Nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Hotărâre nr. 740 din data de 16.06.2016
Nulitatea parțială a certificatului de moștenitor cu privire la mențiunile referitoare la cota de ½ din construcții ca fiind rămase după soț.nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere ca o consecință a nulității parțiale a certificatului de moștenitor întrucât defuncta-vânzătoare nu putea să înstrăineze bunuri imobile construcții care nu îi aparțin în proprietate, ci numai cota de ½, restul de ½ fiind contribuția soțului decedat.
Prin sentința civilă nr. 1454 din 20 noiembrie 2015 pronunțată de judecătoria Horezu în dosarul nr. 2268/241/2014 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții N GH. F, N I.M L, N A F, B I.I-C, (moștenitorii continuatori ai reclamantului N V.I - decedat pe parcursul procesului) în contradictoriu cu pârâții P V. I, V V.M, N D, N E.
De asemenea, reclamanții au fost obligați în solidar la plata sumei de 700 lei către pârâta N E, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că la data de 02.12.2014, reclamantul…, a chemat în judecată pe pârâții …, … și …, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat de B.N.P. … sub nr. 302/05.03.1996, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul sus amintit defuncta N M, decedată la data de 11.02.2014, a transmis dreptul de proprietate asupra unui imobil teren în suprafață de 384 mp și construcții aferente, către numiții N V. N și N E. Imobilele au fost vândute în baza certificatului de moștenitor nr. 358/1995 eliberat de notariatul de Stat Horezu, vânzătoarea fiind considerată singura moștenitoare a defunctului său soț N V.
Prin Sentința civilă nr. 1132/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr.2664/288/2013, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă a Tribunalului Vâlcea nr.795/R02.10.2014, instanțele au constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr.358/1995 eliberat de Notariatul de Stat Horezu, cu privire la mențiunile de la pct.2 referitoare la cota de ½ din construcțiile - o casă de locuit din lemn acoperită cu țiglă cu 2 camere, bucătărie, antreu, sală, beci, bucătărie din lemn, ca fiind rămase după autorul N V, decedat la data de 04.02.1981.
Ca urmare a pronunțării acestei sentințe contractul ce face obiectul cauzei este lovit de nulitate absolută parțială, întrucât defuncta-vânzătoare nu putea să înstrăineze bunuri imobile construcții care nu îi aparțin în proprietate, ci numai cota de ½, restul de ½ fiind contribuția soțului decedat.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și atașarea dosarului cu nr. 2664/288/2013, iar în drept a invocat dispozițiile art. 1246, 1179, 1240 cod civil și art. 119 alin.1 din Legea nr. 36/1995.
La data de 09.12.2014 reclamantul a formulat o precizare de acțiune prin care a solicitat întregirea cadrului procesual pasiv, prin chemarea în judecată, în calitate de pârâtă și a numitei N E.
Pârâtele .. și ….. au formulat întâmpinare prin care au arătat că acțiunea este fondată și se impune admiterea acesteia, ca urmare a anulării certificatului de moștenitor se impune a se anula și actul subsecvent, respectiv contractul ce face obiectul cauzei.
Numiții N GH. F, N I. M-L și B I. I-C au formulat o cerere de introducere în proces, ca reclamanți, urmare a decesului reclamantului inițial N V. I, în timpul procesului, respectiv la data de 20.01.2015 a succesorilor în drepturi ai reclamantului.
Pârâta N E-M a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât construcțiile, ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. .. sub nr. 302/05.03.1996, au fost edificate chiar de cumpărători, pe terenul proprietatea exclusivă a vânzătoarei, iar reclamantul a mai promovat și alte litigii ce s-au dovedit a fi nefondate în legătură cu aceste construcții.
La termenul de judecată din data de 29.04.2015 a fost introdusă în cauză și numita N A F, în calitate de reclamantă deoarece și aceasta este succesore în drepturile reclamantului inițial, decedat în timpul procesului.
Analizând cererea de chemare în judecată în raport de motivele invocate și probele administrate, instanța de fond a reținut că prin contractului de întreținere autentificat de B.N.P. .. sub nr. 302/05.03.1996, defuncta N M, decedată la data de 11.02.2014, a transmis dreptul de proprietate asupra unui imobil teren în suprafață de 384 mp și construcții aferente, situat în Comuna Stoenești, sat Dobriceni, jud. Vâlcea, către dobânditorii N V. N și N E.
La încheierea contractului notarul public a avut în vedere calitatea de proprietar exclusiv a transmițătoarei asupra terenului, precum și calitatea acesteia de unic moștenitor a defunctului său soț N V, asupra cotei ½ din construcțiile existente pe teren, conform certificatului de moștenitor nr. 358/1995 eliberat de Notariatul de Stat Horezu.
Prin Sentința civilă nr. 1132/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr.2664/288/2013, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă a Tribunalului Vâlcea nr.795/R02.10.2014, instanțele au constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr.358/1995 eliberat de Notariatul de Stat Horezu, cu privire la mențiunile de la pct.2 referitoare la cota de ½ din construcțiile - o casă de locuit din lemn acoperită cu țiglă cu 2 camere, bucătărie, antreu, sală, beci, bucătărie din lemn, ca fiind rămase după autorul N V, decedat la data de 04.02.1981.
În considerentele hotărârilor judecătorești care au stat la baza pronunțării acestei soluții, s-a reținut că prin certificatul de moștenitor amintit, în mod nelegal, s-a reținut că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului N V, fac parte și construcțiile de la punctul 2 din certificat, întrucât în realitate aceste construcții au fost edificate ulterior decesului defunctului, la nivelul anilor 1985-1986.
În cauza dedusă judecății este aplicabilă legea în vigoare la data încheierii actului atât în ceea ce privește condițiile de validitate cât și în ceea ce privește efectele actului juridic, respectiv Codului civil din anul 1864.
Acțiunea este neîntemeiată întrucât reclamanții își întemeiază acțiunea în constatarea nulității contractului de întreținere pe unul dintre principiile de drept ce vizează efectele nulității actelor juridice (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), respectiv principiul anulării actului subsecvent, ca urmare a anulării actului inițial, în sensul că dreptul transmis prin actul juridic nul, fiind desființat retroactiv, este supus restituirii, dar această restituire nu se poate face decât prin desființarea și a actului subsecvent de transmitere către un subdobânditor.
Acest principiu de drept nu a fost reglementat în mod expres în Codul civil din anul 1864, însă a fost pe deplin recunoscut în literatura de specialitate, fiind reglementat în prezent de noul Cod civil din anul 2009, la art. 1254, care este o consecință a unui alt principiu de drept și anume că acela că " nimeni nu poate să transfere mai multe drepturi decât are sau ceva ce nu are"; (Nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet).
Or, prin constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor nr. 358/1995 eliberat de Notariatul de Stat Horezu, cu privire la mențiunile de la pct.2, dreptul de proprietate al transmițătoarei, din contractul de întreținere ce face obiectul prezentei cauze, nu numai că nu a fost desființat, ci chiar s-a consolidat, transmițătoarea fiind, anterior emiterii certificatului de moștenitor, proprietar exclusiv asupra terenului.
În consecință, la data încheierii contractului de întreținere, defuncta N M, deținea în proprietate, în mod exclusiv, ca bun propriu,imobilul ce a făcut obiectul contractului și astfel că aceasta a transmis în mod valabil dreptul său de proprietate către dobânditorii N V. N și N E. Nu are nicio relevanță cine este constructorul construcțiilor de pe terenul ce a aparținut în mod exclusiv transmițătoarei, ca bun propriu, întrucât proprietarul imobilului teren dobândește și dreptul de proprietate asupra extinderilor și îmbunătățirilor aduse bunului de către un terț (construcții), conform art.494 Cod civil din anul 1864.
Așadar, față de faptul că titlul de proprietate al transmițătoarei, asupra imobilului ce făcut obiectul contractului întreținere, nu s-a desființat cu ocazia anulării parțiale a certificatului de moștenitor, ci chiar s-a consolidat, bunul transmis devenind un bun propriu al transmițătoarei, în cauză nu este aplicabil principiul anulării actului subsecvent, întrucât contractul de întreținere nu este subsecvent certificatului de moștenitor, ci un act valabil și de sine stătător, prin care transmițătoarea și-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului, unor terți, nefiind deci lovit de nulitate absolută parțială, în raportat de motivele invocate de reclamanți, astfel că acțiunea este neîntemeiată.
Reținând culpa procesuală a reclamanților,în temeiul art. 453 alin.1 coroborat cu art. 455 C. pr. civ.,instanța de fond a obligat reclamanții , în solidar, la plata sumei de 700 lei către pârâta Nițulescu Elena, reprezentând cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel N Gh. F, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în condițiile prevăzute de art. 466 și urm. C. pr. civ.
Astfel, se arată că instanța de fond a reținut o stare de fapt ce nu corespunde probatoriului administrat și a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale.
Prin întâmpinarea de la filele 32-34 dosar, intimata N E a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât în mod corect instanța de fond a reținut că defuncta N M deținea în proprietate în mod exclusiv ca bun propriu imobilul ce a făcut obiectul contractului a cărui anulare se solicită și astfel aceasta a transmis în mod valabil dreptul său de proprietate către dobânditorii N V. N și N E.
Ulterior, apelanta N Gh. F a formulat răspuns la întâmpinare și a dezvoltat motivele de apel, invocând în esență că încheierea contractului de întreținere nr.302/5 martie 1996 a fost făcut fără participarea celorlalți frați pe o perioadă de 10 ani, iar în cazul în care părțile nu își respectă obligațiile asumate, acesta să fie anulat.
Se precizează că intimata N E nu a participat la întreținerea defunctei N M care a stat mai mult în spital și a fost îngrijită de frații lui N N, iar la deces aceștia nu au participat.
Apelanta solicită constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor nr. 358/1995, eliberat de fostul Notariat de Stat Horezu, în ceea ce privește cota de ½ din construcțiile de lemn, acoperite cu țiglă, cu 2 camere, bucătărie, antreu, sală, beci, bucătărie de lemn, construcții care au fost realizate după decesul lui N V.
Examinând apelul formulat, în raport de motivele invocate, dispozițiile legale aplicabile și probatoriul administrat, tribunalul constată că este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că prin contractului de întreținere autentificat de B.N.P. … sub nr. 302/05.03.1996, defuncta N M, decedată la data de 11.02.2014, a transmis dreptul de proprietate asupra unui imobil teren în suprafață de 384 mp și construcții aferente, situat în Comuna Stoenești, sat Dobriceni, jud. Vâlcea, către dobânditorii N V. N și N E.
La încheierea contractului notarul public a avut în vedere calitatea de proprietar exclusiv a transmițătoarei asupra terenului, precum și calitatea acesteia de unic moștenitor a defunctului său soț N V, asupra cotei ½ din construcțiile existente pe teren, conform certificatului de moștenitor nr. 358/1995 eliberat de Notariatul de Stat Horezu.
Prin Sentința civilă nr. 1132/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Horezu în dosarul nr.2664/288/2013, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă a Tribunalului Vâlcea nr.795/R02.10.2014, instanțele au constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr./1995 eliberat de Notariatul de Stat Horezu, cu privire la mențiunile de la pct.2 referitoare la cota de ½ din construcțiile - o casă de locuit din lemn acoperită cu țiglă cu 2 camere, bucătărie, antreu, sală, beci, bucătărie din lemn, ca fiind rămase după autorul N V, decedat la data de 04.02.1981.
În mod corect instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de apelanții-reclamanți este neîntemeiată întrucât prin constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor nr. ..1995 eliberat de Notariatul de Stat Horezu, cu privire la mențiunile de la pct.2, dreptul de proprietate al transmițătoarei, din contractul de întreținere ce face obiectul prezentei cauze, nu numai că nu a fost desființat, ci chiar s-a consolidat, transmițătoarea fiind, anterior emiterii certificatului de moștenitor, proprietar exclusiv asupra terenului.
Așadar, la data încheierii contractului de întreținere, defuncta N M, deținea în proprietate, în mod exclusiv, ca bun propriu,imobilul ce a făcut obiectul contractului și astfel că aceasta a transmis în mod valabil dreptul său de proprietate către dobânditorii N V. N și N E. Nu are nicio relevanță cine este constructorul construcțiilor de pe terenul ce a aparținut în mod exclusiv transmițătoarei, ca bun propriu, întrucât proprietarul imobilului teren dobândește și dreptul de proprietate asupra extinderilor și îmbunătățirilor aduse bunului de către un terț (construcții), conform art.494 Cod civil din anul 1864.
Or, titlul de proprietate al transmițătoarei, asupra imobilului ce făcut obiectul contractului întreținere, nu s-a desființat cu ocazia anulării parțiale a certificatului de moștenitor, ci chiar s-a consolidat, bunul transmis devenind un bun propriu al transmițătoarei, iar în cauză nu este aplicabil principiul anulării actului subsecvent, întrucât contractul de întreținere nu este subsecvent certificatului de moștenitor, ci un act valabil și de sine stătător, prin care transmițătoarea și-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului, unor terți, nefiind deci lovit de nulitate absolută parțială, în raportat de motivele invocate de reclamanți, astfel că acțiunea este neîntemeiată.
Față de starea de fapt reținută mai sus, tribunalul a constatat că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, iar criticile invocate de apelantă nu se justifică.
Verificând și din oficiu legalitatea sentinței apelate, tribunalul nu constată că au fost nesocotite dispoziții legale de ordine publică care să justifice schimbarea în tot sau în parte ori, după caz, anularea acesteia.
Așa fiind, potrivit art. 480 alin. 1 C. pr. civ., tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 451 alin. 1 C. pr. civ. 2010, apelanta a fost obligată la 700 lei, cheltuieli de judecată către intimata N E.
| ← Uzucapiune, indeplinirea cumulativa a conditiilor, jonctiune... | Contestaţie decizie de reţinere din salariu cu încălcarea... → |
|---|
