Principiul legalităţii căilor de atac
| Comentarii |
|
Căile de atac în dreptul procesual civil sunt guvernate de principiul legalităţii în sensul că acestea derivă de la lege, fiind lipsită de relevanţă juridică menţiunea făcută de judecător în cuprinsul hotărârii pentru care se declanşează mecanismul controlului judiciar.
Secţia I civilă, Decizia din 13 octombrie 2011
Prin Decizia civilă nr. 773 din 13.10.2011 Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a respins recursul declarat de reclamantul G.S împotriva Deciziei civile nr. 365 din 23.05.2011 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția civilă, în contradictoriu cu pârâtul S.G.V., ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că, inițial Judecătoria Buzău - Secția civilă a fost investită cu o cerere având două petite și anume: obligarea pârâtului la predarea unui bun, precum și obligarea aceleiași părți la plata unei sume de bani cu titlul de daune cominatorii.
în hotărârea primei instanțe a fost indicată drept cale de atac ce se poate exercita împotriva acesteia recursul.
Reclamantul, nemulțumit de hotărârea pronunțată a promovat calea de atac a recursului, așa cum reiese din cererea aflată la filele 4 - 5 dosar tribunal, soluționată nefavorabil în ceea ce îl privește pe acesta prin Decizia civilă nr. 365/23.05.2011.
După cum se știe căile de atac în dreptul procesual civil sunt guvernate de principiul legalității în sensul că acestea derivă de la lege, fiind lipsită de relevanță juridică mențiunea făcută de judecător în cuprinsul hotărârii pentru care se declanșează mecanismul controlului judiciar.
Numai că, în speța pendinte, față de obiectul cererii de chemare în judecată, în mod legal prima instanță a indicat drept cale de atac împotriva hotărârii de fond recursul.
Astfel, ceea ce tinde a apăra reclamantul prin intermediul primului petit este dreptul de proprietate asupra unui bun mobil.
Ori, așa cum a reținut și înalta Curte de Casație și Justiție - Secții Unite în considerentele unei decizii pronunțate în interesul legii atunci când pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.
în antiteză, un drept are caracter personal, fără conținut economic și deci neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau familie cum ar fi: dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu.
Față de cele învederate rezultă fără putere de tăgadă că acțiunea reclamantului sub aspectul ambelor capete de cerere se încadrează în rândul celor evaluabile în bani, criticile recurentului vizând aceste aspecte fiind nefondate.
Pe de altă parte, față de valoarea obiectului pretențiilor deduse judecății și de dispozițiile art. 2821C.proc.civ. hotărârea de primă instanță este supusă numai recursului, criticile recurentul cu privire calea de atac ce se putea exercita împotriva hotărârii judecătoriei fiind de asemenea nefondate.
Pe cale de consecință în mod legal a procedat tribunalul când a soluționat cauza într-un complet compus din trei judecători.
De altfel este de observat că, așa cum s-a menționat și în precedentul prezentelor considerente împotriva hotărârii judecătoriei reclamantul a declarat recurs, iar în fața tribunalului nu s-a pus nici un moment problema recalificării căii de atac exercitate.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere textul de lege menționat, precum și dispozițiile art. 312 alin. (1) C.proc.civ. Curtea urmează a respins recursul ca nefondat.
(Judecător Adriana Maria Radu)
| ← Neanalizarea cererii, pe fond, din perspectiva temeiului de... | Contestaţie în anulare. Motive → |
|---|
