Contestatie la executare fiscala. poprire pe venituri ce se vor incasa de la un comerciant. stornare pro-causa a facturii inpozabila organului fiscal
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Decizie nr. 208 din data de 05.02.2013
R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr. …/259/2012
DECIZIA CIVILĂ NR.208
Ședința publică din data de 05.02.2013
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin contestația la executare înregistrată cu nr. …/259/08.02.2012 la Judecătoria Mizil, contestatoarea SC F P SRl a chemat în judecată pe intimata ANAF- Administrația Finanțelor Publice R V - prin DGFP V solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea, desființarea măsurilor de înființare a popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate de către contestatoare în favoarea debitoarei SC B O I SRL R V, înființată în baza adresei de înființare a popririi nr. 8476/19.01.2012, a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 80742/01.01.2012, suspendarea executării silite.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că potrivit adresei de înființare a popririi nr. 8476/2012, s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor sale, fără să se țină seama că la data de 24.01.2012 nu datora debitoarei SC B O I SRL nicio sumă de bani, atât timp cât achitase prin bilete la ordin c/valoarea unor mărfuri cumpărate de la această societate în baza contractului de vânzare cumpărare nr.001/08.02.2011, actul adițional din 14.10.2011, procesul verbal din 25.10.2011.
La data de 05.04.2012, contestatoarea a solicitat introducerea în cauză în calitate de intimată a SC B O I SRL, cerere respinsă la data de 25.04.2012, ținându-se seama de obiectul contestației la executare.
La data de 10.05.2012, contestatoarea și-a precizat contestația solicitând anularea adresei de înființare a popririi nr. 8476/19.01.2012, emisă în baza deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 80742/2012, a tuturor actelor de executare, motivându-se că a reziliat contractul de vânzare cumpărare nr. 001/08.02.2011 încheiat cu SC B O I SRL, reziliere în urma căreia au fost stornate facturile emise în baza acestui contract de vânzare cumpărare, caz în care nu a avut loc nicio tranzacție între cele două societăți și deci nu datorează nicio sumă de bani societății respective și implicit intimatei.
Totodată, la data de 10.05.2012, intimata a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea contestației în condițiile în care în mod legal s-a procedat la înființarea popririi asigurătorii asupra conturilor contestatoarei pentru suma datorată de către societatea debitoare la bugetul statului.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, prin sentința civilă nr. 996/20.09.2012 a Judecătoriei Mizil, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoare împotriva intimatei și s-a dispus anularea adresei de înființare a popririi nr. 8476/19.01.2012 emisă în baza deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 80742/01.01.2012, anularea tuturor formelor de executare ulterioare referitoare la aceeași poprire, dispunându-se și restituirea către contestatoare a cauțiunii de 5.000 lei și a taxei judiciare de 195 lei.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 001/08.02.2011, actului adițional din 14.10.2011, procesului verbal din data de 25.10.2011, contestatoarea a achiziționat mărfuri de la SC B O I SRL în valoare totală de 6.289.753,32 lei, inclusiv TVA , ocazie cu care au fost emise bilete la ordin în număr de 25 predate la data de 25.10.2011 societății respective, având scadențe cuprinse între 26.06.2012 și 04.03.2013, însă, ulterior, părțile de comun acord au reziliat contractul de vânzare cumpărare nr. 001/2011, caz în care societatea debitoare nu mai are de încasat nicio sumă de bani de la contestatoare, reprezentând c/val. unor mărfuri, facturile emise inițial fiind stornate, astfel încât contestatoarea nu mai are calitatea de terț poprit față de societatea respectivă pentru a putea fi urmărită, mai ales că nu există un titlu de creanță emis de către intimată față de societatea debitoare, motiv pentru care a fost admisă contestația la executare și s-a dispus anularea adresei de înființare a popririi nr. 8476/2012, restituirea cauțiunii de 5.000 lei achitată de către contestatoare și a taxei judiciare de timbru de 195 lei, conform disp. art. 15 din Legea nr. 147/1996.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației la executare, motivându-se că adresa de înființare a popririi a fost emisă ulterior rezoluțiunii contractului din data de 20.03.2012, rezoluțiune care nu putea opera atât timp cât contestatoarea a livrat mărfuri în favoarea SC T SA, neexistând lipsa unei livrări a mărfurilor respective și că în baza contractului de vânzare cumpărare au fost emise bilete la ordin care atestă realitatea desfășurării operațiunilor comerciale dintre părți, procesul verbal nr.8105/24.10.2011 demonstrând existența creanței societății debitoare, contestatoarea având în evidența fiscală o datorie de 6.289.875 lei către furnizor, mai ales că stornarea facturilor, restituirea biletelor la ordin au fost făcute cu intenția de a se sustrage de la plata obligațiilor.
În continuare, intimata a arătat că în baza sentinței civile nr. 163/24.02.2012 a Judecătoriei Mizil rămasă irevocabilă s-a constatat legalitatea înființării popririlor nr.125142/2011, 125145/25.11.2011 în urma respingerii contestației la executare, neexistând o declarație aferentă lunii a treia din anul 2012 la AFP R V cu nr. 394 depusă de către societatea debitoare, singurele declarații fiind aferente semestrelor I, II ale anului 2011 și că nu există înregistrări în contabilitate privind operațiunile de stornare a unor facturi, fiind necesară înființarea popririi asigurătorii în baza art.128 alin. 3 din OG nr. 92/2003, anterior emiterii unui titlu de creanță, decizia de instituire a unor acestor măsuri nr. 80702/18.01.2012 nefiind desființată, impunându-se citarea SC B O I SRL.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr. …/259/2012, la data de 16.11.2012.
La data de 05.02.2013, contestatoarea a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea recursului atât timp cât în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis contestația la executare, constatând că nu are nicio datorie față de societatea debitoare, neexistând nicio tranzacție între părțile respective.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută de probele administrate în cauză, de criticile formulate, și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În baza deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 80742/18.01.2012, adresei de înființare a popririi asigurătorii nr. 8476/19.01.2012, s-a procedat de către intimată la înființarea unor măsuri asigurătorii constând în poprire asupra conturilor pe care societatea debitoare SC B O I SRL R V le deține la diferiți terți popriți, ocazie cu care s-a înființat poprire asiguratorie și asupra sumelor de bani datorate de către terțe persoane acestei societăți printre care și de către contestatoare pentru suma de 1.644.390 lei datorată de către societatea debitoare la bugetul statului, contestatoarea având de achitat în favoarea acestei societăți suma de 6.289.875 lei, existând riscul ca societatea debitoare să se sustragă de la executare.
Conform contractului de vânzare cumpărare nr. 001/08.02.2011, actului adițional din 14.10.2011, procesului verbal de predare primire din 25.10.2011, facturilor nr. 243/2.03.2011 - 248/2.03.2011, biletelor la ordin anexate acestora, fișei contului din 01.01.2011, SC B O I SRL a vândut contestatoarei mărfuri în valoare totală de 6.289.875 lei, inclusiv TVA, ocazie cu care s-au emis facturi și un număr de 25 bilete la ordin scadente în perioada 26.02.2012-04.03.2013, de către contestatoare în calitate de cumpărătoare în favoarea societății respective.
Potrivit adreselor nr. 43/16.01.2012, 22/19.01.2012, 21/19.01.2012, 15/24.02.2012, facturilor nr. 009/22.03.2012, 010/ 22.03.2012, 270/22.03.2012-275/22.03.2012, procesului verbal din 22.03.2012, actelor adiționale din 20.03.2012 încheiate la contractele de vânzare cumpărare nr. 001/11.02.2011, 001/08.02.2011, contestatoarea a înstrăinat SC T SA diferite mărfuri la data de 22.03.2012, însă, ulterior, SC T SA a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare nr. 001/11.02.2011, încheiat cu contestatoarea privind achiziționarea unor mărfuri, stornarea facturilor din data de 02.03.2011, motiv pentru care societatea respectivă și contestatoarea au procedat la rezoluțiunea contractului sus menționat la data de 20.03.2012, iar, la rândul său, contestatoarea a solicitat SC B O I SRL la data de 19.01.2012 rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare nr. 001/08.02.2011, intervenit între părți, invocându-se lipsa posibilităților financiare privind achitarea c/valorii mărfurilor achiziționate de către contestatoare de la această societate, rezoluțiune stabilită de comun acord la data de 20.03.2012, menționându-se anularea tranzacțiilor dintre părți și restituirea biletelor la ordin emisă de către contestatoare în favoarea societății respective, stornarea facturilor emise de către SC B O I SRL la data de 22.03.2012.
În cuprinsul procesului verbal din 24.10.2011, s-a specificat că în cursul anului 2011 s-au efectuat verificări la contestatoare și la SC T SA M, ocazie cu care s-a constatat că intimata-contestatoare înregistrează suma de 6.289.875 lei neachitată unor furnizori, iar în conformitate cu declarațiile depuse la dosar emise la 15.02.2012, 06.03.2012, SC B O SRL ar fi declarat la organele fiscale teritoriale efectuarea stornărilor care ar fi avut loc la data de 22.03.2012 față de contestatoare.
Prin sentința civilă nr. 163/24.02.2012 a Judecătoriei Mizil a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoare împotriva intimatei privind anularea, desființarea măsurilor de înființare a măsurilor în baza adreselor nr. 125142/25.11.2011 - 125145/25.11.2011, ocazie cu care s-a constatat că măsura popririi asupra sumelor datorate de către contestatoare societății debitoare SC B O I SRL a avut un caracter legal, ținându-se seama de obligația de plată a contestatoarei față de societatea respectivă.
Dispozițiile art. 129 alin. 3 din OG nr. 92/2003 stipulează că măsurile asigurătorii constând în poprire, sechestru asiguratoriu pot fi dispuse și anterior emiterii titlului de creanță în cazul în care există elemente care indică pericolul ca un debitor să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând o eventuală executare silită a debitorului.
De asemenea, dispozițiile art. 172 și urm. C.pr.fiscală, art. 399 C.proc.civ. prevăd că persoanele interesate sau vătămate prin executare pot formula contestație la executare împotriva fie a executării silite, a oricărui act de executare, fie in cazul in care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu astfel incit nerespectarea dispozițiilor privind executarea silita însăși sau efectuarea unui act de executare atrage sancțiunea anularii actului nelegal.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că, inițial, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 001/08.02.2011, actului adițional din 14.10.2011, procesului verbal din 25.10.2011, facturilor, biletelor la ordin depuse la dosar, contestatoarea a achiziționat de la SC B O I SRL mărfuri în valoare totală de 6.289.875 lei la data de 02.03.2011, având obligația să achite această sumă de bani în perioada 26.06.2012 - 04.03.2013, iar, ulterior, intimata a procedat la înființarea unor măsuri asigurătorii constând în poprire asupra conturilor pe care societatea debitoare B O I SRL le avea la diferiți terți popriți, inclusiv asupra conturilor contestatoarei pentru suma de 1.644.390 lei în raport de suma de 6.289.875 lei pe care aceasta o datora societății respective, măsuri dispuse conform deciziei nr. 80742/.18.01.2012, adresei nr.8476/19.01.2012, astfel încât la data de 20.03.2012 contestatoarea și societatea debitoare respectivă ar fi procedat de comun acord la rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare nr. 001/08.02.2011 și la restituirea la data de 22.03.2012 a biletelor la ordin emise de către contestatoare în favoarea societății respective pentru suma totală de 6.289.875,32 lei, invocându-se lipsa posibilităților financiare din partea contestatoarei de a achita această sumă debitoarei, stornarea facturilor din 02.03.2011 la data de 22.03.2011.
Ca atare, atât timp cât inițial între societatea debitoare și contestatoare a intervenit contractul de vânzare cumpărare nr. 001/08.02.2011, actul adițional din data de 14.10.2011, acte în temeiul cărora s-au emis facturi fiscale la 02.03.2011, bilete la ordin privind achiziționarea de către contestatoare de la societatea respectivă în perioada 08.02.2011 - 02.03.2011 a unor mărfuri în valoare totală de 6.289.875 lei, iar contestatoarea și-a asumat obligația să achite în perioada 26.06.2013 - 04.03.2013 această sumă de bani, întocmind bilete la ordin în acest scop, înseamnă că, în realitate, societatea respectivă avea, până la proba contrarie, la data înființării popririi-19.01.2012, față de contestatoare o creanță certă, a cărei existență rezultă din cuprinsul actelor sus menționate, lichidă, cuantumul acesteia, fiind clar determinat în baza actelor sus menționate, exigibilă, fiind ajunsă la scadență în urma expirării termenelor de plată prevăzute în cuprinsul biletelor la ordin, motiv pentru care contestatoarea datora societății respective o sumă de bani având calitatea de debitoare a acesteia și deci de terț poprit față de creditorul acestei societăți, respectiv intimata.
De altfel, în condițiile în care contestatoarea avea, până la proba contrarie, la data de 19.01.2012, calitatea de debitoare față de SC B O I SRL, datorând acesteia din urmă suma totală de 6.289.875 lei, iar societatea respectivă datorează la bugetul statului suma de un 1.644.390 lei reprezentând dobânzi și penalități TVA, înseamnă că în realitate intimata are dreptul să indisponibilizeze conturile contestatoarei în calitate de terț poprit al societății debitoare și deci să procedeze la înființarea unei popriri asigurătorii asupra acestor conturi în scopul asigurării mijloacelor financiare în vederea recuperării debitului datorat la bugetul statului de către debitoarea SC B O I SRL.
Apărările contestatoarei, conform cărora nu ar datora societății debitoare nicio sumă de bani, neexistând nicio operațiune de vânzare cumpărare între părțile respective, conform actelor adiționale din 20.03.2012, adreselor nr. 43/2012, 22/2012, 21/2012, 15/2012, procesului verbal din 22.03.2012 și că s-a procedat la data de 22.03.2012 la stornarea facturilor emise de către societatea debitoare pe numele contestatoarei, fiind restituite biletele la ordin privind suma totală de 6.289.875 lei, sunt neîntemeiate deoarece, în realitate, analizându-se cuprinsul tuturor acestor acte reiese cu certitudine că asemenea acte referitoare la rezoluțiunea contractelor de vânzare cumpărare nr. 001/11.02.2011, 001/08.02.2011 au fost întocmite ulterior instituirii măsurilor asiguratorii din data de 19.01.2012 în vederea sustragerii contestatoarei și deci implicit a societății debitoare de la plata oricărei sume de bani la bugetul statului, fiind întocmite pro-causa, nefiind opozabile intimatei.
Mai mult chiar, atât timp cât contestatoarea datora la data de 19.01.2012 societății debitoare suma totală de 6.289.875 lei, întocmindu-se între părți facturi, bilete la ordin în acest sens, înseamnă că în mod legal s-a procedat la instituirea măsurilor asiguratorii față de contestatoare, constând în poprirea conturilor contestatoarei, în calitate de terț poprit, față de intimată pentru suma de 1.644.390 lei, în vederea facilitării recuperării acestei sume de bani pe care societatea debitoare o are la bugetul statului.
Faptul că la data de 22.03.2012 au fost emise facturile nr. 009/2012, 010/2012, 270-275/2012 de către SC T SA, SC B O SRL, în calitate de furnizori în favoarea contestatoarei în calitate de cumpărătoare, efectuându-se mențiuni privind restituirea prin stornare a sumelor înscrise în cuprinsul acestora, nu înseamnă că în realitate a avut loc o desființare efectivă a operațiunilor de vânzare cumpărare care au avut loc între părțile respective anterior datei de 22.03.2012, în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 001/11.02.2011, 001/08.02.2011 și că intimata contestatoare nu ar datora nicio sumă de bani SC B O I SRL întrucât la stabilirea raporturilor reale dintre părțile respective se ține seama în ce măsură facturile sus menționate devin opozabile terților, producând efecte juridice, inclusiv față de recurenta-intimată, fiind întocmite ulterior instituirii măsurilor asigurătorii de către intimată, aspect care demonstrează prin însăși natura sa încheierea acestora în scopul de a o împiedica pe intimată de a proceda la luarea acestor măsuri față de contestatoare.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis contestația la executare, dispunând anularea adresei de înființare a popririi nr. 8476/19.01.2012, a tuturor formelor de executare ulterioare, fără să se țină seama că în realitate contestatoarea avea calitatea de debitoare față de SC B O I SRL și deci implicit de terț poprit în raport de intimată, la data înființării popririi asigurătorii, datorând societății debitoare, până la proba contrarie, suma de 6.289.875 lei, motiv pentru care în mod legal s-a procedat la înființarea popririi asupra sumelor de bani datorate de către contestatoare societății debitoare până la concurența sumei de 1.644.390 lei datorată la bugetul statului de către societatea debitoare, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.129 și urm. C.pr.fiscală, nefiind îndeplinite cerințele privind anularea acestor măsuri în baza art.399 C.proc.civ., art.172 și urm. C.pr.fiscală.
Susținerile intimatei potrivit cărora adresa de înființare a popririi a fost emisă ulterior rezoluțiunii contractului care nu putea opera atât timp cât contestatoarea a livrat mărfuri în favoarea SC T SA și că în baza contractului de vânzare cumpărare au fost emise bilete la ordin care atestă realitatea desfășurării operațiunilor comerciale dintre părți, procesul verbal nr. 8105/24.10.2011 demonstrând existența datoriei societății debitoare, sunt justificate deoarece, în realitate, într-adevăr înființarea popririi a avut loc anterior rezoluțiunii contractului, împrejurare care demonstrează prin însăși natura sa demersurile efectuate de către contestatoare în scopul de a evita executarea sa silită pentru suma pe care o datora efectiv societății debitoare, iar toate actele existente la dosar atestă efectuarea în mod cert între părțile respective a unor operațiuni de vânzare cumpărare, asumarea de către contestatoare a unei obligații de plată în favoarea societății debitoare, operațiuni care nu pot fi înlăturate pur și simplu prin emiterea unor acte ulterioare înființării popririi.
Motivele invocate de către intimată conform cărora stornarea facturilor, restituirea biletelor la ordin au vizat sustragerea de la plata sumei datorate, sentința civilă nr. 163/24.02.2012 demonstrând legalitatea înființării popririlor nr. 125142/2011, 125145/25.11.2011 în urma respingerii contestației la executare, neexistând o declarație aferentă lunii martie în anul 2012 la AFP R V cu nr. 394 din partea societății debitoare, singurele declarații fiind aferente semestrelor I, II ale anului 2011 și că nu există înregistrări în contabilitate privind operațiunile de stornare a unor facturi, sunt întemeiate întrucât, într-adevăr, facturile din data de 22.03.2012 existente la dosar atestă în mod cert intenția părților de a nu achita nicio sumă de bani la bugetul statului, de a preîntâmpina prin orice mijloace executarea lor silită, sentința sus menționată făcând dovada modalității de instituire a popririi, iar în realitate contestatoarea avea obligația să facă dovada operării efective în documentele contabile a operațiunilor de stornare, nefiind suficientă emiterea unor declarații fiscale la data de 15.02.2012, 06.03.2012, privind existența unor pretinse stornări care nici nu au avut loc la data emiterii acestor declarații fiscale.
Criticile intimatei în sensul că există posibilitatea înființării popririi asigurătorii anterior emiterii unui titlu de creanță, decizia de instituire a unor asemenea măsuri nr. 80702/18.01.2012 nefiind desființată, sunt fondate deoarece dispozițiile Codului de procedură fiscală instituie în favoarea intimatei în calitate de reprezentant al statului dreptul de a proceda la instituirea unor măsuri asiguratorii, inclusiv prin poprire în vederea facilitării executării silite a debitorilor, preîntâmpinării riscului sustragerii debitorilor de la executare.
Împrejurarea invocată de către intimată privind necesitatea de a se dispune citarea SC B O I SRL nu are relevanță în cauză în condițiile în care aceasta reprezintă prin însăși natura sa o cerere nouă, care nu poate fi formulată din partea intimatei pentru prima dată în calea de atac a recursului, iar în speță nu se justifica luarea unei asemenea măsuri atât timp cât a fost contestată adresa de înființare a popririi nr.8476/2012 vizând luarea unei asemenea măsuri față de contestatoare în calitate de terț poprit al societății debitoare, contestatoarea fiind cea care a emis pretenții numai față de intimată și nicidecum și față de societatea respectivă.
În raport de aceste considerente, tribunalul, ținând seama de disp. art. 304 pct. 8,9 C.proc.civ. și având în vedere disp. art. 3041 C.proc.civ., în baza disp. art. 312 alin. 1,2,3 C.proc.civ. va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 172 și urm. C.pr.fiscală, art. 399 C.proc.civ. în vederea anulării actelor de executare contestate.
Totodată, tribunalul va înlătura măsura privind restituirea taxei judiciare de timbru de 195 lei în favoarea contestatoarei în condițiile în care nu devin aplicabile disp. art. 15 din Legea nr. 147/1996, atât timp cât pretențiile contestatoarei sunt neîntemeiate, aceasta aflându-se în culpă procesuală în ceea ce privește declanșarea litigiului, caz în care nu are dreptul la restituirea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru achitată în primă instanță.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței, numai în ceea ce privește restituirea cauțiunii de 5.000 lei ca fiind legale și temeinice, ținându-se seama că intimata contestatoare are dreptul la restituirea cauțiunii atât timp cât pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță nu a mai solicitat suspendarea executării silite, achitând nejustificat cu titlu de cauțiune suma de 5.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Înlătură măsura privind restituirea taxei judiciare de timbru de 195 lei în favoarea contestatoarei.
Menține restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește restituirea cauțiunii de 5.000 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2013.
| ← Prescriptia dreptului de formula actiune in constatare... | Proces funciar, drept de proprietate al statului in devălmasie... → |
|---|
