contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria ONEŞTI Sentinţă civilă nr. 2980 din data de 12.12.2013
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ONEȘTI - JUDEȚUL BACĂU
DOSAR NR. 3834/270/2013 -contestație la executare-
Din 25.06.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2980
Ședința publică de la 12.12.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădău
Grefier: Lidia Matei
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatorul ----, în contradictoriu cu intimatul ----, având ca obiect "contestație la executare ";.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.12.2013 care au fost consemnate prin încheierea de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre când din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 12.12.2013
I N S T A N Ț A,
Deliberând;
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești sub nr. 3834/270/2013, astfel cum a fost precizată, contestatorul --- în contradictoriu cu intimatul ---, a solicitat anularea actelor de executare precum și a titlului executoriu nr. ---, suspendarea executării silite.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 194 lei, timbru judiciar de 0,3 lei.
În motivare contestatorul menționează faptul că în data de 13.05.2013 a primit somația de plată emisă de intimată, iar în data de 27.05.2013 a primit deciziile de impunere atacate, precum și înștiințarea de înființare a popririi, în data de 11.06.2013.
Contestatorul a menționat că desfășoară activitate sportivă de jucător de fotbal profesionist în baza contractelor încheiate cu cluburile de specialitate, cărora le revine obligația de a plăti contribuția pentru asigurările de sănătate, conform clauzelor contractuale.
În continuare se precizează că atât debitul cât și penalitățile sunt sume nedatorate de către sportiv, penalitățile cu atât mai mult cu cât contestatorul a aflat de pretinsul debit abia în data de 13.05.2013.
În cadrul precizărilor de la fila 73 dosar, contestatorul a invocat faptul că nu a beneficiat niciodată de serviciile Casei naționale de asigurări medicale, apelând la servicii medicale în sistem privat cu specializare de înaltă calificare și care au fost achitate separate de către contestator sau de club.
În drept s-a invocat art. 172-174 cod procedură fiscală, respectiv art. 711 și următ. Cod procedură civilă.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu acte, martor.
Intimata nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză.
În cauza a fost atașat dosarul de executare silită privind pe contestator, în copie certificată și numerotată potrivit art. 716 Cod procedură civilă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Sub aspect procesual.
La termenul de judecată din data de 21.11.2013, instanța a constatat că debitorul contestator este decăzut din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 204 Cod procedură civilă și a admis excepția tardivității contestației împotriva executării silite însăși.
Referitor la contestația împotriva titlului executoriu nr. 43020014407360/ 2013, instanța va analiza motivele invocate de către contestator și redate mai sus având în vedere considerentele deciziei nr. XIV pronunțată în interesul legii de ICCJ, precum și practica Curții de Apel Bacău, respectiv decizia nr. 8/CC/2012.
Decizia în interesul legii nr. XIV a ICCJ care, deși pronunțată în anul 2007, rămâne de actualitate. Așadar, dispozițiile codului de procedură fiscală ( varianta 1 ianuarie 2007), relevante pentru speța pendinte există și în varianta din anul 2012, modificările legislative fiscale nefiind esențiale sub aspectul problemei de drept invocate.
În aceasta decizie ICCJ statuează prin dispozitiv: " Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege";.
Tot Înalta Curte concluzionează "În ceea ce privește titlul executoriu fiscal, prin art. 137 alin. (2) din Codul de procedură fiscală se prevede că "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Titlul executoriu fiscal trebuie să cuprindă, potrivit art. 137 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, pe lângă elementele precizate la art. 43 alin. (2) din același cod, necesare pentru actul administrativ fiscal, următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal, precum și orice alte date de identificare, cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
În art. 169 din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin care este reglementată contestația la executare silită, se prevede, la alin. (1), că "Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii", iar la alin. (3) se adaugă precizarea potrivit căreia "Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".
Este semnificativ că prin alin. (4) din textul de lege sus arătat se prevede că, în toate cazurile menționate, "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență".
Rezultă deci că, dacă pentru contestarea titlului de creanță fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresată instanței de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.
O atare interpretare dă posibilitate subiectului procesual activ al contestației să se bucure de o procedură contradictorie în dovedirea dreptului său, de care nu ar fi putut beneficia anterior deoarece actul fiscal ce constituie titlu executoriu, fiind emis de un organ fără atribuții jurisdicționale, nu are caracter jurisdicțional.
Ca urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal. "
În acord cu dispozițiile deciziei pronunțată de Înalta Curte în interesul legii, Curtea de Apel Bacău a reținut în dosarul nr.27/32/2012 că instanța de executare, judecătoria este competentă să analizeze titlul executoriu fiscal atât sub aspectul validității creanței cât și din punct de vedere formal.
În considerentele deciziei nr. 8/CC/2012, Curtea de Apel a reținut : Din coroborarea dispozițiilor art. 21 cu cele ale art. 172 Cod procedură fiscală, rezultă că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente.
Totodată, prin art.41 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal este definit ca fiind ,,actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale";.
În ceea ce privește titlul executoriu fiscal, prin art. 141 al.2 Cod procedură fiscală, se prevede că ,,titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent";.
În speță, obligațiile fiscale au fost stabilite prin titlul executoriu nr. 2/09.03.2011.
Executarea urmând a se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale, iar împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile legii.
În art. 172 Cod procedură fiscală, prin care se reglementează contestația la executare silită, se prevede la al.1 că ,,Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare";, iar la al.3 se adaugă precizarea potrivit căruia ,,Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege";.
Potrivit dispozițiilor art. 400 al. 2- teza a II-a Cod procedură civilă ,,instanța competență să judece, atât sub aspect material, cât și teritorial, contestația la executare propriu-zisă, cât și contestația la titlu este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea";.
Este semnificativ că prin al.4 din art. 172 din OG nr. 92/2003 toate cazurile menționate ,,Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență";.
Așadar, dacă în procedura de individualizare a textelor, impozitelor, datoriilor vamale și a accesoriilor la acestea, este reglementată calea administrativ jurisdicțională de atac, respectiv aceea a contestației împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale, este reglementată, ca singura cale de atac, contestație la executare propriu-zisă.
Excluderea de către legiuitor a instanței de contencios administrativ de la soluționarea respectivelor contestații îndreptate împotriva titlurilor executorii fiscale, reiese din interpretarea comparativă, logică, a dispozițiilor art. 218 al.2 și ale art. 172 al.4 Cod procedură fiscală. Iar potrivit acestui din urmă text, o atare competență revine numai instanței de drept comun, care în raport cu reglementarea de la art. 1 pct.1 Cod procedură civilă, respectiv art.400 și 373 al.2 Cod procedură civilă, este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.";
Pe cale de consecința, instanța urmează a analiza titlul executoriu atât din prisma validității creanței cât și sub aspectul legalității acestuia.
Situația de fapt.
Organul de executare silită în materie fiscală, intimatul din prezenta cauză, a demarat procedura executării silite împotriva contestatorului --- în calitate de sportiv profesionist pentru suma de 40.581 lei, reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
In data de 8.04.2013 a fost emis titlul executoriu nr. 43020014407360/ 2013 cu privire la suma de 40.581 lei reprezentând debit și penalități calculate pentru perioada 21.02.2011- 25.01.2012.
Împrejurările invocate de către contestator și anume că sumele pretinse nu sunt datorate de el, ci de către clubul sportiv, potrivit clauzelor contractuale, nu sunt reale și nu au ca fundament nici dispozițiile legale în materie, dar nici prevederile contractuale invocate chiar de către parte.
Potrivit art. 211 alin 1 din Legea nr. 95/2006 "( Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și au obținut prelungirea dreptului de ședere temporară ori au domiciliul în România, precum și pensionarii din sistemul public de pensii care nu mai au domiciliul în România și care își stabilesc reședința pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat aparținând Spațiului Economic European sau al Confederației Elvețiene, respectiv domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România aplică un acord bilateral de securitate socială cu prevederi pentru asigurarea de boală-maternitate și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi.";
Același act normativ statuează în art. 215 alin 3 lit. a "(1) Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum și persoanelor fizice, după caz.";, iar la lit. c se dispune "Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.";
Așadar, dispozițiile legale mai sus menționate instituie în mod clar obligația persoanei ce obține venituri din activități independente de a achita și contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Examinând convenția civila de prestări servicii încheiată de către contestator cu Asociația Fotbal Club Delta sub nr. ---, instanța constată că nici o clauză contractuală nu instituie obligația de plată a contribuției către CAS în sarcina angajatorului.
Acest aspect are caracter nerelevant dat fiind că actul juridic reglementează raporturile juridice dintre sportiv si club, iar prin contract nu se poate deroga de la norme legale cu caracter imperativ care instituie in raporturile juridice sportiv Casa de asigurări de Sănătate, obligația de plata a contribuției de asigurări sociale de sănătate în sarcina persoanei fizice care obține venituri din activități independente.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că nici unul din motivele invocate de către contestator nu este de natură să atragă nulitatea titlului executoriu, fiind lipsite de relevanță în contextul normelor juridice ale legii speciale nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Astfel, împrejurarea că sportivul a beneficiat sau nu de serviciile medicale oferite de Casa Naționala de Sănătate devine irelevantă față de normele imperative ale legii speciale aplicabilă în prezenta cauză.
Față de considerentele mai sus menționate, va respinge ca tardiv formulată contestația împotriva executării silite însăși.
Va respinge ca nefondata contestația împotriva titlului executoriu nr. ---.
De menționat este faptul că în cauză nu a fost achitată cauțiunea în valoare de 2592 lei, aferenta capătului de cerere privind suspendarea executării silite, așa încât instanța nu va mai analiza acest capăt de cerere.
Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în prezenta cauza atât cu privire la primul capăt de cerere având ca obiect contestația împotriva executării silite însăși cât și împotriva titlului executoriu, instanța va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulate de către contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității contestației împotriva executării silite însăși, invocată din oficiu de către instanță.
Respinge ca tardiv formulată contestația împotriva executării silite însăși.
Respinge ca nefondată contestația împotriva titlului executoriu nr. --- formulată de către contestatorul ---, în contradictoriu cu intimatul ---
Respinge cererea de suspendare a executării silite.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 10 de zile de la comunicare, cererea se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.12.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
Liliana Bădău Lidia Matei
Red.L.B. /08.01.2014 Teh. 4 ex L.M. /08.01.2014, Com. 2 ex. 1 pet./1ex. intim.09.01.2014
| ← modificare TP | actiune pauliana → |
|---|
