-a scăpat de condamnare în dosarul penal. Ambele ordonanțe nu exclud vinovăția salariatului pt. delapidare (art. 295 alin.l Codul Penal). Se retine că acesta și-a însușit 2,2276mc material lemnos de la unitate. De asemenea, ordonanțele nu au fost contestate de către salariat.
Astfel, Ordonanța 216/11/2015 arată ca "s-a reținut ca suspectul ES și-a însușit din gestiune 2,2276 mc material lemnos", ca "autorul faptei este cunoscut" și că s-a stabilit "un prejudiciu relativ mic în cuantum de 205,5 lei prejudiciul cauzat prin infracțiune nu a fost recuperat."
Toate elementele răspunderii civilie delictuale sunt reunite în cauză și dovedite prin chiar dosarul de urmărire penală, chiar daca sancțiunea aplicată în penal nu a fost de condamnare. Astfel parchetul a stabilit că salariatul a sustras lemnele, că acestea erau din patrimoniul unității, ca prejudiciul cauzat reprezintă contravaloarea cantității sustrase (ce nu se mai recuperează fizic fiind confiscata și încredințata Ocolului Silvic și că se ridică paguba la 205,5 lei conform evaluării făcută de organele penale.
De asemenea, în legătura cu calculul contravalorii lemnelor sustrase arătă că a acceptat suma de 205,5 lei calculata în penal, deși potrivit facturii de achiziționare a acestora rezultă ca echivalentul lor poate sa fie mai mare.
Prejudiciul stabilit de organul de urmărire penală pentru echivalentul a 2,2276 mc de material lemnos este de 205,5 lei , dar, conform facturii din data de 27.08.2013, cantitatea de 2,2276 mc lemn x 326 lei/mc = 726 lei și nu 205,5 lei.
A mai arătat că contestatorul a fost de acord cu repararea prejudiciului.
Deși aceste condiții sunt înserate în motivarea Ordonanțelor ca argumente circumstanțiale pentru renunțarea la acțiunea penală, contestatorul după ce și-a reluat activitatea, a intentat prezenta acțiune.
În aceste condiții, angajatorului exclusiv îi revine obligația să aplice sancțiunea potrivită cu legislația muncii pentru fapta a cărei existența a fost probată și să ia masuri de recuperare a prejudiciul creat de 205.5 lei astfel , măsura a fost justa, proporționala și legala.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Contestatorul ES a chemat în judecată pe intimata CMR, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației și anularea Deciziei Nr.54/ 26.10.2015 emisă de angajatorul CMR.
Instanța reține că potrivit alin.1, art. 169 din Codul Muncii, "Nicio reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege";, iar la aliniatul al doilea din același articol se prevede că, "Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă"; ori în speță nu sunt îndeplinite cerințele textului legal de mai sus.
Pentru aceste considerente decizia de imputare nr. 54/26.10.2015 este nelegală urmând a se dispune anularea acesteia.
Cum intimata și-a recuperat în natură prejudiciul și a restituit contestatorului suma reținută conform Deciziei nr.11/26.02.2016 depusă la fila 103 contestația este întemeiată în parte și se va anula doar decizia nr. 54/26.10.2015 emisă de ANM RA B, Suc. CMR O C.
În baza art. 453 al.1 Cod proc. civ. va fi obligată intimata să plătească contestatorului cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de 500 lei.
Această sentință a rămas definitivă prin decizia nr.3068/08.06.2016 a Curții de Apel Craiova prin care a respins apelul declarat de intimata ANM.
| ← Nulitatea absolută parţială a contractului de... | Contestaţie decizie de sancţionare disciplinară. termen de... → |
|---|
