Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU Hotărâre nr. 2158 din data de 11.03.2013
Contestație la executare
Asupra cauzei de față instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea S.C. E C SRL , în contradictoriu cu intimata A.F.P Bacău, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.01.2013 a formulat contestație cu privire la executarea pornită conform somației nr. 4/30/2013/72807 din dosarul de executare 15977.
Cererea a fost legal timbrată prin consemnarea sumei de 194 lei taxa de timbru și 3 lei timbru judiciar.
În motivarea cererii se arată că executarea silita pornita împotriva societății pentru suma de 449772, reprezentând TVA pentru marfa si impozit pe profit precum si dobânzi penalizatoare, nu are un temei in fapt deoarece marfa cu privire la care s-au calculat toate aceste debite nu a mai fost cumpărata de societate, administratorul societății suferind un infarct si intrând in spital pentru o perioada lunga.
În dovedirea cererii contestatorul a depus facturile fiscale din 11.07.2011 și 29 iulie 2011 și dovada restituirii mărfii.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației întrucât se contesta somația nr. 4/30/1/2013/72807/ 07.01.2013 fără a invoca motive de nelegalitate, prevăzute de codul de procedura fiscala. Se arată că titlul de creanța in temeiul căruia au fost stabilite obligațiile fiscale contestate este decizia de impunere privind obligațiile de plata stabilite de inspecția fiscala nr. F- BC726/27.11.2012, comunicata contribuabilului. In mod legal, in temeiul art. 145 din Ord. 92/2003, republicata, a fost demarata procedura de executare silita prin comunicarea somației nr. 4/30/1/2013/72807/ 07.01.2013, pentru colectarea la bugetul de stat a obligațiilor fiscale provenite din decizia de impunere privind obligațiile de plata stabilite de inspecția fiscala Daca în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu emis conform art. 141, din același act normativ sunt legal emise.
S-a depus de către intimată dosarul de executare în care a fost emisă somația contestată (filele 19.26 dosar).
La data de 18.02.2013 contestatoarea a arătat că înțelege sa-și precizeze contestația formulata in sensul ca aceasta este o contestație la titlu formulată in baza art399(3) cod pr. civ. Se arată că deși in întâmpinare AFP se refera la decizia de impunere nr. F -BC726/27.11.2012, aceasta nu a fost depusa la instanța si nici nu a fost comunicata. Se arată că din motive de sănătate nu a mai preluat marfa din facturi, că facturile au fost stornate si că fiind in continuare sub supraveghere medicala nu s-a deplasat in România si nu a cunoscut despre aceasta decizie.
La termenul din 11.03.2013 contestatorul a precizat faptul că își menține contestația la executare în cadrul căruia înțelege să facă apărări cu privire la titlu.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de data de 07.01.2013 s-a emis pe numele contestatoarei titlul executoriu nr. 155017 pentru suma de 449772 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată, impozit pe profit și taxa pe valoarea adăugată, contestatoarea fiind somată la plata acestei sume cu somația nr. 4/30/2013/72807, comunicată la data de 16.01.2013 - fila 24 dosar. Titlul de creanță în baza căruia s-a emis titlu executoriu este reprezentat de decizia de impunere nr. F-BC 726 depusă la filele 19-21 dosar.
Contestatoarea a arătat că înțelege să formuleze contestație la executare, în cadrul căruia înțelege să facă apărări cu privire la titlu.
În drept contestația la executare este nefondată pentru considerentele ce succed:
Potrivit prevederilor art. 172 din Codul de procedură fiscală, "persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii."; În speță contestatoarea nu a făcut dovada că emiterea titlului executoriu și a somației de plată s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei că nu datorează suma de bani reținută în decizia de imputare ce a stat la baza emiterii titlului executoriu întrucât nu a preluat marfa din facturi, (acestea fiind ștornate), instanța reține faptul că aceasta vizează probleme de fond care pun în discuție legalitatea titlului de creanță ori scopul contestației la executare este acela de a înlătura neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite, neputându-se modifica sau desființa, pe calea contestației la executare, titlul de creanță fiscală. Aceasta întrucât conform dispozițiilor articolului 172 alin. 3 din Codul de procedură fiscală "contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege";.
Având în vedere faptul că pentru contestarea titlului de creanță fiscală - în speță decizia de impunere - sunt reglementate proceduri distincte prevăzute de OG 92/2003, în cadrul contestației la executare propriu-zise nu se pot invoca apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale. Contestația la executare nu este și nici nu poate fi considerată un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica însuși titlul de creanță, o atare finalitate putându-se realiza numai prin intermediul căilor legale de atac.
În ceea ce privește invocarea de către contestatoare a faptului că urmează a face apărări cu privire la fondul creanței întrucât decizia de impunere nu i-a fost comunicată, instanța reține faptul că aspectul invocat prezintă relevanță în ceea ce privește data de la care curge termenul pentru exercitarea procedurilor de verificare a deciziei de impunere. Verificarea modului în care s-a făcut comunicarea titlului de creanță urmând a se face în cadrul acestor proceduri, cu atât mai mult cu cât la filele 22-23 dosar s-a făcut dovada comunicării deciziei de impunere în condițiile art. 44 alin 2 ind. 2 cod procedură fiscală.
Față de cele mai sus reținute, urmează a respinge contestația la executare cum a fost precizată.
| ← Fond Funciar. Jurisprudență Fondul funciar | Ordonanţă de plată. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
