Contestaţie executare - şomaj. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Sentinţă civilă nr. 1097 din data de 21.06.2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, la data de 01.11.2012, sub nr. 6556/110/2012, contestatoarea C.V. a chemat în judecată pe intimata A.J.O.F.M. Bacău, solicitând anularea deciziei nr. 2097/02.10.2012, emisă de intimată, prin care s-a dispus încetarea indemnizației de șomaj începând cu data de 01.04.2012.
În motivare, a susținut că la data de 25.03.2012, prin Decizia nr. 25, a fost concediată pe motive ce nu țin de persoana salariatului, de către angajatorul SIF Moldova SA Bacău.
În acest context, a formulat cerere de acordare a indemnizației de șomaj, care a fost înregistrată în evidențele intimatei cu nr. 040101200672. A adăugat că, în perioada șomajului, fostul angajator i-a virat în cont veniturile reprezentând participarea la profit cuvenită pentru exercițiul financiar aferent anului 2011.
Față de atare aspect, în luna septembrie 2012, contestatoarea a fost înștiințată telefonic că i se va sista indemnizația de șomaj, ulterior fiindu-i comunicată decizia contestată, pe care o apreciază nulă pentru următoarele motive:
Din cuprinsul actului nu rezultă în mod clar cui se adresează, întrucât decizia se referă la doamna G.E.
În al doilea rând, a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru încetarea plății indemnizației de șomaj, conform art. 44 din Legea nr. 76/2002, deoarece venitul la care se referă intimata nu a rezultat ca urmare a desfășurării unei activități în anul 2012.
În al treilea rând, contestatoarea a precizat că, în perioada în care i s-a plătit indemnizație, nu a realizat niciun venit, contrar susținerilor părții adverse. Faptul că i s-au plătit anumite sume, aferente activității desfășurate în cursul anului anterior, nu echivalează cu realizarea de venituri în anul 2012.
A adăugat că, prin măsura adoptată, intimata a procedat la o evidentă discriminare între persoane aflate în aceeași situație, motivul discriminării fiind acela al momentului încasării veniturilor aferente anului 2011.
În drept, a indicat prevederile art. Legii nr. 76/2002, HG nr. 174/20.02.2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, Codului civil, Codului de procedură civilă, Codurilor fiscal și de procedură fiscală.
În dovedire, a atașat înscrisuri, solicitând și încuviințarea probelor cu martori și interogatoriu.
La data de 12.11.2012, intimata a formulat întâmpinare ( filele 59-60 vol. I ), solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
A susținut că inserarea numelui G.E în cuprinsul deciziei reprezintă o eroare de redactare, fiind evident că actul se adresează contestatoarei.
Reluând situația de fapt expusă de partea adversă, a subliniat că în urma verificărilor suplimentare, în luna septembrie 2012, a declarației nr. 112 depusă de angajator, precum și stagiile de cotizare ale salariaților disponibilizați în luna martie 2012, s-a constatat că petenta C.V. figurează cu un contract de muncă tip 2, o oră lucrată în luna aprilie 2012, pentru care i s-a plătit suma de 59851 lei.
A mai precizat intimata că o persoană care are un stagiu minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni în sistemul asigurărilor pentru șomaj, poate beneficia de indemnizația de șomaj dacă nu are un loc de muncă și nu realizează venituri, cu singura excepție a celor ce realizează venituri din activități autorizate de OUG nr. 44/2008, care nu se aplică părții adverse.
În opinia intimatei, contestatoarea afirmă în mod neîntemeiat că veniturile încasate după data de 03.03.2012, nu sunt venituri realizate în anul 2012. Așa fiind, cota de participare a salariaților la profitul unei societăți se poate stabili numai după încheierea exercițiului financiar, adică după data de 31 decembrie a anului respectiv. În acest sens, angajatorul are obligația de a depune la organul fiscal, declarația 205, în care sunt evidențiate veniturile realizate în anul anterior depunerii. În situația speței, SC SIF Moldova SA Bacău va depune în anul 2013 declarația 205 în care va evidenția veniturile realizate în anul 2012, veniturile din profitul anului 2011, deci realizarea lor are loc în anul 2012.
Ca atare, venitul contestatoarei nu poate fi catalogat ca un venit realizat în anul 2011, atât timp cât este determinat, contabilizat și plătit în anul 2012.
În drept, a indicat prevederile art. 114-119 Cod de procedură civilă, art. 5, 17, 34 alin. 1 lit. b, art. 44 lit. a din Legea nr. 76/2002, art. 15 din HG nr. 174/2002, art. 5 lit. g din Ordinul nr. 85/2002, art. 55 din Legea nr. 573/2003.
În dovedire, a atașat înscrisuri.
La data de 17.01.2013, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare ( filele 72-74 vol. I ), prin care a susținut că argumentele prezentate de intimată nu sunt fondate.
A adăugat că în cuprinsul deciziei atacate s-a reținut nelegal că, atât timp cât nu a realizat venituri din activități autorizate, înseamnă că a realizat venituri din alte activități civile, dar nici cuprinsul deciziei și nici în cel al întâmpinării nu sunt definite sau identificate aceste activități.
La momentul emiterii deciziei, intimata putea, trebuia și cunoștea, așa cum susține, cuprinsul declarației fiscale depuse de fostul angajator. Or, în cuprinsul deciziei nu se face referire la faptul că ar fi realizat venituri din contract de muncă, prin urmare acest aspect nici nu a fost combătut prin acțiune, fiind invocat pentru prima dată în fața instanței. Conform adeverinței nr. 8331/31.10.2012, eliberată de fostul angajator, contestatoarea nu a prestat nici un fel de activități și nici nu a fost angajată.
În plus, potrivit dispozițiilor art. 52 din CCM al SIF Moldova pe anii 2011-2012, participarea la profit este un drept care se cuvine salariatului pentru activitatea desfășurată în anul 2011, drept care devine scadent dacă și numai după aprobarea repartizării profitului în Adunarea Generală a Acționarilor. Acesta este și motivul pentru care suma cu titlu de participare la profitul aferent anului 2011 a fost plătită în cursul anului 2012.
La data de 05.03.2013, contestatoarea a formulat cerere de introducere în cauză a fostului angajator - SIF Moldova SA, pentru ca hotărârea ce urmează a se pronunța să-i fie opozabilă ( filele 125-126 vol. I ).
A menționat că solicitarea are la bază demersul fostului angajator de a emite declarația fiscală de care se prevalează intimata.
În drept, a indicat dispozițiile art. 57-59 Cod de procedură civilă.
La data de 10.04.2013, SIF Moldova SA a depus întâmpinare ( filele 233-240 vol. I ), prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare a sa în judecată, formulată de contestatoare, cu motivare că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 57 alin. 1 Cod de procedură civilă.
În cuprinsul întâmpinării a reluat situația de fapt prezentată de contestatoare, apreciind că realizarea veniturilor și încasarea acestora reprezintă noțiuni distincte, nu întotdeauna echivalente.
A mai precizat că între SIF Moldova SA și contestatoare nu au mai existat raporturi contractuale, după data concedierii.
Mențiunile efectuate în cadrul declarației privind obligațiile către bugetul de stat s-au efectuat în forma prezentată de reclamantă deoarece nu exista posibilitatea tehnică de a depune aceste declarații altfel decât prin efectuarea respectivei mențiuni în cadrul declarației.
Mențiunea efectuată în declarația electronică de plată a contribuțiilor se referă la alte activități și nu la activități desfășurate pe baza unui contract individual de muncă, așa cum în mod eronat afirmă pârâta că ar fi fost efectuată această declarație.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând susținerile părților și materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din copia carnetului de muncă seria AZ nr. 0188981, C.V. a fost, din anul 1997, angajata SIF Moldova SA ( filele 19-27 vol. I ). La data de 03.03.2012, contestatoarei i-a încetat contractul individual de muncă, ca urmare a desființării postului ocupat în cadrul societății angajatoare, aspect probat prin decizia de concediere nr. 25/02.03.2012 ( filele 14-16 vol. I ).
În acest context, ca urmare a cererii formulate de fosta angajată, intimata a aprobat solicitarea acesteia de acordare a indemnizației de șomaj, situație necontestată. La data de 02.10.2012, însă, A.J.O.F.M. Bacău a emis Decizia nr. 2097, prin care a dispus încetarea, începând cu data de 01.04.2012, a plății indemnizației de șomaj, cu motivarea că petenta a realizat în luna aprilie 2012, un venit de 59851 lei, fapt pentru care nu mai îndeplinea condiția prevăzută la art. 5 pct. IV lit. c din Legea nr. 76/2002 ( fila 9 vol. I ).
1. Relativ la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a SIF Moldova SA, instanța urmează a o admite și a pronunța o soluție în consecință cu privire la această cerere.
Astfel, contestatoarea a invocat ca și temei juridic al cererii, dispozițiile art. 57-59 Cod de procedură civilă, cu motivarea că atare demers este determinat de necesitatea opozabilității hotărârii față de partea atrasă în mecanismul procesual. Conform art. 57 alin. 1 Cod de procedură civilă, oricare din părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul. În raport de obiectul acțiunii introductive și de calitatea intervenientului SIF Moldova SA, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile propuse de textul legal citat anterior, respectiv că societatea nu este o persoană care ar putea să pretindă drepturi similare cu ale contestatoarei C.V.. Argumentul opozabilității hotărârii nu poate fi acceptat; participarea unei persoane în procesul civil este subordonată, printre altele, calității procesuale - noțiune ce rezidă fie în existența unei identități între reclamant și titularul dreptului subiectiv, fie între pârât și titularul obligației raportului juridic dedus judecății, ori incidenței unei dispoziții legale ce ar permite introducerea în cauză, cum este cazul participării terților la judecată. Angrenarea unei persoane într-un litigiu civil ( lato sensu ) nu poate fi bazată pe necesitatea asigurării unei opozabilități față de aceasta, decât în mod excepțional, în funcție de specificul cererii și al raportului juridic devenit litigios, situație inexistentă în speță.
2. În ceea ce privește fondul contestației, aceasta urmează a fi admisă și anulată decizia nr. 2097/02.10.2012, emisă de intimată.
Astfel, conform art. 44 lit. b din Legea nr. 76/2002, "Încetarea plății indemnizațiilor de șomaj acordate beneficiarilor are loc ( … ) la data când realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare";. De asemenea, în virtutea prevederilor art. 34 alin. 1 lit. b din același act normativ, una din condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un șomer pentru a beneficia de indemnizație de șomaj este cea de a nu realiza venituri ori a realiza, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare.
Motivele de nulitate invocate de contestatoare, care constau în indicarea eronată a numelui G.E în cuprinsul deciziei, în omisiunea intimatei de a indica în ce constau activitățile civile prestate și de a încadra corect suma încasată în aprilie 2012, precum și presupusa discriminare comisă de partea adversă, sunt nefondate. Astfel, primul motiv concretizează o eroare materială, de redactare, remediată ulterior, prin emiterea Deciziei 2097bis/08.11.2012 ( fila 69 vol. I ). Cel de-al doilea motiv indicat nu are a fi primit, întrucât, din conținutul actului contestat se poate deduce în mod clar, cauza sistării indemnizației, decizia fiind suficient motivată, pentru a fi susceptibilă de a produce efecte juridice. Relativ la discriminarea invocată, contestatoarea menționează că s-a efectuat o delimitare nepermisă între aceasta și alte persoane aflate în aceeași situație, fără a proba atare alegație, prin indicarea concretă a persoanelor la care se referă.
Singurul argument viabil enunțat de contestatoare este reprezentat de lipsa unei realizări, în sensul legii, a veniturilor în cursul anului în care trebuie acordată indemnizația de șomaj, în concret anul 2012. Controversa relativă la interpretarea noțiunii de "realizare a veniturilor"; are a fi tranșată, în opinia instanței, în defavoarea intimatei.
În virtutea art. 52 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 7556/28.04.2011, încheiat pentru anul 2011-2012, pentru stimularea materială a angajaților SIF Moldova SA, s-a constituit un fond de participare al acestora la profitul net realizat și evidențiat în bilanțul anual al societății, înainte de consultarea provizionului, în cotă de 5%, sub rezerva aprobării de către AGA a situațiilor financiare anuale ( filele 48-51 vol. I ).
Prin urmare, dreptul contestatoarei privitor la participarea la profitul pe anul 2011, era unul condițional, suspus unei duble condiții suspensive ( în sensul art. 1399 - 1400 din Noul cod civil - Legea nr. 287/2009 ), respectiv: a) realizarea de profit de către fostul angajator și b) aprobarea de către adunarea generală a acționarilor a distribuirii acestui profit către angajați.
În situația contestatoarei, Consiliul de Administrație, pe baza hotărârilor adunării generale a acționarilor nr. 5 și 15/06.04.2012, a aprobat la data de 06.04.2012, distribuirea profitului din anul anterior către angajați ( filele 78-79 vol. I ).
Astfel fiind, întrucât legea nu definește sintagma de "realizare a veniturilor";, instanța apreciază că aceasta se subsumează unei operațiuni cu caracter repetitiv și profesional, prin care o persoană desfășoară o activitate în folosul unui angajator, producând pentru acesta din urmă o valoare materială, urmând să încaseze la un anumit termen o sumă de bani. Prin urmare, realizare de venituri este o operațiune distinctă de încasarea veniturilor, acest din urmă demers fiind, în mod obișnuit ulterior activității constând în realizarea venitului. Așadar, între activitatea de realizare a venitului și cea de încasare există un raport de cauză - efect.
A susținut intimata că se poate stabili numai după încheierea exercițiului financiar, adică după data de 31 decembrie a anului respectiv, cota de participare a salariaților la profitul unei societăți. În acest sens, angajatorul are obligația de a depune la organul fiscal, declarația 205, în care sunt evidențiate veniturile realizate în anul anterior depunerii. În situația speței, SC SIF Moldova SA Bacău va depune în anul 2013 declarația 205 în care va evidenția veniturile realizate în anul 2012, veniturile din profitul anului 2011, deci realizarea lor are loc în anul 2012.
Aprecierea enunțată nu este corectă, întrucât nu trebuie confundat regimul juridic al obligațiilor fiscale ce incumbă angajatorului ( în mecanismul căruia se regăsește și noțiunea de realizare a profitului în ceea ce îl privește ), cu regimul juridic al indemnizației de șomaj, ce include, printre altele și condiția nerealizării de profit, de către șomer. În alte cuvinte, trebuie realizată o delimitare între legislația aplicabilă angajatorului și cea aplicabilă fostului angajat, devenit șomer.
Într-o altă analiză, situația contestatoarei este asemănătoare cu aceea a unui angajat care, desigur într-o ipoteză puțin probabilă, ar lucra timp de un an fără să fie plătit, iar anul următor - concediat, an în care i s-ar achita și salariul cuvenit, pentru perioada lucrată anterior. În astfel de situație, aplicând raționamentul intimatei, ar trebui apreciat că angajatul care un an nu a fost remunerat pentru activitatea prestată în aceeași perioadă, nu ar trebui să beneficieze nici de șomaj în anul următor, pe motiv că ar fi realizat venit. Or, atare perspectivă, dincolo că este total inechitabilă, ar suprimă în mod inextricabil, scopul măsurii de protecție socială.
Sigur că unul din scopurile acordării șomajului este acela de a asigura fostului angajat mijloacele de subzistență în perioada cât este lipsit de posibilități de a presta activități lucrative. Totuși, aceasta nu este singura finalitate a măsurii, șomajul reprezentând și o compensație acordată angajatului pentru pierderea locului de muncă.
În ceea ce privește activitatea pretins prestată de contestatoare, de care se prevalează partea adversă, această confuzie a fost lămurită de SIF Moldova SA, în cuprinsul întâmpinării ( fila 239 vol. I ): Mențiunile efectuate în cadrul declarației privind obligațiile către bugetul de stat s-au efectuat în forma prezentată de reclamantă deoarece nu exista posibilitatea tehnică de a depune aceste declarații altfel decât prin efectuarea respectivei mențiuni în cadrul declarației. Mențiunea efectuată în declarația electronică de plată a contribuțiilor se referă la alte activități și nu la activități desfășurate pe baza unui contract individual de muncă, așa cum în mod eronat afirmă pârâta că ar fi fost efectuată această declarație.
De altfel, aceste afirmații sunt probate prin adeverința nr. 2331/31.10.2012, eliberată de SIF Moldova SA, din cuprinsul căreia reiese că doamna C.V. nu a prestat servicii către societate în anul 2012, pe baza unui contract individual de muncă sau contract de prestări servicii ( fila 10 vol. I ).
Instanța admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a S.I.F.Moldova.
Admite contestația formulată de reclamanta C.V., domiciliată în Bacău, Anulează decizia nr. 2097 din 2.10.2012 emisă de intimată.
| ← Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv | Aplicarea dispoziţiilor art.281 C.p.c.. Jurisprudență... → |
|---|
