Contestaţie la executare - anulare decizie de instituire a măsurilor asigurătorii

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 1208 din data de 04.12.2014

Dosar nr. 4180/212/2014

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CONSTANŢA

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1208/APCA

Şedinţa publică de la 04.12.2014

Completul constituit din:

PREŞEDINTE – ...

JUDECATOR – ...

GREFIER – ...

Pe rol, soluţionarea apelurilor având ca obiect contestaţie la executare, promovate de apelanţii-intimaţi ..., cu sediul în ... şi ..., cu sediul în ..., îndreptat împotriva sentinţei civile nr. 5103/08.05.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa, intimată petentă fiind ..., cu sediul în ....

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 19.11.2014, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea data, ce face parte integranta din prezenta decizie, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării la data de 03.12.2014 şi la data de 04.12.2014, când a hotărât următoarele:

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 14.02.2014 sub număr de dosar 4180/212/2014, contestatorul ... a formulat în contradictoriu cu intimaţii … şi contestaţie la executare prin care a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr.1079364/2014 emise de …, a dispoziţiei de înfiinţare a poprii asiguratorii asupra disponibilităţilor băneşti cuprinse în adresa nr.17011/2014 şi a procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile nr.19011/2014 emise de ….

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că potrivit art.129 alin. 2 C.proc.fisc. măsurile asigurătorii se dispun atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă şi să îşi risipească patrimoniul. Apreciază contestatorul că nu ne aflăm în ipoteza în care debitorul nu şi-a declarat materia impozabilă şi nici nu există un pericol concret ca debitorul să se sustragă de la plata obligaţiilor. În plus, s-a arătat că măsurile asigurătorii dispuse sunt de natură să afecteze activitatea comercială producând astfel starea de insolvenţă. Totodată, s-a menţionat că nu există un referat justificativ care să stea la baza emiterii deciziilor de instituire a măsurilor asigurătorii.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.129 şi 172 C.proc.fisc.

În susţinerea cererii, s-a depus decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.1079364/2014 emisă de …, adresa nr.17011/2014 privind înfiinţarea poprii asiguratorii asupra disponibilităţilor băneşti şi procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile nr.19011/2014, ambele emise de ….

Intimatul … a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că în urma unui control încrucişat s-a constatat că societatea reclamantă şi-a înregistrat în contabilitate documente justificative, fără ca operaţiunile desfăşurate să fie reale, nefiind evidenţiată corect realitatea contabilă. În plus s-a arătat că măsurile instituite sunt măsuri de indisponibilizare şi conservare şi nu de dispoziţie (executare) asupra bunurilor contestatorului. Cu privire la sarcina probei s-a menţionat că aceasta incumbă reclamantului, iar în cauză nu s-a dovedit existenţa vreunei cauze de nulitate a deciziei contestate.

La cerere au fost ataşate documentele contestate şi referatul justificativ.

La data de 07.05.2014 a fost depusă întâmpinare de către intimatul …, care va fi valorificată drept concluzii scrise, întrucât în temeiul art.208 C.proc.civ s-a constatat decăzută partea din dreptul de a propune probe şi a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

În probaţiune, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin sentinta civila nr. 5103/08.05.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa, a fost admisa cererea formulată de contestatorul …, în contradictoriu cu intimatei … şi ..., s-a dispus anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr.1079364/2014 emise de …, a dispoziţiei de înfiinţare a poprii asiguratorii asupra disponibilităţilor băneşti cuprinse în adresa nr.17011/2014 şi a procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile nr.19011/2014 emise de ….

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:

„Prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.1079364/2014 emisă de … s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii cu privire la mijloacele fixe deţinute şi conturile deschise de contestatoare pe teritoriul României şi asupra sumelor datorate de terţi către ..., motivat de faptul că societatea prezintă un risc ridicat privind plata datoriilor către bugetul consolidat al statului.

Măsura a fost pusă în executare prin dispoziţia de înfiinţare a poprii asiguratorii asupra disponibilităţilor băneşti, astfel cum rezultă din adresa nr.17011/2014 şi prin procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile nr.19011/2014, acte de executare emise de ....

La baza instituirii acestor măsuri a stat referatul justificativ al măsurii asigurătorii, întocmit conform prevederilor Ordinului 2605/2010.

Conform prevederilor art.129 C.proc.fisc. măsura asiguratorie poate fi dispusă doar atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă sau să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea venitului public:

Art.129 ”(1)Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. (2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. (3) Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. (4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. (5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent. (6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum şi cele dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător”.

În cauză nu s-a dovedit existenţa unui risc ridicat privind plata datoriilor către bugetul consolidat, astfel cum s-a reţinut în decizia contestată, iar sarcina probei în acest sens revine organului fiscal.

Astfel, instanţa are în vedere dispoziţiile art.65 alin.2 C.proc.fisc., conform cărora „(2)Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii.”

Pe de altă parte, instanţa reţine practica CJUE în materie. Astfel, prin soluţia pronunţată în cauza …, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi-a reconfirmat jurisprudenţa constantă în acest domeniu, conturată în afacerile … (cauza C-255/02), … (cauza C-439/04) şi … (C-440/04). Astfel, Curtea a afirmat în mod expres că particularul trebuie să beneficieze de prezumţia de bună-credinţă, revenind organelor fiscale sarcina probei faptului că aceştia, cu intenţie directă, au luat parte la un mecanism fraudulos, pe baza administrării unor probe obiective.

În acest sens, este criticabilă practica organelor fiscale de a institui măsuri asigurătorii de natură să blocheze în întregime activitatea profesionistului, pentru motive despre care respectivul particular nu avea cum să ştie în mod obiectiv. Curtea a arătat astfel că particularul nu trebuie să devină un investigator, această sarcină revenind organelor statale. Aşadar, dacă un particular se află în posesia unei facturi conforme cu cerinţele impuse de lege, respectivul particular a acţionat cu suficientă diligenţă. Prin urmare, dreptul acestuia de a beneficia de facilităţile fiscale trebuie protejat indiferent de comportamentul partenerului său, revenind statului sarcina de sancţiona faptele respectivului partener şi de a dovedi conivenţa frauduloasă a contribuabilului.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că intimaţii nu au dovedit în faţa instanţei existenţa unui pericol concret ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă sau să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea venitului public, măsurile asigurătorii contestate au fost dispuse cu încălcarea legii.

Pentru aceste motive, instanţa apreciază că este întemeiată contestaţia la executare formulată, sancţiunea aplicabilă fiind anularea actelor nelegale.”

Intimatul … a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii contestatiei la executare ca nefondata.

In dezvoltarea motivelor de apel, a aratat apelantul intimat ca in mod eronat a retinut instanta de fond ca in cauza sunt incidente disp. art. 65 alin. 2 C.pr.fisc. Aceasta motivare are la baza o alta decizie si anume cea de impunere – veritabil act administrativ, si nu decizia de masuri asiguratorii, care este asimilata unui act de executare. Relatiile contractuale verificate de catre organul fiscal au dus la concluzia ca statul a fost prejudiciat cu suma de 1099446 lei, rezultat din inregistrarea in evidenta contabila de catre ... a unor documente ce nu au la baza operatiuni reale. In baza controlului operativ efectuat, s-a estimat un prejudiciu adus bugetului de stat, constand in impozit pe profit si TVA in valoare de 1099446 lei, rezultat din inregistrarea in evidenta contabila de catre... a unor documente ce nu au la baza operatiuni reale, in speta fiind incidente disp. art. 129 alin. 2 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala rep., estimandu-se ca aceasta societate se sustrage de la procedura de colectare, dispunand masuri asiguratorii in consecinta. Astfel, ori de cate ori se constata ca exista pericolul ca, contribuabilul supus controlului sa se sustraga, sa isi ascunda, sau sa isi risipeasca patrimoniul, ingreunand in mod considerabil colectarea creantelor, are dreptul legal de a dispune de urgenta masuri asiguratorii, masuri de indisponibilizare si conservare, de natura sa impiedice debitorul contribuabil sa-si diminueze activul patrimonial, masurile luate fiind intemeiate pe prezumtii legale. A mai aratat ca atat conturile debitoarei, cat si bunurile sunt doar indisponibilizate, aceasta neechivaland cu executarea lor.

In dezvoltarea motivelor de apel, a aratat apelantul intimat ca in mod eronat a retinut instanta de fond ca in cauza sunt incidente disp.a rt. 65 alin. 2 C.pr.fisc., nefiind in fata unei proceduri de impunere, ci a unei proceduri operative, care nu se bazeaza pe mijloace de proba necesare emiterii unui act administrativ fiscal, ci pe indicii care in mod rezonabil sunt de natura a anticipa existenta unor obligatii fiscale posibil a fi contestate ulterior. A mai aratat ca instituirea unor masuri asiguratorii reprezinta o masura rezonabila in speta, ea respectand atat drepturile contribuabilului, prin caracterul de indisponibilizare al masurii, cat si interesul general, de a asigura premisele realizarii unei creante fiscale in situatia in care aceasta se va fi individualizat, nefiind blocata in nici un fel activitatea contestatoarei.

Legal citata, intimata contestatoare a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea apelurilor ca nefondate.

A aratat intimata contestatoare ca masurile asiguratorii nu se dispun in toate cazurile in care se efectueaza inspectia fiscala sau orice alt tip de control fiscal, ci numai daca sunt intrunite cumulativ doua conditii, respectiv existenta unor suficiente informatii in sensul ca debitorul nu si-a declarat materia impozabila si existanta pericolului ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea. Simpla efectuare a controlului fiscal nu justifica, prin ea insasi, luarea masurilor asiguratorii, cata vreme, pe de o parte, nu ar exista suficiente informatii in sensul ca debitorul nu si-a declarat materia impozabila, iar, pe de alta parte, nu se face dovada ca ar exista pericolul ca debitorul sa se afle intr-una din situatiile reglementate de art. 129 alin. 2 din C.pr.fiscala. Nu poate fi primita sustinerea apelantei, in sensul ca simplele indicii ar fi suficiente pentru adoptarea masurilor asiguratorii. Or, in speta, nu este indeplinita niciuna din cele doua conditii a caror intrunire cumulativa este ceruta de lege pentru a se dispune instituirea masurilor asiguratorii. A mai aratat ca particularul trebuie sa beneficieze de prezumtia de buna credinta, revenind organelor fiscale sarcina probei faptului ca acestia, cu intentie directa, ar fi luat parte la un mecanism fraudulos, pe baza administrarii unor probe obiective. Practica judiciara a retinut ca proba pericolului iminent al instrainarii unor bunuri din patrimoniul debitorului poate fi facuta prin prezentarea unor promisiuni de vanzare sau prin vanzari anterioare repetate ale unor bunuri de valoare, retinandu.se deci ca o asemenea dovada este posibila daca pericolul de instrainare exista in mod real. Or, in speta, societatea nu a intreprins nicio aciune sau inactiune de natura a reprezenta un pericol de sustragere, ascundere sau risipire a patrimoniului, astfel incat sa pericliteze sau sa ingreuneze considerabil colectarea unor sume eventual datorate.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelurile sunt fondate din urmatoarele considerente:

La baza instituirii acestor măsuri a stat referatul justificativ al măsurii asigurătorii, întocmit conform prevederilor Ordinului 2605/2010.

Art.129 ”(1)Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. (2)Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. (3)Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. (4)Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. (5)Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent. (6)Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum şi cele dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător”.

Se retine ca, in speta, relatiile contractuale verificate de catre organul fiscal au dus la concluzia ca statul a fost prejudiciat cu suma de 1099446 lei, rezultat din inregistrarea in evidenta contabila de catre... a unor documente ce nu au la baza operatiuni reale. In baza controlului operativ efectuat, s-a estimat un prejudiciu adus bugetului de stat, constand in impozit pe profit si TVA in valoare de 1099446 lei, rezultat din inregistrarea in evidenta contabila de catre SC ... a unor documente ce nu au la baza operatiuni reale, in speta fiind incidente disp. art. 129 alin. 2 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala rep., estimandu-se ca aceasta societate se sustrage de la procedura de colectare, dispunand masuri asiguratorii in consecinta.

In atare situatie, ori de cate ori se constata ca exista pericolul ca, contribuabilul supus controlului sa se sustraga, sa isi ascunda, sau sa isi risipeasca patrimoniul, ingreunand in mod considerabil colectarea creantelor, are dreptul legal de a dispune de urgenta masuri asiguratorii, masuri de indisponibilizare si conservare, de natura sa impiedice debitorul contribuabil sa-si diminueze activul patrimonial, masurile luate fiind intemeiate pe prezumtii legale. A mai aratat ca atat conturile debitoarei, cat si bunurile sunt doar indisponibilizate, aceasta neechivaland cu executarea lor.

Totodată, potrivit art. 2.1 din Ordinul nr.2065/2010 emis de … privind Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, punctul 5.1.1., în situaţia în care organul de control, în timpul acţiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control şi în urma analizei dosarului fiscal, situaţiilor financiare, declaraţiilor fiscale sau a altor documente şi a informaţiilor pe care le deţine, constată că există suficiente informaţii că debitorul nu şi-a declarat materia impozabilă şi totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligaţiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organul de control."

Din cuprinsul textelor de lege anterior enunţate rezultă, deci, ca pentru a se justifica instituirea acestei masuri, organul de control trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau sa îşi ascundă ori sa îşi risipească patrimoniul.

Aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la conţinutul declaraţiilor fiscale şi a situaţiei financiare a debitorului, de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanţilor legali şi al asociaţilor/acţionarilor majoritari (mod de declarare şi plată, situaţii de atragere a răspunderii solidare, situaţii de insolvenţă sau de insolvabilitate etc), astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 şi 5.6 litera f din Ordinul nr. 2605/2010 emis de ….

Tribunalul retine ca masurile asiguratorii prevazute de Codul de procedura fiscala constau in indisponibilizarea unor bunuri sub forma popririi sau a sechestrului impus asupra bunurilor debitorului. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii”.

Aceasta viziune a legiuitorului a fost determinata de imperativul eficientizarii procedurilor de recuperare a debitelor pe care operatorii economici le inregistreaza la bugetul de stat. In acest sens, art. 215 alin. (1) din Codul de procedura fiscala prevede in terminis ca introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal. Acest lucru echivaleaza cu continuarea procedurilor de executare silita de catre organele fiscale impotriva debitorului. In aceste conditii, pentru a se recupera creantele fiscale pe care acesta le are la bugetul de stat, legiuitorul a prevazut ca masurile asiguratorii sa ramana valabile pe toata durata executarii silite, ca o garantie pentru recuperarea creantei fiscale datorate.

Faptul ca odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii, nu este decat o aplicare a imperativului mai sus enuntat.

Totusi, aceste masuri sunt mentinute in continuare, constituindu-se in garantia executarii intru totul de catre debitor a obligatiilor sale fiscale. In caz contrar, ar exista pericolul nerecuperarii creantelor la bugetul de stat si ar demonstra o lipsa de diligenta atat a legiuitorului, cat si a organelor de executare. Or, finalitatea oricarei proceduri de executare silita este recuperarea debitelor datorate, indiferent de creditorul obligatiei.

Având în vedere constatările preliminare ale organelor fiscale şi existând pericolul ca societatea să-şi înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, s-a procedat, în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 alin. 2, 3 şi 4 din O.G. nr. 92/2003 la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii de către organele fiscale. Măsurile asigurătorii nu trebuie confundate cu măsurile concrete de executare silită întreprinse de organele fiscale.

Toate aceste aspecte au fost reţinute în mod corect de către organul de control, acestea fiind premisele iniţiale care au determinat organul de control să procedeze la emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.

Aplicarea sechestrului asupra bunurilor contestatoarei are drept consecinţă juridică limitarea dreptului de dispoziţie al proprietarului asupra bunului respectiv, importanţa acestei masuri fiind de necontestat în vederea punerii în executare ulterioară a titlului executoriu ce va fi obţinut de creditor.

In scopul înlesnirii executării silite şi pentru a elimina eventualele posibilităţi de sustragere de la executare, legea, prin reglementarea prevăzută în Codul de procedură fiscală în art. 129 şi urm., permite luarea unor astfel de măsuri menite să asigure eficacitatea până la capăt a acţiunii judiciare. Instituţiile juridice prin care se realizează aceste măsuri sunt sechestrul asiguratoriu şi poprirea asiguratorie, una din aceste măsuri fiind de altfel dispuse în cazul contestatoarei din dosarul de faţă.

Este pe deplin satisfăcută condiţia prevăzută de Codul de procedură fiscală pentru instituirea acestei măsuri şi anume existenţa pericolului ca debitorul, faţa de bugetul general consolidat al statului să se sustragă, să-şi ascundă sau să-şi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea veniturilor.

Tribunalul retine ca faptele prin care s-au încălcat de către contestatoare dispoziţiile fiscale in materie cu referire directa la obligaţiile stabilite imbraca pericolul social al unor acţiuni ilegale, pentru care s-a dispus luarea masurilor asigurătorii, masuri ce constituie o obligaţie pentru organele fiscale si nu o opţiune, măsura necesara garantării executării creanţei către bugetul de stat.

Se retine ca măsura asiguratorie a fost motivata de organele de inspecţie fiscala in conformitate cu cerinţele art.129 din Codul de procedura fiscala, atât în referatul justificativ, cat si in decizie, arătându-se ca exista pericolul ca debitorul sa se sustragă, sa isi ascundă ori sa isi risipesca patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea.

Referitor la susţinerea potrivit căreia nu exista pericolul de sustragere de la urmărire, tribunalul retine că reclamanta contestatoare nu poate proba un astfel de fapt negativ, iar pentru protecţia eventualului sau drept creditorul este indreptatit sa ia masuri de conservare a patrimoniului debitorului sau, in speţa prin luarea unor măsuri asigurătorii.

Prin intampinare, intimata contestatoare recunoaste ca a prezentat doar contracte si facturi fara alte documente justificative, recunoaste ca a inregistrat in contabilitate cheltuieli de 3408283 lei, care au diminuat baza impozabila. Or, aceste aspecte, coroborate cu impozitele estimate la aproximativ 1000000 lei reprezinta suficiente indicii pentru a se dispune masuri asiguratorii care au ca efect doar indisponibilizarea bunurilor mobile si a sumelor de bani, nu si executarea acestora.

În consecinţă, instanta de control judiciar constata ca prima instanta nu a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica, astfel ca, dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va admite apelurile promovate de apelanţii-intimaţi ... şi ..., îndreptate împotriva sentinţei civile nr. 5103/08.05.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa, intimată petentă fiind ..., va schimba sentinţa apelată si va respinge contestaţia la executare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

DECIDE

Admite apelurile promovate de apelanţii-intimaţi ..., cu sediul în ... şi ..., cu sediul în ..., îndreptat împotriva sentinţei civile nr. 5103/08.05.2014 pronunţată de Judecătoria Constanţa, intimată petentă fiind ..., cu sediul în ....

Schimbă sentinţa apelată.

Respinge contestaţia la executare, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 04.12.2014.

PREŞEDINTE, PENTRU JUDECĂTOR,

... ...,

GREFIER

...

Tehoredact.jud. /5 ex./23.02.2015

Emis 3 com.

← Contestaţie decizie de încadrare în grad de handicap		Conivenţa soţului debitor cu soţul nedebitor privind... →

Contestaţie la executare - anulare decizie de instituire a măsurilor asigurătorii

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestaţie la executare - anulare decizie de instituire a măsurilor asigurătorii