Contestaţie liberare condiţionată.admitere.lipsă motivare, analiza condiţiilor liberării condiţionate priveşte o altă persoană . art. 6 paragraf 1 din cedo
| Comentarii |
|
Tribunalul IAŞI Decizie nr. 312 din data de 23.06.2017
La ordine fiind pronunțarea contestațiilor formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și de către contestatorul - condamnat MC împotriva sentinței penale nr. 977/13.04.2017, pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul penal nr. /245/2017.
În urma deliberării, asupra contestațiilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 977 din 13.04.2017 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr. /245/2017 s-a dispus următoarele:
"În baza disp. art. 587 Cod procedură penală, respinge propunerea comisiei din cadrul Penitenciarului Iași privind liberarea condiționată a condamnatului MC, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, privind liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1654/24.11.2016 a Judecătoriei Bacău.
În baza disp. art. 587 alin. 2 Cod procedură penală, o nouă cerere de liberare condiționată va putea fi formulată după un termen de 3 luni calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:
"Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, jud. Dâmbovița, sub nr. /284/2017 din data de 31.01.2017, condamnatul PS, deținut în Penitenciarul Iași, a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 97/28.10.2014 a Tribunalului Neamț.
Prin sentința penală nr. 79/09.02.2017, în baza disp. art. 587 alin. 1 Cod procedură penală, judecătoria Răcari și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Iași, instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
La această instanță cauza a fost înregistrată sub nr. /284/2017.
Cu adresa nr. X/86417/05.04.2017, administrația Penitenciarului Iași a înaintat procesul - verbal nr. 51/19.12.2016 al comisiei de liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Iași, cu precizarea că, prin sentința penală nr. 282/08.02.2017 a Judecătoriei Iași, instanța a respins propunerea de liberare condiționată și a stabilit termen pentru reanalizare după data de 08.06.2017.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Prin sentința penală nr. 97/P/2014 din data de 28.10.2014 a Tribunalului Neamț, petentul PS a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. și ped. de disp. art. 32 Cod penal raportat la disp. art. 188 Cod penal.
S-a reținut că, la data de 17.03.2014, pe fondul consumului excesiv de alcool, inculpatul PS a lovit-o pe persoana vătămată IG cu cuțitul în diferite regiuni ale corpului și i-a provocat multiple plăgi înjunghiate care au necesitat pentru vindecare un număr de 30 - 35 zile de îngrijiri medicale și care, prin gravitatea lor, au pus în primejdie viața victimei.
Pe numele condamnatului, Tribunalul Neamț a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 354/P/2014 din data de 20.01.2015, pedeapsă ce se execută în perioada 17.03.2014 - 16.03.2018.
Prin procesul - verbal nr. 51/19.12.2016, comisia din cadrul Penitenciarului Iași a propus liberarea condiționată a condamnatului PS.
Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 282/08.02.2017, pronunțată în dosarul nr. /245/2016, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 142/CJ/30.03.2017 a Tribunalului Iași, a respins cererea condamnatului și propunerea de liberare condiționată și a stabilit că o nouă cerere de liberare condiționată poate fi formulată după data de 08.06.2017.
Prin urmare, întrucât cererea petentului a fost soluționată cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 282/08.02.2017 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 142/CJ/30.03.2017 a Tribunalului Iași, în baza disp. art. 587 Cod procedură penală, instanța va respinge cererea petentului PS privind liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 97/28.10.2014 a Tribunalului Iași.
Se va constata că, prin sentința penală nr. 282/08.02.2017 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 142/CJ/30.03.2017 a Tribunalului Iași, s-a stabilit termen pentru reînnoirea cererii după data de 08.06.2017.
În baza disp. art. 272 Cod procedură penală, suma de 130 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, condamnatul va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare. "; .
****
În termenul prevăzut de art. 587 alin. 3 Cod procedură penală, împotriva acestei hotărâri au declarat contestație atât condamnatul MC, cât și Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.
În susținerea orală a contestației, condamnatul MC a arătat că considerentele sentinței penale contestate privesc o altă persoană condamnată și nu persoana sa și situația sa.
În ceea ce privește contestația formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, în motivarea acesteia s-a arătat că modalitatea de stabilire a termenului de reiterare a cererii de liberare condiționată, prin indicarea unui interval de timp de la rămânerea definitivă a hotărârii, nu conferă dispozitivului sentinței penale suficientă claritate și predictibilitate și că se apreciază că instanța de fond trebuia să stabilească un termen concret de reanalizare, respectiv să indice o dată după care petentul poate formula o nouă cerere de liberare condiționată.
S-a menționat astfel că la momentul pronunțării sentinței, instanța a făcut o analiză a condițiilor pentru acordarea liberării condiționate în funcție de particularitățile situației petentului-comportamentul acestuia, perioada deja executată, activitățile desfășurate de acesta-context în care se consideră că fixarea termenului de reiterare trebuie să fie condiționată de aceeași analiză făcută de instanță cu privire la persoana petentului.
Or, s-a susținut de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, că socotirea termenului de reiterare de la rămânerea definitivă a sentinței, face ca reînnoirea cererii să fie influențată și de elemente procedurale (promovarea căilor de atac, termenele de redactare a hotărârii), nu numai de cele de drept substanțial.
S-a susținut că, în acest mod, este posibil, pe de o parte, ca termenul avut în vedere de către judecătorul de fond să fie cu mult depășit în cazul în care se formulează contestație de către procuror sau motivarea hotărârii de fond se face într-un termen extins; pe de altă parte, petentul ar putea considera că este în detrimentul său să promoveze propria cale de atac, care ar duce la prelungirea datei rămânerii definitive a hotărârii.
S-a considerat, de asemenea, că dispozițiile art. 587 alin. 2 Cod procedură penală, care stabilesc că "termenul nu poate fi mai mare de un an și curge de la data rămânerii definitive a hotărârii"; nu se referă la modalitatea de stabilire a acestuia de către instanța de fond, ci conferă o limitare generală, care să fie avută în vedere inclusiv după promovarea unei eventuale căi de atac.
Pentru motivele arătate, s-a solicitat să se procedeze la admiterea contestației, iar instanța de control judiciar să stabilească un termen concret, o dată, după care cererea de liberare condiționată să poată fi reiterată.
****
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința contestată, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 4251 Cod procedură penală și raportat la toate dispozițiile legale incidente, constată ca fiind fondate contestațiile formulate atât de condamnatul MC, cât și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că art. 401-404 Cod procedură penală consacră principiul potrivit căruia hotărârile judecătorești trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestuia constituie motiv de desființare a lor, iar pe de altă parte, deciziile magistraților trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.
Rolul motivării hotărârilor este acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
De altfel, chiar CEDO (în cauza Achina împotriva României și cauza G. împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil, nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen concret al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, sau cel puțin de a le aprecia.
A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, făcând imposibil controlul judiciar, conducând la încălcarea prevederilor art. 6 paragraf 1 din CEDO.
Or, din considerentele sentinței penale contestate, reiese că judecătorul din cadrul Judecătoriei Iași a efectuat o analiză a condițiilor privind liberarea condiționată a unei alte persoane condamnate, respectiv a deținutului PS și nu a contestatorului de față, MC, cu care a fost dealtfel investită prin propunerea Comisiei de liberare din cadrul Penitenciarului Iași, ceea ce echivalează practic cu o lipsă a motivării hotărârii .
În consecință, Tribunalul constată lipsa cu desăvârșire a considerentelor pentru care Judecătoria Iași a respins propunerea Comisiei de liberare din cadrul Penitenciarului Iași privind pe deținutul-contestator MC.
Așa fiind, Tribunalul reține că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea judecătorului cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărărilor părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 401-404 CPP și art. 6 paragraf 1 din CEDO.
Motivarea reprezintă un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie.
Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin.3 din Constituția României și art. 6 alin.1 din CEDO.
Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, instanță care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen concret a mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acestuia, de natură, prin urmare, să justifice desființarea cu trimitere spre rejudecare.
Într-adevăr, atâta timp cât în considerente judecătorul nu analizează probele care au fost administrate cu privire la persoana-condamnată cu care a fost sesizată de către Comisia de liberare, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauză referitoare la această persoană și nu la un alt deținut, nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrară și nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o desființare cu trimitere.
Or, prin faptul că prima instanță nu a analizat în cadrul considerentelor hotărârii probele administrate în privința persoanei condamnate MC, au fost nesocotite dispozițiile art. 587 Cod procedură penală rap. la art. 59 Cod penal din 1969, art. 401-404 Cod procedură penală și art. 6 paragraf 1 din CEDO, fiind încălcat astfel dreptul contestatorilor la un proces echitabil.
În aceste condiții, contestatorului i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel, decât prin desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Iași, pentru a se asigura părților, accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.
Motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din CEDO. Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.
Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
În considerarea tuturor argumentelor expuse, constatând întemeiate criticile formulate în susținerea contestației, în modalitatea arătată, precum și nelegalitatea sentinței penale, din aceste considerente, în limitele și pentru motivele analizate, în conformitate cu dispozițiile art. art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) teza I Cod procedură penală rap. la art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 alin. 3 din Constituția României, Tribunalul va admite contestațiile formulate de către persoana-condamnată MC, în prezent deținut în Penitenciarul Iași și de către Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, împotriva sentinței penale nr.977 din 13.04.2017 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr. /245/2017, pe care o va desființa integral.
În consecință, Tribunalul va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Iași, în vederea rejudecării propunerii Comisiei din cadrul Penitenciarului Iași privind liberarea condiționată a persoanei-condamnate MC, a cărei sentință urmează să cuprindă în mod explicit temeiurile și argumentele de fapt și de drept care vor sta în sprijinul soluției ce se va adopta în cauză .
În temeiul art. 272 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru contestator în calea de atac a contestației (delegație nr. 2204/17.05.2017), în cuantum de 130 lei, se va achita din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând să rămână în sarcina statului, conform art. 275 alin. 6 teza I Cod procedură penală .
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în calea de atac a contestației vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) teza I Cod procedură penală rap. la art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 alin. 3 din Constituția României admite contestațiile formulate de către persoana-condamnată MC, în prezent deținut în Penitenciarul Iași și de către Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, împotriva sentinței penale nr.977 din 13.04.2017 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr. /245/2017, sentință penală pe care o desființează integral.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Iași, în vederea rejudecării propunerii Comisiei din cadrul Penitenciarului Iași privind liberarea condiționată a persoanei-condamnate MC, a cărei sentință urmează să cuprindă în mod explicit temeiurile și argumentele de fapt și de drept care vor sta în sprijinul soluției ce se va adopta în cauză.
| ← Critica sol.asupra excepției fără declaraţie de apel... | Respinge ca neîntemeiată acţiunea. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
