Contestaţie la executare . retroactivitatea legii contravenţionale mai favorabile guvernează şi regimul juridic al tarifului de despăgubire , perceput în cazul omisiunii plăţii tarifului pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale din românia. lipsa fo
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 163 din data de 11.02.2016
Prevederile art. 12 din OG 2/2001 guvernează și regimul tarifului de despăgubire, cu privire la care se aplică retroactivitatea legii mai favorabile - respectiv Legea nr. 144/2012 . În cadrul contestației la executare trebuie examinată și forța executorie a procesului verbal de sancționare contravențională , prin raportare la prevederile OG 2/2001 ; modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire ; rațiunea comunicării prin poștă , cu aviz de primire , constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate ; rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 6494/212/2015 , apelantul creditor CNADNR a promovat - în contradictoriu cu intimatul debitor contestator I. I. - apel împotriva Sentinței civile nr. 9621/10.09.2015 , pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul cu același număr , solicitând schimbarea în parte a hotărârii , în sensul respingerii ca nefondată a contestației la executare și a cererii de întoarcere a executării silite , cu menținerea actelor de executare întocmite în dosarul nr. 966/2015 al BEJ N.A.; apelantul a solicitat , totodată , exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată , în valoare de 50 de lei și îndatorarea intimatului contestator la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat în calea devolutivă de atac .
Apelantul relevă în susținere că autoritatea judiciară a realizat o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. 1 din OG 2/2001 și ale Legii nr. 144/2012 atunci când a reținut că procesul verbal de sancționare contravențională seria R12 nr. 0255238/10.04.2012 nu constituie titlu executoriu , fiind abrogat tariful de despăgubire reglementat prin OG 15/2002 ; în realitate , actul constatator a fost întocmit și comunicat contravenientului în mod legal , devenind astfel titlu executoriu , anterior abrogării operate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 144/2012 ; din acest punct de vedere, art. II din acest act normativ stipulează că se anulează doar tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță , până la intrarea în vigoare a legii ; cum tarifele puse în executare nu au fost contestate , prevederile citate nu sunt aplicabile contestatorului ; pe de altă parte , tariful de despăgubire nu are regimul juridic al sancțiunii contravenționale , reprezentând o sancțiune pur civilă ; o dată statuată această împrejurare , abrogarea art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 prin art. I punctul 2 din Legea nr. 144/2012 nu produce efecte retroactiv , aspect confirmat prin Decizia Curții Constituționale nr. 112/6.03.2014 ; în drept au fost invocate dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă .
Nu au fost depuse , de către apelant , înscrisuri noi în calea devolutivă de atac .
Legal citat , intimatul debitor nu a formulat întâmpinare și nici cereri probatorii , lipsind de la judecata pricinii .
A fost atașat dosarul de fond al Judecătoriei Constanța .
Din analiza materialului documentar examinat se va reține că prin Sentința civilă nr. 9621/10.09.2015 , pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 6494/212/2015, a fost admisă contestația la executare formulată de către debitorul contestator I. I. , în contradictoriu cu intimatul creditor CNADNR , dispunându-se anularea executării efectuate de BEJ N.A. în dosarul de executare nr. 966/2015 , întoarcerea executării silite (prin restituirea de către intimatul creditor a sumei de 451,79 de lei) și obligarea acestuia la plata taxei judiciare de timbru de 50 de lei, aferentă întoarcerii executării ; prin aceeași hotărâre , a fost respinsă cererea contestatorului de acordare a cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare .
Pentru a ajunge la această soluție autoritatea judiciară a statuat - textual - că la 23.02.2015 a fost înregistrată - sub nr. 966/2015 - pe rolul BEJ N. A. , cererea de începere a executării silite formulată de creditoarea C.N.A.D.N.R. împotriva debitorului I.I. , în vederea recuperării debitului de 28 de euro , cu titlu de tarif de despăgubire stabilit prin titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției seria R12 nr. 0255238/10.04.2012 emis de C.N.A.D.N.R.; procesul-verbal de contravenție a fost comunicat contestatorului la 30.04.2012 , prin afișare la adresa din L… ; la 23.02.2015, executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită prin încheiere, pronunțând încheierea prin care a stabilit cheltuielile de executare la suma de 328,45 de lei ; la aceeași dată , s-au emis către contestator înștiințarea de începere a executării silite și somația de plată a debitului , iar la 26.02.2015 s-au comunicat contestatorului actele de executare emise și titlul executoriu ; la 14.04.2015, prin încheiere, executorul judecătoresc a dispus eliberarea sumei de 184,45 în contul executorului judecătoresc, reprezentând cheltuieli de executare și a sumei de 144,00 lei în contul creditoarei intimate, reprezentând cheltuieli de executare , fiind eliberată suma de 123,34 de lei, în contul creditoarei intimate, cu titlu de contravaloare tarif de despăgubire în cuantum de 28 euro ; la 14.04.2015, executorul judecătoresc a sistat și ridicat poprirea asupra conturilor bancare deținute de contestatorul debitor ; prin Legea nr. 144/2012, legiuitorul a înlăturat tariful de despăgubire, ce constituia un venit extrabugetar pentru CNADNR ; prin înlăturarea tarifului, legiuitorul a renunțat nu numai la stabilirea unui cuantum al despăgubirilor rezultate în urma săvârșirii faptei contravenționale de a circula fără rovinieta valabilă, ci și la recuperarea despăgubirilor (tarifelor) aplicate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 ; legiuitorul a prevăzut soluția de anulare a tarifelor de despăgubire "aplicate si contestate"; pana la data intrării în vigoare a legii, atât pentru cele soluționate anterior intrării in vigoare a Legii, cat si pentru cele aflate în curs de soluționare ; prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale, s-a stabilit ca dispozițiile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 sunt neconstituționale, în măsura in care prin sintagma "nu se mai sancționează"; prevăzuta în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu si executarea acesteia (…) ; în aceste condiții, instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144/2012 introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor-verbale într-o anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive sau criterii obiective ; pentru motivele expuse anterior, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 663 Cod procedură civilă, respectiv creanța ce face obiectul executării silite nu este una certă, lichidă și exigibilă , urmând a se anula executarea silită însăși ; din conturile bancare ale contestatorului au fost indisponibilizate, ca urmare a popririi, mai multe sume de bani, unele fiind utilizate pentru acoperirea debitului urmărit de creditoare, altele pentru acoperirea cheltuielilor de executare ; față de soluția instanței de anulare a executării silite înseși, observând dispozițiile art. 723 alin. 1 și 2 și art. 724 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi admisă cererea de întoarcere a executării silite și va fi obligată creditoarea la restituirea către debitoarea contestatoare a sumei de 451,79 lei ; reținând culpa procesuală a intimatei în declanșarea prezentului litigiu, aceasta va fi obligată să achite contestatorului suma de 50 de lei, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite; cu privire la taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare, se va reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr 80/2013 privind posibilitatea contestatorului de a solicita restituire taxei de timbru la rămânerea definitivă a hotărârii.
Cererea declarativă de apel este nefondată .
Nu poate fi reținut motivul de apel vizând greșita interpretare și aplicare a prevederilor 12 din O.G. nr. 2/2001 , în condițiile în care apelantul creditor susține că regimul juridic al tarifului de despăgubire nu se supune principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile.
Controversele privind asimilarea tarifului de despăgubire răspunderii contravenționale, în sens larg , au fost tranșate prin pronunțarea , de către Curtea Constituțională , a Deciziilor nr. 385/2013 și 505/2013 , prin care s-a statuat că prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art. 1 alin. (2) al actului normativ menționat ; potrivit art. 8 alin. (1) din ordonanță, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcție de tipul vehiculului și fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanță ; distinct de sancțiunea amenzii, prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 impuneau în sarcina contravenientului și obligația de a achita, cu titlu de tarif de despăgubire, o anumită sumă de bani, precizată în anexa nr. 4 la ordonanță, în funcție de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă, adică în lipsa documentului sau înregistrării în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România ; prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 au fost abrogate prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire, iar prin cele ale art. II din aceeași lege, criticate în prezenta cauză, s-a prevăzut anularea acelor tarife de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii ; autorul excepției critică această din urmă măsură legislativă, susținând că ar avea caracter retroactiv, contrar prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) ; din examinarea motivării excepției, Curtea observă, însă, că autorul acesteia se raportează, în argumentarea criticii, la redactarea pe care textul constituțional o avea anterior revizuirii din 2003, și anume că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile" ; or, în prezent, acesta prevede, alături de legea penală mai favorabilă, și legea contravențională mai favorabilă ca excepție de la regula neretroactivității legii;referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții ; ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
Această interpretare judiciară a normelor citate este obligatorie , urmând a se reține că prevederile art. 12 din OG 2/2001 guvernează și regimul tarifului de despăgubire , cu privire la care se aplică retroactivitatea legii mai favorabile - respectiv Legea nr. 144/2012 .
Din perspectiva prezentată , nu pot fi primite susținerile apelantului creditor , referitoare la inaplicabilitatea art. II din Legea 144/2012 .
În cadrul contestației la executare trebuie examinată și forța executorie a procesului verbal de sancționare contravențională , prin raportare la prevederile OG 2/2001 ; modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire ; Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută , statuând că rațiunea comunicării prin poștă , cu aviz de primire , constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate ; rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate ; în cauză, procesul verbal de sancționare contravențională a fost doar afișate , la 30.09.2012 , la domiciliul persoanei contraveniente , în prezența unui martor asistent .
Din acest punct de vedere , devin incidente dispozițiile art. 14 din OG 2/2001 , în sensul lipsei forței executorii a proceselor verbale și al împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a proceselor verbale de sancționare contravențională , inclusiv în ce privește tariful de 28 de euro , perceput pentru circulația pe drumurile publice fără rovinietă .
În egală măsură , procesul verbal nu cuprinde semnătura agentului constatator , fiind lovit de nulitate absolută , după cum dispune art. 17 teza a doua din OG 2/2001 .
Față de cele ce preced , se constată că procesul verbal nu îndeplinește cerințele legale, pentru a constitui titlu executoriu , soluția de admitere a contestației la executare fiind corectă.
Prima instanță a aplicat corect și prevederile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă , atunci când a obligat intimatul creditor - căzut în pretenții - să achite cheltuieli de judecată în valoare de 50 de lei , cu titlu de taxă judiciară de timbru , aferentă cererii de întoarcere a executării silite .
Potrivit art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG 80/2013 , sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații - când contestația la executare a fost admisă , iar hotărârea a rămas definitivă.
Prin urmare , în situația particulară a taxei judiciare de timbru aferentă contestației la executare admisă , contestatorul are o singură opțiune - de a solicita restituirea sumei achitate cu acest titlu , iar nu de a se îndrepta împotriva creditorului pentru recuperarea taxei .
Spre deosebire de taxa de timbru datorată pentru contestația la executare (care beneficiază , la restituire , de acest regim derogatoriu de la dreptul comun) , taxa de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării urmează a fi suportată , în situația pierderii litigiului, de către partea în culpă procesuală ; prin urmare , în mod corect a fost obligat creditorul apelant la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 50 de lei , fiind antrenată răspunderea sa patrimonială pentru declanșarea unei executări silite nelegale - ceea ce a determinat necesitatea repunerii părților în situația anterioară .
| ← Aplicarea în timp a legii civile. principiul tempus regit... | Contestaţie la executare. perimare.. Jurisprudență... → |
|---|
