Contestaţie la executare si prescriptii. Jurisprudență Prescripţii
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 1098 din data de 10.06.2015
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr…../260/2012 pe rolul Judecătoriei Moinești , C.G.C. , a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimatele S.C. " I. "S.A., prin împuternicit S.C. A….și Biroul Executorului Judecătoresc "C.F. ", prin care a solicitat: pe excepție, să se constate prescripția dreptului creditoarei S.C. " I. "S.A., de a cere executarea silită în baza contractului de leasing financiar nr…../17.10.2008 pentru suma de 36.473,31 lei reprezentând facturi de rată, RCA, casco, penalități, taxe de somație, debite rezultate din neexecutarea obligațiilor contractuale, cheltuieli de recuperare aferente contractului, taxă timbru executare, onorariu și cheltuieli de executare , pe fond, admiterea contestației la executare astfel cum a fost precizată și să se constate caracterul abuziv al unor clauze cuprinse în contractul de leasing menționat, respectiv a art.10 (îndeosebi art. 10.5.-ajustarea ratelor de leasing, art. 10.6. dobânda de prefinanțare, art. 10.7 plăți anticipate, art. 10.9.1. - penalități, art. 10.9.2.- înștiințări/somații/ notificări/ executare), art. 12 {încetarea contractului), art. 13 (consecințele apariției unui caz de culpă) si art. 18 (îndeosebi art. 18. L-taxe și comisioane) din "Condiții generale de leasing financiar ", anexă la contract, și, pe cale de consecință, nulitatea acestor clauze, dispunând înlăturarea lor din titlul executoriu în baza căruia a fost începută executarea silită ; să se dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică la data de 03.09.2012 de Judecătoria Moinești în dosarul nr. …./260/2012. în condițiile art. 399 (21) c.pr. civ. , să se dispună anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr. …/2012 al Biroului Executorului judecătoresc "C.F. , inclusiv a adreselor de înființare a popririi asupra conturilor pe care contestatorul le deține la instituțiile bancare până la concurența sumei de 36.473,31 lei. motivat de faptul că executarea a fost pornită în baza unei creanțe care nu rezultă dintr-un titlu legal și mu îndeplinește condițiile prevăzute de ari, 379 (1) Cod pr. civ., și anume de a fi certă, lichidă și exigibilă , să se anuleze cheltuielile de executare stabilite prin procesul verbal nr. 180/2012 din 07.09.2012 al BEJ " C.F. ,, ca fiind aferente unei executări nelegale și potrivit dispozițiilor ari. 403 al.(l) Cod pr.civ., să se suspende executarea silită până la soluționarea irevocabilă a contestație.
Cererea a fost timbrată cu 194 lei prin chitanța nr.112620296/18.09.2012 , 0,30 lei timbru judiciar și în motivare se arată că la data de 05.08.2009, C.G.C. mai datora firmei de leasing suma de 4.149,29 lei, sumă ce a fost plătită integral prin VOLKSBANK România, conform chitanței din data de 10.09.2009 (plată în valoare de 5.992,00 lei, reprezentând facturile ILIRO 11343865/25.05.2009, ILIRO 11366418/25.06.2009 și ILIRO 11389303/ 27.07.2009, scadente la data predării autoturismului către finanțator), suma de 3.068,00 lei pentru care s-a solicitat executarea silită în dosarul nr.739/2010, nu era datorată, întrucât după rezilierea contractului nu mai puteau fi emise alte facturi de rată leasing, cu toate acestea contestatorul a plătit și această sumă, astfel cum rezultă din Procesul verbal de închidere a dosarului de executare silită încheiat în data de 02.02.2011 de executor D.B..
După 3 ani de la rezilierea contractului de leasing, pe data de 09.09.2012, primește de la BEJ « C.F. » somația nr. 180/2012 din 07.09.2012, prin care i se pune în vedere ca în termen de o zi de la primirea acesteia să se conformeze întocmai și necondiționat dispozitivului titlului executoriu, contractul de leasing financiar nr…../17.10.2008 emis de S.C. " I. "S.A.,. și să achite acesteia prin împuternicit S.C. A… S.R.L. suma de 36.473,31 lei "reprezentând facturi de rată RCA, casco, penalități, taxă de somație, debite rezultate din neexecutarea obligațiilor contractuale, cheltuieli de recuperare aferente contractului de leasing nr.22863/17.10.2008, taxe timbru executare, onorariu și cheltuieli de executare , această ultimă executare silită ,fiind vădit nelegală și neîntemeiată.
Potrivit art. 405 al.(l) c.pr.civ., « dreptul de a cere executarea silita se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită (al.2). Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie (al.3) ».
Astfel dreptul intimatei de a cere executarea silită pentru eventualele sume datorate în baza contractului de leasing financiar nr……/17.10.2008, s-a născut la data predării bunului către finanțator, respectiv 05.08.2009, raportat la această dată, executarea silită solicitată de intimată prin cererea din data de 20.08.2012 s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de art.405 al.(l) c.pr.civ. dar și a termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958. în vigoare la acea dată.
Pe fondul contestației, cu privire la capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze cuprinse în contractul de leasing nr……./17.10.2008, respectiv a art.10, art.12, art. 13 și art.18 din "Condiții generale de leasing financiar", anexă la Contractul de leasing, și, pe cale de consecință, nulitatea absolută parțială a titlului executoriu în baza căruia a fost începută executarea silită, argumentele de drept sunt cele prevăzute de art.4 și art.l al.(3) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, conform art.4 al.(l) din Legea 193/2000, art.78 din Legea nr.296/2004 privind Codul consumului și pct.6 din anexa la această din urmă lege, o clauză contractuală va fi considerată abuzivă dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:clauza nu a fost negociată cu consumatorul, adică aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard, preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv , încalcă exigențele bunei credințe și clauza, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților datorită efectului pe care îl imprimă contractului respectiva clauză.
De asemenea , aceleași texte legale instituie astfel o prezumție relativă de lipsă a negocierii și de abuz reflectată pe plan probator prin obligația comerciantului, în speța de față a intimatei, care pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, cum sunt clauzele stipulate de art.10, art.l2, art.l3 și art.l8 din Contractul nr. 22863/17.10.2008, pe care le consideră a avea un caracter abuziv, de a prezenta probe în acest sens, astfel cum este stipulat și în art.3 din Directiva 93/13/CEE .
În subsidiar, titlul executoriu este nul absolut motivat de faptul că nu se întemeiază pe o creanță certă, lichidă și exigibilă a creditorului asupra debitorului deoarece atât suma pretinsă de creditoare cu titlu de debit restant și despăgubiri pentru rezilierea anticipată a contractului, cât și cheltuielile de executare, sunt contestabile, nu au un caracter cert și lichid în sensul dispozițiilor art.379 al.(3) și (4) c.pr.civ., întrucât sunt stabilite unilateral de către creditoare și respectiv executorul judecătoresc, fără a fi însușite măcar în parte de către contestator.
Intimata a formulat întâmpinare în care solicită respingerea contestației ca nefondată , respingerea excepției dreptului de a solicita executarea silită și a invocat excepția inadmisibilității aplicării Legii nr.193/2000 în cazul contractelor de leasing.
Se arată în motivare că valoarea creanței pentru care s-a început executarea silită , respectiv 31.792,57 lei , este certă , lichidă și exigibilă , invocarea pe fond a caracterului abuziv al art.10,12,13,18 din contractul de leasing este neîntemeiată și nu se circumscriu prevederilor Legii 193/2000 . De asemenea nu se menționează în mod concret critica adusă acestor articole considerate abuzive.
Se solicită respingerea cererii de suspendare a executării silite deoarece contestatorul nu aduce o motivare temeinică a cererii sale.
În cauză s-au depus acte , au fost efectuate expertize de specialitate auto și contabilă , a fost atașat în copie certificată dosarul nr. …./2012 al Biroului Executorului judecătoresc "C.F. "; , probatorii din analiza cărora instanța a reținut următoarele :
Între contestatorul C.G.C., în calitate de utilizator și S.C. " I. "S.A.,. în calitate de finanțator, a intervenit contractul de leasing financiar nr……/17.10.2008, având ca obiect finanțarea în regim de leasing, pe o durată de 48 luni, a unui autoturism marca TOYOTA/COROLLA/VERSO 2.2 D-4D SOL PLUS .
La data de 05.08.2009, a fost predat, prin MILLENNIUM SERVICES SECURITIES SRL, reprezentantul firmei de leasing, potrivit procesului verbal de predare-primire autovehicul , în procesul verbal de predare menționat s-a specificat că, la data de 05.08.2009, utilizatorul mai datora firmei de leasing suma de 4.149,29 lei, sumă ce a fost plătită integral prin VOLKSBANK România, conform chitanței din data de 10.09.2009 (plată în valoare de 5.992,00 lei, reprezentând facturile ILIRO 11343865/25.05.2009, ILIRO 11366418/25.06.2009 și ILIRO 11389303/27.07.2009, scadente la data predării autoturismului către finanțator).
În anul 2010, S.C. " I. "S.A., prin executorul propriu D.B. , declanșează în baza contractului de leasing nr…../17.10.2008 , executarea silită pentru suma de 3.068,00 lei reprezentând facturi scadente și neachitate la data de 09.11.2009 .
Contestatorul a plătit această sumă, astfel cum rezultă din Procesul verbal de închidere a dosarului de executare silită încheiat în data de 02.02.2011 de executor D.B..
La data de 09.09.2012, contestatorul primește de la BEJ « C.F. » somația nr. …./2012 din 07.09.2012, prin care i se pune în vedere ca în termen de o zi de la primirea acesteia să se conformeze dispozitivului titlului executoriu, contractul de leasing financiar nr……../17.10.2008 emis de S.C. " I. "S.A., și să achite acesteia prin împuternicit S.C. A…. S.R.L. suma de 36.473,31 lei reprezentând facturi de rată (din nou!). RCA, casco, penalități, taxă de somație, debite rezultate din neexecutarea obligațiilor contractuale, cheltuieli de recuperare aferente contractului de leasing nr……./17.10.2008, taxe timbru executare, onorariu și cheltuieli de executare .
Conform art.248 Cod proc civilă , instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
1. excepția prescrierii dreptului de a solicita executarea silită
Această excepție urmează să fie respinsă deoarece conforma art.405 indice 2 lit.a Cod proc civilă , aplicabil la acea dată , cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor , …în cursul executării silite , a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii , în orice mod a datoriei.
De asemenea se va ține seama și de prevederea contractuală că valoarea autovehiculului se va scădea din restul de plată a creanței și este firesc să se ia în considerație și data când intimata a reușit să comercializeze bunul .
2.excepția inadmisibilității ridicată de intimată
Instanța s-a pronunțat asupra acesteia prin Încheierea din data de 06.03.2013.
Potrivit dispozițiilor Art.5 alin. 1 din Condițiile generale ale convenției, în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale de către reclamant, finanțatorul este în drept sa reintre în posesia bunului; de asemenea, plata obligațiilor rezultate din contract nu este suspendată, nici plata celorlalte obligații financiare.
Art.13 din Condițiile generale ale convenției de credit prevede că, "În cazul încetării înainte de termen a contractului (...) finanțatorul are dreptul să calculeze toate creanțele ce decurg din Contract (de exemplu: dobânda de prefinanțare neachitată, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neplătite, a primelor de asigurare CASCO, RCA până la radierea bunului de pe numele Finanțatorului din evidentele organelor abilitate, a valorii reziduale a bunului, valoarea însumată a tuturor celorlalte obligații financiare prevăzute în sarcina Utilizatorului conform Contractului, scadente dar neplătite de Utilizator, totalitatea cheltuielilor ocazionate de încetarea înainte de termen a Contractului, incluzând fără însă a se limita la cheltuielile efectuate de către Finanțator cu încetarea Contractului, recuperarea bunului și valorificarea acestuia către terți, indiferent de obiectul acestor cheltuieli, taxe vamale, cheltuielilor de radiere, alte prestații efectuate ca urmare a încetării Contractului, cheltuieli legale de recuperare și/sau executare silita a debitelor restante și alte cheltuieli aferente încetării Contractului)(...) De asemenea, Finanțatorul va fi îndreptățit la plata, de către Utilizator, a unor despăgubiri suplimentare, în special cheltuieli neprevăzute, impozite, taxe sau orice alte cheltuieli suplimentare.(...) În cazul încetării Contractului fără să aibă loc transferul proprietății asupra Bunului către Utilizator, Finanțatorul va fi îndreptățit să rețină toate sumele deja plătite de către Utilizator în cadrul Contractului ca suma globala datorata pentru folosirea bunului de către Utilizator."
Prin art. 10.5 din contract, finanțatorul își rezervă dreptul de a modifica unilateral ratele de leasing.
La art. 10.9.1. intitulat "Penalități"; se prevede că "în caz de întârziere a plății oricăror sume de bani datorate de Utilizator (...), Finanțatorul va avea dreptul să aplice Utilizatorului - în afara celor prezentate la art. 10.4 - și penalități de întârziere în valoare de 0,35% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere. În toate cazurile, totalul penalităților poate depăși cuantumul sumei asupra cărora au fost calculate. în plus, Finanțatorul are dreptul să aplice Utilizatorului achitarea tuturor costurilor suportate de Finanțator în legătură cu solicitarea și realizarea cestor pretenții. Art. 10.9 se aplică tuturor situațiilor de întârziere a plății de către Utilizator, indiferent dacă în cadrul articolelor din Condiții s-a făcut referire expresă sau nu la art. 10.9";.
Art. 12 prevede cazurile de încetare a contractului de leasing și dreptul de opțiune al finanțatorului de a rezilia contractul, iar Clauza stipulată la art. 13 din contract prevede următoarele: "în cazul încetării înainte de termen a contractului, toate obligațiile financiare prevăzute în sarcina Utilizatorului, altele decât cele care au avut scadența până la data încetării contractului inclusiv, devin scadente la termenul indicat în factură de către Finanțator.
În acest sens, Finanțatorul are dreptul să calculeze toate creanțele ce decurg din contract (de exemplu: dobânda de prefinanțare neachitată, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neplătite, a primelor de asigurare CASCO, RCA până la radierea bunului de pe numele Finanțatorului din evidența organelor abilitate, a valorii reziduale a Bunului, valoarea însumată a tuturor celorlalte obligații financiare prevăzute în sarcina Utilizatorului conform contractului, scadente dar neplătite de către Utilizator, totalitatea cheltuielilor ocazionate de încetarea înainte de termen a contractului, incluzând fără însă a se limita la cheltuielile efectuate de Finanțator cu încetarea contractului, recuperarea bunului și valorificarea acestuia către terți, indiferent de obiectul acestor cheltuieli, de titlul cu care aceste plăți sunt efectuate de către Finanțator și de identitatea creditorului plății cheltuielilor, taxe vamale, cheltuieli de radiere, alte prestații efectuate ca urmare a încetării contractului, cheltuieli legate de recuperarea și/sau executarea silită a debitelor restante și alte cheltuieli aferente încetării contractului etc.). Aceste cheltuieli/debite vor fi deduse din prețul obținut din vânzarea bunului.
De asemenea, Finanțatorul este îndreptățit la plata de către Utilizator a unor despăgubiri suplimentare, în special, cheltuieli neprevăzute, impozite, taxe și orice alte cheltuieli suplimentare. Scadența acestor plăți va fi în termen de 5 (cinci) zile lucrătoare de la data emiterii facturii de către Finanțator. În cazul în care plățile nu sunt efectuate în termen, Utilizatorul va plăti Finanțatorului - în afara diferențelor de curs etc. (menționate la art. 10.4) - și penalități de întârziere conform art. 10.9. în cazul în care debitul Utilizatorului față de finanțator nu este acoperit în totalitate de suma de bani obținută din valorificarea bunului sau bunul nu poate fi valorificat în termen de 15 zile de la data încetării contractului, Utilizatorul va plăti întreaga diferență în termen de 5 zile de la emiterea facturii de către Finanțator";.
Prevederea din contractul de leasing privind plata daunelor interese în cuantum egal cu suma dintre ratele de leasing rămase și valoarea reziduală, are natura unei clauze penale, fiind determinată întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor care vor fi acoperite prin rezilierea contractului de leasing, ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către utilizator a obligațiilor sale.
Potrivit dispozițiilor art. 1066 din Codul civil în vigoare la data încheierii contractului de leasing, clauza penală fiind un contract, trebuie să îndeplinească condițiile de validitate ale oricărei convenții, în principiu instanța de judecată neputând să reducă sau să-i mărească cuantumul și având posibilitatea de a micșora proporțional cu ce s-a executat, în caz de executare parțială a obligațiilor de către debitor, conform dispozițiilor art. 1070 Cod civil.
Potrivit art.4 alin.(1) și alin.(2) din Legea nr.193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, o clauză contractuală fiind considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
De asemenea, potrivit art.4 alin.(6) din Legea nr.193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Astfel cum art.4 alin.(3) din Lege stabilește, faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
De asemenea, art.1 alin.(1) din Legea nr.193/2000 prevede că orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Potrivit art.4 alin.(2) din Directiva nr.93/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Din textele legale anterior menționate reiese că o clauză contractuală este considerată abuzivă dacă întrunește trei condiții: 1) nu a fost negociată direct cu consumatorul; 2) creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe; 3) nu se referă la obiectul sau la prețul contractului, atunci când acestea sunt clar și inteligibil exprimate.
Referitor la caracterul negociat sau nenegociat (de adeziune, standard preformulat) al unui contract, instanța reține că din prima categorie fac parte convențiile ale căror prevederi sunt rezultatul voințelor concordante ale ambelor/tuturor părților contractante, respectiv rezultatul propunerilor și contrapunerilor sau chiar al concesiilor părților, în timp ce din a doua categorie fac parte convențiile ale căror clauze nu au fost negociate sau discutate de părți, încheierea contractului având loc numai ca urmare a adeziunii unei părți la oferta celeilalte. Trăsăturile generale ale contractelor de adeziune sunt: existența unei inegalități economice între contractanți, o parte având o poziție economică superioară celeilalte; existența unei oferte generale și abstracte (adresate tuturor potențialilor contractanți), permanente (privitoare la toate contractele încheiate într-o anumită perioadă de timp) și detaliate (cuprinzând în integralitate clauzele contractelor care vor fi încheiate); oferta de a contracta este rezultatul manifestării de voință a unei singure părți contractante.
Cu privire la dezechilibrul semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante, pe care clauzele atacate trebuie sa-l produca, sarcina probei revine reclamantului consumator, care nu a făcut această dovadă în cauza de față.
Instanța reține în acest sens precizarea legiuitorului, anume clauza contractuala trebuie sa creeze, nu orice dezechilibru, ci unul semnificativ, fiind o condiție esentiala pentru constatarea caracterului abuziv al acesteia.
La analizarea caracterului abuziv trebuie avut in vedere si dispozitiile art. 10 lit. f din Ordonanta nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing, unde se prevede ca utilizarorul se obliga "sa isi asume pentru intreaga perioada a contractului, in lipsa unei stipulatii contrare, totalitatea obligatiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, si continuitatea platilor cu titlu de rata de leasing pâna la achitarea integrala a valorii contractului de leasing";.
Asadar, legea speciala in materie de leasing, obliga consumatorul sa achite integral valoarea contractului.
La momentul incheierii contractul de leasing, consumatorul reclamant a beneficiat de o finantare, pe care trebuie sa o restituie prin plata unor rate de leasing, compuse din capital si dobanda. Orice contract de leasing are o valoare care se stabileste la momentul semnarii contractului, astfel incat consumatorul cunoaste, dincolo de orice dubiu, suma pe care acesta trebuie sa o restituie.
De asemenea, valoarea contractului este negociata de catre consumator, deoarece reprezinta finantarea pe care a solicitat-o in vederea folosirii unui bun, finantatorul neavand nicio o implicare in acest sens.
La analizarea clauzelor contractuale, prin prisma Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, trebuie avute in vedere drepturile si obligatiile partilor, precum si existenta unei corelatii intre acestea, in care trebuie mentionat efortul finantatorului de a avansa integral suma de bani catre furnizorul bunului, in vederea achizitionarii acestuia, pentru a fi pus la dispozitia consumatorului, cu titlu de folosinta, avand posibilitatea de a dobandi dreptul de proprietate, cu speranta legitima de a obtine restituirea investitiei, prin intermediul ratelor de leasing ce trebuiau achitate.
Pe de alta parte trebuie avut in vedere, la analizarea clauzelor abuzive, si motivul incetarii contractului, avand in vedere ca rezilierea a intervenit din culpa exclusiva a reclamantului consumator, pentru neexecutarea obligatiilor contractuale, care au dus in final la esecul intregii operatiuni de finantare, fapt ce a dus la inregistrarea unui prejudiciu evident pentru pârâta finantator.
Singura situatie care ar putea atrage caracterul abuziv al clauzelor din contractul de leasing, atunci cand finantatorul solicita restituirea intregii finantari, respectiv si a ratelor de leasing datorate dupa restituirea bunului, ar exista daca, dupa rezilierea contractului, societatea de leasing doreste recuperarea acestor sume, fara sa scada suma obtinuta in urma valorificarii bunului catre o terta persoana, consumatorul urmand sa suporte diferenta.
O asemenea situatie, ar fi reprezentat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante, reprezentand o imbogatire fara justa cauza a finantatorului.
Atata timp cat din suma ce poate fi obtinuta in urma valorificarii bunului catre o terta persoana, consumatorul trebuie sa plateasca doar diferenta, cand aceasta exista, clauzele contractului de leasing, nu pot avea un caracter abuziv, deoarece nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante, chiar daca nu au fost negociate.
Instanța mai reține ca actele juridice sunt nule numai daca nesocotesc normele imperative sau prohibitive ale legii. Pe de alta parte, sunt legal facute si deci produc efecte juridice actele care se abat de la dispozitiile legale, daca aceste dispozitii au caracter supletiv ori interpretativ, adica sunt norme ce se aplica numai atunci cand partile nu au hotarat altfel, cum este cazul art. 15 din Ordonanta nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing.
Articolul 15 din OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing are următorul conținut : ";Daca în contract nu se prevede altfel, în cazul în care utilizatorul nu executa obligația de plata integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta in contractul de leasing, finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing.";
Deci, sensul juridic dat de legiuitor articolului 15 este cat se poate de clar "Daca in contract nu se prevede altfel…";
Prin urmare, clauza prin care finantatorul are dreptul sa solicite restituirea ratelor de leasing neachitate dupa recuperarea bunului, nu poate avea un caracter abuziv, deoarece legiuitorul nu a interzis o asemenea prevedere, neexistand norme de drept imperative care sa-l impiedice pe finantator sa le solicite.
De asemenea, pârâta finantator are dreptul de a solicita valoarea contractului, indiferent daca reclamantul consumator nu mai foloseste bunul folosit in sistem leasing.
Prin incheierea unui contract de leasing, consumatorul primeste cu titlu de finantare o suma de bani, ce trebuie restituita prin achitarea unor rate de leasing lunare.
Aceasta finantare trebuie recuperata in totalitate de la consumator, in caz contrar, pentru finantator ar fi o pierdere evidenta, sens in care activitatea economica nu se justifica.
Codul Civil recunoaste dreptul creditorului de a solicita restul ratelor de leasing ce nu au fost achitate, dupa restituirea bunului, plecand de la un principiu ce da dreptul creditorului sa-si recupereze prejudiciul efectiv suferit (capitalul nerecuperat) si beneficiul nerealizat (dobanda nerecuperata), urmare a neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale de catre consumator.
Art. 1084 C.civ. vechi prevede: "Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit, afara de exceptiile si modificarile mai jos menționate.";
Art. 1085 C.civ. vechi prevede: "Debitorul nu raspunde decat de daunele-interese care au fost prevazute sau care au putut fi prevazute la facerea contractului, cand neindeplinirea obligatiei nu provine din dolul sau.";
Art. 1086 C.civ. vechi prevede: "Cand conventia cuprinde ca partea nu va executa va plati o suma oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte parți o suma nici mai mare nici mai mica.";
Art. 1087 C. civ. Vechi prevede: "Când conventia cuprinde ca partea care nu va executa va plati o sumă oarecare dreptul daune-interese, nu se poate acorda celeilalte parți o suma nici mai mare nici mai mica";.
Prin urmare, ratele de leasing și celelalte sume datorate trebuie restituite in totalitate, acestea reprezentand finanțarea acordata si cheltuielile aferente administrării, așa încât, prin neachitarea lor, prejudiciul inregistrat de finantator este evident, după cum este tot atât de evident, în baza acelorași temeiuri legale, că reclamantul trebuie să suporte toate despăgubirile menționate la art. 13 din contractul de leasing, întrucât toate decurg din contract.
Faptul că trebuie să plătească RCA până la radierea bunului de pe numele finanțatorului este justificat de faptul că bunul se află pe numele finanțatorului tocmai datorită acțiunii reclamantului care a solicitat finanțarea, așa încât nu este nimic abuziv în faptul că este obligat la plată până la radiere, care nu poate avea loc decât după vânzarea autovehiculului și, în orice caz, o atitudine abuzivă din partea pârâtei poate fi cenzurată de instanța de judecată la solicitarea reclamantului, dacă acesta ar dovedi o întârziere abuzivă în radiere.
La fel, neindicarea în concret a obiectului cheltuielilor nu are caracter abuziv, întrucât este imposibilă determinarea anticipată a acestora, fiind imprevizibile la momentul încheierii contractului toate daunele care ar putea rezulta pentru pârâtă, iar enumerarea din art. 13 este doar exemplificativă.
Este absolut firesc, iar nu abuziv ca, în cazul în care utilizatorul eșuează în îndeplinirea obligațiilor sale, prin neplata obligațiilor lunare, contractul să fie reziliat, iar finanțatorul să fie îndreptățit să recupereze sumele datorate, precum și prejudiciile create prin încetarea înainte de termen a contractului pentru restabilirea echilibrului contractual. Trebuie avut în vedere faptul că autoturismul ce face obiectul contractului de leasing este proprietatea finanțatorului de la momentul semnării contractului și până la finalizarea acestuia, iar proprietatea asupra bunului este garanția aducerii la îndeplinire, finalizării contractului de leasing. Odată reziliat contractul, bunul reintră în posesia finanțatorului, iar utilizatorul este cum s-a precizat, ținut de repararea prejudiciilor și a debitelor restante. Pe lângă caracterul de locatiune, contractul de leasing are și un pronunțat caracter de finanțare, deoarece, la momentul semnării acestuia de părți, societatea de leasing obține un împrumut de la o instituție bancară pentru a putea achiziționa autoturismul comandat de utilizator, astfel încât în situația în care contractul de leasing nu se derulează până la finalul perioadei de leasing, este pe deplin justificat ca finanțatorul să-și recupereze de la utilizatorul aflat în culpă contractuală, finanțarea neacoperită și pierderile înregistrate, pentru ca la rândul ei să poată rambursa creditul contractat și costurile unui astfel de credit. Față de această situație de fapt, pe care intimata a considerat-o pe deplin lămurită, a calculat restanțele pe care contestatorul le înregistrează față de intimată, restanțe care sunt compuse din contravaloarea facturilor fiscale emise și neachitate, la care se adaugă penalitățile de întârziere. Tocmai pentru a nu exista o obligație disproporționată în sarcina contestatorului, din penalitățile de întârziere înregistrate de către debitor, intimata a scăzut suma obținută în urma valorificării bunului.
Autoturismul care a făcut obiectul contractului , a fost valorificat pentru suma de 10.320 euro (fără TVA ), în data de 07.09.2009 fiind expertizat de către un expert numit de intimată cu suma de 12.150 euro.
Expertiza efectuată în prezenta cauză , de specialitate auto , evaluează autovehicolul la 13.147,37 euro , așa cum se exprimă expertul ca fiind valoarea teoretică , în condițiile în care nu a avut la dispoziție nici autoturismul în materialitatea lui , nici prea multe caracteristici pe care le avea acesta la data când a fost preluat de intimată.
Chiar dacă este aproximativă ca valoare , cu o diferență de 1000 euro , valorificarea autoturismului de către societatea de leasing s-a făcut la prețul pieții de la acea dată conform art.13 din contract și astfel nu are relevanță aceast decalaj.
În ceea ce privește apărarea contestatorului că titlul executoriu este nul absolut motivat de faptul că nu se întemeiază pe o creanță certă, lichidă și exigibilă a creditorului asupra debitorului , deoarece nu derivă din contract și se bazează pe clauze abuzive.
De asemenea pe aceleași considerente este necesar și desființarea încheierii judecătoriei Moinești 03.09.2012 care a încuviințat executarea silită.
Contractul de leasing este titlu executoriu conform art.8 din OG nr.51/1997 , republicată și a fost verificat sub aceste aspecte , celelalte apărări invocate de contestator putând fiind examinate în cadrul contestației la executare prin administrarea de probe.
Suma pretinsă de creditoare cu titlu de debit restant și despăgubiri pentru rezilierea anticipată a contractului, cât și cheltuielile de executare, au un caracter cert și lichid în sensul dispozițiilor art.379 al.(3) și (4) c.pr.civ., derivând cu certitudine din conținutul contractului.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert Lazăr Alina Elena, anexa 1 (Situația achitării facturilor de leasing emise de ), până la data de 05.08.2090 au fost emise un număr de 10 facturi în valoare totală de 37.260,89 RON care au fost achitate în totalitate, respectiv suma de 37.260,92 RON .
De asemenea, potrivit anexei 2 la Raportul de expertiză Lazăr Alina Elena, au fost emise și un număr de 9 facturi de asigurare în valoare totală de 3.563,62 RON care au fost plătite integral ..
După data de 05.08.2009, nu s-au mai emis facturi cu rate de leasing către utilizator dar este de observat că 12.657 EURO reprezintă ratele de leasing până la finalul contractului, 945,46 EURO dobândă, 565,2 EURO asigurarea casco și 111,64 EURO asigurarea RCA și că rezultă din prevederi contractuale (art.10 și art.13 ) și explicată în acest sens prin expertiza contabilă (filele 93-97 volumul II dosar ).
Totuși expertiza contabilă care nu a fost contestată de părți din punctul de vedere al stabilirii corecte a creanței , concluzionează că prin expertiza din cadrul executării silite , s-a stabilit eronat creanța , astfel suma datorată de contestator este de 31.655,94 lei în loc de cea pentru care s-a început executarea , respectiv , 36.473,31 lei.
Faptul că singura formă de executare realizată în prezenta cauză este doar o notificare iar calculul eronat al creanței are consecințe și asupra stabilirii cheltuielilor de executare , va fi admisă în parte contestația formulată de C.G.C., va fi respins capătul de cerere privind caracterul abuziv a contractului de leasing nr……./17.10.2008 , respectiv al art.10, art.12 , art.13, art.18
Va fi respinsă cererea privind anularea Încheierii de încuviințare a executării silite din data de 03.09.2012 pronunțată de Judecătoria Moinești .
Vor fi anulate formele de executare în dosarul nr....../2012 al BEJ C.F.
Prin Încheierea din data de 06.03.2013 , instanța a admis cererea privind suspendarea executării silite începută în dosarul de executare din prezenta cauză , fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.403 alin.1 Cod proc civilă.
Pe cale de consecință , va fi suspendată executarea silită în dosarul nr.180/2012 al BEJ C.F. până la soluționarea irevocabilă a prezentei , ca urmare a anulării formelor de executare
Se va dispune restituirea taxei de timbru și a cauțiunii achitate în prezenta cauză prin chitanța nr.5243244/1 din 15.02.2013 CEC Bank
Va fi obligată intimata către contestator la 8593,4 lei cheltuieli de judecată , reprezentând taxă de timbru , onorarii apărător și experți , conform art.274 Cod proc civilă.
| ← Uzucapiune. Jurisprudență Uzucapiune (Prescripţia achizitivă) | Actiune in revendicare si accesiune imobiliara. Jurisprudență... → |
|---|
