Contestaţie împotriva deciziei de compensare emisa de AVAS
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. **** din data de 08.10.2016
Dosar nr. **********
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A V A CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 17.09.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE ********
GREFIER **********
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul ******** în contradictoriu cu pârâta *********, având ca obiect "anulare act - contestație";.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul, prin avocat ****** cu împuternicire avocațială seria B nr. 1617750/2015 depusă la dosar (fila 9), lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că la data de 16.09.2015, intimata a depus note scrise și dosarul administrativ, după care:
Tribunalul față de cererea de judecare în lipsă a cauzei, având în vedere că prezenta cauză se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedează, conform art. 131 alin. 1 Cod Procedură Civilă, la verificarea competenței și constată următoarele: este competent general, material și teritorial având în vedere că litigiul este de competența instanțelor române, reținând obiectul litigiului, contestație formulată împotriva Deciziei emisă de *********, reținând dispozițiile art. 35 din legea nr. 165/2013 precum și faptul că sediul unității pârâte emitente se află în circumscripția teritorială a Tribunalului București.
Tribunalul, în conformitate cu disp. art. 238 cod procedură civilă pune în discuția părților estimarea duratei procesului.
Contestatorul, prin avocat, apreciază că pricina este în stare de judecată la acest termen de judecată.
Tribunalul pune în discuție excepția inadmisibilității stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent, prin alte mijloace în afara grilei notariale, invocată prin întâmpinare de către intimata *********.
Contestatorul, prin avocat, arată că aspectul invocat de intimată nu este o excepție.
Tribunalul constată că excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare de intimata ********* nu reprezintă o veritabilă excepție procesuală ci o chestiune de fond ce urmează a fi examinată în ansamblul apărărilor, susținerilor și probatoriului administrat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul asupra probelor.
Contestatorul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și dosarul administrativ atașat.
Tribunalul, în temeiul disp. art. 255 cu referire la art. 258 cod procedură civilă, apreciind ca admisibilă proba cu înscrisuri respectiv cele atașate cererii de chemare în judecată precum și dosarul administrativ, o încuviințează și o constată administrată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și incidente de soluționat, Tribunalul deschide dezbaterile asupra fondului procesului
Reclamantul, prin avocat, depune note scrise și arată că prin decizie irevocabilă în data de 07.02.2013 Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă a stabilit că Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului trebuia să emită o dispoziție cu propunere de despăgubiri pentru un număr de 38.366 de acțiuni, în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005, obligația stabilită în sarcina A.A.A.S. nefiind o simplă obligație de a face astfel cum se apără intimata invocând Decizia nr.715 a Curții Constituționale a României ci de stabilirea modalității de acordare a despăgubirilor cât și de cuantumul acestora. Precizează că art. 31 din legea nr. 10/2001 stabilește că evaluarea despăgubirilor nu se mai efectuează de către evaluatori, nefiind un caz general, ci un algoritm simplu stabilit de lege și de norme prin care A.A.A.S., efectuând calcule de actualizare stabilește valoarea despăgubirilor, valoarea fiind stabilită prin hotărârea irevocabilă la suma de 1.300.303 RON. Art. 16 alin.7 și 8 din Titlul VII din legea nr. 247/2005 trebuia obligatoriu aplicat de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în sensul emiterii dispoziției de acordare de despăgubiri pe suma de 1.300.303 RON. Menționează că până la data de 20.05.2013 Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu și-a îndeplinit obligația și odată cu intrarea în vigoare a legii nr. 165/2013, invocă faptul că nu mai aplică dispozițiile legii nr. 247/2005 ci stabilește valoarea prin puncte conform legii nr. 165/2013, fapt ce constituie o încălcare a principului separației puterilor în stat astfel cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 686/26.11.2014. Arată că, CNCI este succesoarea în drepturi și obligații a Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, în Regulamentul privind organizarea și funcționarea C.N.C.I. se menționează că această instituție emite titluri de despăgubire prin aplicarea procedurii specifice C.C.S.D. iar art. 41 alin.5 din legea nr. 165/2013 cu trimitere la art. 21 din aceeași lege pe care îl invocă în întâmpinare intimata nu constituie un motiv de respingere a contestației întrucât art. 41 alin.1 din legea nr. 65/2013 precizează că Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu poate modifica hotărâri ale Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor și stabilirea unor despăgubiri acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile. Față de aspectele învederate, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, Tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 cod procedură civilă, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care,
D I S P U N E
Amână pronunțarea la data de 01.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.09.2015.
Președinte, Grefier,
******** *******
Dosar nr. *******
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A V A CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 01.10.2015
Tribunalul în aceeași compunere și pentru aceleași motive
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 08.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2015.
Președinte, Grefier,
******** *******
Dosar nr. *******
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A V A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. ****
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 08.10.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE ********
GREFIER *******
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul ******în contradictoriu cu intimata *********, având ca obiect "anulare act - contestație";.
Dezbaterile asupra cererii au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 01.10.2015 și 08.10.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 29.05.2015 sub nr.*******, contestatorul ******a formulat contestație împotriva Deciziei de Compensare nr. ****/*** emisa de intimata *********, prin care a solicitat anularea deciziei ca nelegala și în consecință obligarea intimatei la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurenta sumei de 1.300.303 RON, conform dis. art. 2 lit. c) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, aprobat prin Decizia nr.249/21.06.2013 a Primului Ministru, coroborat cu disp. art. 16 si 17 Titlul VII din Legea 247/2005 in vigoare la data de 19 mai 2013.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că la data de 07.02.2013 (sub regimul Titlului VII din Legea 247/2005, anterior intrării în vigoare a Legii 165/201, a fost pronunțată, cu caracter irevocabil, Decizia civila nr. **** a Curții de Apel București - Secția a III - a Civilă, prin care a fost obligată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită dispoziție/decizie cu propunere de despăgubiri pentru 38.366, acțiuni deținute de autorii săi la fosta S.C. **** societate anonima (potrivit Titlului VII din Legea 247/2005).
Ca urmare a acestei decizii irevocabile și în executarea ei, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fosta AVAS) a emis Decizia nr. ***** (Anexa 4), prin care se propune acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005: d-lui ******pentru 38.366 acțiuni, deținute în nume propriu si de către autori la fosta S.C. ******anonima, în suma de 1.300.303 lei. Conform acestei decizii, date pentru punerea in executare a unei hotărâri judecătorești ramase irevocabile, procedura urmată trebuia să fie conformă cu Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Astfel, in conformitate cu disp.art.16 alin.7 si 8 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 în forma în care aceasta a fost în vigoare până la data de 20 mai 2013 (data intrării in vigoare a Legii nr.165/2013), Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, trebuia să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire "până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație (art.16 alin.9 Titlul VII din Legea nr.247/2005).
Lucrurile nu s-au desfășurat conform procedurii aplicabile, ajungându-se la emiterea de către Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor, succesoarea în drepturi și obligații a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 17 din Legea nr.165/2013), a Deciziei de Compensare nr. ******, în loc să fie emisă o decizie reprezentând titlu de despăgubire, care să aibă ca obiect suma de 1.300.303 RON si nu 1.300.303 puncte de compensare.
Este evident că principiul neretroactivității legii civile (care include si principiul stabilității și securității raporturilor juridice civile), precum si principiul separației puterilor in stat, impun ca o lege sau o decizie a unui organ administrativ să nu poată desființa efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Aceste principii au fost în numeroase cazuri evocate, atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de Înalta Curte de Casație si Justiție a României, dar si de Curtea Constituționala a României.
Cu titlu de exemplu, în repetate rânduri, Curtea Constituțională a statuat că hotărârea judecătorească este supusă condițiilor de fond și de formă stabilite de legea sub imperiul căreia a fost pronunțată, fără ca legea nouă să se poată aplica acesteia.
Cu alte cuvinte "teza potrivit căreia o autoritate, alta decât o instanță de judecată, "poate să cenzureze sub orice aspect o hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă, care a dobândit autoritate de lucru judecat, echivalează cu transformarea acestei autorități în putere judecătorească, concurentă cu instanțele judecătorești în ceea ce privește înfăptuirea justiției. Legitimarea unui astfel de act ar avea ca efect acceptarea ideii că, in România, există persoane/instituții/autorități cărora nu le sunt opozabile hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele prevăzute de Constituție și de lege, deci care sunt mai presus de lege. Or, o astfel de interpretare este în vădită contradicție cu dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 124 și art. 126 alin. (1) din Constituție ";( a se vedea CCR Decizia nr.686/26.11.2014 paragraful 23).
Curtea Constituționala a mai statuat la paragraful 27 al aceleiași decizii următoarele:
Curtea constată că prin reglementarea în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și Secretariatului a competenței de reexaminare a existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii și în consecință de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii și a cuantumului despăgubirilor și în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească echivalează cu instituirea unei noi căi de atac și, implicit, a unui sistem concurent cu sistemul instanțelor judecătorești în ceea ce privește înfăptuirea justiției. Având în vedere cele expuse, Curtea apreciază că dispozițiile art. 17 alin. (1) Ut. a) și art. 21 alin. (5) și (8) din Leșea nr. 165/2013 contravin și prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție și celor ale art. 6paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.
Cu alte cuvinte, deși la momentul emiterii Deciziei de Compensare nr.****** dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 erau parțial abrogate, aceasta împrejurare nu are nicio consecință asupra efectelor Deciziei civile nr. **** a Curții de Apel București - Secția a III-a Civila, deoarece aceasta a fost pronunțata sub imperiul unei legi aflate in vigoare, iar Decizia *** din **** a fost de asemenea emisă în executarea acestei hotărâri judecătorești, când era în vigoare aceeași Lege nr. 247/2005, Titlul VII.
Abrogarea unor dispoziții de drept material ale Legii 247/2005 nu are efect retroactiv, dreptul acordat prin hotărârea judecătorească irevocabilă și pus în executare prin decizia entității competente este definitiv câștigat, el putând fi modificat ca urmare a apariției unor dispoziții de drept material ulterioare.
O lege nu poate abroga efectele unei hotărâri judecătorești.
Prin urmare, reclamantul consideră că este îndreptățit la obținerea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire având ca obiect suma de 1.300.303 RON, iar nu 1.300.303 puncte, urmând ca valorificarea titlului de despăgubire să se facă potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, care este aplicabil, întrucât astfel, s-a decis printr-o hotărâre judecătoreasca, pronunțata și rămasă irevocabilă înainte de apariția Legii nr.165/2013.
Neprocedând legal, intimata a emis o decizie de compensare neconformă cu legea, care se impune a fi anulată în întregime și, în locul ei, intimata urmează a fi obligata să emită o decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 1.300.303 RON, sens în care a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata.
În drept, au fost invocate disp. art. 16, 17 Titlul VII din Legea nr.247/2005, art. 2 lit "c"; din Regulamentul aprobat prin decizia 249/2013 a Primului Ministru, art.35 si 34 din Legea nr.165/2013, deciziile Curții Constituționale relevante, precum si orice alte dispoziții legale aplicabile.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta ********* a invocat excepția inadmisibilității stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent, prin alte mijloace în afara grilei notariale, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În cuprinsul întâmpinării, pârâta a arătat referitor la excepția inadmisibilității stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent printr-o altă modalitate decât cele stabilite de Legea nr. 165/2013, că potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, că evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, era atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 a fost reglementată o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură și totodată a fost înființată o entitate competentă, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce urmau a fi acordate în temeiul acestui act normativ
Prin urmare, nicio altă entitate/instanță judecătorească nu se putea substitui acestor atribuții stabilite de legiuitor în sarcina Comisiei Centrale.
Ulterior, prin Legea 165/2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013 s-a înființat Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor si funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Potrivit noii legi, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din această lege: ";Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate si depuse. în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi";.
Dispozițiile art. 4 din legea nr.165/2013 sunt de imediată aplicare.
Conform art. 17 alin.1, lit. a din actul normativ invocat mai sus, noua comisie (CNCI) validează/invalidează. în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea excepției inadmisibilității stabilirii măsurilor reparatorii prin alte mijloace în afara celor prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
În ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate în raport cu dispozițiile legale în vigoare.
Astfel, reclamantul ******, în calitate de moștenitor al foștilor proprietari a formulat și depus notificările nr. ***/2001 și ***/2001, având ca obiect terenul situat în municipiul București, *******, respectiv terenul situat în municipiul București, fosta *******.
În dovedirea dreptului de proprietate a fost depus actul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. **** de Tribunalul Ilfov - Secția notariat, ***** au vândut aceste imobile către societatea ****, terenurile în suprafață de 4363 mp și 692 mp fiind înscrise în cartea funciară pe numele acestei societăți, conform proceselor verbale nr**** și nr. *****.
Conform procesului verbal al Adunării Generale din 30.06.1946 erau 50.000 acțiuni și figurau ca acționari ai acestei firme următorii: succesorii lui **** cu 6000 acțiuni, ***** cu 8766 acțiuni, ***** cu 29000 acțiuni, ***** cu 600 acțiuni, C***** cu 3334 acțiuni, ***** cu 2200 acțiuni și ****** cu 100 acțiuni.
În anul 2011, reclamantul a formulat o acțiune în contradictoriu cu Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța să constate calitatea sa de persoană îndreptățită la obținerea de despăgubiri, pentru terenurile situate în București, ****** (3783 mp) și nr. **** (720,94 mp), terenuri ce au aparținut societății "****";, naționalizată, precum și să fie obligată pârâta la emiterea unei decizii de acordare a măsurilor reparatorii.
Prin Decizia civilă nr. ****, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. *****, instanța a admis în parte cererea modificată și a obligat pârâta AAAS să emită dispoziție/decizie cu propunere de despăgubiri pentru 38.366 acțiuni deținute de autorii reclamantului și de reclamant, la fosta SC ****"; - societate anonimă, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În executarea hotărârii judecătorești nr. ****/2013, AAAS a emis în favoarea reclamantului, Decizia nr. **** din ****13, prin care a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. d-lui ******(...). pentru 38.366 acțiuni deținute în nume propriu si de către autori la fosta SC ***** - societate anonimă. în sumă de 1.300.303 lei, calculată până la data de 28.02.2013.
Ulterior, dosarul aferent Deciziei nr. ****/***.2013, emisă de AAAS, precum și întreaga documentație stat la baza emiterii acesteia, a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor, sub nr. ****/CC.
În condițiile date, dosarul de despăgubire nr. ****/CC se înscrie în situația prevăzută de legiuitor la art. 41 alin. 5 din Legea nr. 165/2013.
Pârâta ********* a validat Decizia Autorității pentru Administrarea Activelor Statului și a emis în favoarea reclamantului ******, Decizia de compensare nr. ******, în cuantum de 1.300.303 puncte.
A mai învederat că, susținerile reclamantului referitoare la nerespectarea unei hotărâri judecătorești de către pârâta *********, sunt neîntemeiate, având în vedere că Decizia civilă nr. ****/2013 a fost pronunțată în contradictoriu cu AAAS, care de altfel, respectând această hotărâre a emis în favoarea d-lui ******, Decizia nr. ****/****.2013.
În același timp, pârâta *********, a soluționat dosarul de despăgubire nr. ****/CC, în mod corect și cu respectarea strictă a dispozițiilor legale în vigoare, aplicabile în materia retrocedărilor.
Referitor la pretenția reclamantului de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și nu a deciziei de compensare prin puncte, pârâta a arătat că este neîntemeiată.
Astfel, odată cu modificarea cadrului normativ din domeniul restituirii proprietăților prin Legea nr. 165/2013, legiuitorul a dat posibilitatea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida dosarele de despăgubire soluționate în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Prin dispozițiile cu caracter tranzitoriu ale art. 41 din lege a fost stabilită și modalitatea punerii în executare de către CNCI a hotărârilor judecătorești rămase definitive și irevocabile până la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
În acest context, pârâta a precizat că în procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013, poate emite titluri de despăgubire și decizii de compensare.
Titlurile de despăgubire se emit doar pentru cele două situații expres si limitativ prevăzute la art. 41 alin din lege: în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare legii, precum si în cazul sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive si irevocabile la data intrării în vigoare a legii.
În situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instanța a obligat doar la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (5), potrivit cărora, dosarul de despăgubire va fi soluționat în condițiile art. 21 din lege, iar în cazul validării dispoziției/deciziei entității învestite de lege, ********* va emite o decizie de compensare prin puncte.
Această interpretare dată dispozițiilor legale este susținută și de opinia Curții Constituționale, exprimată prin Decizia nr. 269/2014.
Față de toate argumentele expuse, pârâta a solicitat admiterea excepției invocate, iar pe fond respingere acțiunii ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile cuprinse in Legea nr. 10/2001 republicată, Legea nr.247/2005, Legea 165/2013 modificată și completată arin Legea nr. 368/2013, art. 205 - 208 Noul Cod de Procedură Civilă.
La data de 17.09.2015 reclamantul ******a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor și argumentelor paratei *****, în cuprinsul acesteia fiind reluate argumentele expuse în motivarea cererii de chemare în judecată.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, fiind atașat în copie dosarul administrativ.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele :
Prin decizia civilă nr. ****/****2013 pronunțată de Curtea de Apel București -Secția a III a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și Familie, irevocabilă, pârâta din acea cauză, ****** a fost obligată să emită dispoziție/decizie cu propunere de acordare de despăgubiri pentru 38366 acțiuni deținute de autorii reclamantului ******la fosta SC **** - societate anonimă, în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005.
În executarea acestei hotărâri judecătorești, Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului a emis la data de ****, decizia nr. ****, prin care a propus acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantului, în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005, în sumă de 1.300.303 lei calculată până la data de 28.02.2013, dispunându-se, totodată, înaintarea deciziei către Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 16 alin.8 din Titlul VII al legii nr. 247/2005.
La data de 26.03.2015, pârâta **** a emis decizia de compensare nr. ****** prin care a decis validarea Deciziei Autorității pentru Administrarea Activelor Statului și a stabilit că măsurile reparatorii în 1.303.303 puncte în favoarea reclamantului ******.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat prezenta contestație, considerând că este îndreptățit la obținerea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire având ca obiect suma de 1.300.303 RON, iar nu 1.300.303 puncte, urmând ca valorificarea titlului de despăgubire să se facă potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, care este aplicabil, întrucât astfel, s-a decis printr-o hotărâre judecătoreasca, pronunțata și rămasă irevocabilă înainte de apariția Legii nr.165/2013.
Examinând contestația prin raportare la argumentele expuse de reclamant, a probatoriului administrat și al prevederilor legale incidente, Tribunalul constată caracterul neîntemeiat al acesteia.
Astfel, se constată că prin decizia civilă nr. ****/****.2013 pronunțată de Curtea de Apel București -Secția a III a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și Familie, irevocabilă, ****** a fost obligată să emită dispoziție/decizie cu propunere de acordare de despăgubiri pentru 38366 acțiuni deținute de autorii reclamantului ******la fosta SC **** - societate anonimă, în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005.
Potrivit disp. art. 41 alin. 1 din legea nr. 165/2013, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.
Așa fiind, raportând textul legal menționat situației de fapt dedusă judecății, Tribunalul observă că reclamantul nu se circumscrie niciuneia dintre ipotezele avute în vedere de acesta.
Astfel, se constată că reclamantul nu deține o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare a actului normativ în discuție, care să stabilească suma cu titlu de despăgubire, prin decizia civilă nr. ***/****2013 pronunțată de Curtea de Apel București -Secția a III a Civilă și Pentru Cauze cu Minori și Familie, irevocabilă, **** fiind obligată să emită dispoziție/decizie cu propunere de acordare de despăgubiri pentru 38366 acțiuni deținute de autorii reclamantului ******la fosta SC ***** - societate anonimă, în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005.
De asemenea, se constată că reclamantul nu se încadrează nici în prima ipoteză art. 41 alin.1, în privința sa nefiind aprobate despăgubiri către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 165/2013.
Așa fiind, Tribunalul constată că ipoteza dedusă judecății nu se circumscrie prevederile art. 41 alin.1 din legea nr. 165/2013, întrucât contestatorul nu deține o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare a actului normativ în discuție, care să stabilească suma cu titlu de despăgubire, după cum nu se încadrează nici în prima ipoteză art. 41 alin.1, în privința sa nefiind aprobate despăgubiri către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 165/2013.
Împrejurarea că anterior intrării în vigoare a legii nr. 165/2013, Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului emisese decizia nr. ****/****.2013, prin care a propus acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantului, în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005, în sumă de 1.300.303 lei calculată până la data de 28.02.2013, nu constituie un argument în favoarea tezei susțină de reclamant.
Astfel, este adevărat că potrivit disp. art. 31 din legea nr. 10/2001, aplicabil în ipoteza persoanelor fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, situație în care se regăsește și reclamantul din prezenta cauză, măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se propun după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor,prin decizia motivată a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, însă emiterea în aceste condiții a deciziei nr. ****/****.2013 de către AAAS nu echivalează cu situația premisă a art. 41 alin.1 din legea nr. 165/2013, în sensul că suma cu titlu de despăgubire fusese stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Or, așa cum se poate observa, prin decizia Curții de Apel s-a statuat irevocabil în sensul obligări AAAS la emiterea dispoziției/deciziei cu propunere de acordare de despăgubiri pentru 38366 acțiuni deținute de autorii reclamantului ******la fosta SC ***** - societate anonimă, în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005.
Prin urmare în executarea hotărârii judecătorești pronunțată și în acord cu prevederile art. 31 anterior evocat, AAAS a emis decizia nr. ***, aceasta fiind înaintată către Comisie Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea definitivării procedurii administrative, conform art. 16 din titlul VII al legii nr. 247/2005. Or, mai înainte de finalizarea acestei proceduri, care presupunea stabilirea cuantumului despăgubirilor, nu se poate considera, contrar susținerilor reclamantului că în favoarea sa se impunea emiterea unui titlu de despăgubire conform prevederilor legii nr. 247/2005.
Chiar în considerentele hotărârii judecătorești pe care reclamantul își fondează întreaga apărare, se reține cu putere de lucru judecat că pentru valorificarea tuturor pretențiilor de restituire prin echivalent se impune a fi urmată o procedură administrativă, potrivit căreia evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent va fi atributul evaluatorilor desemnați autorizați, desemnați aleatoriu de către Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor.
De asemenea, Curtea a apreciat că procedura administrativă vizează stabilirea cuantumului pretențiilor de restituire prin echivalent, situație, în care ulterior finalizării procedurii administrative,….., întreaga documentație va fi înaintată Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Așadar, întrucât la data intrării în vigoare a noi legi nr.165/2013, procedura administrativă nu era finalizată, reclamantul nu poate pretinde emiterea în favoarea sa a unui titlu de despăgubire.
În acest sens, Tribunalul are în vedere prevederile art. 41 alin.5 din actul normativ evocat, conform cu care, obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi (ipoteză în care se regăsește și reclamantul) se vor executa potrivit art. 2, pârâta procedând în mod legal și temeinic la emiterea decizie de compensare prin puncte.
Nu se poate considera, că acționând astfel, a fost încălcată puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești de către pârâtă și că autoritatea publică a cenzurat această hotărâre ori că legea a fost aplicată retroactiv, cum în mod neîntemeiat a susținut reclamantul.
În condițiile în care acesta nu deținea o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare legii nr. 165/2013 prin care să fi fost stabilită suma cu titlu de despăgubire, decizia Curții de Apel invocată necuprinzând o asemenea dispoziție, reclamantul nu poate pretinde emiterea unui titlu de despăgubire în condițiile art. 41 alin.1 și 3 din legea nr. 165/2013. (alin. 3 - pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) .
Pentru aceleași considerente nu se poate reține nici aplicarea retroactivă a legii, Tribunalul considerând în plus, că întrucât procedura administrativă nu era finalizată la data intrării în vigoare a legii nr. 165/2013, prevederile sale erau pe deplin aplicabile conform art. 4.
În consecință, față de toate considerentele expuse, Tribunalul va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulata de contestatorul ******, cu domiciliul ales la *****, cu sediul in București, ******, în contradictoriu cu pârâta *********, cu sediul in București, ******, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Pronunțată, azi, 08.10.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, conform art. 396(2) cod procedură civilă.
PREȘEDINTE, GREFIER,
*************** ***************
Red.****./****/4 ex/27.11.2015
| ← Grăniţuire. Revendicare. Jurisprudență Contestaţie în anulare | CONSTATARE CARACTER ABUZIV. CLAUZE CONTRACTUALE..... → |
|---|
