Proces funciar, drept de proprietate al statului in devălmasie asupra fondului forestier anterior anului 1945
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Decizie nr. 130 din data de 23.01.2013
R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR. .../331/2008*
DECIZIA CIVILĂ NR. 130
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte la nr. 821/331/2007, petenta ACMI a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană Prahova de fond funciar, Comisia Locală I de fond funciar, anularea Hotărârii nr. 5124/2007 a Comisiei Județene, obligarea intimatelor la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, la punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate pentru suprafețele de 5300 pogoane din trupul I, 1700 pogoane din Trupul P, 4200 pogoane din Trupul T, terenuri ce au fost stăpânite în devălmășie de CMI potrivit sentinței civile nr. …/1946 precum și reconstituirea dreptului de proprietate și restituirea celorlalte terenuri menționate în aceeași sentință, obligarea prefectului și a primarului în calitate de reprezentanți legali ai comisiilor de fond funciar la plata daunelor cominatorii în suma de 500 RON pe fiecare zi de întârziere.
În motivarea plângerii, petenta a susținut că prin Hotărârea nr. 5124/2007 au fost invalidată propunerea Comisiei Locale I de reconstituire a dreptului de proprietate a membrilor ACMI ce compun anexa nr. 3, care este nelegală și netemeinică, deoarece a făcut dovada ca este succesoarea fostei CMI care a deținut aceste suprafețe de teren, hotărârea comisiei județene având ca obiect prejudicierea petentei, întrucât întârzierea în restituirea terenurilor profita celor care le exploatează.
La data de 13.06.2007 OMI a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată Comisia Locală I să propună reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru suprafețele de terenuri aflate pe raza comunei I, ce nu au fost reconstituite până în prezent, ținând seama de decizia Tribunalului Prahova nr. …/2003; obligarea aceleiași comisii să înainteze Comisiei Locale M cererea de reconstituire a OMI nr. 42/2005, iar Comisia Județeană să valideze reconstituirea dreptului de proprietate numai pentru acele suprafețe de teren înscrise în sentința civilă nr. 639/ 1946.
RNP Romsilva - Direcția Silvică Ploiești a formulat la data de 26.09.2007 cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei Comisia Județeană de fond funciar Prahova, susținând în motivarea cererii că terenurile pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată se află pe raza teritorială a mai multor localități din județ, competența analizării cererilor revenind Comisiei Județene, potrivit art. 6 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005.
Cererea de intervenție în interes propriu a fost încuviințată în principiu la data de 12.07.2007, iar cererea de intervenție accesorie la 10.10.2007.
După administrarea probelor, prin sentința civilă nr. …/10.10.2007 Judecătoria Vălenii de Munte a admis în parte plângerea, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de AOMI, a respins cererea de intervenție în interesul intimatei Comisia Județeană de fond funciar Prahova formulata de RNP - Direcția Silvică Ploiești, a anulat Hotărârea Comisiei Județene nr. 5124/2007 și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al petentei pentru suprafața de 5300 pogoane - 26.500 ha, teren situat pe raza comunei I, jud. Prahova.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenta ACMI, intervenienta Direcția Silvica Prahova și intimata Comisia Județeană de fond funciar Prahova, iar prin decizia civilă nr. 81 din 30 ianuarie 2008 Tribunalul Prahova a admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Primindu-se dosarul la această instanță, a fost înregistrat sub nr. R. .../331/2008.
La data de 12 februarie 2009, MAAM, MPAM și TCSC, în calitate de descendenți (nepoți și respectiv strănepoată) ai lui AM - fost membru al CMI, cunoscut sub numele de AM, au formulat cerere de intervenție în interes propriu.
În motivare, au arătat că autorul lor figurează în tabela de drepturi cu drepturile cuvenite în OMI, conform sentinței 639/1946, cu drepturi în trupurile de pădure I, P și T, iar la data de 20 octombrie 2008 au formulat o cerere către conducerea asociației de primire în această asociație, însă nu au primit nici un răspuns.
În drept, au invocat dispozițiile art. 49 și următoarele cod procedură civilă.
La data de 11 martie 2009 aceleași persoane au formulat o precizare, prin care au arătat că, în principal, cererea de intervenție este formulată în interes propriu și are ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren forestier, cerere respinsă prin încheierea din ședință publică din data de 27 mai 2009.
La data de 27 mai 2009 SRN (fost NG), PJC (fost CG), PN, PM, GC, ODP, GLM, OI și MȘE au formulat cerere de intervenție în interes propriu, cerere respinsă de instanță prin încheierea din ședința publică de la data de 4 noiembrie 2009, întrucât aceste persoane sunt deja membri în cadrul OMI.
După administrarea probei cu acte, expertiză tehnică topo, prin sentința civilă nr. …/2011 Judecătoria Vălenii de Munte a admis, în parte, plângerea formulată de petenta ACMI, a anulat Hotărârea nr. 5124/16.02.2007 a Comisiei Județene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și a celor forestiere, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de AOMI, ca neîntemeiată, a respins cererea de intervenție în interesul intimatei Comisia Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și a celor forestiere, formulată de RNP - Direcția Silvică Prahova, ca neîntemeiată.
Prin aceeași sentință instanța de fond a obligat Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar I, jud. Prahova - prin primar să întocmească documentația necesară și să emită proces verbal de punere în posesie pe numele petentei ACMI, pentru suprafața de 772,9 ha din trupul I (C), astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză nr. 1621/19.11.2009 întocmit de expert Badea Luciana, a obligat Comisia Locală M pentru aplicarea legilor fondului funciar, jud. Prahova - prin primar să întocmească documentația necesară și să emită proces verbal de punere în posesie pe numele petentei ACMI, pentru suprafețele de: 850 ha din trupul P și 2100 ha din trupul T, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză nr. 1621/19.11.2009 întocmit de expert Badea Luciana.
De asemenea, a obligat intimata Comisia Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și a celor forestiere - prin prefect, să elibereze în favoarea petentei ACMI, titlul de proprietate pentru suprafețele de teren mai sus menționate și a respins capătul de cerere al petentei ACMI cu privire la obligarea prefectului, în calitate de reprezentant al Comisiei Județene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și a celor forestiere și a primarului comunei I, în calitate de reprezentant al Comisiei Locale pentru aplicarea legilor fondului funciar I, jud. Prahova, la plata de daune cominatorii în cuantum de 500 lei pe fiecare zi de întârziere, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 639/1946 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a constatat și confirmat existența CMI, precum și stăpânirea în devălmășie de către membrii acestei cete a pădurilor, pășunilor, fânețelor și locurilor de arătură aflate în poienile și locurile goale din interiorul sau dimprejurul perimetrului pădurilor, precum și a golurilor de munte destinate pășunilor din trupurile I, P și T, astfel cum sunt ele menționate în decizia comisiunii silvice, stabilindu-se astfel că în Trupul I suprafața totală este de 5300 pogoane, în Trupul P este de 1700 pogoane, iar în Trupul T sau C de 4200 pogoane.
A reținut instanța de fond că, astfel, suprafața totală din cele trei trupuri confirmate prin această sentință ca aparținând CMI este de 11200 pogoane, adică 5600 ha.
A mai arătat prima instanță că, în anii 2000 și 2005, în locul vechii forme asociative CMI menționată în sentința civilă nr. 639/1946 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-au constituit două forme asociative: OMI, prin sentința civilă nr. 3/2000 a Judecătoriei Vălenii de Munte și CMI, prin încheierea pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte la data de 14 septembrie 2005, rămasă definitivă prin decizia nr. 37/2005 a Tribunalului Prahova.
A motivat instanța de fond că, după cum rezultă din actele aflate la dosar, precum și din raportul de expertiză topografică Badea Luciana, din suprafața de teren de 2650 ha aflată în Trupul I, s-au emis până în prezent titluri de proprietate pentru OMI, în suprafață totală de 1877,1 ha, fapt recunoscut și de intervenienta RNP - Direcția Silvică Prahova în concluziile scrise formulate pe fondul cauzei.
S-a reținut că, urmare a procedurii instituită de Legea 18/1991, 1/2000 si H.G. 890/2005, petenta CMI, prin comitetul ad-hoc de inițiativă, a formulat cererea înregistrată la Comisia locală de fond funciar I sub nr. 4387 din 16 sept. 2005, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra tuturor terenurilor agricole și forestiere ce i-au aparținut și restituirea acestora, si anume: terenurile din Trupul I în suprafață de 5300 pogoane, din Trupul P de 1700 pogoane, din Trupul T-C de cca. 4200 pogoane, ce au fost stăpânite în devălmășie, precum și terenurile din vatra satului - F și P, precum și fânețele din Cheia și pct. P A.
S-a mai arătat că, Comisia locală de fond funciar I, prin anexa 39, a propus Comisiei Județene reconstituirea dreptului de proprietate al petentei, care cuprinde 266 autori - conform tabelului anexat, pentru suprafața de 5600 ha. - terenuri forestiere, situate în Trupul I, Trupul P, Trupul T, propunere invalidată de către intimata Comisia județeană de fond funciar Prahova prin Hotărârea nr. 5124/16 februarie 2007, aspecte confirmate și prin adresa nr. 1937/2007.
A concluzionat instanța de fond că dreptul de proprietate al vechii forme asociative CMI asupra suprafeței totale de 5600 ha din cele trei trupuri ( I, P și T) este confirmat prin sentința civilă nr. 639/1946 pronunțată de Tribunalul Prahova și nu poate fi pus în discuție, astfel încât, având în vedere că până în prezent s-a reconstituit deja suprafața totală de 1877,1 ha din trupul I, după cum s-a arătat mai sus, conduce la concluzia că suprafețele la care vechea formă asociativă are dreptul sunt de 772,9 ha din trupul I (C), 850 ha din trupul P și 2100 ha din trupul T, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză Badea Luciana.
A susținut prima instanță că, faptul că petenta CMI a formulat cererea de reconstituire pentru toate suprafețele de teren către Comisia locală de fond funciar I, deși trupurile P și T se află pe raza comunei M nu reprezintă un impediment pentru a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate și pentru aceste două trupuri de teren, întrucât, conform prevederilor art. 33 alin.1 din Legea nr.1/2000, "Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se considera a fi depuse în termen chiar daca acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înștiințând despre acest lucru si persoanele îndreptățite.";
Conform prevederilor art. 26 alin.2 din Legea nr. 1/2000, "formelor asociative li se va restitui in întregime suprafața avuta în proprietate";.
S-a reținut de către instanța de fond că, față de aceste aspecte, hotărârea nr. 5124/16.02.2007 a Comisiei Județene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și a celor forestiere este neîntemeiată, fiind îndeplinite condițiile art. 53 din Legea 18/1991 și art. 27 alin. 8 din HG 890/2005, pentru admiterea cererii petentei CMI, în sensul anulării hotărârii și reconstituirii dreptului de proprietate pentru diferența dintre suprafața de 5600 ha avută în proprietate de fosta ceată a moșnenilor I și suprafața de 1877,1 ha ce a fost deja reconstituită pe numele celeilalte forme asociative, OMI, urmând ca punerea în posesie să se facă pe baza expertizei Badea Luciana.
Referitor la întinderea dreptului indiviz al fiecărui membru devălmaș din cadrul formei asociative, inclusiv Statul Român, instanța a constatat că nu a fost învestită cu un asemenea capăt de cerere, reconstituirea urmând a se dispune pentru întreaga formă asociativă, fiecare membru menționat în tabela de drepturi anexă la sentința civilă din 1946 având posibilitatea de a-și dovedi și valorifica drepturile pe care le are în oricare din cele două forme asociative înființate și care coexistă în locul vechii forme asociative menționate în sentința civilă din 1946.
Cu privire la cererea de intervenție accesorie formulată de RNP - Direcția Silvică Prahova, instanța de fond a respins-o ca o consecință a admiterii cererii principale, respingând totodată ca neîntemeiată și cererea de intervenție în interes propriu formulată de AOMI.
Cu privire la capătul de cerere al petentei ACMI vizând obligarea prefectului, în calitate de reprezentant al Comisiei Județene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și a celor forestiere și a primarului comunei I, în calitate de reprezentant al Comisiei Locale pentru aplicarea legilor fondului funciar I, jud. Prahova, la plata de daune cominatorii în cuantum de 500 lei pe fiecare zi de întârziere, instanța de fond a arătat că este neîntemeiat, motivând că emiterea procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate pentru aceste suprafețe mari de teren nu se poate efectua într-un interval de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a acestei sentințe.
Împotriva încheierilor de ședință din data de 04.11.2009, 24.06.2010 și împotriva sentinței civile nr. …/10.03.2011 au declarat recurs intervenienții SR, CJ, PN, PM, GC, precum și intervenienți ODP și GLM, invocând motive identice de recurs, iar împotriva încheierilor din data de 27.05.2009, 16.12.2010, precum și împotriva sentinței civile nr. 435/10.03.2011 pronunțate de Judecătoria Vălenii de Munte au declarat recurs și intervenienții MAAM, MPAM și TCSC.
De asemenea împotriva sentinței civile nr. …/10.03.2011 au declarat recurs intervenienta RNP Romsilva - Direcția Silvică Prahova și pârâta Comisia Județeană Prahova de fond funciar.
În motivarea recursului lor, pârâta Comisia Județeană Prahova de fond funciar și intervenienta RNP Romsilva - Direcția Silvică Prahova au arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că, deși CMI a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate doar la Comisia Locală I de fond funciar, nu există niciun impediment pentru a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate și pentru trupurile de teren aflate pe raza Com. M, încălcând astfel dispozițiile imperative ale art. 46 din Legea nr.18/1991, modificată si completată, instanța neputându-și aroga puteri administrative ce țin pe de o parte de comisia competentă să soluționeze cererea de reconstituire, iar pe de altă parte instanța nu se poate subroga in puterile unei entități administrativ teritoriale în ceea ce privește raza sa de competență.
O altă critică a vizat faptul că în mod eronat instanța de fond a motivat referitor la întinderea dreptului indiviz al fiecărui membru devălmaș din cadrul formei asociative, inclusiv Statul Român, că nu a fost investită cu un asemenea capăt de cerere cât timp obiectul cauzei constă într-o plângere referitoare la nelegalitatea unei hotărâri a Comisiei județene de fond funciar, instanța având astfel obligația să analizeze legalitatea hotărârii sub toate aspectele sale.
Au precizat recurentele că instanța a ignorat prevederile art. 26 alin.2 din Legea nr. 1/2000 din interpretarea căruia reiese că atunci când se cunoaște cota parte pentru fiecare asociat, reconstituirea se stabilește potrivit cotelor deținute în cadrul formei asociative, astfel încât, în speță, cunoscându-se cotele părți deținute de fiecare membru, reconstituirea nu putea să se facă decât pentru fiecare cotă parte deținută pentru a nu se aduce la o constituire de drepturi, fapt care contravine art.34 alin.1 din Legea nr. 46/2008 conform căruia terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia.
Au susținut recurentele că, motivarea instanței de fond că fiecare membru menționat în tabela de drepturi anexă la sentința civilă din anul 1946 are posibilitatea de a-și dovedi si valorifica drepturile pe care le are în oricare dintre cele două forme asociative contravine legii, statul neavând la acest moment în proprietate privată suprafețe de pădure ci numai în proprietate publică administrată de RNP Romsilva și ca atare nu există un cadru legal potrivit căruia Statul Român să dețină calitatea de proprietar in cadrul unor forme asociative private ce are ca obiect administrarea pădurilor proprietate privată.
O altă critică a vizat faptul că în mod greșit instanța de fond a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența dintre suprafața de 5600 ha. menționată în sentința civilă nr. 639/1946 și suprafața de 1877,1 ha. pentru care reclamanta deține titluri, întrucât, pe de o parte, suprafața totală reconstituită este de 2023,1 ha. iar pe de altă parte, deși terenurile solicitate nu se află în integralitate în fondul forestier, având și alte categorii de folosință decât pădure, respectiv pășuni, livezi, goluri alpine, etc. instanța dă eficiență raportului de expertiză întocmit de expert Badea Luciana și dispune reconstituirea numai pe seama fondului forestier pentru întreaga suprafață inclusă în amenajamentele silvice și având doar categoria de folosință., pădure.
Au mai arătat recurentele și faptul că eronat instanța de fond a obligat Comisiile Locale de fond funciar I și M să întocmească documentația necesară și să emită proces verbal de punere în posesie pe numele reclamantei cât timp Comisia Locală M nu a fost investită cu o solicitare de reconstituire a dreptului de proprietate pentru CMI, iar Comisia Județeană Prahova a fost obligată să emită un singur titlu, prezumându-se că are competența să analizeze și cererea formulată de CMI la mai multe Comisii Locale de fond funciar, având și competența să pună în posesie pe reclamantă, dând competențe exclusive de punere în posesie doar Comisiilor locale, situație inadmisibilă sub aspectul interpretării și aplicării prevederilor legale în vigoare.
O altă critică a recurentelor a vizat faptul că ACMI s-a înființat în baza OG nr. 26/2000, astfel cum s-a reținut prin decizia nr. 37/2005 a Tribunalului Prahova, caz în care, din punct de vedere legal nu are posibilitatea de a fi continuatoarea in drepturi a fostei entități juridice CMI.
Un alt motiv de recurs a avut în vedere faptul că în mod nelegal instanța de fond nu a luat în calcul drepturile statului prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor ca și codevălmaș, având în vedere că acesta figura ca atare în tabela silvică de drepturi cu 460 stânjeni capete și 243 stânjeni capete în Muntele BM, în total 703 stânjeni capete, iar ca urmare a exproprierii averilor evreiești au mai trecut în patrimoniul statului încă 123 stânjeni capete ale evreului MP, iar proprietatea Fundației M și MP având suprafața de 168 stânjeni capete, nu a făcut obiectul exproprierii în temeiul Legii nr. 499/1942, drepturile acestei fundații neputând fi solicitate de ceilalți membri a formei asociative, aceasta neavând continuatori în drepturi, întrucât s-ar ajunge la o constituire de drepturi excedând Legii nr.247/2005, ceea ce înseamnă că statul și fundația dețineau 871 stânjeni capete, adică 4134,45 ha. din care 3726,13 ha. pădure si 408,32 ha. pășuni și goluri, iar prin diferență drepturile totale ale membrilor ce compunea obștea și care pot fi revendicate de foștii membri persoane fizice era de 1464,74 ha. din care 1320 ha. pădure curată și 144,74 ha. poieni și goluri, reconstituindu-se astfel, în plus, 557 ha. pădure rămânând de reconstituit 144,74 ha. goluri de munte care nu se regăsesc în fondul forestier.
În motivarea recursului lor, recurenții intervenienți SRN, CJP, PN, PM, GC, ODP și GLM au arătat că încheierile din data de 04.11.2009 și respectiv 24.06.2010 privind respingerea cererilor de intervenție sunt nemotivate, fără temei legal sau cu încălcarea și/sau aplicarea greșită a legii, susținându-se de către instanță fie că intervenienții sunt deja membri în cadrul Obștei Moșnenilor Izvorani, fie că, în cazul în care se dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei, de reconstituire vor beneficia toți membrii înscriși în tabela de drepturi.
Au susținut recurenții intervenienți că motivările instanței de fond sunt contradictorii și străine de natura pricinii, deși prin cererea de intervenție au demonstrat atât condițiile generale de admisibilitate a intrevenției voluntare, având un interes legitim, născut și actual, personal și prezent, dar și condiția specială impusă de art.49 (2) cod pr. civilă, având în vedere că titularul dreptului de proprietate comună pe cote părți este persoana îndreptățită, forma asociativă fiind doar titulara cererii de reconstituire, neexistând identitate între persoana fizică îndreptățită la reconstituire și persoana juridică Obștea, iar interesul lor are drept scop tocmai reconstituirea drepturilor de proprietate comună pe cote părți, astfel încât valorificarea acestui drept în instanță nu se poate face decât pe calea intervenției principale.
Au mai arătat recurenții intervenienți că au făcut dovada și condiției speciale prev. de art.49 (2) cod pr. civilă întrucât obiectul intervenției este tocmai acela al reconstituirii dreptului de proprietate comună, pe cote părți, (afirmarea unui drept propriu), pricina în care se judecă reconstituirea drepturilor de proprietate indivize ale persoanelor îndreptățite (situație juridică specială), iar dreptul de proprietate comună indiviză al membrului este în patrimoniul administrativ al formei asociative (specificul Legii nr.1/2000).
Un alt motiv de recurs a vizat faptul că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a pronunțat o hotărâre cu încălcarea flagrantă a legii, obligând Comisiile locale să reconstituie pe numele Obștei întinderi ale unor suprafețe globale propuse de expertiza judiciară fără să dispună asupra stabilirii persoanelor îndreptățite și a întinderii cotelor indivize ale fiecăruia, mai ales că prin decizia de casare s-a trimis cauza spre rejudecarea cu reconstituirea dreptului de proprietate a membrilor Asociației CMI, instanța de fond trecând peste faza obligatorie a procedurii legale de reconstituire funciară.
O altă critică a avut în vedere încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.6 din HG nr.890/2005 conform cărora Comisia județeana preia și îndeplinește atribuțiile prev. de art.5 (lit. b, c.d, h), atunci când se solicită reconstituirea dreptului de proprietate pe raza teritorială a mai multor localități, în aceste condiții Comisiile locale îndeplinind doar atribuțiile de la art.5 lit.a și i, respectiv analiza preliminară a cererilor persoanelor îndreptățite și punerea în posesiei a formei asociative, dispoziții ignorate de instanță care a dispus obligarea Comisiilor locale și nu a Comisiei Județene de fond funciar.
Au susținut recurenții intervenienți că instanța de fond a dispus reconstituirea unor drepturi deja reconstituite cât timp, deși expertul a arătat că din Trupul I, pe lângă reconstituirea în favoarea OMI, s-au mai reconstituit legal terenuri forestiere pentru 16 proprietari in suprafață totală de 146 ha., instanța a dedus din acest trup de 2649,1 ha. doar suprafața reconstituită în favoarea OMI constituită în anul 2000 de 772 ha. și nu si suprafața de 146 ha., rămânând de reconstituit din acest trup doar suprafața de 626 ha.
Au precizat recurenții - intervenienți că, instanța de fond a dispus reconstituirea către persoane neîndreptățite având în vedere că în tabela de drepturi indivize anexă sentinței civile nr. 639/1946, sunt menționați 580 de autori, inclusiv Statul Român, ceea ce înseamnă că întinderea cumulată a cotelor indivize ale celor 271 de autori este mult mai mică decât întinderea maximă calculată de expertiză, însăși petenta solicitând deducerea cotei indivize a statului și a OMI constituită în anul 2000.
Au criticat recurentii intervenienți și faptul că în mod greșit instanța de fond a respins validarea drepturilor cumulate de reconstituire pentru suprafața integrală corespunzând vechiului amplasament, cu încălcarea dispozițiilor legale în materia fondului funciar, întrucât expertiza efectuată în cauză a demonstrat că, urmând vechile amplasamente, suprafața cumulată pentru toți autorii este de 6289,9 ha și nu de 5600 ha. ce derivă din valoarea aproximativă a celor 11200 pogoane, în cuprinsul sentinței civile nr.639/ 1946 întinderile Trupurilor de terenuri fiind trecute cu titlu de "aproximativ";, valoarea unității de măsură fiind și ea aproximativă, astfel încât nu există temei legal pentru a respinge reconstituirea conform variantei 1 pentru Trupul T cu întindere cumulată de 2789,9 ha. în loc de varianta 2 în limită maximă de doar 2100 ha.
În motivarea recursului lor, recurenții intrevenienti MAAM, MPAM și TCSC au arătat că în mod eronat instanța de fond a constatat dreptul reclamantei asupra suprafeței totale de 5600 ha. din cele 3 trupuri cât timp în cuprinsul sentinței nr. 639/1946 se constată și confirmă stăpânirea in devălmășie de către membrii cetei a pădurilor, pășunilor, etc., precum și drepturile moșnenilor în limitele celor 929 de stânjeni capete din fiecare din cele 3 trupuri, ceea ce înseamnă că membrii cetei au fost și sunt titularii dreptului de proprietate și, deci, în prezent titularii dreptului la reconstituirea dreptului de proprietate, individual sau în cadrul formelor asociative, și nu forma asociativă, eliberarea unui singur titlu de proprietate pe numele acesteia, neconducând la transferul dreptului de proprietate de la membrii formei asociative la acesta entitate.
Un alt motiv de recurs a vizat si faptul că, deși instanța nu a negat întinderea dreptului indiviz al fiecărui membru devălmaș în cadrul formei asociative, a constatat însă că nu a fost investită cu un asemenea capăt de cerere deși avea obligația, în baza rolului activ, să stabilească acest obiectiv cu ocazia încuviințării expertizei sau cel puțin după formularea cererilor de intervenție când chestiunea cotelor părți inegale a fost invocată explicit.
Au mai arătat recurenții că instanța de fond a omologat varianta a II-a din raportul de expertiză deși nu respectă vechiul perimetru moșnenesc, și nu motivează alegerea acestei variante, nu a solicitat expertului să lămurească dacă pășunile și golurile alpine menționate în expertiză sunt cele care reprezintă diferența de suprafață între cele două variante, astfel încât instanța nu s-a pronunțat asupra cererii petentei cu privire la fânețele din C punct PA.
O altă critică a vizat respingerea cererilor de intervenție întemeiată pe o greșită reținere a situației de fapt, deoarece cele două cereri de intervenție nu au același obiect, caz în care respingerea lor ca inadmisibilă, pe motiv că aceleași persoane au mai formulat o cerere de interventie, este nelegală și netemeinică.
Au precizat recurenții intervenienți că interesul lor de a interveni este acela de a li se asigura realizarea dreptului la reconstituirea dreptului de proprietate cuvenită autorilor lor în CMI.
La data de 18.10.2011, intimata CMI a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de RNP Romsilva, iar pe fond a solicitat respingerea recursurilor formulate de Comisia Județeană Prahova și RNP Romsilva, ca nefondate.
La data de 13.12.2011 intervenienții SRN și CJP au solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului PM sau suspendarea cauzei în temeiul art. 243 cod pr. civilă.
Prin încheierea de ședință din data de 14.02.2012, instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.243 cod pr. civilă, motivat de faptul că nu s-au indicat moștenitorii defunctului P.
La data de 12.03.2012 cauza a fost repusă pe rol, iar prin încheierea de ședință din data de 10.05.2012 s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului, respectiv ECB, PP, GC și PN.
La data de 09.10.2012 recurenții - intervenienți MAAM, MPAM și TCSC au invocat excepția lipsei capacității (specială) de folosință a intimatei CMI, arătând că aceasta nu este înregistrată într-un registru special ținut de Judecătorie conform art.28 alibn.4 din Legea nr.1/2000.
Au susținut recurenții intervenienți că potrivit art.31, 34 din Decretul nr.31/1954, persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor, persoanele juridice neputând avea decât acele drepturi care corespund scopului lor, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut, or, ținând seama că scopul petentei ar fi acela al administrării și exploatării terenurilor forestiere ce au aparținut fostei CMI, în acest scop Legea nr.1/2000 prevede o procedură specială ce nu a fost urmată de către petentă, ceea ce înseamnă că nu are capacitatea de a avea drepturi și obligații, neîndeplinind procedura înregistrării, astfel încât îi lipsește și capacitatea de exercițiu subsecventă cerută de lege și implicit și, deci, nu are capacitate procesuală activă.
Excepțiile sus menționate au fost invocate și de către recurenții intervenienții SRN, CJP la data de 09.10.2012.
Tribunalul, examinând încheierile și sentința recurate în raport de situația de fapt reținute, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.304 și 3041 cod pr. civilă constată ca fiind fondate recursurile declarate de recurenta intervenientă RNP Romsilva - Directia Silvică Prahova și recurenta intimata Comisia Județeană Prahova de fond funciar, și nefondate recursurile declarate de recurenții intervenienți persoane fizice, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 639/16.11.1946 pronunțată de Tribunalul Prahova Sectia I, s-au soluționat apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, de moșnenii persoane fizice menționați în mod expres în sentință, împotriva Deciziunii nr.1/02.06.1946 a Comisiei Silvice pentru determinarea drepturilor Moșnenilor I de pe lângă Primăria Com. I, sentință prin care s-a constatat și confirmat existența CMI, s-a constatat și confirmat stăpânirea în devălmășie de către membrii acestei cete a pădurilor, pășunilor, fânețelor, locurilor de arătură și golurilor de munte din Trupurile I, P și T, astfel cum au fost menționate în Deciziunea Comisiei Silvice cu unele modificări și adăugiri, s-a constat și confirmat stăpânirea diviză a moșnenilor în vatra satului în F și în P, precum și în C, inclusiv in pct. PA.
Totodată, s-au constatat și confirmat drepturile Moșnenilor în limita celor 929 de stânjeni capete pe care îi are fiecare din trupurile descrise mai sus, astfel cum au fost stabilite de Comisiunea silvică, cu unele modificări, sens in care s-au admis apelurile unora dintre moșneni, stabilindu-se drepturile cuvenite acestora, fiind admis și apelul Statului Român căruia i-au fost recunoscute și atribuite 220 stânjeni capete în U, 110 stânjeni capete în P și 110 stânjeni capete in T, precum și 243 stânjeni în Muntele BM.
De asemenea, s-a menționat că Fundația M și MP deține 168 stânjeni capete, și s-au determinat perimetrul și suprafața celor trei trupuri, respectiv Trupul I cu cca. 5300 ha., Trupul P cu cca. 1700 pogoane și Trupul T cu cca. 4200 pogoane.
Potrivit procesului verbal nr. 115/01.09.1942 al Comitetului de Direcție al Casei Pădurilor Statului, un stânjen capete are suprafața aproximativă de 4,7468 ha. din care 4,2780 ha. pădure curată și 0,4688 ha. poieni și goluri.
În tabela de drepturi cuvenită OMI conform sentinței civile nr.639/1946, se menționează în mod expres cota parte cuvenită Statului Român din întregul teren, respectiv 220 stânjeni în Trupul I, câte 110 stânjeni în Trupul P și T plus 243 stânjeni in Muntele BM, iar Fundatia M și MP deținea 168 stânjeni capete.
Prin sentința civilă nr. 3/10.04.2000 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte, s-au constatat îndeplinite condițiile prev. de art.28 alin.1 din Legea nr.1/2000 privind reînființarea OMI ca fiind continuatoare în plan juridic a fostei Obști desființată în anul 1948, obște care, în baza art.26 din Legea nr.1/2000 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 5600 ha. deținută în proprietate în anul 1948, iar prin HCJ nr. 2662/2002 astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 1541/14.10.2003 a Tribunalului Prahova s-a reconstituit OMI suprafața totală de 1860 ha teren forestier.
Ulterior, prin încheierea din data de 14.09.2005 a Judecătoriei Vălenii de Munte, irevocabilă prin respingerea recursului în baza deciziei nr. 37/25.10.2005 a Tribunalului Prahova, s-a admis cererea formulată de Asociația "CMI"; și s-a dispus înscrierea în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor aflat la Grefa Judecătoriei Vălenii de Munte a asociației sus menționate, precum și, după efectuarea înscrierii, comunicarea către Ministerul Justiției a încheierii, pentru efectuarea înregistrării în Registrul Național, petenta fiind înscrisă în registrul special al Judecătoriei Conform certificatului de înscriere nr.6/03.11.2005, precum și în Registrul Național - Partea A, cerere înregistrată la Ministerul Justiției cu nr.2687/ 10.11.2005.
Potrivit raportului de expertiză topo întocmit de către expert Badea Luciana, vechea formă asociativă CMI aflată în devălmășie cu Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, stăpâneau în devălmășie în Trupul I suprafața de cca. 5300 ha., în Trupul P cca. 1700 pogoane, iar in Trupul T cca. 4200 pogoane, expertul identificând pe schița de plan perimetrele descrise în titlul de proprietate reprezentat de sentința civilă nr. 639/1946, în două variante, Trupul I situat pe teritoriul administrativ al Comunei I, având în ambele variante 2649,1 ha., Trupul P situat pe raza administrativă a Com. M având în ambele variante 850 ha., iar Trupul T aflat pe raza administrativă a Com. M având în prima variantă 2789,9 ha. iar în varianta a II-a, corespunzătoare titlului de proprietate, suprafața de 2100 ha.
A precizat expertul că din Trupul I s-au reconstituit, conform evidențelor Comisiei Local de fond funciar, suprafețele de 146 ha. pentru 16 proprietari, 561,33 ha., 17,10 ha și 1298,67 ha., totalizând 1877,1 ha.
A propus expertul reconstituirea suprafeței de 772,9 ha. din Trupul I, restituirea întregii suprafețe de 850 ha. din Trupul P, iar din Trupul T, într-o variantă, suprafață de 2789,9 ha. cu un plus de 689,9 ha., iar corespunzător sentinței civile nr. 639/1946, suprafața de 2100 ha., suprafețe identificate pe schița de plan anexa raportului de expertiză.
În cuprinsul răspunsului la obiecțiuni, expertul a susținut că statul a deținut, în calitate de codevălmaș, 430 de stânjeni capete în toate cele trei trupuri, precum și că suprafețele cu regim forestier a celor trei trupuri a fost de 2787 stânjeni asupra cărora s-au constatat și confirmat drepturile moșnenilor, astfel încât, împărțind cele 5600 ha cât dețineau moștenii la 2787 stânjeni capete, rezultă că un stânjen capăt are 2,009 ha, statul având astfel 863,87 ha în devălmășie cu moșnenii.
Potrivit art. 26 din Legea nr.1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, OM în devălmășie și alte forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu mențiunea la titular, după caz, "Obște de moșneni"; sau alte asociații și forme asociative cu denumirea localității respective, forme cărora li se va restitui în întregime suprafața avută în proprietate.
Se prevede totodată că, în cazul în care forma asociativă a fost în devălmășie fără specificarea cotei părți pentru fiecare asociat deposedat, suprafața ce se restituie se stabilește în cote părți egale în limitele suprafeței avute in proprietate.
Art. 28 din aceeași lege, stipulează că suprafețele forestiere aflate în proprietate comună conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existentei lor, membrii formelor asociative aflați în devălmășie sau indiviziune neputând înstrăina propriile cote părți unor persoane din afara acestora, iar în cazul dizolvării formelor asociative, proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a Consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că potrivit sentinței civile nr. 639/16.11.1946, Tabelei de drepturi cuvenite în OMI anexată sentinței sus menționate, s-a constatat și confirmat existența CMI, stăpânirea în devălmășie de către membrii acesteia, inclusiv de către Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, a pădurilor, pășunilor, fânețelor, poienilor, golurilor de munte, locurilor de arătură, etc., din Trupurile I în suprafață de cca. 3500 pogoane, P, în suprafață de cca.1700 pogoane și T (sau C) în suprafață de cca. 4200 pogoane, confirmându-se drepturile moșnenilor în limita celor 929 de stânjeni capete pe care îi are fiecare din cele trei trupuri, astfel încât, prin admiterea apelurilor în baza sentinței 639/1946, CMI deținea în devălmășie cu Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor suprafața totală de cca. 11200 pogoane, respectiv 5600 ha. sau cca. 1195 de stânjeni capete, ținându-se seama de procesul verbal nr.115/1942 conform căruia un stânjen este egal cu cca. 4,74 ha.
Reiese totodată că, din această suprafață, Statul Român deținea o cotă parte de cca. 683 de stânjeni (220 + 110 + 110, la care se adaugă cca. 243 stânjeni în Muntele BM, conform Tabelei de drepturi), iar Fundația M și MP deținea o cotă parte de cca. 168 de stânjeni, în total cca. 851 de stânjeni, respectiv cca. 3999,7 ha., diferența de cca. 344 de stânjeni adică cca. 1618,8 ha, revenind fostei forme asociative desființată în anul 1948, fiind reconstituit în baza Legii nr.18/1991 în favoarea noii forme asociative OMI, în calitate de continuatoare în drepturi a vechii forme asociative, dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 1877,1 ha., adică întreaga suprafață de teren la care aveau dreptul membrii fostei OMI - persoane fizice.
Ca atare, atât timp cât foștilor membri ai formei asociative CMI desființată în mod abuziv în anul 1948 prin preluarea terenurilor forestiere de către stat, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren forestier reprezentând cota parte deținută în devălmășie de către aceștia în cadrul fostei forme asociative, înseamnă că nicio altă formă asociativă în care aceștia au înțeles să se constituie, inclusiv reclamanta, nu mai poate pretinde reconstituirea dreptului de proprietate asupra vreunei diferențe de teren, diferență care, potrivit probelor administrate, reprezenta cota parte cuvenită Statului Român prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor și Fundatiei M și MP, deoarece ar însemna ca foștilor membrii persoane fizice sau moștenitorilor acestora să li se constituie dreptul de proprietate asupra unor terenuri pentru care nu au deținut niciodată vreun drept, ceea ce este inadmisibil.
Faptul că prin art. 26 din legea nr. 1/2000 se prevede că formelor asociative li se restituie în întregime suprafața avută în proprietate, nu înseamnă în mod automat că reclamanta mai are dreptul la reconstituire asupra diferenței dintre suprafața de 5600 ha. conform titlului de proprietate reprezentat de sentința civilă nr. 639/1946 și suprafața de 1877,1 ha. reconstituită, cât timp în cuprinsul sentinței sus menționate se specifică în mod expres cota parte a statului, cotă parte care nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, mai ales că statul nu face parte din niciuna din noile forme asociative constituite în baza Legii nr.1/2000 și deci nu și-ar putea valorifica ulterior vreun drept asupra terenurilor deținute în devălmășie, caz în care are dreptul de a dispune de cota parte cuvenită reprezentând tocmai diferența nereconstituită astfel cum dorește, având dreptul să-și gestioneze fondul forestier în modalitatea în care înțelege să facă acest lucru, terenurile în litigiu făcând parte din domeniul public al statului, aflate în administrarea RNP Romsilva - Direcția Silvică Prahova.
Împrejurarea că prin raportul de expertiză s-au identificat perimetrele celor trei trupuri și s-a propus restituirea suprafețelor de 772,9 ha din Trupul I, 850 ha din Trupul P, 2100 ha sau 2789,9 ha. din trupul T, ca reprezentând diferența dintre suprafața menționată în titlul de proprietate și cea deja reconstituită, nu constituie o dovadă a dreptului de proprietate al foștilor membri persoane fizice asupra acestor terenuri care să justifice pretenția formei asociative CMI privind reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate asupra acestor terenuri, întrucât din cuprinsul raportului de expertiză reiese că s-au identificat în mod global perimetrele stăpânite în devălmășie de către obște, fără să se țină seama de cota parte care aparține Statului Român, împrejurări care demonstrează că reclamanta nu este îndreptățită să pretindă reconstituirea unei suprafețe de teren mai mare decât cea care a aparținut foștilor membri persoane fizice ai formei asociative inițiale și care deja a fost reconstituită.
Nu se poate reține nici răspunsul expertului la obiecțiuni în sensul că statul ar fi deținut doar 430 de stânjeni capete, adică 863,87 ha în condițiile în care la momentul respectiv s-a luat în calcul un stânjen ca având suprafața de cca.4,74 ha și nicidecum de 2, 009 ha, astfel încât susținerea expertului că moșnenii ar fi deținut 2787 stânjeni în loc de 929 stânjeni în cele trei trupuri este nejustificată deoarece s-ar ajunge la o suprafață mult mai mare, de cca. 13210 ha în loc de 5600 ha cât deținea obștea în Trupurile I, P și T.
De altfel, din Deciziunea nr. 1/02.06.1946 emisă de Comisiunea Silvică pentru determinarea drepturilor MI reiese cu certitudine că s-a înființat OMI cu sediul în comuna I, având ca activ un număr de 929 stânjeni capete în trupurile U, P și T, fapt constatat și confirmat prin sentința civilă nr. 693/1946 or, dacă ar fi deținut un activ cu un număr de câte 929 stânjeni în fiecare trup, ar fi însemnat să se specifice în mod expres acest lucru, fapt imposibil în condițiile în care prin sentință s-a statuat că cele trei trupuri astfel cum erau deținute în devălmășie în cadrul obștii aveau suprafețe diferite de teren și nicidecum suprafețe identice de câte 929 stânjeni fiecare.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a analizat situația de fapt, a respins cererea de intervenție a RNP Romsilva în favoarea Comisiei Județene Prahova de fond funciar, și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate in favoarea reclamantei asupra terenurilor astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză Badea Luciana ca reprezentând diferența dintre suprafața de cca. 5600 ha. înscrisă în titlul de proprietate invocat de reclamantă și suprafața de 1877,1 ha. deja reconstituită întrucât, la pronunțarea acestei soluții, nu s-a ținut seama de cota parte cuvenită Statului Român prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, stat care, în prezent, nu face parte din niciuna din formele asociative constituite, respectiv OMI sau CMI, cotă parte specificată în titlul de proprietate, iar Legea specială de restituire prevede în mod expres că în cadrul unei forme asociative în devălmășie suprafața ce se restituie se stabilește conform cotelor părți deținute, caz în care, în speță, cunoscându-se cota parte a statului și care nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, înseamnă că hotărârea Comisiei Județene de fond funciar este legală și temeinică.
Criticile recurentelor Comisia Județeană Prahova de fond funciar si RNP Romsilva, în sensul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu există niciun impediment pentru a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate și pentru terenurile aflate pe raza Com. M chiar dacă reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate doar la Comisia Locală I de fond funciar, încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 46 din Legea nr.18/1991, modificată și completată, nu pot fi avute în vedere întrucât obiectul cererii de reconstituire a vizat toate terenurile pretins solicitate de către reclamantă, terenuri situate pe raza administrativ teritorială atât a com. I cât și a com. M, astfel încât instanța, la analizarea hotărârii respective s-a raportat strict la conținutul cererii, fiind în imposibilitate să se substituie unor comisii locale și să procedeze la defalcarea pretențiilor în funcție de amplasamentele terenurilor solicitate, mai ales că în speță, la stabilirea dreptului la reconstituire în favoarea reclamantei asupra terenurilor în litigiu se ține seama de toate probele administrate în cauză și nicidecum pur și simplu doar de cererea de reconstituire.
Susținerile recurentelor conform cărora în mod eronat instanța de fond a motivat că nu ar fi fost investită cu stabilirea întinderii dreptului indiviz al fiecărui membru devălmaș din cadrul formei asociative, inclusiv Statul Român cât timp obiectul cauzei constă într-o plângere referitoare la nelegalitatea unei hotărâri a Comisiei județene de fond funciar, instanța având astfel obligația să analizeze legalitatea hotărârii sub toate aspectele sale, sunt justificate, întrucât într-adevăr instanța de fond avea obligația, la stabilirea faptului dacă reclamanta este sau nu îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor solicitate, să țină seama, în baza titlului de proprietate invocat de reclamantă constând în sentința civilă nr.639/1946, de cota parte cuvenită statului, deoarece, numai prin excluderea cotei părți cuvenită Statului Român, Fundației M și MP, se putea stabili dacă, și care este suprafața totală ce se putea restitui CMI, conform art.26 din Legea nr.1/2000.
Or, în cauză, din cuprinsul titlului de proprietate reiese cota statului, a fundației, terenuri aflate în proprietatea publică a statului și care nu face parte din niciuna din noile forme asociative nou constituite, caz în care, reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri în favoarea petentei ar conduce, în realitate, la constituirea unor drepturi de proprietate în favoarea membrilor acesteia-persoane fizice, asupra unor terenuri pe care nu le-au deținut niciodată în proprietate, ceea ce este inadmisibil, încălcându-se dispozițiile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 conform căruia terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia.
Afirmațiile recurentelor conform cărora motivarea instanței de fond că fiecare membru menționat în tabela de drepturi anexă la sentința civilă din anul 1946 are posibilitatea de a-și dovedi și valorifica drepturile pe care le are în oricare dintre cele două forme asociative contravine legii, statul neavând la acest moment în proprietate privată suprafețe de pădure ci numai în proprietate publică administrată de RNP Romsilva, nu există un cadru legal potrivit căruia Statul Român să dețină calitatea de proprietar în cadrul unor forme asociative private ce are ca obiect administrarea pădurilor proprietate privată, au relevanță în cauză întrucât, Statul Român nu face parte din niciuna din noile forme asociative constituite, astfel încât nu are calitate de codevălmaș în cadrul acestor forme asociative și deci nu și-ar putea valorifica ulterior drepturile cu privire la terenurile pe care le-a deținut în proprietate și care, anterior anului 1948, au fost folosite în devălmășie în cadrului fostei CMI, astfel încât, în prezent terenurile, aflându-se în proprietatea publică a statului, acesta are dreptul, conform cotei sale părți din întreaga suprafață de teren deținută în devălmășie astfel cum este specificată în titlul de proprietate, să-și gestioneze cum consideră fondul forestier aflat în domeniul public și administrat de RNP Romsilva.
Împrejurările invocate de către recurente că în mod greșit instanța de fond a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența dintre suprafața de 5600 ha. menționată în sentința civilă nr. 639/1946 și suprafața de 1877,1 ha. pentru care reclamanta deține titluri întrucât, suprafața totală reconstituită este de 2023,1 ha., nu pot fi avute în vedere întrucât din probele administrate nu reiese cu certitudine că suprafața de 146 ha. reconstituită în favoarea a 16 proprietari, face parte din suprafața totală de 5600 ha., mai ales că nu rezultă că cei 16 proprietari sunt foști moșneni sau moștenitori ai acestora.
Susținerea că terenurile solicitate nu se află în integralitate în fondul forestier, având și alte categorii de folosință decât pădure, respectiv pășuni, livezi, goluri alpine, etc. astfel încât eronat instanța dă eficiență raportului de expertiză întocmit de expert Badea Luciana și dispune reconstituirea numai pe seama fondului forestier pentru întreaga suprafață inclusă în amenajamentele silvice și având doar categoria de folosință pădure, nu are relevanță în cauză cât timp, în titlul de proprietate invocat nu se menționează detaliat suprafața de teren ce constituie pădure curată, suprafețele cu o altă categorie de folosință din suprafața totală de 5600 ha. și cotele părți cuvenite membrilor din fiecare categorie, mai ales că prin Decizia nr.1541/14.10.2003 a Tribunalului Prahova s-a reconstituit OMI suprafața totală de 1860 ha teren forestier, fără nicio distincție, restituirea având loc astfel în mod global, pentru teren forestier.
Afirmațiile recurentelor că eronat instanța de fond a obligat Comisiile Locale de fond funciar I și M să întocmească documentația necesară și să emită proces verbal de punere în posesie pe numele reclamantei cât timp Comisia Locală M nu a fost investită cu o solicitare de reconstituire a dreptului de proprietate pentru CMI, fiind obligată Comisia Județeană Prahova să emită un singur titlu prezumându-se că are competența să analizeze și cererea formulată de CMI la mai multe Comisii Locale de fond funciar, nu pot fi reținute de instanță în condițiile în care s-au instituit asemenea obligații ținându-se seama de soluția pronunțată în primă instanță, obligații care în prezent nu mai subzistă tocmai datorită netemeiniciei pretențiilor reclamantei cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu și implicit la instituirea obligațiilor sus-menționate.
Pretențiile recurentelor vizând imposibilitatea reclamantei de a fi continuatoarea în drepturi a fostei entități juridice CMI, în condițiile în care reclamanta s-a înființat în baza OG nr.26/2000 conform deciziei nr.37/2005 a Tribunalului Prahova, nu pot fi avute în vedere deoarece prin decizia sus menționată s-a statuat în mod irevocabil că în baza sentinței civile nr.639/1946, membrii fostei Cete a Moșnenilor I s-au reorganizat în forma asociativă inițială CMI, în scopul organizării administrării terenurilor forestiere și a determinării responsabilităților cu privire la administrarea lor, fiind îndeplinite condițiile art. 28 din Legea nr. 1/2000 vizând parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de această lege, astfel încât este continuatoarea in drepturi a fostei forme asociative.
Susținerile recurentelor că în mod nelegal instanța de fond nu a luat in calcul drepturile statului prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor ca si codevălmaș, având în vedere că acesta figura ca atare în tabela silvică de drepturi, astfel încât prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri s-ar ajunge la o constituire de drepturi ce exced Legii nr. 247/2005, sunt întemeiate deoarece din cuprinsul titlului de proprietate invocat de către reclamantă reiese incontestabil că statul deținea suprafețele de 440 stânjeni, precum și 243 stânjeni în Muntele BM la care se adaugă cei 168 stânjeni ce au aparținut Fundației M si MP, adică cca. 851 de stânjeni capete din totalul de cca. 1185 de stânjeni capete aflați în devălmășie în cadrul fostei Cete a Moșnenilor I, diferența fiind deja reconstituită membrilor acesteia, astfel încât reclamanta nu poate pretinde vreun drept și asupra terenurilor statului, terenuri care au fost doar folosite în devălmășie în cadrul CMI, și din care statul nu mai face parte prin constituirea noilor forme asociative, astfel încât obiect al reconstituirii nu pot face decât terenurile ce au aparținut în proprietate membrilor persoane fizice folosite în devălmășie, în cote părți, în cadrul fostei CMI.
Criticile recurenților intervenienți SRN, CJP, PN, PM, GC, ODP și GLM în sensul că încheierile din data de 04.11.2009 și respectiv 24.06.2010 privind respingerea cererilor de intervenție sunt nemotivate, fără temei legal sau cu încălcarea și/sau aplicarea greșită a legii susținându-se de către instanță fie că intervenienții sunt deja membri în cadrul OMI, fie că, în cazul în care se dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei, de reconstituire vor beneficia toți membrii înscriși în tabela de drepturi, sunt nejustificate deoarece instanța a analizat cererile de intervenție în raport de pretențiile invocate, constatând în mod corect netemeinicia unor asemenea cereri prin care se invocă reconstituirea unui drept de proprietate asupra unor terenuri deținute în devălmășie în cadrul formei asociative și pentru recuperarea cărora s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către reclamantă, astfel încât, în lipsa cererilor de reconstituire formulate de persoanele fizice, acestea nu justifică interes în formularea cererilor de intervenție.
Pretențiile recurenților intervenienți privind caracterul contradictoriu, străin de natura cauzei, a considerentelor sentinței, fără să se țină seama de îndeplinirea condițiilor generale de admisibilitate a intervenției voluntare, de interesul legitim, născut, actual, personal și prezent, de cea specială impusă de art. 49 (2) cod pr. civilă, de titularul dreptului de proprietate comună ca persoană îndreptățită, de calitatea formei asociative, ca titulară a cererii de reconstituire, neexistând identitate între persoana fizică îndreptățită la reconstituire și persoana juridică O, de interesul lor constând în reconstituirea drepturilor de proprietate comună pe cote părți, drept ce poate fi valorificat doar pe calea intervenției principale, sunt nefondate întrucât, în realitate, în cuprinsul considerentelor sentinței nu există aspecte contradictorii, străine de natura cauzei, care a vizat reconstituirea în favoarea reclamantei ca formă asociativă, a unui drept de proprietate asupra terenurilor în litigiu, și nicidecum în favoarea intervenienților ca persoane fizice în nume propriu, iar la încuviințarea cererilor de intervenție se ține cont nu numai de împrejurările sus-menționate cu caracter teoretic, general, ci și de modalitatea de formulare a cererii de reconstituire.
De fapt, hotărârea Comisiei județene contestată în instanță a vizat cererile de reconstituire formulate de către reclamanta ACMI și nu există nicio dovadă la dosar că asemenea cereri de reconstituire au fost formulate si de intervenienți în nume propriu, caz în care, chiar dacă aceștia invocă, în principiu, valorificarea unui drept de proprietate, nu înseamnă că se justifica introducerea lor în cauză, în calitate de intervenienți în lipsa unor asemenea cereri de reconstituire cu privire la terenurile solicitate de reclamantă în numele membrilor săi titulari ai dreptului de proprietate asupra terenurilor, cerere cu caracter obligatoriu și în raport de care se stabilește interesul procesual de a formula anumite cereri în prezenta cauza.
Susținerile recurenților intervenienți vizând reconstituirea unor suprafețe globale fără a se stabili persoanele îndreptățite și întinderea cotelor indivize ale fiecăruia, încălcarea disp. art. 6 din HG nr. 890/2005, reconstituirea unor drepturi deja reconstituite, precum și reconstituirea in favoarea unor persoane neîndreptățite, validarea variantei 2 din raportul de expertiză în loc de varianta 1 care stabilește suprafața reală a terenurilor, în titlul de proprietate suprafețele fiind trecute cu titlu de "aproximativ";, nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs întrucât reprezintă împrejurări ce vizează fondul cauzei, împrejurări pe care recurenții intervenienți nu le pot invoca, cererile de intervenție fiind în mod corect respinse de către instanța de fond.
De asemenea, criticile intervenientilor recurenți MAAM, MPAM și TCSC în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins cererile de intervenție, soluție întemeiată pe o greșită reținere a situației de fapt, deoarece cele două cereri de intervenție nu au același obiect, caz în care respingerea lor ca inadmisibilă, pe motiv că aceleași persoane au mai formulat o cerere de intervenție, este nelegală și netemeinică, sunt nejustificate, deoarece în realitate toate cererile de intervenție au urmărit același scop, valorificarea dreptului de proprietate în favoarea intervenienților în cotele părți deținute, în calitate de foști moșteni sau moștenitori ai acestora, astfel încât în mod corect cererile au fost respinse de către instanța de fond, având în vedere considerentele sus-menționate, iar toate celelalte critici aduse de recurenții - intervenienți MAAM, MPAM și TCSC vizează chestiuni legate de fondul pretențiilor deduse judecății, caz in care nu pot face obiectul analizei în prezenta cale de atac în condițiile respingerii cererilor de intervenție astfel cum în mod corect a procedat instanța de fond.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, va respinge excepția inadmisibilității recursului declarat de intervenienta RNP Romsilva - Direcția Silvică Prahova, deoarece, atât timp cât Comisia Județeană Prahova de fond funciar a exercitat calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond, înseamnă că și recursul declarat de intervenientă și care a formulat cerere de intervenție în favoarea acesteia este admisibil.
De asemenea, instanța va respinge excepția lipsei capacității speciale de folosință a reclamantei CMI invocată de recurenții - intervenienți, întrucât din probele administrate reiese cu certitudine că aceasta este înregistrată în Registrul Special ținut de Judecătoria Vălenii de Munte, precum și in Registrul Național, dobândind drepturi și obligații de la data înregistrării, având deci și capacitatea de exercițiu subsecventă cerută de lege și, implicit, capacitate procesuală activă.
Totodată, instanța va respinge recursurile declarate de către recurenții intervenienți, ca nefondate și, având în vedere probele administrate în cauză, în temeiul disp. art. 304 pct. 9 cod pr. civilă și art. 312 alin.1, 2 si 3 cod pr. civilă va admite recursurile declarate de recurenta intimata Comisia Județeană Prahova și de recurenta intervenientă RNP Romsilva DSP Prahova, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite cererea de intervenție formulată de intervenienta RNP Romsilva - Direcția Silvică Prahova, cerere justificată în condițiile în care terenurile pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate aparțin domeniului public al statului și sunt administrate de intervenientă, și va respinge plângerea în totalitate, ca neîntemeiată, menținând restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește respingerea ca neîntemeiate a cererii de intervenție formulată de intervenienta AOMI și a capătului de cerere al plângerii privind daunele cominatorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile lipsei capacității speciale de folosință, de exercițiu a intimatei ACMI, a inadmisibilității recursului declarat de recurenta intervenientă RNP Romsilva - DSP Prahova.
Respinge recursurile declarate de recurenții intervenienții persoane fizice împotriva încheierilor de ședință din 04.11.2009, 24.06.2010, 27.05.2009, 16.12.2010, precum și împotriva sentinței civile nr. 435/10.03.2011 pronunțate de Judecătoria Vălenii de Munte, ca nefondate.
Admite recursurile declarate de recurenta - intervenientă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ PRAHOVA.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite cererea de intervenție formulată de intervenienta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - Direcția Silvică Prahova.
Respinge plângerea în totalitate, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței numai în ceea ce privește respingerea ca neîntemeiate a cererii de intervenție formulată de intervenienta AOMI și a capătului de cerere al plângerii privind daunele cominatorii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.01.2013.
| ← Contestatie la executare fiscala. poprire pe venituri ce se vor... | Acte ale autoritatilor publice. Jurisprudență → |
|---|
