Respinge ca neîntemeiată acţiunea. Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Judecătoria VĂLENII DE MUNTE Sentinţă civilă nr. 626 din data de 26.06.2017
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr……/259/2016, reclamanții D.I.Ion și D.C.M., în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B.A., Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Prahova și D.I.I, a solicitat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr……/05.08.1997 emis pe numele pârâtului D. I., pentru suprafața de 682 m.p. în T7, P 555.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul verbal nr…./480 din 15 decembrie 1956 terenul în suprafață totală de 1248 m.p. de la tatăl său, D.Gh. D.
A mai arătat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B.A. și Comisia Județeană Prahova de Aplicare a Legilor Fondului Funciar au eliberat 2 titluri de proprietate, respectiv:
- în data de 22.06.1994 pe numele reclamantului, D.D.I., a fost eliberat titlul de proprietate nr…../22.06.1994 pentru suprafața de 682 m.p., curți construcții situată în T-7, P-555 suprafață din totalul de 1248 m.p., din contractul de vânzare-cumpărare ce a stat la baza eliberării acestui titlu de proprietate.
- în data de 05.08.1997, pe numele D.I. a fost eliberat titlul de proprietate nr.69171/05.08.1997, pentru suprafața de 682 m.p., teren curți construcții, situată în T-7, P-555 tot din suprafața de 1248 m.p., din contractul de vânzare - cumpărare ce a stat la baza eliberării și acestui titlu de proprietate.
Au mai arătat reclamanții că, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 540 din 24.08.2000 autentificat la B.N.P. Ion Hurduc, a vândut fiului său, D.C., și soției acestuia, D.M., suprafața de 684 m.p. suprafața măsurata (682 m.p. din acte), teren curți-construcții situat în T-7, P-555 precum și locuința edificată pe acest teren.
Au apreciat reclamanții că, pârâtul nu avea calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea niciunei suprafețe de teren, fapt confirmat de împrejurarea că pârâtul a recunoscut că la data presupusei intrări în CAP avea vârsta de 10 ani.
Au mai susținut că, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului a avut la bază cererea nr.579/20.01.1959 de intrare în CAP, adeverința 3887/05.06.2013 a Primăriei B.A. și anexa 2b, pag 2, poziția 52, dar niciodată nu s-a făcut dovada actelor care au stat la baza depunerii cererii de intrare în CAP ( cu indicarea și identificarea în arhiva Comisiei Locale a actului de vânzare-cumpărare menționat în cerere și în anexa 2b, pag 2 , poziția 52) și actele care au stat la baza emiterii Titlului de proprietate 69171/05.08.1997.
Au precizat faptul că, expertul desemnat de instanță într-o cauză anterioară, nu a putut proceda la identificarea, măsurarea, schițarea și poziționarea pe schița de plan a terenului menționat în cererea nr. 579/20.01.1959 de intrare în CAP, adeverința 3887/05.06.2013 a Primăriei B. A. și anexa 2b, pag. 2, poziția 52, cu menționarea actelor care au stat la baza depunerii cererii de intrare în CAP (cu indicarea și identificarea în arhiva Comisiei Locale a actului de vânzare-cumpărare menționat în cererea și în anexa 2b, pag. 2, poziția 52) și actele care au stat la baza emiterii Titlului de proprietate 69171/05.08.1997.
De asemenea, reclamanții au arătat faptul că sunt prejudiciați prin emiterea titlului de proprietate în favoarea pârâtului, câtă vreme acesta a promovat o acțiune în revendicare și grănițuire, în contradictoriu cu aceștia, revendicând o suprafață de teren pretins reconstituită în mod legal acestuia.
Au reiterat împrejurările în care s-a reconstituit dreptul de proprietate părților din prezenta cauză și consideră că este evident că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, deși trebuia reconstituită pentru suprafața de 1248 m.p., nu același lucru întâmplându-se în ceea ce îl privește pe pârât, care, dintr-o eroare conștientă sau nu a comisiei, profitând de o coincidență de nume, a reconstituit abuziv dreptul de proprietate în favoarea pârâtului.
În dovedirea prezentei cereri, reclamanții au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâților, în cadrul probei cu înscrisuri solicitând să se pună în vedere Comisiei Locale să depună la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii titlului de proprietate atacat.
În drept, au invocat disp. art.III din Legea nr.169/1997.
La data de 12.01.2017, pârâtul D. I. I. a depus întâmpinare, solicitând ca în baza probelor ce vor fi administrate, instanța să dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca total nefondata, precum și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor pe care le va face cu prezentul demers judiciar.
În motivare, pârâtul D.I.I. a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții solicită ca în baza Legii nr. 18/1991, instanța să dispună nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.69171/5 august 1997, cu consecința modificării acestuia în sensul modificării suprafeței de teren categoria curți-construcții, de la 682 m.p.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul D.I.I. a invocat lipsa calității procesual active a reclamantului D.D.I., motivat de aspectele arătate de către acesta, prin însăși cererea de chemare de judecată, respectiv de faptul că reclamantul, deși nu mai este titularul niciunui drept real de proprietate ce ar viza imobile identificate conform titlurilor anexate, ori în ceea ce privește calitatea procesuală, aceasta constă în justificarea de către reclamant a dreptului și obligației unei persoane de a participa ca parte în proces, prin împrejurări de fapt și de drept expuse în cererea de chemare în judecată, însemnând de fapt că are calitate procesuală oricine și numai de el depinde dacă și-o asumă într-un proces concret, prin afirmarea faptului că i s-a încălcat un drept de către pârât.
A mai solicitat să se rețină că reclamantul nu este titularul dreptului așa zis încălcat, dedus judecații așa cum nu face nici dovada dreptului așa zis încălcat.
O a doua excepție invocată de către pârâtul D.I.I., prin întâmpinare este excepția lipsei de interes a reclamantului, în sensul art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, în raport cu temeiul invocat (Legea nr. 18/1991, temei general, pârâtul Dumitru I. Ion considerând că, în raport de aceasta, instanța urmează să stabilească ce se potrivește mai bine cerinței reclamantului), dar și față de motivarea dată cererii.
Pârâtul D.I.I. a mai arătat că, pentru promovarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute parțiale a unui titlu de proprietate, este necesar ca persoana reclamantă să justifice un interes, iar interesul care fundamentează acțiunea trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie legitim, să fie personal, să fie născut și actual.
S-a învederat faptul că dreptul de a invoca nulitatea este un drept potestativ, care trebuie exercitat în condițiile impuse de legea specială sub sancțiunea decăderii, iar nulitatea absolută a titlurilor de proprietate poate fi invocată pe calea unei acțiuni principale, fie pe cale de excepție, pe calea unei acțiuni în revendicare.
A precizat că reclamanții nu justifică un eventual interes în anularea acestui titlu de proprietate, întrucât în cadrul acelei acțiuni nu a invocat motive de nulitate și nici încălcări aduse vreunui drept de proprietate, iar reclamantul nu a contestat niciunul din actele premergătoare emiterii acestui titlu.
A mai arată că nu știe care ar putea fi rezultanta juridică printr-o eventuala anulare a titlului său, atâta timp cât titlul reclamantului este în accepțiunea acestuia corect întocmit, iar terenul pe care aceștia l-au deținut corespunde acestuia, în realitate terenul deținut de reclamant fiind mult mai mare pentru a paraliza efectiv acțiunea în revendicare și grănițuire a pârâtului și se formulează acțiuni efectiv pro causa.
Referitor la fondul cauzei, pârâtul a solicitat să se respingă acțiunea ca total nefondată.
La termenul de judecată din data de 25.04.2017, instanța, în temeiul disp. art. 258 rap. la art. 255 și art. 237 alin. 2 pct. 7 C. pr. civ., a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului și pentru pârâtul D.I.I proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamanților și a dispus emiterea unei adrese către pârâta Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar B.A, cu solicitarea de a înainta documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.69171/1997, emis pe numele pârâtului D.I.I.
La data de 19.05.2017, s-au depus la dosarul cauzei actele solicitate.
La termenul din data de 12.06.2017, s-a administrat proba cu interogatoriul reclamanților și pârâtului D.I.I., răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, în primul rând prin prisma excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinare, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit art.248 alin.1 C.civ., instanța se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, excepția procesuală trebuind să fie rezolvată înainte de analiza fondului, indiferent de soluția ce urmează să fie dată acesteia.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12.01.2017 (filele 26-29) pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului D.D.I. și excepția lipsei de interes a reclamanților.
Protecția juridică a drepturilor subiective și a situațiilor juridice ocrotite de lege se face prin intermediul mijloacelor procesuale (acțiunea civilă), cu cerința îndeplinirii a patru condiții generale de exercitare: afirmarea unui drept, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală. În acest sens, reclamantul trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa - el fiind cel care pornește acțiunea.
Calitatea procesuală activă presupune ca reclamantul să fie titularul dreptului afirmat. Potrivit art.38 din C.pr.civ., calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, ca urmare a transmisiunii, în condițiile legii, a drepturilor ori situațiilor juridice deduse judecății - în cazul persoanelor fizice, transmisiunea legală realizându-se, de regulă, prin moștenire.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei au atestat că D.Gh.D. este tatăl reclamantului D.D.I, respectiv bunicul pârâtului D.I.I. și al fratelui acestuia, D.I.C., în prezent decedat (soțul reclamantei D.M.).
Instanța a apreciat că, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.540/24.08.2000 de BNP Ion Hurduc, fiul reclamantului, D.C. și D.M. au devenit proprietarii suprafeței de teren de 682 m.p. situată în intravilanul comunei Baba Ana, sat Baba Ana, județul Prahova, T.7, P.555 din titlul de proprietate nr.69171/1997, iar reclamantul D.D.I. a devenit titularul unui drept real - dreptul de uzufruct viager - asupra acestui imobil, situație în care justifică o calitate procesuală activă.
Pe de altă parte, față de prevederile art.III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997 (sunt lovite de nulitate acele titluri de proprietate pentru care s-au reconstituit drepturi unor persoane ce nu sunt îndreptățite, nulitatea absolută putând fi invocată de orice persoană interesată), instanța a apreciat că interesul reclamanților D.I.I. și D.M., care este juridic, recunoscut și ocrotit de lege, născut și actual, personal și direct, rezidă în preîntâmpinarea declanșării unui litigiu viitor și obținerea într-un singur proces a unei hotărâri judecătorești opozabilă tuturor părților care ar putea invoca aceleași drepturi reclamate (dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 682 m.p. din Tarlaua 7, Parcela 555 din titlul de proprietate a cărui anulare o solicită reclamanții).
De aceea, instanța a respins ca neîntemeiate, cele două excepții invocate de pârâtul D.I.I. prin întâmpinare, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului D.D.I. și excepția lipsei de interes a reclamanților.
Pe fond, instanța a constatat că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.2563/259/2016 reclamanții D.D.I., și D.M. au solicitat, în esență, ca instanța să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr……/05.08.1997 emis pe numele pârâtului D. I.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp.art.III din Legea nr.169/1997.
În acest sens, instanța a reținut că art. III din Legea nr.169/1997 reglementează câteva cazuri de nulitate absolută a actelor emise cu încălcarea prevederilor legii 18/1991: actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri; actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al comunelor, orașelor sau municipiilor; actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 24 din legea 18/1991; actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca islaz comunal; actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 21 din legea 18/1991, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;actele de constituire a dreptului de proprietate în condițiile art. 21 din legea 18/1991 și în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege; transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului; actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale-case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul aliniat al art. 29 din legea 18/1991.
Potrivit adresei nr……/18.05.2017 emisă de Primăria comunei B.A., județul Prahova, la emiterea titlului de proprietate nr…../05.08.1997 s-a avut în vedere cererea nr.1636/17.03.1991 depusă de D.I. în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991, certificatul de naștere al petentului, Anexa suplimentară nr.12a și Anexa nr.2b.
Dintre înscrisurile depuse la dosarul cauzei de pârâta Comisia locală B. A. de aplicare a legilor fondului funciar, instanța a observat că în Anexa 2b (fila 60) se menționează faptul că terenul în suprafață de 682 m.p. a fost dobândit de D.I.I. de la D.D.I., care s-a înscris în C.A.P. cu cererea nr.579/20.01.1959, precum și mențiunea că suprafața de 682 m.p. a fost scăzută de la D.D. I.
Ori, în ceea ce-l privește pe D.D.I. și terenul cu care acesta s-a înscris în C.A.P. în anul 1956, instanța a observat că, la data de 15.12.1956, urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.783/480 /15.12.1956 de notariatul de Stat al Raionului Mizil, Regiunea Ploiești, reclamantului D.D.I. a devenit proprietarul terenului de casă în suprafață de 1248 m.p. situat în comuna B.A, sat B.A., raionul Mizil, regiunea Ploiești.
La data de 22.06.1994, prin titlul de proprietate nr.17923/22.06.1994 Comisia Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a reconstituit reclamantului D.D.I. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2 ha 300 m.p., din care 682 m.p., categoria curți construcții, sunt situați în T.7, P.555, comuna B.A., sat B.A., județul Prahova - și nu asupra întregului teren, în suprafață de 1248 m.p., cumpărat de la tatăl său în anul 1956.
La data de 05.08.1997, prin titlul de proprietate nr.96171/05.08.1997 Comisia Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a constituit pârâtului D.I.I. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5682 m.p., din care 682 m.p., categoria curți construcții, sunt situați în T.7, P.555, comuna B.A., sat B.A., județul Prahova.
La data de 24.08.2000 urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.540/24.08.2000 de BNP I.H., fiul reclamantului, D.C. și D.M. (nora reclamantului) devin proprietarii terenului în suprafață de 682 m.p. (684 m.p. din măsurători) situat în comuna B.A., sat B.A, județul Prahova.
Din probele solicitate de părți în prezenta cauză (înscrisuri și interogatoriu) și administrate nu a rezultat că pârâtul este persoană neîndreptățită, în lumina art.III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997, acestuia constituindu-i-se și nu reconstituindu-i-se dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr.96171/05.08.1997. Mai mult, actele depuse de Comisia locală B. A. de aplicare a legilor fondului funciar atestă faptul că terenul în litigiu, suprafață de 682 m.p. apare ca fiind înscris în C.A.P în anul 1959 (conform cererii nr.579/20.01.1959), în urma unui act de cumpărare încheiat cu reclamantul D.D.I. și că este scăzut din1991, fiind aplicabile dispozițiile art.8 alin.2 din Leghea 18/1991.
De asemenea, reclamantului, prin titlul de proprietate nr.17923/22.06.1994 i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2 ha 300 m.p., din care 682 m.p., categoria curți construcții, sunt situați în T.7, P.555, comuna B.A., sat B.A, județul Prahova - teren pe care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.540/24.08.2000 l-a înstrăinat fiului său D.C. și nurorii sale, D. M..
De aceea, instanța a apreciat că, prin probele administrate reclamanții nu au făcut dovada existenței vreunui motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate emis pe numele pârâtului, astfel cum acestea sunt prevăzute în art. III din Legea nr.169/1997 și nici nu au justificat vreo vătămare în exercitarea dreptului lor de proprietate, titlul de proprietate al numitului D.I.I. fiind corect întocmit.
Promovarea unei acțiuni în revendicare și grănițuire de către pârâți, invocată de reclamanți, nu poate afecta dreptul de proprietate al acestora asupra terenului în suprafață de 682 m.p. deținut conform titlului de proprietate nr. 17923/22.06.1994 (respectiv al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.540/24.08.2000), finalitatea unei astfel de hotărâri putând fi, cel mult, obligarea la a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren ce se regăsește în actului de proprietate al pârâtului D.I.I. și care ar fi (dacă reiese din probe) ocupată fără drept de reclamanți.
În acest sens, instanța a apreciat că admiterea prezentei acțiuni, cu consecința constatării nulității absolute a titlului de proprietate nr. 69171/05.08.1997 emis pe numele pârâtului D.I.I, în funcție de motivele invocate de reclamanți și probele administrate de aceștia, coroborate cu nedovedirea vreunei vătămări a drepturilor reclamanților (de proprietate, respectiv de uzufruct), ar fi o soluție inechitabilă, cu consecința încălcării dreptului de proprietate al pârâților, dobândit fără a aduce atingere drepturilor altor persoane privind terenuri aflate în circuitul civil - mai ales că, pentru restul terenului menționat în titlul de proprietate (5000 m.p. situat în extravilanul comunei B.A, T.29, P.215/217) reclamanții nu au motivat în niciun fel cererea și nu au administrat nicio probă.
Drept urmare, având în vedere și faptul că reclamanții nu au făcut dovada faptului că ar fi formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren pentru care s-a constituit pârâților dreptul de proprietate prin titlul nr.9171/1997, în baza disp. art.III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997 a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.69171/05.08.1997 emis pe numele pârâtului D.I.I.
De asemenea, față de soluția pronunțată în cauză și având în vedere prevederile art.452 C.pr.civ., instanța a respins ca neîntemeiată cererea pârâților de a dispune obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, în care nici la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei nu s-a făcut dovada existenței și întinderii acestora.
| ← Contestaţie liberare condiţionată.admitere.lipsă motivare,... | Cerere de revizuire întemeiată pe art. 509 pct.5,6 din codul... → |
|---|
