Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare

Comentarii

0

Tribunalul COVASNA Decizie nr. 538/A din data de 03.10.2017

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. ………………..

DECIZIA CIVILĂ NR. 538/A

Ședința publică din data de 3 octombrie 2017

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: ……………..

JUDECĂTOR: ……………

GREFIER: ……………..

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de contestatorul N. M., respectiv de intimata .............. BANK SA, împotriva încheierii din data de 21 octombrie 2016, pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. 3267/305/2014, având ca obiect contestație la executare.

Instanța constată că a rămas în pronunțare asupra cauzei în ședința publică din data de 19 septembrie 2017, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.

TRIBUNALUL

Sentința pronunțată de judecătorie.

Prin încheierea din data de 21.10.2016 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe s-au dispus următoarele:

- admiterea în parte a cererii precizată formulată de către contestatorul N. M. în contradictoriu cu intimata .............. BANK SA;

- s-a dispus încetarea executării silite care formează obiectul dosarului execuțional nr. 616/RZB/2014 al Societății Civil Profesionale de Executori Judecătorești …………………,

- s-au respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate,

- s-a dispus obligarea intimatei la plata către contestator a sumei de 2224 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Motivele pe care se întemeiază sentința judecătoriei.

În considerentele hotărârii pronunțate instanța de fond a reținut că prin contractul de credit bancar nr. RFI11544300954 încheiat la data de 07.12.2007 contestatorul a beneficiat de un credit din partea .............. SA în valoare de 85.000 lei pentru o perioadă de 216 luni.

Din înscrisurile și susținerile părților rezultă că debitorul nu și-a respectat în totalitate obligațiile asumate, neachitând ratele la termene stabilite. Conform notificării de scadență anticipată nr. ISC7745/12.03.2014 contestatorul înregistra o restanță în sumă de 6677,45 lei.

Având în vedere declararea scadentă anticipată a creditului și neexecutarea obligației de plată a ratelor, intimata a formulat la data de 30.05.2014 cerere de executare silită, formându-se dosarul execuțional nr. 616/RZB/2014 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești ………………..

Prin cerere s-a solicitat executarea asupra întregului patrimoniu al debitorului, precum și asupra imobilului ipotecat situat în ……………….. întabulat în Cartea funciară nr. ……. Hoghiz.

Potrivit art. 24 Noul C. proc. civ. "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare";. Având în vedere aceste prevederi, luând în considerare data formulării cererii de executare silită, instanța a aplicat litigiului legea în vigoare la data începerii executării silite.

Conform art. 665 alin. 1 Noul C. proc. civ. în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc solicită să se dispună încuviințarea executării silite de către instanța de executare (…)";. În ceea ce privește această din urmă instanță art. 650 alin. 1 Noul C. proc. civ. a prevăzut că "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel";.

În același timp, potrivit art. 819 Noul C. proc. civ. "după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul, încuviințarea urmăririi silite, dispozițiile art. 664 și 665 aplicându-se în mod corespunzător";.

Or, în aceste condiții s-a reținut că în mod legal executorul judecătoresc s-a adresat atât Judecătoriei Sfântu Gheorghe, cât și Judecătoriei Rupea în vederea încuviințării executării silite demarate în dosarul execuțional nr. 616/RZB/2014.

Deschizându-se dosarul execuțional, prin încheierea din data de 13.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. ………/305/2014 s-a dispus încuviințarea executării silite împotriva debitorului N. M. în vederea recuperării creanței constate prin contractul de credit nr. RFI11544300954/07.12.2007, iar prin încheierea din data de 17.06.2014 pronunțată de Judecătoria Rupea în dosarul nr. 517/293/2014 s-a dispus încuviințarea executării silite imobiliare asupra imobilului situat în comuna Hoghiz, sat ….. nr. …., jud. Brașov în baza titlului executoriu constând în contractul de credit nr. RFI11544300954/07.12.2007 și contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2927/07.12.2007 de BNP "…………….";.

În urma declanșării și încuviințării executării silite la data de 19.06.2014 a fost emis în dosarul execuțional nr. 616/RZB/2014 somația mobiliară prin care debitorului i s-a pus în vedere ca în termen de o zi să-și execute obligația de plată a sumai de 90289,89 lei sumă reprezentând 82.561,73 lei credit principal datorat și dobânzi restante, precum și suma de 7728,16 lei cheltuieli de executare.

În cadrul aceluiași dosar execuțional la aceeași dată s-a emis și somație imobiliară, dispunându-se și prin adresa din data de 19.06.2014 poprirea în cotă de 1/3 a veniturilor contestatorului de care acesta beneficiază din partea angajatului Penitenciarul Codlea.

Prin prezenta cerere, contestatorul a formulat contestație la executare, în urma precizărilor cererii invocându-se atât motive de contestație la executare propriu - zisă, cât și contestație la titlu.

Prin apărările formulate partea intimată a învederat că reclamantul a formulat mai multe contestații la executare în raport de dosarul execuțional nr. 616/RZB/2014, cererile fiind înregistrate pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, Judecătoria Brașov și Judecătoria Rupea.

Însă, având în vedere conținutul cererilor adresate diferitelor instanțe și atașate și la prezenta cauză, precum și sentințele pronunțate în aceste dosare, instanța a apreciat că nu poate reține incidența autorității de lucru judecat, nefiind îndeplinită cerința privind identitatea de cauză. Într-adevăr, și prin prezenta cerere se contestă actele de executare din dosarul execuțional nr. 616/RZB/2014 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești …………….. Cu toate acestea, prin precizările ulterioare, partea contestatoare și-a întemeiat petitele și pe existența clauzelor abuzive în raport de contractul de credit care constituie titlul executoriu.

În cadrul prezentului dosar s-a apreciat de către prima instanță că suntem în prezența unei veritabile contestații la titlu și nu doar a unei contestații la executare propriu zise și care a format obiectul dosarului nr. ……/293/2014.

Așadar, în prezenta cauză se reține că potrivit art. 711 alin. 1 Noul C. proc. civ. "împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc precum și împotriva oricărui act de executare se poate fac contestație de către cei interesați sau vătămași prin executare";, art. 712 alin. 2 Noul C. proc. civ. prevăzând că "în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu (…)";.

Având în vedere că partea contestatoare a invocat și aspecte privind valabilitatea titlului executoriu, invocând existența unor clauze abuzive în raport de contractul de credit nr. RFI11544300954/07.12.2007 care se circumscriu în principal clauzelor convenționale privind dobânda, instanța le-a analizat cu prioritate pe acestea.

Cum s-a arătat în cele precedente în temeiul contractului de credit contestatorul a beneficiat de un împrumut în valoare totală de 85.000 lei cu obligația de restituire în 216 rate eșalonate.

Prin art. 3 pct. 3.3 din contractul nr. RFI11544300954/07.12.2007 s-a prevăzut că "în primul an de creditare rata anuală a dobânzii curente este de 6% pe an. Începând cu cel de-al doilea an de creditare rata dobânzii curente devine revizuibilă, banca putând modifica valoarea acesteia în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de creditare a băncii, urmând să aducă la cunoștința împrumutatului noua rată a dobânzii în modalitățile menționate în "condițiile generale de derulare a operațiunilor bancare";.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 193/2000 (în forma în vigoare la data încheierii convenției) "consumatorii prejudiciați prin contractele încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă";.

Rezultă așadar, că instanța este abilitată a cerceta dacă prin convențiile încheiate între consumatori și comercianți au fost respectate prevederile de principiu stabilite de actul normativ indicat, respectiv de a analiza caracterul clauzelor cuprinse în acest convenții, putându-se pronunța asupra caracterului abuziv al acestora.

De asemenea, se reține că potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 "în sensul prezenței legi, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care încheie un contract în afara activității lor autorizate, profesionale sau comerciale";. Pe de altă parte alin. 2 al același dispoziții definește comerciantul ca "orice persoană fizică sau juridică ce încheie un contract în cadrul unei activități autorizate, comerciale sau profesionale";.

Raportând aceste cerințe la subiecții raportului juridic dedus judecății, instanța a apreciat că actul juridic încheiat între aceștia și supus analizei instanței face parte din categoria contractelor prevăzute de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, fiind în prezența unei convenții încheiate între comerciant și consumator.

Referitor la caracterul abuziv al unor clauze, instanța a reținut că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 "o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei - credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților";.

În continuare, prin alin. 2 s-a prevăzut că "o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv";.

Referitor la clauza analizată și care privește dobânda, trebuie avute în vedere și prevederile Anexei nr. 1 alin. 1 lit. a la Legea nr. 193/2000, prevederi prin care sunt calificate de lege ca și abuzive clauzele care "dau dreptul comerciantului să modifice unilateral, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract";.

Însă, "prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia contractul";.

Raportat aceste dispoziții la cauza de față, s-a reținut, în primul rând că obligativitatea achitării dobânzii a fost prevăzută în art. 3 din convenție putându-se aprecia astfel că, în esență, suntem în prezența unei convenții preformulate, standard. Într-adevăr, cuantumul dobânzii la care partea a fost obligată, mai exact modalitatea de determinare a valorii acesteia, a fost stabilită prin clauza indicată, prevederi însușite de către beneficiarii împrumutului prin semnătură. Însă, aceste aspecte nu sunt de natură a înlătura caracterul standard al convenției și implicit al clauzei, aceasta încadrându-se în categoria clauzelor prevăzute de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, apreciate de către legiuitor ca nefiind negociată.

În continuare se reține că potrivit dispozițiilor Anexei nr. 1 alin. 1 lit. a la Legea nr. 193/2000 pentru ca o modificare a convenției în ceea ce privește majorarea sau reducerea ratei dobânzii ori altor taxe sau comisioane să nu fie considerată abuzivă este necesară îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind existența unei notificări prealabile a debitorului și posibilitatea acestuia de a solicita desființarea în cazul în care nu este de acord cu amendamentul, precum și existența unei motivații întemeiate care să justifice pe deplin modificarea.

Astfel, cum s-a arătat în cele precedente, prin clauza analizată s-a prevăzut că banca are dreptul de a revizui rata dobânzii curente, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii.

Cercetând prezenta clauză raportat la prevederile legale enunțate de Legea nr. 193/2000, instanța a reținut că sub aspectul primei cerințe, respectiv existența unei notificări prealabile sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile arătate. Cum s-a arătat în cele precedente, prin convenția încheiată s-a statuat că modificarea valorii dobânzii se va comunica consumatorului, rata noii dobânzi fiind aplicată de la data comunicării.

Însă, în cauză nu se poate reține îndeplinirea celei de a doua cerințe, părțile neprevăzând dreptul împrumutatului de a rezilia contractul în situația în care nu este de acord cu noile prevederi contractuale.

În ceea ce privește ultima cerință, s-a prevăzut prin contractul încheiat de părți, posibilitatea modificării dobânzii în raport de factorilor indicați, respectiv "în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de creditare a băncii";.

Însă, s-a avut în vedere că prevederile alin. 1 lit. a din Anexa nr. 1 la Legea nr. 193/2000 prevăd posibilitatea modificării unilaterale doar în situația existenței unei "motivații întemeiate";, motive însă care trebuie prevăzute în contract și descrise ca atare în însăși convenția încheiată de părți, pentru ca în prealabil clientul să aibă posibilitatea de a ști care sunt situațiile concrete și efective în care va trebui să suporte a majorare a dobânzilor.

Or, justificarea posibilității de modificare unilaterală a valorii factorilor avuți în vedere "în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de creditare a băncii"; nu îndeplinește cerința de a constitui o motivație întemeiată, în măsura în care în însăși convenția de creditare încheiată de părți nu au fost prevăzute și evidențiate concret aspectele și situațiile care pot conduce la necesitatea modificării. Justificarea prevăzută în contract este una generală și ambiguă, putând fi influențată de o serie de factori, partea cocontractantă neavând posibilitatea de a prevedea clar și determinat care anume situații pot conduce la intervenirea unor majorări.

Așadar, s-a apreciat că în cauză nu este îndeplinită nici această cerință impusă de lege, motiv pentru care văzând prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 coroborat cu dispozițiile alin. 1 lit. a din Anexa nr. 1 la acest act normativ, instanța a apreciat că suntem în prezența unei clauze abuzive în ceea ce privește posibilitatea majorării unilaterale a ratei dobânzii curente.

Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv Act adițional nr. 1 încheiat la data de 06.08.2010, și Act adițional nr. 2/13.09.2011 rezultă că la aceste date convenția existentă între părți a fost modificată, modificarea intervenind și asupra dobânzii și modalității de calcul a acesteia. Astfel, prin primul act adițional semnat la data de 06.08.2010 s-a prevăzut prin pct. 2.1. și 2.2. formula de calcul a dobânzii, prevăzându-se că rata dobânzii curente este variabilă, valoarea ei fiind calculată: media aritmetică pe ultimele 30 de zile calendaristice a ROBOR 6 luni + marja băncii. În continuare s-a prevăzut că marja băncii este de 6,14 puncte, stabilindu-se că la data încheierii actului adițional valoarea ratei dobânzii curente este de 13,27%.

Ulterior, prin actul adițional încheiat la data de 13.09.2011 părțile au prevăzut reeșalonarea datoriei, prin pct. 2.4 prevăzând că la data încheierii acestui act adițional valoarea ratei dobânzii curente variabile este de 13,49%.

Într-adevăr, părțile, atât creditoarea cât și debitorul au semnat actele adiționale din data de 06.08.2010 și 13.09.2011. În același timp însă, noile prevederi contractuale privind modalitatea de stabilire a noii dobânzi nu pot fi avute în vedere ca și clauze contractuale negociate direct cu consumatorul. Acesta deoarece forma de calcul a dobânzii a fost impusă de dispozițiile art. 37 lit. a din OUG nr. 50/2010 conform cărora "în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: a) dobânda va fi compusă dintr-un indice de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumită perioadă sau din rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în funcție de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului (…)";.

Pe de altă parte, în urma modificării convenției prin actele adiționale, dobânda a fost majorată considerabil, respectiv de la 6% din contractul inițial, la 13,29% și apoi la 13,49%.

Or, în raport de considerentele prezentate în cele precedente s-a apreciat că tocmai această prevedere contractuală care permite instituției de credit modificarea unilaterală a cuantumului dobânzii are caracter abuziv și prejudiciază interesele consumatorului.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 193/2000 "clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua";.

Prin prezenta contestație, deși contestatorul a invocat existența clauzelor abuzive în raport de contractul de credit nr. RFI11544300954/07.12.2007 din care derivă creanța a cărei realizare se urmărește prin executare silită, acesta nu a solicitat expres și anularea acestor clauze, instanța, în temeiul principiului disponibilității neputând așadar constata nulitatea acestora. Însă, în raport de petitele formulate, precum și prevederile art. 712 Noul C. proc. civ. coroborat cu art. 719 alin. 1 Noul C. proc. civ., în cadrul contestației la executare organul jurisdicțional este abilitat să lămurească titlul executoriu, dispunând însă doar asupra executării silite și a modalității de executare.

Așadar, apreciindu-se ca abuzive clauzele contractuale care privesc modificarea unilaterală a dobânzii și stabilirea ulterioară a acesteia, pentru a da eficiență raportului juridic dintre părți conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 193/2000, urmează a fi avută în vedere situația părților de la data încheierii convenției, dată la care potrivit prevederilor art. 3 pct. 3.3 din contractul de credit rata anuală a dobânzii este de 6% pe an.

Din raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit de către expert D. E. rezultă că prin aplicarea sumei totale plătite de către contestator în valoare e 68.399,40 lei la contractul de credit nr. RFI11544300954/07.12.2007, respectând calculul dobânzii la 6% la data de 07.04.2016, contestatorul nu are restanță, având o sumă plătită în plus nealocată în valoare de 1449,01 lei.

Conform art. 719 alin. 1 Noul C. proc. civ. "dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după ca, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării însăși, va anula ori lămuri titlul executoriu";.

În consecință, din probele administrate rezultând că în concordanță cu prevederile convenționale determinate după înlăturarea clauzelor abuzive obligația contestatorului de restituire a sumei împrumutate a fost executată, instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune încetarea executării silite.

Prin cerere partea contestatoare a invocat caracterul abuziv și în raport de alte clauze contractuale, respectiv comision de procesare, comision de administrare, modificarea convenției. Însă, pentru aceste dispoziții convenționale instanța nu a putut reține existența unor clauze abuzive. Astfel, s-a reținut că OUG nr. 50/2010 reglementează posibilitatea stabilirii unui comision de administrare pe parcursul derulării raporturilor contractuale, iar comisionul de procesare este executabil o singură dată, la acordarea creditului.

Tot astfel, s-a reținut că în raport de temeiurile invocate în cadrul unei contestații la executare, motivele de anulare primează față de petitele prin care se tinde la încetarea executării. Însă, astfel cum s-a arătat în cele precedente, normele privind competența executorului judecătoresc și a instanței de executare au fost respectate în cauză. Tot astfel, se reține că din înscrisurile depuse la dosar și raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că la data demarării executării silite contestatorul figura cu restanțe, începerea executării silite fiind așadar în mod legal efectuată.

Instanța nu a putut reține ca întemeiate nici susținerile privind nelegalitatea modalității de determinare a cheltuielilor de executare. Conform art. 669 alin. 2 Noul C. proc. civ. "cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit (…)";. Or, având în vedere că executarea silită a fost începută și realizată în mod legal și justificat, instanța a constatat că debitorul datorează și cheltuieli de executare, actele executorului judecătoresc sub aceste aspecte fiind legale.

În consecință, pentru considerentele arătate instanța a admis în parte cererea precizată, a dispus încetarea executării silite care formează obiectul dosarului execuțional nr. 616/RZB/2014 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești …………….. și a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, art. 453 alin. 1 Noul C. proc. civ. stabilește că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească cheltuieli de judecată";.

Având în vedere aceste prevederi, precum și solicitarea contestatorului, a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 2224 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, sumă reprezentând onorariu expert și copiere dosar execuțional.

Tot astfel, s-a reținut că potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 "sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă";. Așadar, având în vedere că partea are posibilitatea solicitării restituiri contravalorii taxei judiciare de timbru în cazul admiterii cererii, instanța a apreciat că petitul formulat în vederea acordării cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru nu este întemeiat.

Calea de atac declarată împotriva încheierii.

1. Încheierea a fost atacată cu apel de către apelanta .............. BANK SA, solicitându-se schimbarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată.

În motivarea apelului se arată că față de întârzierile mari la plată a ratelor aferente contractului de credit nr RFI11544300954/07.12.2007, banca a procedat la declararea scadenței anticipate, expediind debitorului notificarea la data de 12.03.2014. Suma restantă la data expedierii notificării era de 6677,46 lei, iar numărul de zile de întârziere era de 241 de zile; iar la data declarării scadenței anticipate suma restantă era de 7.609,14 lei.

Apelanta apreciază că soluția data de prima instanță nu este justificată deoarece nu s-a ținut cont de toate probele din dosar, de faptul că pe parcursul procesului, la fiecare termen de judecată, cererea inițială a fost modificată, cu depășirea termenelor imperative prevăzute de C p. civ. Mai mult decât atât, forma inițială a contestație a mai fost supusă judecății, aceasta făcând obiectul dosarelor nr …../293/2014 al Judecătoriei Rupea, nr …../197/2014 al Judecătoriei Brașov, nr …../305/2014 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe. Prima instanță, în mod nelegal, apreciază apelanta, a ținut cont de o expertiză contabilă în care expertul contabil a stabilit ce clauze sunt abuzive, substituindu-se puterii judecătorești.

În plus, debitorul a beneficiat din partea băncii de două restructurări a creditului, prin actul adițional din data de 06.08.2010 care a operat o reducere a ratei cu peste 50% și prin actul adițional din data de 13.09.2011, rezultând o reducere a ratei lunare pentru o perioadă de un an, la suma de 490,39 lei. Față de aceste restructurări, dobânda pe perioada 06.08.2010-05.08.2011 a fost de 1%, instanța de fond omițând să aibă în vedere că o reducere substanțială a fost realizată și prin cel de-al doilea act adițional. Lucrarea de expertiză contabilă a fost efectuată pro causa, susține apelanta, reținându-se o dobândă fixă de 6%, fără a se ține cont de cele două acte adiționale, fără a se ține cont că în dosarul nr ……./293/2014 al Judecătoriei Rupea executarea a fost suspendată, ca urmare banca nu a încasat sumele realizate din poprire.

Mai mult decât atât, cu toate că suma inițială a creditului (fără dobânzi și comisioane) este de 86.870 lei, iar în raportul de expertiză se arată că până la data de 07.04.2016 s-a achitat suma de 68.399,40 lei (în care s-a inclus și dobânda de 6%), rezultă clar că suma principală plus dobânda din raportul de expertiză nu acoperă nici măcar suma acordată inițial de 86.870 lei.

Referitor la solicitarea inițială a contestatorului de a se anula încheierea din data de 19.06.2014 din dosarul execuțional nr. 616/2014 al BEJ ……….., respectiva pretenție este neîntemeiată câtă vreme nu s-a arătat care sunt elementele pentru care această încheiere ar trebui să fie anulată.

Aprecierile privind nenegocierea clauzelor nu sunt reale, susține apelanta, deoarece, pe lângă cele două acte adiționale, cu debitorul s-au purtat numeroase negocieri, atestate de actele depuse la dosarul cauzei. Apoi, sumele cerute de executorul judecătoresc cu titlu de onorariu, se încadrează în limitele legale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 466 Cod procedură civilă.

2. Încheierea a fost atacată cu apel și de către contestatorul-apelant N. M., solicitându-se schimbarea celor dispuse de instanță, în sensul admiterii și a petitului având ca obiect eliminarea comisionului de administrare și a cheltuielilor de executare silită.

În motivarea cererii de apel contestatorul arată că perceperea comisionului de administrare de către bancă este abuzivă deoarece respectivul comision reprezenta în realitate o dobândă mascată. De altfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr 193/2000 creditoarea a sistat perceperea respectivului comision de administrare. Apelantul apreciază că respectiva clauză contractuală este abuzivă deoarece ea nu a fost negociată și este de natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Referitor la onorariul executorului judecătoresc, acesta este nejustificat în condițiile admiterii contestației la executare, apreciază apelantul. Se susține că executorul ar fi trebuit să analizeze cererea creditoarei, să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile art. 663 Cod procedură civilă, anume dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. În plus, aplicarea TVA la onorariul executorului judecătoresc este nelegală deoarece nu este prevăzută în OMJ nr 2561-2012.

În drept, au fost invocate prevederile art. 470 și următoarele Cod procedură civilă.

Apărările formulate față de cererea de apel.

Prin întâmpinarea depusă la fila 36 intimatul N. M. a solicitat respingerea apelului .............. Bank SA ca nefondat.

În cuprinsul acestei întâmpinări se arată că susținerile băncii referitoare la împrejurarea că nu au fost achitate de către debitor toate datoriile izvorâte din contractul de credit bancar, sunt total nefondate. Se arată de către intimat că unitatea bancară a efectuat în mod abuziv scăderea sumelor achitate în contul creditului ipotecar din contul altor credite, respectiv card credit și descoperire de cont. În pag nr 11 din raportul de expertiză contabilă se arată că suma de 6254,11 lei a fost scăzută din soldul cardului de credit la care s-a adăugat descoperirea de cont 4194,58 lei în mod ilegal prin înregistrarea disimulată ca acordare de credit. Suma totală achitată de împrumutat a fost de 9902,58 lei, prin urmare nu existau restanțe la plată. Intimatul a solicitat de mai multe ori lămuriri scrise din partea băncii, însă nu le-a primit, din contră, s-a trezit executat silit.

Creditoarea vrea să inducă în eroare instanța de judecată, apreciază intimatul, prin afirmația neadevărată că suma rezultată din raportul de expertiză, de 68.399,40 lei în care este inclusă dobânda de 6% nu acoperă nici măcar suma acordată inițial de 86.870 lei, invocând obiectivul nr 1 pag 5. În fapt, anexa 2, supliment la raportul de expertiză prezintă foarte clar faptul că creditoarea trebuie să încaseze suma de 142.261 lei până în data de 07.12.2025, deci cu 55.390,96 lei mai mult decât suma acordată inițial de 86.870 lei, și că până la data de 07.04.2016 debitorul a plătit suma de 67.649,40 lei, rezultat al corectării sumei de 68.399,40 lei. În concluzie, apelul declarat de .............. Bank SA este total nefondat, susține intimatul.

Intimata .............. Bank SA nu a formulat întâmpinare față de apelul declarat de contestatorul N. M..

Probe administrate în apel.

În apel, intimatul N. M. a depus la dosar adeverință eliberată de angajator cu privire la sumele reținute din salariul lunar și virate către executorul judecătoresc prin poprire.

Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul apreciază ambele apeluri ca fiind nefondate, conform considerentelor ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează.

Situația de fapt a speței constând în raportul juridic perfectat între părți, acela de împrumut bancar dintre un profesionist și un consumator-persoană fizică, izvorât din contractul de credit bancar nr. RFI11544300954 încheiat la data de 07.12.2007 și cele două acte adiționale din data de 06.08.2010 și 13.09.2011; demararea executării silite și caracterul clauzelor contractului ce constituie titlul executoriu a fost corect reținută de instanța de fond în baza probei cu înscrisuri administrată în cauză.

Tribunalul va analiza în cele ce urmează criticile formulate de apelanți în limitele acestora, conform art. 477 alin 1 Cod procedură civilă.

I.1.În apelul formulat de .............. Bank SA se critică aspectul procedural constând în aceea că cererea inițială cu care judecătoria a fost învestită a fost modificată pe parcursul procesului, cu depășirea termenelor imperative prevăzute de Codul de procedură civilă.

Analizând pertinența acestei critici, tribunalul constată, în primul rând că cererea cu care a fost învestită spre soluționare judecătoria (contestația la executare) a avut ca pretenție inițială anularea încheierii emisă în dosarul execuțional cu nr 616/2014 al BEJ …………, încheiere prin care executorul a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare silită. Partea contestatoare a indicat ca dată a emiterii respectivei încheieri 19.04.2014, fiind vorba evident de o eroare materială (data corectă a emiterii încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare fiind 19.06.2014, cererea de executare silită fiind înregistrată la executor în data de 30.05.2014-fila 159 vol. I a dosarului de fond). Deși contestatorul a indicat ca obiect al contestației inițiale respectiva încheiere, totuși, în cuprinsul contestației la executare aduce critici cu privire la conținutul contractului de împrumut, caracterul nelegal al dobânzii, înregistrarea operațiunilor de plată a ratelor de către bancă, lipsa transparenței procedurilor bancare. Contestația la executare, precum și precizările ulterioare au fost redactate de parte fără asistența unui avocat profesionist.

Anterior primului termen de judecată fixat pentru data de 03.12.2014, contestatorul a depus la dosarul cauzei o precizare scrisă a contestației la executare (fila 66, vol. I) prin care a indicat instanței că solicită eliminarea clauzelor abuzive din contractul de credit, clauze referitoare la dobânda variabilă, la comisioanele pe care banca le include în costurile creditului. Această completare de acțiune a fost formulată în termenul legal, conform art. 204 alin 1 Cod procedură civilă. Ea a fost comunicată băncii pârâte, conform dovezii de la fila 83 din dosarul de fond, respectându-se astfel principiul contradictorialității și al dreptului la apărare. Susținerile băncii apelante cu privire la modificarea contestației la executare cu încălcarea termenelor procedurale sunt astfel nefondate.

2. Tribunalul apreciază ca nefondată și critica apelantei .............. Bank SA referitoare la împrejurarea că expertul contabil a stabilit în raportul întocmit ce clauze sunt abuzive, substituindu-se puterii judecătorești.

În lucrarea de expertiză judiciară întocmită în cauză expertul contabil a răspuns la obiectivele fixate de instanța de fond. Analiza caracterului clauzelor contractului de credit bancar și aprecierea asupra caracterului abuziv al acestora s-a realizat de către instanța de judecată care a motivat amplu în cuprinsul considerentelor sentinței pronunțate respectivele rețineri, statuări.

3. Banca apelantă a susținut totodată, în cuprinsul căii de atac promovate, că dobânda contractuală pe perioada 06.08.2010-05.08.2011 ar fost de 1%, instanța de fond omițând să aibă în vedere că o reducere substanțială a fost realizată și prin cel de-al doilea act adițional.

Susținerea este nefondată. Judecătoria a avut în vedere actele adiționale la contractul de credit bancar perfectat între părți (actul adițional nr. 1 încheiat la data de 06.08.2010 și actul adițional nr. 2/13.09.2011), analizând în detaliu conținutul respectivelor acte. Astfel, prin primul act adițional semnat la data de 06.08.2010 s-a stipulat prin pct. 2.1. și 2.2. formula de calcul a dobânzii, prevăzându-se că rata dobânzii curente este variabilă, valoarea ei fiind calculată astfel: media aritmetică pe ultimele 30 de zile calendaristice a ROBOR 6 luni + marja băncii. În continuare s-a prevăzut că marja băncii este de 6,14 puncte, stabilindu-se că la data încheierii actului adițional valoarea ratei dobânzii curente este de 13,27%.

Ulterior, prin actul adițional încheiat la data de 13.09.2011 părțile au prevăzut reeșalonarea datoriei, prin pct. 2.4 prevăzând că la data încheierii acestui act adițional valoarea ratei dobânzii curente variabile este de 13,49%. În mod corect a reținut judecătoria că forma de calcul a dobânzii a fost impusă de dispozițiile art. 37 lit. a din OUG nr. 50/2010, astfel încât respectivele clauze contractuale nu au fost negociate direct cu consumatorul. S-a constatat, în mod corect, că, în urma modificării convenției prin actele adiționale, dobânda a fost majorată considerabil, de la 6% din contractul inițial, la 13,29% și apoi la 13,49%.

4. Apelanta .............. Bank SA a criticat reținerile instanței de fond, apreciind că acestea nu concordă cu concluziile raportului de expertiză contabilă. Astfel, s-a susținut de către apelantă că în raportul de expertiză se arată că până la data de 07.04.2016 s-a achitat suma de 68.399,40 lei (în care s-a inclus și dobânda de 6%), rezultând astfel clar că suma principală plus dobânda din raportul de expertiză nu acoperă nici măcar suma acordată inițial contestatorului, aceea de 86.870 lei.

Această critică a băncii apelante este nefondată deoarece ea are ca fundament contractul de credit bancar în forma sa inițială, fără reținerea caracterului abuziv al clauzei privind dobânda variabilă. Însă, judecătoria, analizând respectiva clauză prin raportare la prevederile Legii nr. 193/2000 a apreciat, în mod corect, caracterul abuziv al clauzei. Argumentele instanței de fond care susțin caracterul abuziv al clauzei stipulată la art. 3 din contractul de credit bancar au vizat, în mod corect: natura standard a convenției și implicit a clauzei, aceasta nefiind negociată; lipsa stipulării în contract a dreptului împrumutatului de a rezilia convenția în situația în care nu este de acord cu noile prevederi contractuale privind dobânda; lipsa posibilității consumatorului de a ști care sunt situațiile concrete și efective în care va trebui să suporte o majorare a dobânzilor. De asemenea, s-a apreciat corect că mențiunea contractuală "în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de creditare a băncii"; nu îndeplinește cerința de a constitui o motivație întemeiată pentru modificarea dobânzii, partea cocontractantă neavând posibilitatea de a prevedea clar și determinat care anume situații pot conduce la intervenirea unor majorări.

Apelanta nu a criticat statuările instanței de fond cu privire la caracterul abuziv al clauzei privind dobânda variabilă.

Ca urmare, soluția instanței de fond este susținută de concluziile raportului de expertiză contabilă, concluzii formulate prin reținerea contractului de credit cu dobânda de 6%. Astfel, din raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit de către expert D. E. rezultă că prin aplicarea sumei totale plătite de către contestator în valoare e 67.649,40 lei la contractul de credit nr. RFI11544300954/07.12.2007, respectând calculul dobânzii la 6% la data de 07.04.2016, contestatorul nu are restanță.

Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază apelul declarat de apelanta .............. Bank SA ca fiind nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art. 480 alin 1 Cod procedură civilă.

II. Referitor la calea de atac promovată de apelantul-contestator N. M., aceasta vizează soluția instanței de fond cu privire la comisionul de administrare și cu privire la onorariul executorului judecătoresc.

În ceea ce privește comisionul de administrare, considerentele judecătoriei sunt foarte sumare, astfel încât tribunalul le va completa conform celor ce urmează.

Se reține, astfel că la punctul 3.7 din contractul de credit perfectat între părți, s-a stipulat că "pentru monitorizarea de către bancă a utilizării, rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,15 %, ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului";.

În analiza caracterului acestei clauze, tribunalul va avea în vedere prevederile art. 4 din Legea 193/2000 conform cărora ,,o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților";. La alineatul 2 din același articol se stipulează: " o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.";

Contestatorul-apelant a invocat faptul că această clauză nu a fost negociată dar, chiar dacă s-ar avea în vedere acest aspect, totuși clauza nu este de natură a crea un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului și nu poate fi reținut că intimata pârâtă ar fi acționat cu rea credință, aceasta deoarece, pe de-o parte, clauza este clară, fără echivoc, formula de calcul poate fi înțeleasă de orice persoană chiar și fără cunoștințe de specialitate fiind de fapt o relație matematică simplă. Pe de altă parte, în formula de calcul unul din elemente este soldul creditului ce, potrivit graficului de rambursare era cunoscut de apelant și, pe măsură ce ratele erau achitate, scădea și comisionul.

În plus, tribunalul reține și prevederile art. 9^3 lit. d din OG 21/1992 care permiteau includerea în contract a unei clauze referitoare la costurile de administrare ce cad în sarcina consumatorului, stipulate sub forma unui comision. Și OUG 50/2010, intrată în vigoare la data de 21.06.2010, deci anterior încheierii actelor adiționale, prevede la art. 36 alin. 3: ,,comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului";.

Însă, considerentul esențial pentru care respectiva clauză nu poate fi considerată abuzivă este acela al împrejurării că, prin perceperea comisionului de administrare în cuantumul indicat în contract, pe o perioadă scurtă de timp, cuprinsă între ianuarie 2008-iulie 2010, nu s-a creat un dezechilibru contractual substanțial în detrimentul consumatorului. Prin actul adițional din 06.08.2010 banca a înlăturat comisionul de administrare.

Ca urmare, tribunalul, apreciază critica apelantului-contestator vizând nereținerea de către judecătorie a caracterului abuziv a clauzei privind comisionul de administrare ca fiind nefondată.

Referitor la onorariul executorului judecătoresc, considerentele instanței de fond sunt greșite și vor fi înlocuite de tribunal cu cele ce urmează, fără însă ca soluția cu privire la această pretenție să fie modificată.

Astfel, tribunalul constată că legalitatea încheierii din data de 19.06.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare dată în dosarul execuțional nr 616/2014 ce face obiectul prezentului litigiu a fost analizată în cadrul contestației la executare din dosarul cu nr ….-293-2014. Prin decizia nr 343-19.02.2016 a Tribunalului Brașov dată în respectivul dosar s-a statuat cu putere de lucru judecat că suma de 7378 lei stabilită cu titlu de onorariu executor depășește cuantumul maxim legal prevăzut de Legea nr 188-2000 și Ordinul 2550-2006, respectiv 5951 lei, suma incluzând și TVA-ul datorat de SPCJEP în cuantum de 24%. Ca urmare, prin respectiva decizie s-a dispus anularea parțială a încheierii din data de 19.06.2014 și reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 7378 lei la suma de 5951 lei. Respectiva soluție se impune ca lucru judecat, astfel încât, în temeiul art. 431 alin 1 Cod procedură civilă ea nu mai poate forma obiectul prezentei judecăți, părțile fiind obligate să respecte respectiva hotărâre. În consecință, tribunalul va menține soluția judecătoriei de respingere a pretenției având ca obiect nelegalitatea onorariului executorului judecătoresc, însă considerentul care susține această soluție este aceea a puterii de lucru judecat, conform celor anterior arătate.

Pentru aceste motive, tribunalul apreciază apelul declarat de apelantul N. M. ca fiind nefondat, astfel că, în temeiul art. 480 alin 1 Cod procedură civilă îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta .............. BANK SA cu sediul în ………………, CUI ………………, înmatriculat în Registrul Comerțului sub nr. ………….. în contradictoriu cu intimatul N. M. CNP ………….. domiciliat în comuna ….. nr. ……, jud. ………. împotriva încheierii din data de 21.10.2016 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în prezentul dosar, încheiere pe care o păstrează.

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul N. M. în contradictoriu cu intimata .............. BANK SA împotriva aceleiași încheieri, încheiere pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată azi, 03.10.2017, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

← Contestație decizie pensionare. Jurisprudență Asistenţă şi...		Actiune prefect-tutela administrativa. Jurisprudență... →

Vezi şi alte speţe de drept civil: