Definiţia actului scris . lipsa unei condiţii esenţiale pentru instituirea măsurii asigurătorii .
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 339 din data de 10.03.2016
Cererea de sechestru presupune afirmarea unei creanțe împotriva persoanei care stă în judecată ca debitor , constatată ( sau nu ) printr-un act scris . Actul scris , în accepțiunea art. 953 Cod procedură civilă , reprezintă actul constatator al creanței din cuprinsul căruia trebuie să rezulte , fără intervenția altor împrejurări străine , elementele raportului juridic care leagă părțile , în special existența datoriei și obligația debitorului de a plăti o anumită sumă de bani . În măsura în care creditorul nu a făcut dovada existenței unui act scris și a unor elemente probatorii suficient de puternice pentru legitimarea (cel puțin aparentă) a unei creanțe certe , lichide și exigibile , nu sunt întrunite exigențele art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă , pentru instituirea sechestrului .
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 25644/212/2015 , creditorul SC TS. SRL a promovat - în contradictoriu cu intimatul C.D.I. - apel împotriva Încheierii nr. 13830/2.11.2015 , pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul cu același număr , solicitând schimbarea în tot a hotărârii , în sensul admiterii cererii de instituire a unui sechestru asigurător asupra bunurilor debitorului , până la concurența sumei de 30.569 de lei .
Se relevă , în susținere , că autoritatea judiciară a efectuat o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale din materia probațiunii și ale art. 954 alin. 3 Cod Procedură Civilă , atunci când a respins cererea de instituire a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile din patrimoniul debitorului ; instanța de fond a statuat , în mod greșit , că soarta juridică a contractului de fidejusiune (accesoriu contractului de tranzacție din 27.03.2015) - încheiat cu intimatul C.D.I. - depinde de soarta operațiunii juridice principale ; în opinia Judecătoriei Constanța , tranzacția a fost reziliată din inițiativa societății creditoare , astfel încât și convenția de fidejusiune este , la rândul său , reziliată , dreptul de creanță devenind incert ; în realitate , între SC T.S. SRL și SC B.G. SRL există un singur raport juridic, izvorât din contractul de vânzare - cumpărare , dedus judecății în dosarul 31907/212/2014 ; după obținerea titlului executoriu în acel dosar , pentru suma de 30.569 de lei , părțile au încheiat o tranzacție , creditorul fiind de acord cu plata eșalonată a debitului , în 12 rate lunare egale ; întrucât debitorul SC B.G. SRL nu a respectat această înțelegere , creditorul a reziliat tranzacția , debitorul pierzând beneficiul termenelor de grație ; din acest punct de vedere , obligația de plată a presupus , în continuare , o prestație unică ; contractul de fidejusiune - perfectat cu intimatul C.D.I. - are ca obiect garantarea obligației de plată a debitului datorat de societatea menționată ; cum obligația principală nu și-a încetat existența , nici obligația accesorie a garantului nu a încetat , dreptul de creanță fiind cert , lichid și exigibil ; în drept au fost invocate prevederile art. 954 alin. 3 Cod procedură civilă .
Nu au fost depuse înscrisuri noi în calea devolutivă de atac .
Legal citat , intimatul debitor nu a formulat întâmpinare și nici administrarea altor dovezi , lipsind la judecata pricinii .
Din analiza materialului documentar se va reține că prin Încheierea nr. 13830/2.11.2015 a Judecătoriei Constanța , pronunțată în dosarul 25644/212/2015 , a fost respinsă , ca inadmisibilă , cererea creditorului SC T.S. SRL , privind instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând debitorului C.D.I., până la concurența sumei de 30.569 de lei .
Pentru a ajunge la această soluție , autoritatea judiciară a statuat - textual - că pentru admisibilitatea unei cereri de înființare a sechestrului asigurător, este necesar a fi îndeplinite mai multe condiții cumulative - creditorul să nu dețină un titlu executoriu, creanța să fie constatată prin act scris, să fie exigibilă și creditorul să facă dovada formulării unei acțiuni în vederea recuperării creanței ; în cauză nu este îndeplinită condiția certitudinii creanței ; deși creanța creditorului este constatată printr-un act scris , respectiv contractul de tranzacție din data de 27.03.2015 încheiat între petenta creditoare T.S. S.R.L., pe de o parte, și B.G. S.R.L. în calitate de debitoare și C.D.I. în calitate de fidejusor, pe de altă parte, prin notificarea din data de 06.08.2015 creditoarea a comunicat debitoarei B.G. S.R.L. manifestarea sa de voință în sensul rezilierii unilaterale a contractului de tranzacție, motivat de faptul că debitoarea nu a respectat termenele de plată convenite prin tranzacție și nu a efectuat nicio plată dintre cele 5 tranșe scadente potrivit art. 1 din contract ; fideiusiunea este un contract accesoriu întrucât garantează o obligație principală și nu poate exista decât pentru o obligație valabilă, astfel că stingerea obligației principale atrage și încetarea fideiusiunii ; având în vedere că petenta creditoare a reziliat unilateral contractul de tranzacție și contractul de fideiusiune este reziliat în temeiul principiului accesorium sequitur principale, având în vedere că acesta din urmă a fost încheiat în baza contractului de tranzacție ; fideiusiunea nu poate avea o existență de sine stătătoare în lipsa unei obligații principale, motiv pentru care instanța va respinge ca inadmisibilă cererea de sechestru, nefiind îndeplinită condiția existenței unei creanțe certe.
Apelul este nefondat .
Cererea de sechestru presupune afirmarea unei creanțe împotriva persoanei care stă în judecată ca debitor , constatată ( sau nu ) printr-un act scris .
Actul scris , în accepțiunea art. 953 Cod procedură civilă , reprezintă actul constatator al creanței din cuprinsul căruia trebuie să rezulte , fără intervenția altor împrejurări străine , elementele raportului juridic care leagă părțile , în special existența datoriei și obligația debitorului de a plăti o anumită sumă de bani .
Nici la judecata în fond a cererii de sechestru și nici în calea devolutivă de atac , creditorul nu a depus nici un înscris care să dovedească existența unui raport juridic de tip creditor - debitor legat cu numitul C.D.I. .
Trebuie remarcat faptul că instanța de control judiciar a învederat explicit reprezentantului convențional al societății creditoare necesitatea administrării de probe , fără ca partea să solicite și să depună acte .
În măsura în care creditorul nu a făcut dovada existenței unui act scris și a unor elemente probatorii suficient de puternice pentru legitimarea (cel puțin aparentă) a unei creanțe certe , lichide și exigibile , nu sunt întrunite exigențele art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă , pentru instituirea sechestrului .
Art. 953 alin. 2 Cod procedură civilă stipulează că același drept de a solicita instituirea sechestrului) îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată .
În concret , societatea apelantă nu a demonstrat probatoriu existența unei acțiuni judiciare declanșate împotriva numitului C.D.I. și nici nu a depus , în fața Judecătoriei Constanța , cauțiunea obligatorie , în valoare de 15.284,5 lei .
Față de cele ce preced , se constată că prima instanță a statuat corect că nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 953 pentru instituirea sechestrului asigurător , urmând a se dispune respingerea apelului ca nefondat ; se va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
| ← O.g. nr. 22/2002. stabilirea unor termene de plată eşalonată... | Ordonanţă de plată. proba caracterului cert, lichid şi... → |
|---|
