Prescriptia dreptului de formula actiune in constatare valabilitate antecontract de vanzare-cumparare
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Decizie nr. 418 din data de 14.03.2013
Dosar nr. …/281/2007
R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 418
Ședința publică din data de 14 Martie 2013
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 16.11.2007, sub nr. …/281/2007, reclamanta SC GT SA PLOIEȘTI a chemat în judecată pe pârâții JJ, JJ, DG și NM, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. …/15.09.2004 de B.N.P. OC, dintre PG si JJ, JJ pentru cauza ilicita, falsă și imorală și să se constate că reclamanta a dobândit de la PG dreptul de proprietate asupra terenului de 2280 mp, situate în comuna B, jud. Prahova tarlaua 15 parcela 87/6, hotărârea urmând a ține loc de act de vânzare-cumpărare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la 28.06.2008 au început negocieri între reclamanta și PG, pentru vânzarea-cumpărarea ternului indicat sens în care a fost încheiată o chitanța de mână semnată de asociații reclamantei IV, IN și de pârâtul JJ, prețul fiind achitat in mai multe tranșe ultima fiind din 14.01.1997, terenul fiind luat în posesie.
În anul 2004 fără acordul reclamantei, asociatul JJ, a început demersurile în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare și pretinzând că, acționează în numele societății s-a prezentat la notar cu numita PG, cu care a încheiat, în nume personal contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr..../15.09.2004 de BNP OC, în fals și în fraudarea drepturilor reclamantei.
La termenul din 18.11.2008 pârâtul JJ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, având în vedere că cei doi asociați pârâtul și numitul IN au hotărât să cumpere ca și persoane fizice doua terenuri limitrofe, pârâtul de la PG și numitul IN de la SS, având în vedere sumele cu care achitaseră firma, sens în care s-a și încheiat contractul autentic.
La termenul din 8.04.2010 instanța de fond a încuviințata pentru reclamanta proba cu înscrisuri, interogatoriul paratului JJ testimoniala cu doi martori, iar la termenul din 18.11.2010, pentru pârâți aceleași probe, iar la termenul din 16.02.2012 a încuviințata suplimentarea probelor cu expertiza în specialitate topografie, pentru reclamantă.
La termenul din 01.11.2012, pârâții J, au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic și admiterea excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. .../15.09.2004 autentificat de BNP OC.
Prin sentința civilă nr.15772/13.11.2012 Judecătoria Ploiești a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic, a admis excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. .../15.09.2004 autentificat de BNP OC, a respins acțiunea, formulată de reclamanta SC GT SA PLOIEȘTI în contradictoriu cu pârâții JJ, JJ, DG și NM, cu privire la capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, ca prescrisă și cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. .../15.09.2004 autentificat de BNP OC, ca lipsită de interes.
De asemenea, a obligat pe reclamanta la plata cheltuielilor de judecata de 10.000 lei, către pârâți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, a reținut că prescripția extinctiva reprezintă o sancțiune pentru titularul dreptului subiectiv și constă în stingerea dreptului de realizare silita a obligației civile corelative ca urmare a neexercitării lui în termenul stabilit de lege.
Antecontractul, de vânzare-cumpărare a unui imobil, este o promisiune bilaterală de a contracta; în caz de neexecutare a obligației asumate, răspunderea este contractuală, iar executarea silită în natură, a obligației de a face, se asigură prin acțiunea personală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Termenul prescripției curge din momentul încheierii contractului, însă atunci când promitentul cumpărător a preluat imobilul, deținerea lui, cu acordul promitentului-vânzător, echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 lit. a din decret.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege";, adică înlăuntrul termenului general de prescripție de 3 ani, care începe sa curgă de la data nașterii dreptului subiectiv (art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958). Astfel, în temeiul textului de lege citat, "în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept";. Justificarea acestei reguli este impusă de însăși finalitatea prescripției extinctive, constând în stimularea titularilor drepturilor subiective de a-și valorifica drepturile lor într-un termen cât mai scurt, pentru asigurarea certitudinii și stabilității circuitului civil.
Așadar, pentru a opera prescripția extinctiva este necesara întrunirea a doua condiții, respectiv inacțiunea prelungita a titularului dreptului material pe întreaga durata a termenului de prescripție si invocarea prescripției împlinite de cel îndreptățit.
Întrucât, în speța, este vorba de o acțiune personală întemeiată pe drept de creanță pur și simplu, fără să se fi stipulat vreun termen sau condiție în care obligația ar urma să se execute și neexistând un alt termen special de prescripție aplicabil, înseamnă că este pe deplin incident termenul general de 3 ani.
Instanța de fond a reținut că, in cauză, reclamanta nu a dovedit intervenirea vreunei cauze de întrerupere (art. 16 din Decretul nr. 167/1958) sau de suspendare (art. 13 si 14 din Decretul nr. 167/1958) care să zădărnicească acțiunea prescripției extinctive, din probele administrate în cauza instanța de fond reținând că între părțile antecontractului de vânzare-cumpărare, chitanțele de mână au fost întocmite între 28.06.1996 -14.01.1997, și, deși reclamanta a pretins că a intrat în posesia terenului în cauză, acest fapt nu a fost dovedit, astfel din declarația martorului MA, instanța de fond a reținut că din 2004 pârâtul J a cumpărat ternul în cauză, de atunci încercând să îl cultive. Niciunul din martorii reclamantei nesusținând că reclamanta a intrat în posesia și folosința terenului.
Mai mult decât atât pârâtul J figurează din 2004 cu terenul intabulat și înscris la administrația financiară.
Se arată că din raportul de expertiza topografie IC, rezultă că terenul situat în intravilanul comunei B T15, parcela 87/6, categoria arabil, așa cum rezultă și din titlul de proprietate și din contractul de vânzare-cumpărare nr. .../15.09.2004 autentificat de BNP OC, teren pe care pârâtul a și încercat să îl cultive, însă reclamanta nu a întreprins niciun demers în vederea ocupării și folosirii terenului, acesta fiind străbătut doar de o cale de acces probabil folosită de SC RE.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și data formulării prezentei acțiuni, respectiv 16.11.2007 și data nașterii dreptului la acțiune 1996, instanța de fond a apreciat întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, și a respins cererea, ca fiind prescrisă.
Excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. .../15.09.2004 autentificat de BNP OC, a fost admisă.
Instanța de fond a reținut că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia. Interesul poate fi: material cum ar fi - obținerea unei sume de bani, predarea unui bun, invocarea dobândirii dreptului de proprietate, situații care ambele în cazul admiterii acestui capăt de cerere si repunerii in situația anterioara, nu se vor întruni în persoana reclamantei, având în vedere admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Condiția interesului trebuie îndeplinită nu numai la punerea în mișcare a acțiunii prin introducerea cererii de chemare în judecată, ci ea trebuie îndeplinită cu toate formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii, cum ar fi apărările, exercitarea căilor de atac, executarea silită.
Interesul trebuie să îndeplinească unele cerințe: să fie legitim, să fie personal și direct, să fie născut și actual.
Din analiza acestui capăt de cerere așa cum a fost formulat și motivat și cu finalitatea la care se tinde in cazul admiteri acestuia, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței interesului actual in promovarea acestei acțiuni.
In aceste condiții, instanța de fond a admis excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. .../15.09.2004 autentificat de BNP OC si pe cale de consecința l-a respins ca lipsit de interes.
În baza art.274 C.pr.civ. a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 10.000 lei, constând în onorariu de avocat, către pârâții JJ si JJ.
Împotriva sentinței civile nr.15772/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat recurs pârâta SC GT SA, criticând-o ca nelegala si netemeinica, fiind afectata de nulitățile prev. de art.309 pct. 9 C.pr.civ. prin care, in temeiul art.312 alin.5 C.pr.civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, respingerea excepțiilor privind prescrierea dreptului material la acțiune si cea privind excepția lipsei de interes și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Ploiești, pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
În motivarea recursului, recurenta - reclamantă a arătat că în mod greșit instanța de fond a analizat mai întâi excepția invocata de către intimații - pârâți, privind al doilea capăt de cerere, în loc sa soluționeze pe fond mai întâi primul capăt de cerere, având ca obiect constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare. Precizează recurenta că al doilea capăt de cerere nu poate fi pus în discuție decât după soluționarea definitivă și irevocabilă a primului capăt de cerere, deoarece numai în situația desființării contractului autentic de vânzare cumpărare, încheiat intre pârâții Jost și PG se poate analiza al doilea capăt de cerere privind constatarea vânzării-cumpărării dintre societatea pârâtă și PG , privind terenul ce face obiectul prezentului litigiu.
Recurenta - reclamantă arată că prin probele administrate pe fondul cauzei, a făcut dovada că între SC GT SA și PG, s-a încheiat, la data de 28.06.1996, un antecontract de vânzare - cumpărare privind terenul situat în intravilanul comunei B, sat B, în suprafață de 2.280 mp. Deoarece vânzătoarei nu i se eliberase titlu de proprietate la momentul încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare, nu a putut perfecta contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, la această convenție de vânzare-cumpărare participând și JJ, care în acea perioadă avea calitatea de administrator al societății, semnând în numele acesteia toate actele premergătoare.
Se menționează că în anul 2004, JJ fără să aducă la cunoștință societății că documentația este finalizata a încheiat în nume propriu actul de vânzare cumpărare, PG având credința că tranzacționează cu societatea .
De asemenea, se arată că instanța de fond analizând mai întâi excepția prescrierii dreptului la acțiune, privind al doilea capăt de cerere, a inversat ordinea soluționării capetelor de cerere ; al doilea fiind subsidiar primului capăt de cerere.
Față de cel de-al doilea motiv de critica a hotărârii recurate, recurenta arată că privește modul defectuos în care instanța de fond a soluționat prima excepție invocată de către intimații -pârâți, privind prescrierea dreptului material la acțiune referitor la al doilea capăt de cerere al acțiunii introductive , prin care solicită instanței să pronunțe o hotărâre care sa țină loc de act autentic, critică care are în vedere următoarele aspecte :
Totodată se precizează că instanța de fond a făcut o aplicare vădit eronată a dispozițiilor legale în materia prescripției extinctive, considerând nejustificat că termenul de prescripție, privind pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic, ar începe să curgă în speță , potrivit art.7 alin. 2 din Decretul nr.167 /1958 , de la data încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare.
Or, dreptul acestora la acțiune s-a născut ulterior, mai exact la momentul la care se putea încheia actul în formă autentică, data fiind cea arătată chiar de către cei ce au invocat excepția , în cuprinsul întâmpinării, ca fiind în cursul anului 2004 .
Astfel, termenul de prescripție nu a curs împotriva sa de vreme ce, în cursul anului 2004, intimatul - pârât JJ, în calitatea sa de acționar și administrator al său, a "încheiat actul în formă autentică în nume personal și nu în numele societății pe care o administra, așa cum era prevăzut în antecontractul de vânzare-cumpărare.
Pentru toate aceste considerente, recurenta - reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinței civila nr.15.772 din 01.11.2012, respingerea excepției privind prescrierea dreptului material la acțiune și cea privind excepția lipsei de interes și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Ploiești, pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
În drept, recurenta - reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.312 alin. 5 rap. la art.304 pct.9 si 3041 C.pr.civ.
Intimați pârâți JJ și jJ, au formulat întâmpinare potrivit disp. art. 308 alin. 2 C. pr. civ., prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Primindu-se cauza pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. 16899/281/2007.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurenta reclamantă a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare nr. ... din 15.09.2004pentru cauză falsă, ilicită și imorală, și să se constate că a dobândit de la PG dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2280 mp, situat în comuna B, județul Prahova, hotărârea urmând a ține loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Intimații pârâți J, au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere referitor la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, excepție admisă de instanța de fond prin hotărârea criticată.
Dispozițiile art. 3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă prevăd că termenul de prescripție este de 3 ani, data de la care curge acest termen fiind de la data când se naște dreptul la acțiune, anume data plății bunului.
În cauza de față, recurenta reclamantă nu a făcut dovada faptului că a intervenit vreo cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului.
Totodată recurenta reclamantă nu a făcut dovada faptului că a intrat în posesia terenului, ci dimpotrivă terenul a fost cumpărat din anul 2004 de către intimatul pârât JJ, acer de atunci a început să îl cultive.
Același pârât figurează din anul 2004 cu terenul intabulat și înscris la administrația financiară.
Așa fiind, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Critica recurentei reclamante în sensul că în mod greșit instanța de fond a analizat excepție invocată de intimații pârâți J privind prescripția dreptului la acțiune a capătului de cerere prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare în loc să analizeze mai întâi capătul de cerere privind constarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, deoarece numai în situația desființării contractului de vânzare cumpărare dintre intimații pârâți J și PG se poate analiza al doilea capăt de cerere, este nejustificată, având în vedere în primul rând că a fost soluționată excepția prescripției invocată de intimații pârâți care făcea de prisos cercetarea fondului. Instanța se va pronunța cu precădere asupra excepțiilor atunci când acestea sunt invocate.
Pe cale de întâmpinare, intimații pârâți J au invocat prescripția dreptului la acțiune ca și excepție iar nu ca apărare de fond.
Dispozițiile art. 137 C. pr. civ. prevăd că instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură și celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Rezultă din analiza acestui text de lege că instanța de fond a soluționat în mod corect capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare prin admiterea excepției prescripției și ulterior capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei reclamante în sensul că instanța de fond a inversat ordinea soluționării capetelor de cerere, întrucât nu există un capăt principal de cerere și unul subsidiar, ambele capete de cerere trebuie soluționate concomitent.
Susținerea recurentei reclamante în sensul că termenul de prescripție nu a curs împotriva sa de vreme ce intimatul pârât J a încheiat actul în nume personal și nu în numele societății pe care o administra, este nejustificată, având în vedere faptul că chitanțele de mână au fost întocmite la data de 28.06.1996 și 14.01.1997 între recurenta reclamantă și PG, fără ca recurenta reclamantă să intre în posesia terenului, astfel că de la data de 28.06.1996 și până la momentul introducerii acțiunii16.11.2007, au trecut mai mult de 3 ani, excepția prescripției fiind admisă în mod corect de instanța de fond.
Cât privește excepția lipsei de interes, tribunalul constată că a fost admisă în mod corect de instanța de fond, având în vedere faptul că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.
Recurenta reclamantă nu justifică interesul în promovarea cererii privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. .../15.09.2004, în condițiile în care cererea sa de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare a fost respinsă ca prescrisă, condiția interesului urmând a fi îndeplinită pe tot parcursul procesului și nu doar la data introducerii acțiunii.
Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.
Interesul trebuie să fie născut și actual, deci să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune.
Interesul trebuie să fie personal și direct, în sensul că folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva.
Interesul trebuie să fie în legătură cu pretenție formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat, ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Așa cum s-a menționat anterior, în condițiile în care a fost admisă excepția prescripției capătului de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, recurenta nu are interes în promovarea cererii referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. .../15.09.2004.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta reclamantă ca nefondat, potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
În baza disp. art. 274 C. pr. civ., va obliga recurenta la 7000 lei cheltuieli de judecată către intimații Jost, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, ca nefondat.
Obligă recurenta la 7.000 lei, cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
| ← Taxa de poluare. Jurisprudență | Contestatie la executare fiscala. poprire pe venituri ce se vor... → |
|---|
