Contestație decizie pensionare. Jurisprudență Asistenţă şi asigurări sociale
| Comentarii |
|
Tribunalul CĂLĂRAŞI Sentinţă civilă nr. 146 din data de 16.02.2017
Titlu: contestație decizie pensionare
Tip speță: sentință civilă
Data speță: 16.02.2017
Domeniu asociat: asigurări sociale
Conținut speță: Pe rol judecarea cauzei asigurări sociale formulată de reclamantul H.A. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. CĂLĂRAȘI, având ca obiect contestație decizie de pensionare nr. 177590/17.08.2016.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că în cadrul procedurii de regularizare pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă; se mai învederează că reclamantul după fixarea primului termen de judecată a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă;
Instanța, ia act de întâmpinarea depusă de pârâta C.J.P. CĂLĂRAȘI precum și de răspunsul formulat de reclamant la întâmpinarea pârâtei, și analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere înscrisurile depuse și în raport de faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, se consideră lămurită în conformitate cu dispozițiile prevăzute 394 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de soluționare, declară dezbaterile închise și reține dosarul în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea introdusa la data de 15.12.2016 și înregistrată sub nr. 1813/116/2016, reclamantul H.A., cu domiciliul ales la M.M.- cabinet de avocat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. CĂLĂRAȘI, acesta contestă Decizia nr. 177590 emisă de către pârâtă la data de 17.08.2016, privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă,motiv pentru care solicită:
1.Anularea acestei decizii ca nelegală;
2. Obligarea pârâtei C.J.P. CĂLĂRAȘI la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru limită de vârstă ,începând cu data de 04.07.2016,iar la stabilirea punctajului mediu anual să-i fie valorificate adeverințele nr. 599 (privind sporul de condiții deosebite/sporul de baltă pentru perioada 01.02.1990-01.12.1999) și nr. 600 (privind încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33% pentru perioadele menționate), emise de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC "O."; SA Oltenița (fost IAS O.) la data de 26.11.2012;
3. Obligarea pârâtei C.J.P. CĂLĂRAȘI la plata drepturilor de pensie,începând cu data depunerii cererii de pensionare;
4. Obligarea pârâtei C.J.P. CĂLĂRAȘI la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestație sale, reclamantul H.A. arată faptul că prin Decizia nr. 177590 emisă la data de 17.08.2016 pârâta i-a respins cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, nevalorificându-i adeverințele nr. 599 (privind sporul de condiții deosebite/sporul de baltă pentru perioada 01.02.1990-01.12.1999) și nr. 600 (privind încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33% pentru perioadele menționate), emise de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC "O."; SA Oltenița (fost IAS Oltenița) la data de 26.11.2012.
Apreciază că aceste adeverințe au fost legal întocmite,iar pârâta avea obligația legală să le valorifice.
De asemenea,reclamantul precizează că a formulat contestație la această decizie.
În drept,reclamantul invoca dispozițiile din art.150 din Legea pensiilor nr.263/2010 . În dovedirea acțiunii sale,în cadrul probei cu înscrisuri,reclamanta anexează la acțiune următoarele acte:
- împuternicirea avocațiala (fila 4) ;
- contestația reclamantului împotriva acestei decizii din data de 30.09.2016 (fila5);
- decizia de respingere a pensiei pentru limita de vârstă nr. 177590 din 17.08.2016 (fila nr.7);
- adeverința nr. 599 (privind sporul de condiții deosebite/sporul de baltă pentru perioada 01.02.1990-01.12.1999), emisă de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC "O."; SA Oltenița (fost IAS Oltenița) la data de 26.11.2012(fila 10),sporuri acordate în baza Decretului 35/68/1990 și Hotărârea Consiliului de administrație nr. 421/10.03.1991;
- adeverința nr. 600 (privind încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33% având funcția de mecanic agricol pentru perioadele 01.08.1985-01.10.1989;01.01.1990-01.01.1998 și 01.03.1998-01.12.1999), emise de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC "O."; SA Oltenița (fost IAS Oltenița) la data de 26.11.2012,având ca temei Ordinul nr.50/1990,Anexa 2,punctul 178 și Hotărârea Consiliului de administrație nr.421/10.03.1991(fila 11);
În termen legal, parata C.J.P. CĂLĂRAȘI formulează întâmpinare prin care solicita respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulata de reclamant .
Recunoaște faptul că reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de respingere a pensiei pentru limita de vârstă nr.177590 din 17.08.2016,înregistrată la registratura sa cu nr. 34427 din data de 05.10.2016, pe care a înaintat-o spre soluționare Comisiei Centrale de Contestații la data de 23.11.2016.
Mai indică pârâta faptul că i-a respins cererea reclamantului de pensionare,deoarece acesta nu avea împlinită vârsta standard de pensionare de 65 de ani,iar pentru faptul că nu i-a recunoscut acestuia cei 14 ani în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33%,nu i-a făcut nici o reducere a vârstei standard de pensionare.
Pârâta precizează că la dosarul de pensie al reclamantului nu există nici un document din care sa reiasă ca ar fi fost nominalizat expres pentru încadrarea în grupe superioare de muncă de către conducerea unității angajatoare, conform Ordinului nr.50/1990.
Apreciază că nu există temei legal de acordare a grupei a II-a de muncă și nici privind sporul de condiții deosebite/sporul de baltă.
În drept își întemeiază apărările în baza art.205, 255 și 258 din NCPP, Legea nr. 263/2010.
Prin răspunsul la întâmpinarea depusa de pârâtă ,reclamantul precizează că la dosarul său nu exista nici un document din care sa reiasă ca ar fi fost nominalizat expres pentru încadrarea în grupe superioare de muncă de către conducerea unității economice, conform Ordinului nr.50/1990,iar parata se contrazice invocând, in același timp și dispozițiile art.158 alin.l din Lg. nr.263/2010 care prevăd ca adeverințele care atesta încadrarea persoanelor în fosta grupa a II-a de munca sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile ,întocmite anterior datei de 01.04.2011.În acest context apreciază că legiuitorul nu a impus obligația pentru solicitant de a depune si alte documente în afara adeverințelor.
Astfel, arată că și-a îndeplinit toate obligațiile, dosarul de pensionare cuprinzând toate actele cerute de lege, pârâta fiind cea care, în eventualitatea în care ar fi avut suspiciuni cu privire la unele dintre înscrisurile depuse, ar fi trebuit să facă verificările de rigoare.
La dosar mai există depus și un buletin de calcul aferent deciziei contestate (filele 22-36).
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de pretențiile reclamantei,de apărările pârâtei,dar mai ales prin prisma legislației speciale de asigurări sociale,instanța reține:
- că este competentă material (în baza dispozițiilor art.153 lit.";g"; din Legea nr.263/2010,raportat la dispozițiile art.95 pct.1 din NCPC) și teritorial (în baza dispozițiilor art.154 alin.(1) din Legea nr.263/2010 ) ;
- că părțile au fost legal citate ;
- că s-a deliberat în secret hotărârea ce face obiectul acestui litigiu de asigurări sociale în baza dispozițiilor art.395 NCPC ;
Cu privire la fondul cauzei,instanța reține următoarea situație de fapt și de drept :
Așa cum rezultă din decizia de respingere a pensiei pentru limita de vârstă nr. 177590 din 17.08.2016 (fila nr.7), reclamantul H.A. a formulat la data de 04.07.2016 în baza Legii nr. 263/2010,privind sistemul public de pensii o cerere privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă.
Cererea reclamantului a fost respinsă de către pârâtă,prin motivarea faptului că cele două adeverințe depuse de către reclamant,respectiv adeverința nr. 599 (privind sporul de condiții deosebite/sporul de baltă pentru perioada 01.02.1990-01.12.1999), emisă de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC "O."; SA Oltenița (fost IAS Oltenița) la data de 26.11.2012(fila 10),sporuri acordate în baza Decretului 35/68/1990 și Hotărârea Consiliului de administrație nr.421/10.03.1991 și adeverința nr.600 (privind încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33% ,având funcția de mecanic agricol pentru perioadele 01.08.1985-01.10.1989;01.01.1990-01.01.1998 și 01.03.1998-01.12.1999), emise de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC "O."; SA Oltenița (fost IAS Oltenița) la data de 26.11.2012,având ca temei Ordinul nr.50/1990,Anexa 2,punctul 178 și Hotărârea Consiliului de administrație nr.421/10.03.1991(fila 11) nu au fost valorificate deoarece lipsește această hotărâre a Consiliului de administrație .
Tribunalul reține faptul că reclamantul H.A. a fost angajat cu contract de muncă la SC "O."; SA Oltenița (fost IAS Oltenița), aspect ce rezultă din adeverințele emise de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC "O."; SA Oltenița (fost IAS Oltenița) la data de 26.11.2012,depuse la dosarul cauzei, îndeplinind funcția de mecanic agricol iar în perioadele 01.08.1985-01.10.1989;01.01.1990-01.01.1998 și 01.03.1998-01.12.1999 a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33% ,având ca temei Ordinul nr.50/1990,Anexa 2,punctul 178,precum și Hotărârea Consiliului de administrație nr.421/10.03.1991.
ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE, Completul de 9 Judecători, prin Decizia nr. 258/2004,pronunțată în dosarul Dosar nr. 85/2004, în ședința publică din 20 septembrie 2004, asupra unui recurs în anulare,a reținut în motivarea sa că "Ordinului comun nr. 50/1990 i s-au adus mai multe modificări, făcând corp comun cu acest act normativ, potrivit cărora a devenit aplicabil și altor categorii de activități și funcții, între care și cele prestate de reclamant. Or, acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări și precizări aduse ordinului în discuție, nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv, prin completările și modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, și în opinia Tribunalului, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat .
Pentru acestea se apreciază că potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, așa cum a fost el modificat, aplicabilitatea sa a fost lărgită și altor categorii de activități și funcții, diferite de cele inițiale, printre care și cele prestate de către acesta(mecanic agricol).
Se reține că mai multe instanțe aparținând de diferite Curți de Apel au pronunțat hotărâri în sensul că Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii a fost completat cu Scrisoarea nr.382/08.11.2000, emisă de același minister ,potrivit căruia funcția de mecanic agricol se încadrează în grupa a-II-a de muncă (s.civ. nr. 451/LM/2014 din 28.05.2014, pronunțată de Tribunalul Bihor și s.civ. nr. 381 din 01.04.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman).
Prin Scrisoarea emisă de către MMPS nr.382/MB/08.11.2000,pentru precizarea locurilor de muncă care se încadrează în grupa a II-a de muncă,s-a completat Ordinul nr.50/1990 cu alte categorii omise inițial de la încadrarea în grupă superioară de muncă a mai multor funcții, din care și funcția de mecanic agricol din ramura agriculturii (zootehnie, lucrări în câmp,vii și livezi, sere de tip industrial, personalul care folosește substanțe toxice pentru protecția plantelor, producerea de nutrețuri combinate,etc.) .
Temeiul legal favorabil admiterii acțiunii reclamantului îl constituie Ordinul nr.50/1990,Anexa 2,punctul 178 (pentru perioada 01.08.1985-01.10.1989) și Anexa nr.2 ,pct.88 din Ordinul nr.125 din 5 mai 1990,pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite ,Mecanicii agricoli care efectuează lucrări în câmp cu tractoare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionarii, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990(pentru perioada ulterioară datei de 01.03.1990),astfel că această cerință imperativă a legii este respectată) .
Astfel, acest act normativ a fost edictat tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului care a desfășurat activitate în baza Legii nr. 3/1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-Lege nr. 68/1990.
După anul 1990, unii angajatori și sindicatele afiliate nu s-au preocupat de identificarea și buna gestionare a riscurilor profesionale și îmbunătățirea condițiilor de lucru ale lucrătorilor,așa încât nu este prin ea însăși de natură a exclude locurile de muncă de la încadrarea în grupele superioare de muncă, de vreme ce reclamantul a desfășurat activități în astfel de locuri.Solicitând recunoașterea activității desfășurată în grupele superioare de muncă, salariatul reclamant își valorifică un drept decurgând din prestarea muncii în anumite condiții, reacționând la pasivitatea angajatorului care nu se poate prevala de neexecutarea propriei obligații de a evalua condițiile concrete de la diversele locuri de muncă.
În ipoteza de față, deși activitatea reclamantului a fost desfășurată în condițiile grupelor superioare de muncă, însă încadrarea de către angajator nu a fost făcută corespunzător, trebuie acceptat dreptul acestuia la restabilirea adevărului pe calea acțiunilor în justiție, mai ales în contextul modificărilor legislației din ultimii ani, în care încadrarea în grupele superioare de muncă a dobândit valențe financiare în calculul pensiei, prin acordarea unui punctaj suplimentar aferent perioadelor lucrate în grupele de muncă.
Cu privire la existența unui act intern de nominalizare a desfășurării activității în condiții grele de muncă, Tribunalul reține că reclamantului nu-i poate fi opusă inexistența unui asemenea act intern privind nominalizarea sa între persoanele a căror muncă se încadrează în grupe superioare. Dimpotrivă, în ipoteza în care o asemenea nominalizare nu a fost realizată de conducerea unității, ori atunci când nominalizarea făcută a fost contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a stabili în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de reclamant se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv, în ce procent.
Nu se poate reține culpa salariatului pentru neefectuarea nominalizării sale în categoria personalului încadrat în grupele I sau a II-a de muncă.
Procedura de încadrare nefiind declanșată, nu s-a ajuns la faza în care partenerii sociali să stabilească această nominalizare și nici nu s-a prevăzut de lege modalitatea de informare a salariaților asupra stadiului acestor proceduri și asupra căilor de contestare a măsurilor luate ori a pasivității angajatorului.
Numai instanța de judecată, în baza probatoriului din dosar, diferit de la caz la caz poate stabili dacă în privința anexelor Ordinului nr. 50/1990, iar în cazul de față Anexa nr.2 pct.88 din Ordinul nr.125 din 5 mai 1990- poate opera sau nu o interpretare și aplicare extensivă, pornind de la caracterul enunțiativ ori, dimpotrivă, limitativ al enumerării conținute. În acest context, se va analiza și dacă, în ipoteza unei interpretări extensive, există sau nu riscul unui exces de putere prin substituirea în atribuțiile de reglementare ale puterii executive.
În privința problemei de drept ce rezultă din prezenta cauză, se apreciază că, în intepretarea și aplicarea dispozițiilor art. 279 alin. (2) din Codul muncii raportat la pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990, că sunt admisibile acțiunile formulate în contradictoriu cu angajatorul/fostul angajator, în vederea reconstituirii vechimii în muncă sub aspectul încadrării muncii prestate în grupele I sau II de muncă în perioada 18 martie 1969- 1 aprilie 2001, atunci când angajatorul nu a procedat el însuși la încadrarea activității reclamantului în grupa de muncă indicată de acesta, deși acea activitate era prevăzută în anexa 1 sau 2 la Ordinul nr. 50/1990, respectiv în Anexele la Ordinul nr. 125/1990 , pentru următoarele motive:
Problema de drept vizează, în esență, posibilitatea constatării pe cale judiciară a unui element al raportului juridic de muncă - încadrarea muncii prestate în grupele superioare de muncă, atunci când angajatorul, contrar prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nu a procedat el însuși la încadrarea activității reclamantului ori nominalizarea acestuia în grupa de muncă, corespunzătoare anexelor nr. 1 sau 2 din Ordinul nr. 50/1990 respectiv, din Ordinul nr. 125/1990.
Deja, în jurisprudența de unificare a instanței supreme, s-a observat că, în privința recunoașterii retroactive a vechimii în muncă trebuie făcute următoarele distincții:
Prin aceeași decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că problema interpretării art. 279 alin. (2) din Codul muncii, respectiv a dispozițiilor procedurale privind constatarea încadrării în anumite grupe de muncă se pune doar în situația în care nu există documente primare, iar angajatul nu poate dovedi, independent de motive, situația pretinsă.
În această privință, prin decizia în interesul legii la care ne raportăm, instanța supremă a considerat că interpretarea dată de Curtea Constituțională prin decizia nr. 223 din 11 iulie 2002 poate fi preluată și în ceea ce privește pe reclamant.
Potrivit art. 279 alin. (2) din Codul muncii, "După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluționa potrivit dispozițiilor acestui act normativ.";;
Prin această decizie, s-a constatat că dispozițiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă sunt neconstituționale în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă, în condițiile reglementate prin acest decret.
Pe baza acestora, împrejurarea că angajatorul nu a procedat el însuși la încadrarea locului de muncă/activității profesionale a reclamantului în grupele superioare de muncă ori, după caz, nu l-a nominalizat, împreună cu sindicatul din unitate, printre persoanele încadrate în aceste grupe de muncă, nu reprezintă în sine un impediment peremptoriu de natură a paraliza dreptul de accces la justiție al salariatului/fostului salariat, demers ce ar avea ca obiect și scop reconstituirea vechimii în muncă dintr-o perspectivă particulară, aceea a condițiilor în care acesta a fost realizată.
O interpretare și aplicare contrară a legii ar aduce atingere dispozițiilor art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin care se asigură accesul la o instanță de judecată, în vederea dobândirii sau protejării unui drept recunoscut de lege.
Împrejurările care deschid reclamantului calea acțiunii pentru reconstituirea vechimii în muncă realizată în condițiile grupelor I sau II și motivele pentru care angajatorul/fostul angajator nu a procedat la încadrare/nominalizare vor fi examinate numai de către instanță și vor primi valențele cuvenite în planul probațiunii judiciare.
Conform Standard ocupațional, mecanicul agricol din sectorul: Agricultură, Piscicultură, Pescuit,Cod: NC 8331.1.1, are următoarele atribuții:
-execută mecanizat lucrări agricole pentru toată gama de lucrări în câmp, pentru înființarea și întreținerea culturilor și alte lucrări pentru producția de cereale, plante tehnice, plante furajere,etc(aspect subliniat și de martorul audiat în cauză).Ocupația presupune competențe referitoare la pregătirea agregatelor de lucru, executarea lucrărilor de prelucrare a solului, semănatul și întreținerea culturilor. De asemenea, ocupația presupune competențe în domeniul recoltării furajelor și transportului produselor agricole din câmp la locul de depozitare sau consum. O activitate principală a acestei ocupații o constituie executarea lucrărilor de întrețineri zilnice și periodice la tractoare și mașini agricole în vederea menținerii acestora în stare permanentă de funcționare la parametrii stabiliți prin normele tehnice.
Ocupația presupune relații de colaborare cu membrii formației de muncă și cu alte persoane cu atribuții în implementarea tehnologiilor de cultură performante cu cheltuieli minime.
Procesul de lucru, în cazul mecanicului agricol, este corespunzător activităților pe care le desfășoară, care sunt descrise în cadrul competențelor specifice ocupației.
Acesta trebuie să știe și să exploateze o gamă foarte largă de tractoare și mașini agricole și mai ales să aibă deprinderi și atitudini care să-i permită să lucreze cu echipamente performante, unele dintre acestea de foarte mare putere și cu grad mare de computerizare.
Ocupația implică o bună rezistență la condiții de lucru dificile: câmp deschis, precipitații, soare, vânt, zgomot, efort fizic.în acest sens, există și un înscris la fila nr.10 din dosarul cauzei, respectiv adeverința nr. 599(privind sporul de condiții deosebite/sporul de baltă pentru perioada 01.02.1990 - 01.12.1999), emisă de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC "O."; SA Oltenița (fost IAS Oltenița) la data de 26.11.2012,sporuri acordate în baza Decretului 35/68/1990, pentru modificarea unor reglementări privind salarizarea și Hotărârea Consiliului de administrație nr.421/10.03.1991.
Ceea ce este relevant în cauză este faptul că perioada cât reclamantul a activat ca mecanic agricol a beneficiat de sporul pentru condiții deosebite(perioada 1990-1999),spor cu caracter permanent ,acordat de către fostul angajator în temeiul Decretului 35/68/1990, pentru modificarea unor reglementări privind salarizarea, care la art. 2,3 și 4 prevedea că:
"În activitatea de construcții-montaj, reparații capitale, foraj, lucrări geologige, agricultură, proiectare-cercetare și în toate celelalte sectoare de activitate economică, salariile se plătesc lunar în raport cu lucrările executate…
Sporurile la salariu pentru munca desfășurată în condiții vătămătoare, grele, periculoase și celelalte categorii de sporuri se plătesc tuturor celor îndreptățiți potrivit legii, fără a se condiționa acordarea lor de încadrarea într-un număr limitat și fără celelalte limitări stabilite prin decretele pentru desfășurarea pe titulari a planului";,
raportat la art.68 alin.(1)din Legea nr. 57/1974,privind Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii,care stipula la acea dată că:
" (1) Personalul care lucrează la locuri de muncă la care cu toate măsurile luate continuă să existe condiții nocive determinate de acțiunea unor agenți fizici, chimici, biologici ori de suprasolicitare fizică sau condiții periculoase ce prezintă un risc deosebit de accidentare sau contagiune, are dreptul la un spor de retribuție.
(2) Consiliul de Miniștri stabilește anual categoriile de locuri de muncă cu condiții nocive sau periculoase la care se acordă sporul prevăzut în alin. (1), precum și cuantumul și criteriile de diferențiere a acestuia.
(3) Personalul care lucrează la locuri cu condiții grele de muncă, la care atragerea forței de muncă - din această cauză - se face cu greutate, poate beneficia de retribuție tarifară mai mare cu pînă la 15% . Consiliul de Miniștri stabilește anual unitățile și locurile de muncă, categoriile de personal, precum și procentele de majorare a retribuției tarifare la care se acordă retribuția majorată ".
Opinia instanței este în sensul că acordarea acestui spor are legătură directă de cauzalitate cu condițiile mai grele de muncă decât cele normale pe care le-a desfășurat reclamantul,ceea ce duce implicit la concluzia că acest reclamant a lucrat în condiții de gupă superioară de muncă.
Pentru toate motivele de fapt și de drept expuse, Tribunalul urmează să admită acțiunea reclamantului H.A. împotriva pârâtei C.J.P. CĂLĂRAȘI, și pe cale de consecință va dispune anularea Deciziei nr.177590, emisă de către pârâtă la data de 17.08.2016, privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, va obliga pârâta C.J.P. CĂLĂRAȘI la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru limită de vârstă, începând cu data de 04.07.2016, iar la stabilirea punctajului mediu anual să-i fie valorificate adeverințele nr. 599 (privind sporul de condiții deosebite/sporul de baltă pentru perioada 01.02.1990-01.12.1999) și nr.600 (privind încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33% pentru perioadele menționate), emise de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC "O."; SA Oltenița (fost IAS Oltenița) la data de 26.11.2012.
Ca urmare va mai obliga pârâta la plata drepturilor de pensie, începând cu data de 04.07.2016 (data cererii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, dată la care erau îndeplinite condițiile legale de pensionare).
Deoarece la dosarul cauzei nu există dovezi din care să rezulte c.val onorariului de avocat, Tribunalul va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
În temeiul art. 40 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, opinia asistenților judiciari este concordantă cu soluția și considerentele expuse în motivarea prezentei hotărâri.
Văzând și dispozițiile art. 424 și urm. Din NCPCCod pr.civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea reclamantului H.A. împotriva pârâtei C.J.P. CĂLĂRAȘI.
Dispune anularea Deciziei nr.177590, emisă de către pârâtă la data de 17.08.2016, privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă.
Obligă pârâta C.J.P. CĂLĂRAȘI la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru limită de vârstă ,începând cu data de 04.07.2016,iar la stabilirea punctajului mediu anual să-i fie valorificate adeverințele nr. 599 (privind sporul de condiții deosebite/sporul de baltă pentru perioada 01.02.1990-01.12.1999) și nr.600 (privind încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33% pentru perioadele menționate), emise de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC "O."; SA Oltenița (fost IAS Oltenița) la data de 26.11.2012.
Obligă pârâta la plata drepturilor de pensie,începând cu data de 04.07.2016 (data îndeplinirii condițiilor legale de acordare a pensiei pentru limită de vârstă).
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Tribunalul Călărași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 Februarie 2017.
CAB A RESTITUIT DOSARUL
PRIN DECIZIA 3504/09.06.2017 RESPINGE APELUL CA NEFONDAT ÎMPOTRIVA SENTINȚEI 146/16.02.2017 A TC -10 FILE
| ← Uzucapiune. calitatea procesuală pasivă a u.a.t. condiţii... | Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
