Grăniţuire. Revendicare. Jurisprudență Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Decizie nr. 882 din data de 05.11.2015
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 26.03.2015 sub nr. 991/104/2015, contestatorul I. V., în contradictoriu cu intimatul P. C., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 91 din 02.02.2015 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul civil nr. 736/184/2013, solicitând admiterea pe fond așa cum a fost motivată în fapt și în drept, iar în rejudecarea cauzei, să se pronunțe o sentință justă după reanalizarea în totalitate a probelor admise și administrate în ambele instanțe de fond si recurs, atât cele testimoniale cât si expertizele deja efectuate, inclusiv expertiza extrajudiciară pe care a fost nevoit să o suporte, tocmai pentru a releva erorile voite ale expertei din faza recursului cât mai ales situația reală.
În motivarea contestației, contestatorul arată că prin decizia menționată, deși i s-a admis apelul formulat, cât si cel declarat de pârât împotriva sentinței civile nr.l156/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria Bals, s-a schimbat soluția de fond apelată, înrăutățindu-i-se situația de fapt si de drept, care abia fusese cât de cât rezolvată legal la judecătorie, dându-i o soluție inaplicabilă.
Arată că vechiul temei de drept din art.318 alin. 1 C.proc.civ. stipula că hotărârile irevocabile ale instanței de recurs mai pot fi atacate pe această cale când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare, invocate în recurs.
În drept, arată că acesta este temeiul contestației formulate, solicitând ca prin admiterea acestei căi extraordinare să se dispună rejudecarea în fond a cauzei, în sensul îndreptării erorilor din sentința atacată dar și constatând nelegalitatea si netemeinicia deciziei.
Arată că noul Cod de procedură civilă reglementează în art.508 procedura de judecată a contestației în anulare și consideră că în acest proces în recurs, mai ales după efectuarea și a celei de-a doua expertize, dacă nu s-a înțeles clar situația de fapt, se putea și apreciază ca fiind necesară și acum efectuarea unei cercetări locale, încât să nu se mai ajungă la soluții contradictorii, care rezolvă doar parțial și netemeinic acest litigiu dintre părți, mai mult creându-i în recurs o situație inadmisibilă, prin omologarea raportului de expertiză care prin erorile voite ale expertei, determină si îl obligă la încercarea de a apela la calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
Contestă și solicită anularea deciziei dată în recurs pentru că s-a pronunțat în exclusivitate pe concluziile raportului de expertiză dispus de Tribunalul Olt, deși in virtutea rolului activ, dar și respectându-i-se dreptul de apărare, se impunea ca toate probele să fie analizate în ansamblul lor, doar expertiza din recurs nefiind un mijloc de probă absolut, pe care să-1 supraevalueze, ignorând toate celelalte probe deja administrate de la fond, care îi asiguraseră câștig de cauză prin sentința judecătoriei.
Precizează că tocmai expertiza din recurs este greșită și duce la concluzii eronate, care se contrazic cu situația de fapt relevată prin expertiza de la fond, încât lămurirea unor împrejurări de fapt nu au mai fost realizate prin decizia care acceptă și dispune, creându-i o situație juridică nouă, prin trecerea în lotul său sau includerea în curtea sa a unui teren de 38 mp. din domeniul public al primăriei, numai să legalizeze o posesie ilicită si acaparatoare a pârâtului din terenul proprietatea sa, moștenire părintească.
În speță, invocă și dispoz.art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, considerând că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, drept ce nu poate fi efectiv realizat decât dacă apărările părților sunt analizate efectiv de instanță adică dacă motivele, argumentele invocate, sunt reflectate în decizia pronunțată, făcând trimitere la cauza Burza vs. România din 12.02.2008.
Cum poate fi justă si aplicabilă o decizie dată de un Tribunal care în loc să-i dea ce a cerut si dovedit cu actele si expertiza de la fond, ajunge să favorizeze pe pârât prin a-i da din terenul său, iar lui îi lasă să-și completeze suprafața de teren din curte, mutându-îi conform expertizei din recurs, hotarul pe terenul din domeniul public al primăriei
Solicită analizarea acestei contestații și să se dispună citarea părților din acest dosar după ce se va atașa și dosarul cauzei, aflat în arhiva Judecătoriei Balș, la un prim termen de judecată, când pârâtul să răspundă cu întâmpinare, la motivele invocate în acesta contestație .
De asemenea, solicită stabilirea unui termen scurt de judecată cu citarea părților.
Intimatul P. C. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, arată că prin contestația în anulare, contestatorul I. V. a contestat decizia civilă nr. 91/02.02.2015 pronunțată în apel de Tribunalul Olt în dosarul nr. 736/184/2013, prin care au fost admise apelurile declarate.
In primul rând, susține că contestația în anulare este inadmisibilă, având în vedere temeiul de drept pe care contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare și anume, dispozițiile art. 318, alin. 1 din vechiul cod de procedură civilă.
După cum se poate observa din dosarul de fond, respectiv nr. 736/184/2013, acțiunea a fost promovată în instanță la data de 04.03.2013, deci după intrarea în vigoare a noului cod de procedură civilă, ce a intervenit la data de 15.02.2013.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Codului de procedură civilă: "dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare ".
În consecință, în prezenta cauză se aplică dispozițiile noului Cod de procedură civilă și nu ale codului vechi, așa cum a indicat contestatorul.
Arată că, motivele pentru care contestatorul a contestat decizia instanței de apel, nu se regăsesc printre cele strict și limitativ prevăzute de lege, respectiv art. 503, C.pr.civilă:
(1)Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2)Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1.Hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2.Dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3.Instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen;
4.Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3)Dispozițiile alin. (2) pct 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
După cum se observa din motivele invocate, acestea nu se încadrează printre cele pentru care se poate face contestație în anulare, contestatorul invocând de fapt, apărări de fond, pe care le-a invocat și în cadrul judecării atât a fondului cauzei, cât și a apelului.
Prin decizia pronunțată în apel, s-au admis ambele apeluri și a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că s-a respins capătul de cerere în revendicare și s-a stabilit lina de hotar între proprietăți pe aliniamentul stabilit în schița la raportul de expertiză efectuat în apel, între punctele 5 - 60 - 46 - 80.
Se mai arată că, în urma probelor administrate în cauză, s-a dovedit că ambii au în realitate mai mult teren decât cel înscris în titlurile de proprietate, precum și faptul că nu ocupă nici o suprafață de teren din suprafața contestatorului - reclamant I. V.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 205 și 508, alin. (2) Cod procedură civilă.
La data de 10.09.2015, la solicitarea tribunalului, contestatorul a precizat contestația în anulare, arătând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 3, art. 504 alin. 2 și 506 alin. 1 C.proc.civ.
Consideră necesar și de interes public a se soluționa cauza, în care experții judiciari și instanțele de judecată au amestecat proprietatea sa privată cu proprietatea publică, pentru a lăsa terenul pârâților cu dimensiunile și laturile neschimbate, lucru inadmisibil și neconstituțional, chiar aberant.
Analizând contestația în anulare, precizată ulterior, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că aceasta este inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 91/02.02.2015, pronunțată în dosarul nr. 736/184/2013, Tribunalul Olt -Secția I Civilă a admis apelurile formulate de apelantul reclamant I. V. (contestator în cauza de față) și apelantul pârât P. C. (intimat în cauza de față) împotriva sentinței civile nr. 1156/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr. 736/184/2013, având ca obiect revendicare imobiliară.
S-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a respins capătul de cerere în revendicare și s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul stabilit în schița la raportul de expertiză efectuat în apel de către expert F. M. între punctele 5-60-46-80.
A fost obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 384,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, raportat la obiecțiunile apelantului reclamant, care vizau faptul că expertul nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanță, respectiv că nu a lămurit situația lățimii terenului proprietatea sa pe latura ce se învecinează cu DC6, în cele două anexe întocmite existând diferențe în ceea ce privește lățimea terenului, în mod greșit instanța a respins obiectivele ca fiind neîntemeiate.
S-a mai reținut că, în expertiza tehnică specialitatea topografie efectuată în apel, s-a stabilit că suprafața deținută de pârâtul P. C. este în realitate de 1834 mp față de 1788 mp, cât este înscris în titlul de proprietate nr. 27879/42, deci cu 46 mp mai mult, reflectat în Anexa 1 la Raport, cum și reclamantul are cu 31 mp mai mult, respectiv 1899 mp față de 1868 cât este înscris în titlul de proprietate nr. 43509/36/12.07.1996 în T6 P 49,50.
Cele două suprafețe de teren ale părților se învecinează în partea de sud a proprietății apelantului reclamant Ion Victor.
A statuat instanța de apel că pârâtul nu ocupă din terenul reclamantului așa cum a stabilit expertul prin măsurătorile efectuate la fața locului, anexa 1, fila 101- dosar de apel, fiind respectate întocmai coordonatele din acte și evidențiate fidel în schiță.
Împotriva acestei decizii a declarat prezenta contestație în anulare specială apelantul reclamant I. V., invocând în argumentarea demersului său judiciar dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 3 C.proc.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 3 C.proc.civ., tribunalul reține că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.
Pentru evaluarea acestei ipoteze, tribunalul reține cu titlu general că instanța de contencios european al drepturilor omului (CEDO), pronunțându-se în cauza Mitrea împotriva României (cererea nr. 26105/03), prin hotărârea din 29 iulie 2008, a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental"; care poate conduce la arbitrariu.
În absența unor circumstanțe excepționale - situații numite de CEDO "defecte fundamentale"; ale hotărârii (ex. neîndeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich împotriva Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko împotriva Rusiei), nu se justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, prin intermediul contestației în anulare exercitată chiar de un particular care fusese parte la procedură.
Referitor la cererea de față, pentru o apreciere completă a motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. 2 pct. 3 C.proc.civ. este imperios necesar să se aibă în vedere dispozițiile art. 503 alin. 3 C.proc.civ., care prevăd că "Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.";.
Din textul legal supra citat, rezultă cu puterea evidenței că această cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată împotriva unei decizii pronunțată de instanța de apel, astfel cum este cazul în speță. Textul art. 503 alin. 3 nu vizează și prevederile de la art. 503 alin. 2 pct. 3 C.proc.civ., invocat de contestatorul Ion Victor, pentru că, față de caracterul devolutiv al apelului, "motivele"; de apel nu au aceeași semnificație cu cea a "motivelor"; de recurs. În aceste condiții, prezenta cale de atac exercitată împotriva deciziei civile nr. 91/2015 apare ca inadmisibilă, din perspectiva dispozițiilor art. 503 alin. 3 C.proc.civ., arătate chiar de contestator prin cererea precizatoare depusă la data de 10.09.2015.
Împrejurarea că apelantul reclamant, contestator în prezenta cauză, nu este mulțumit de modul în care a fost soluționată pricina în apel ori motivată decizia contestată nu poate duce la deschiderea contestației în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, într-un al caz decât cele limitativ arătate de art. 503 alin. 2 și 3 C.proc.civ..
Tribunalul reamintește în final faptul că, potrivit art. 503 C.proc.civ., contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac de retractare stric circumstanțiată la motivele expres și limitativ prevăzute de norma legală, iar eventualele căi de aplicare extensivă a acestor motive nu pot fi în nici un fel validate, având în vedere și considerentele hotărârii CEDO în cauza menționată anterior.
De altfel, unul din elementele esențiale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate (CEDO cauza Brumărescu c. României).
Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă ( a se vedea mutatis mutandis Gjonbocari și alții c. Albaniei).
Față de considerentele expuse în precedent, tribunalul urmează ca în temeiul art. 508 rap. la art. 480 C.proc.civ. să respingă contestația în anulare ca inadmisibilă.
Data publicarii pe portal:08.02.2016
| ← Nulitatea procesului verbal de punere în posesie | Contestaţie împotriva deciziei de compensare emisa de AVAS → |
|---|
