Contestaţie în anulare - semnificaţia noţiunii de greşeală materială pentru anularea unei hotărâri irevocabile, în condiţiile art. 318 teza a doua Cod procedură civilă
| Comentarii |
|
Art. 318 Cod procedură civilă
Greşeala materială pentru care poate să fie anulată o hotărâre irevocabilă este una de fapt, evidentă în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, şi constă în neobservarea de către instanţa de recurs a unui element fundamental de care depinde soluţionarea cauzei.
Omisiunea instanţei de a observa un act procedural determinant poate constitui o greşeală materială în înţelesul art. 318 teza a doua Cod procedură civilă nu şi aprecierea greşită făcută asupra acestuia, care poate să determine o greşeală de judecată, aceasta de pe urmă nefiind susceptibilă de înlăturare în procedura contestaţiei în anulare.
(Decizia civilă nr.2136 din 08 mai 2013)
Împotriva deciziei civile nr.966 din data de 4 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a formulat contestaţie în anulareS.C. F. DCI S.A., solicitând anularea acesteia, intimat fiindSpitalul Judeţean de Urgenţă P.
În motivarea contestaţiei, se arată că prin decizia susmenţionată, Curtea a admis recursul formulat împotriva sentinţei civile nr.1512 din 17 septembrie 2012, pe care a modificat-o în sensul că a obligat pe pârât, respectiv intimatul de faţă, la plata sumei de 221,77 lei penalităţi de întârziere, potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză contabilă, către reclamantă, în speţă contestatoarea.
Apreciază contestatoarea că soluţia este rezultatul unei erori materiale, întrucât instanţa de recurs nu a observat că în varianta a 2-a de calcul, expertul a aplicat penalitatea unică de 0,05 % din valoarea contractelor o singură dată (adică nu pe zile de întârziere), la toate contractele, adică atât la cele două contracte care au clauzele redactate avantajos pentru achizitor, respectiv şi în cele patru contracte în care părţile au precizat explicit că penalitatea de întârziere se calculează pe zi de întârziere.
Eroarea pe care a făcut-o expertul a fost preluată şi de instanţă, care a avut impresia că varianta a II-a de calcul din raportul de expertiză a fost întocmită cu respectarea întocmai a clauzelor de penalităţi cuprinse în cele şase contracte.
Procedând în acest fel, instanţa de recurs a săvârşit o eroare materială prin confundarea unor date materiale importante care au dus în mod greşit la admiterea recursului în sensul omologării variantei a II-a propusă în raportul de expertiză contabilă.
Mai mult instanţa de recurs nu a luat act nici de facturile emise în baza unor achiziţii directe, care fac obiectul prezentei cauze şi care au generat penalităţi conform nivelului dobânzii legale de la acel moment, ca urmare a neachitării acestora.
În situaţia în care instanţa a considerat că interpretarea corectă a clauzelor de penalităţi din cele 6 contracte de vânzare-cumpărare produse medicamentoase era ”ad literam”, soluţia care se impunea era casarea cu trimitere pentru a se dispune refacerea expertizei contabile.
În concluzie, se solicită admiterea contestaţiei, în conformitate cu dispoziţiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.
Examinând contestaţia în anulare, Curtea constată că nu este fondată.
În sensul textului art.318 Cod procedură civilă ”greşeală materială” înseamnă greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greşeală pe care o comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată.
Legea are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate. În această categorie intră greşeli comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului cauzei.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Textul se referă la greşeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat, ori făcut de o persoană fără calitate şi alte situaţii asemănătoare, deşi la dosar se găsesc dovezi din care se învederează că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara, pentru verificarea acestor situaţii nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor, aşa cum se încearcă prin contestaţia în anulare de faţă.
Greşeala materială poate consta în neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată.
Când însă instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actelor şi a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii, ci eventual o greşeală de judecată, care nu se poate îndrepta de aceeaşi instanţă, prin retractarea propriei sale hotărâri.
De aceea în considerarea tuturor celor arătate mai sus, interpretarea greşită a clauzelor contractuale nu ar putea fi constatată, nici remediată pe calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, aşa încât contestaţia în anulare de faţă va fi respinsă conform dispoziţiilor art.318 Cod procedură civilă, ca nefondată.
<
| ← Asistenţi judiciari. Incompatibilitate | Condiţii de plată a primei de vacanţă personalului din... → |
|---|
