Contestaţie în anulare. Motive
| Comentarii |
|
Atât timp cât inculpatul sau apărătorul acestuia nu au adus la cunoştinţa organelor judiciare adresa din străinătate, nu se poate considera că există vreo culpă a instanţei de recurs în citarea inculpatului-recurent astfel încât cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C.proc.pen. nu este incident. Nu sunt îndeplinite nici cerinţele prevăzute de cazul de contestaţie în anulare de la art. 386 lit. b) C.proc.pen. „când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa de această împiedicare”, situaţia stabilirii unei reşedinţe în străinătate neputând fi considerată o cauză de absolută imposibilitate de prezentare în instanţă.
Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1780 din 9 decembrie 2011
Prin contestația în anulare înaintată la 10 decembrie 2011, contestatorul B.I. a solicitat desființarea deciziei penale nr. 1351/29.septeembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, invocând ca motive de drept dispozițiile art. 386 alin. (1) lit. a) și b) C.proc.pen.
în motivarea contestației s-a mai susținut că, în opinia sa, procedura de citare în recursul soluționat prin decizia contestată nu a fost legal îndeplinită, întrucât a fost citat în Ploiești, Piața Victoriei, bl.CC Vest, sc.B, ap.14, deși de mai mulți ani nu mai locuia la acea adresă, fiind plecat la lucru în Austria, având deci locuința în Viena.
Acesta a mai arătat că, atât la instanța de fond - Judecătoria Mizil, dar mai ales la instanța de apel - Tribunalul Prahova, a adus la cunoștința instanțelor această situație, iar apărătorul său ales, necunoscându-i adresa din Austria, a precizat instanței de apel că va asigura prezența sa în instanță, lucru care s-a și întâmplat, fiind cert că atunci când a fot audiat a precizat instanței de apel că locuiește și muncește în Viena.
Așa fiind, contestatorul a apreciat că judecata recursului la data de 29.09.2011 a fost făcută cu nerespectarea dispozițiilor procedurale privind citarea sa și mai mult, a fost în imposibilitatea reală de a se prezenta la termenul fixat, sau de a anunța instanța de judecată, întrucât la momentul citării se afla în Viena, iar la pretinsul domiciliu din țară nu se afla nicio persoană care ar fi putut să-i aducă la cunoștință că a fost citat la instanța de recurs.
Contestatorul a atașat la dosar un certificat de înregistrare a domiciliului său în Viena, eliberat de Consiliul Municipal Viena la 4.08.2010.
Prin încheierea din 21.11.2011, Curtea de Apel Ploiești constatând îndeplinite cerințele cuprinse în art. 391 alin. (2) C.proc.pen. a admis în principiu contestația în anulare și a dispus suspendarea executării deciziei contestate până la soluționarea pe fond a contestației.
Examinând decizia contestată, în raport de actele și lucrările dosarului de recurs atașat, de dispozițiile legale incidente în materie - art.386 și următoarele C.proc.pen., de susținerile contestatorului și dovezile depuse de acesta în susținerea cererii, Curtea constată că prezenta contestație în anulare formulată de Bașag Ionuț Liviu este nefondată.
Prin decizia penală nr. 1351/29.09. 2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. I., împotriva deciziei penele nr. 100/04.05.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova și împotriva sentinței penale nr. 171/.06.10.2009 pronunțată de Judecătoria Mizil.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 171/6.11.2009 Judecătoria Mizil, în baza dispozițiilor art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă din 14.01.2009, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., a dispus condamnarea inculpatului la: 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
în baza dispozițiilor art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. și art. 33 lit. a) C.pen., conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge, faptă din aceiași dată, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la:2 (doi) ani închisoare.
în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) C.pen. raportat la art. 34 lit. b) C.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 și 64 lit. a)- c) C.pen., cu excepția dreptului de a alege.
Pentru a pronunța aceasta sentința, prima instanța a reținut, pe baza actelor și lucrărilor cauzei, că la data de 14.01.2009 în jurul orelor 20:15, organele de poliție aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu s-au sesizat din oficiu că pe DJ 101 N pe raza comunei Ceptura județul Prahova autoturismul marca BMW cu nr. xxxxxx condus de inculpatul B. I. intrase în coliziune cu un pod în afara părții carosabile, mașina prezentând avarii la partea din față și în prezența martorilor H F D și P. T., inculpatul a declarat că a condus autoturismul accidentat pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere și aflat sub influența băuturilor alcoolice.
Față de împrejurările menționate, inculpatul a fost testat cu etilotestul la orele 20,18, valoarea testului fiind de 0,64 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Organele de poliție l-au condus pe inculpat la Spitalul orășenesc Mizil unde i-au fost recoltate probe biologice, din buletinul de analiză toxicologică rezultând la cele două probe de sânge, o alcoolemie cuprinsă între 1,60 - 1,40 gr %.
Prin decizia penală nr. 100/04.05.2011, Tribunalul Prahova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și a dispus obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta, în scris, motivele pentru care a formulat această cale de atac, astfel cum cer dispozițiile art. 385/10 alin. (1) și (2) C.proc.pen. și fără să se prezinte în instanță la termenul de judecată acordat, pe data de 29.09.2011.
Verificând actele și lucrările dosarului de recurs, Curtea constată că cererea de recurs existentă la dosar (fila 4) a fost formulată de apărătorul inculpatului, în cuprinsul acesteia neindicându-se nici un domiciliu sau reședință.
Ca atare, instanța de recurs l-a citat pe inculpatul-recurent la ultimul domiciliu cunoscut: Ploiești, Piața Victoriei nr.4, bl. CC Vest, sc. B, ap.46, așa cum acesta indicase în declarația din cursul urmăririi penale (fila 20 dosar urmărire penală).
Susținerile contestatorului în sensul că în cursul judecății apelului ar fi indicat tribunalului faptul că nu mai locuiește la acel domiciliu, nu sunt confirmate de actele dosarului de apel, neexistând nicio mențiune în acest sens, deși, inculpatul a avut apărător ales care a depus numeroase alte cereri scrise, s-a prezentat în instanță pentru a-l reprezenta și asista pe inculpat.
Mai mult decât atât, chiar inculpatul s-a prezentat personal în fața instanței de apel, când a fost și audiat, în această declarație domiciliul trecut fiind tot cel din Ploiești, Piața Victoriei.
Este adevărat că atunci când apărătorul ales a pus concluzii pentru inculpat, în cursul dezbaterilor ce au avut loc la 4.05. 2011, acesta a arătat printre circumstanțele personale favorabile inculpatului că acesta și-a găsit loc de muncă stabil în Austria, însă nu a indicat nicio adresă din Viena, nici în ceea ce privește locul de muncă, nici în ceea ce privește reședința inculpatului.
Având în vedere această situație, instanța de recurs a procedat în mod corect citându-l pe inculpat la domiciliu indicat de către acesta, inculpatul fiind singurul răspunzător de împrejurarea că nu a adus la cunoștința organelor judiciare existența reședinței din străinătate pe care o avea în anul 2010 la Viena, potrivit dovezii prezentate în cursul judecării contestației în anulare.
Prin urmare, atâta timp cât inculpatul sau apărătorul acestuia nu au adus la cunoștința organelor judiciare adresa din străinătate, nu se poate considera că există vreo culpă a instanței de recurs în citarea inculpatului-recurent, cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C.proc.pen. nefiind incident.
De asemenea, curtea consideră că nu sunt îndeplinite nici cerințele prevăzute de cazul de contestație în anulare de la art. 386 lit. b) C.proc.pen. „când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța de această împiedicare”, situația stabilirii unei reședințe în străinătate neputând fi considerată o cauză de absolută imposibilitate de prezentare în instanță.
Curtea observă faptul că, odată ce recursul a fost formulat de avocatul ales al inculpatului, acesta ar fi putut să solicite instanței citarea la sediul cabinetului avocațial, cum de altfel a procedat în cazul cererii de contestație în anulare. însă, după cum s-a arătat mai sus, în cererea de recurs nu a fost indicată nicio adresă pentru citarea inculpatului.
Ca atare, Curtea consideră că nici acest caz de contestație în anulare nu este incident și astfel, în baza dispozițiilor art. 386 și art. 392 C.proc.pen., va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată.
(Judecător Gabriela Diaconu)
| ← Principiul legalităţii căilor de atac | Înscrierea în cartea funciară în care este intabulat... → |
|---|
