Contract de credit bancar. Clauze abuzive – comision de risc/administrare, rezervarea de către bancă a dreptului de a revizui rata dobânzii ca urmare a intervenirii unor „schimbări semnificative pe piaţa monetară’’ şi a dreptului de declarare a exigibilit

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria CRAIOVA Hotărâre nr. 4974 din data de 27.03.2013

Contract de credit bancar. Clauze abuzive - comision de risc/administrare, rezervarea de către bancă a dreptului de a revizui rata dobânzii ca urmare a intervenirii unor "schimbări semnificative pe piața monetară’’ și a dreptului de declarare a exigibilității anticipate a creditului. Condiții de invocare și sancțiunea aplicabilă

Conventia de credit reprezinta un contract de credit bancar, ale cărui clauze intră sub incidența Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, întrucât pârâta SC V. ROMANIA SA. are calitatea de comerciant, iar împrumutatii reclamantii G. L. I. si G. F. au calitatea de consumatori.

Conform dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 193/2000, aceasta lege transpune prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 "orice contract incheiat intre comercianti si consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunostinte de specialitate";.

In alineatul 2 din același articol, se arată că ";in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului";.

Conform alineatului 3 din același articol ";se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii";.

Prin art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, se arata ca "o clauza contractuala care nu a fost negociată direct cu consumatorul, va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăsi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile părților";.

Totodată, conform alin. 1 lit. a din anexa Legii 193/2000 "Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract.

Asadar, dispoziitiile legale precitate stabilesc trei condiții a căror îndeplinire cumulativă relevă caracterul abuziv al unei clauze incluse într-un contract încheiat cu consumatorii: clauza să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, clauza să fie contrară bunei-credințe si prin ea însăși, sau împreună cu alte prevederi din contract, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.

Judecătoria Craiova - Sentința nr. 4974/27.03.2013

La data de 23.08.2012 reclamanții G. L. I. și G. F. au chemat în judecată pe pârâta SC V. ROMANIA SA- Sucursala Craiova, solicitând să se constate nulitatea clauzelor prevăzute de art. 3 lit. d, art. 5 lit. a, art. 8.1 lit. c și d din Condițiile generale și ale convenției, art. 10.2 din convenția de credit nr. 0088204/23.03.2007 întrucât sunt abuzive, să fie obligată pârâta la restituirea sumelor încasate drept comision de risc în valoare de 10.985,32 lei și a dobânzii legale de la data achitării fiecărei rate până la restituirea efectivă.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 23.03.2007, în calitate de împrumutați, au încheiat cu pârâta un credit pentru acoperirea cheltuielilor personale curente, prin care a împrumutat suma de 90.000 RON pe o perioadă de 300 luni, conform convenției de credit încheiată nr. 0088204/23.03.2007, prin care se stipula la art. 3 dobânda ca fiind 5,95% p.a. dobândă fixă.

Reclamanții consideră că art. 3 lit. d constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 Legea 193/2000 rep.

Această clauză pune sub semnul întrebării echilibrul contractual.Solicită anularea clauzei prevăzută de art. 5 lit. a., considerând că este abuzivă în accepțiunea prevederilor Legii 193/2000 rep.

Comisionul de risc nu este definit în mod exptres în nici una dintre clauzele convenției de credit, acesta fiind doar cuantificat procentual, respectiv 0,2% aplicat la soldul creditului plătibil lunar în zilele de scadență pe toată durata de derulare a convenției de credit.

De asemenea, în nici o clauză a convenției nu se precizează ce fel de riscuri opera acest comision.

Reclamanții apreciază că perceperea de către bancă a unui comision de risc este nejustificată.

Polița de asigurare a imobilului adus în garanție a cărei valabilitate se prelungește anual până la rambursarea integrală a creditului.

În nici una din clauzele convenției nu se specifică care va fi destinația finală a comisionului de risc perceput.

În plus, după adoptarea OUG 50/2010, reclamanții au solicitat eliminarea acestui comision de risc interzis expres de art. 36 OUG 50/2010.

Pârâta a continuat să perceapă acest comision de risc, însă este indiscutabilă nelegalitatea perceperii comisionului de risc, în virtutea dispozițiilor OUG 50/2010.

În prezent, banca a înlocuit acest comision de risc cu comisionul de administrare credit.

Referitor la art. 8.1 lit. c și d din condițiile generale, creditul garantat nu mai este garantat corespunzător, banca va avea dreptul, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat, împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii.

Pentru a nu fi abuzive aceste clauze, ar trebui să se descrie un motiv întemeiat, iar în realitate aceste clauze oferă băncii dreptul discreționar de a declara soldul scadent anticipat, iar creșterea este suportată exclusiv de client.

Clauza este abuzivă, deoarece creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.

În privința comisionului de risc perceput în mod abuziv, solicită ca pârâta să le restituie cu dobânda corespunzătoare.

În drept, reclamanții au invocat disp. art. 1,2,3,4, 13 și 14 Legea 193/2000 și art. 948 și 966 C.CIV.

La dosar s-au depus în copie următoarele acte: plan rambursare credit, proces-verbal de conciliere, cerere înregistrată la nr. 5942/2010, împuterniciri avocațiale, chitanță, extrase de cont, act adițional la convenția de credit, convenția de credit nr. 0088204/23.03.2007, copii chitanțe.

La data de 07.09.2012 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

A invocat excepția lipsei capacității și calității procesual pasive a SC V. ROMANIA SA- Sucursala Craiova,.

Subiect pasive este doar pârâta SC V. ROMANIA SA.

SC V. ROMANIA SA- Sucursala Craiova este un dezmembrământ al societății mame SC V. ROMANIA SA, fără personalitate juridică, care nu era capacitate de folosință și nu poate sta în judecată, solicită respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate și calitate procesuală pasivă.

A invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Acțiunea supusă judecății este prescriptibilă în termenul general de 3 ani, instituit de art. 3 al. 1 Decretul 167/1958.

Conform art. 9 din Decretul 167/1958, momentul la care a cunoscut cauza anulării este chiar momentul încheierii convenției de credit.

Convenția de credit a fost încheiată la data de 23.03.2007, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 23.08.2012,. deci după expirarea termenului de 3 ani.

A mai invocat și excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor încasate drept comision de risc de la data încheierii convenției, respectiv 23.03.2007.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 23.08.2012 și data de la care reclamanții au solicitat restituirea sumelor încasate - 23.03.2007, se observă că termenul general de prescripție de 3 ani a fost depășit.

Clauza reglementată de art. 3 lit. d din Condițiile speciale a fost negociată.

Nu este întemeiată susținerea reclamanților referitoare la caracterul abuziv al clauzei care dă băncii dreptul de a modifica procentul de dobândă, câtă vreme această posibilitate este prevăzută în contractul dintre părți și asumată de acestea prin semnarea contractului.

Prin urmare, prin semnarea contractului împrumutatul și garanții săi și-au dat acordul cu privire la modificările ce pot fi aduse procentului de dobândă, nefiind vorba de o modificare abuzivă în sensul reglementat de Legea 193/2000.

Clauza reglementată de art. 3 lit. d din convenția de credit nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.

Prevederile pct. 1 lit. a din Anexa Legii 193/2000 nu se opun clauzelor , potrivit cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator, fără o notificare prealabilă, existând libertatea de a rezilia imediat contractul.

Clauza contractuală privind dreptul de a percepe comisionul de risc nu este o clauză abuzivă în sensul art. 4 Legea 193/2000,. Această clauză este clară, fără echivoc.

Comisionul de risc face parte din prețul contractului și este format din dobândă și comisioane.

Prețul este elementul cel mai bine înțeles de către consumator.

Prevederile clauzei 8.1 lit. c și d stabilesc posibilitatea băncii de a declara soldul creditului scadent numai în cazul apariției unor situații semnificative cu privire la capacitatea consumatorului de a rambursa împrumutul, banca fiind obligată să informeze consumatorul, conform art. 7 al. 2 lit. c din Condițiile generale despre acest fapt.

Clauza prevăzută la art. 10.2 cu privire la costurile suplimentare nu este o clauză abuzivă, în înțelesul art. 4 Legea 193/2000, pentru că nu pune în sarcina clientului suportarea tuturor creșterilor costurilor de acordare sau de punere la dispoziție a oricărui credit.

Comisionul poate fi de mai multe tipuri și perceput pentru mai multe operațiuni specifice activității de bancă, pentru care împrumutatul este obligat să plătească un preț.

Solicită cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat disp. art. 115 - 118 C.P.CIV., Legea 193/2000, Directiva nr. 93//13/CEE și toate celelalte acte normative menționate în cerere.

Potrivit disp. art. 242 al. 2 C.P.CIV., solicită judecarea în lipsă.

La data de 05.12.2012 reclamanții au formulat o precizare la acțiune, prin care au invederat că suma la care au solicitat să fie obligată pârâta să le-o restituie, se compune numai din comision de risc respectiv comision de administrare, iar cuantumul acesteia rezultă din planul de rambursare a creditului și din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei.

Solicită ca pârâta să le restituie suma de 10.985,32 lei.

La data de 30.01.2013 reclamanții au formulat o altă precizare la acțiune, prin al doilea capăt de cerere al acțiunii, solicită ca urmare a anulării ca abuzivă a clauzei prevăzută la art. 5 lit. a din convenție, să fie obligată pârâta la restituirea sumelor încasate drept comision de risc, în valoare de 6782,63 lei, achitat până la 31.12.2012 precum și a dobânzii legale de la data achitării fiecărei rate până la restituirea efectivă a acestora.

Solicită obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate drept comision de administrare prev. la art. 3 din actul adițional la convenția de credit, valoarea fiind de 4587,34 lei achitat până la 29.01.2013 și a dobânzii legale de la data achitării fiecărei rate până la restituirea efectivă a acestora.

Solicită restituirea acestui comision, astfel încât este indiscutabilă nelegalitatea perceperii comisionului de risc în virtutea dispozițiilor OUG 50/2010.

În prezent, banca a înlocuit acest comision de risc cu comisionul de administrare credit.

Solicită ca pârâta să fie obligată la plata dobânzii legale calculată până la restituirea efectivă a sumelor de bani solicitate.

Dobânda solicitată de reclamanți reprezintă o dobândă legală remuneratorie, care se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a BNR.

In cauza au fost administrate probele cu inscrisuri si interogatoriul reclamantilor.

Analizând actele si lucrările dosarului, in raport cu prevederile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, avand in vedere probatoriul administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:

Instanța retine că în fapt, intre SC V. ROMANIA SA. în calitate de Banca, pe de o parte si reclamantii G. L. I. si G. F. , pe de alta parte, în calitate de împrumutati s-a încheiat convenția de credit nr.0088204/23.03.2007.

Potrivit art. 5 lit.a din conventie, banca percepe un comision de risc in cuantum de 0,2 % aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit.

Prin prezenta actiune reclamantii solicită ca aceste clauze să fie constate abuzive si pe cale de consecintă să li se restituie suma de bani având ca obiect comision de risc precepută de bancă.

In alineatul 2 din același articol, se arată că ";in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului";.

Conform alineatului 3 din același articol ";se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii";.

Referitor la clauza de la pct. 5 lit. a, privind comisionul de risc din conventia de credit încheiată între reclamanti si pârâtă, instanta retine că pârâta nu a făcut dovada negocierii directe cu cei doi consumatori, fiind astfel încălcate dispozitiile art. 4 din Legea 193/2000,acest aspect fiind dovedit inclusiv prin administrarea probei cu intergoatoriu reclamantilor, proca solicitata de parata in care reclamantii din prezenta cauza au precizat ca nu au negocit acesta clauza cu banca.

Examinând conventia de credit intervenită intre reclamanti si pârâtă, este evident ca aceasta reprezintă un contract standard, ale cărui clauze sunt prestabilite de către împrumutator, fără ca împrumutatii sa aibă posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, forma conventiilor fiindu-le impusă de către banca.

Clauza analizată nu este prin ea însăsi abuzivă ci în raport de celelalte conditii contractuale. Astfel, comisionul impus de către pârâtă în contractul de credit analizat este un comision de risc, reglementat de art. 5 lit. a respectiv un comision de risc de 0,2% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar, în zilele de scadenta, pe toata durata de derulare a conventiei de credit încheiată cu reclamantii.

Se retine că în spetă convenția de credit este dublu garantată, atât cu o garantie imobiliară prin constituirea unei ipoteci asupra unui imobil, valoarea acestuia acoperind peste 150 % cât si cu un contract de asigurare incheiat cu un asigurator agreat de catre bancă.De asemenea polita de asigurare a fsot incheiata de un asigurator agreat de Banca astfel ca institutia bancara sa fie protejata prin despagubire integrala in cazul producerii riscului asigurat.

Instanta constată că stipularea alături de garantiile deja convenite a comisionului de risc produce un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părtilor contractante, acesta apărând ca abuziv în cazul unui contract în care toate riscurile au fost garantate.

De asemenea, modul de calcul al acestui comision nu este explicat în cuprinsul contractului de credit, nefiind prezentati factorii în functie de care a fost calculat acesta, intimata având obligatia să îi explice consumatorului toate clauzele contractuale pe întelesul acestuia. De asemenea, se constată ca acest comision are valori diferite de la un contract de credit la altul fără a se putea stabili modul în care a fost stabilit.

Totodata, este de retinut faptul că prin niciuna din clauzele acestui contract nu este definit în concret acest comision de risc, neprevăzându-se în niciun fel ce riscuri acoperă acest comision. Incercarea pârâtei de a explica includerea acestui comision prin întâmpinarea depusă la dosar nu poate fi luată în considerare de către instantă, întrucât aceste aspecte trebuiau aduse la cunostinta consumatorilor si explicate pe intelesul acestora odată cu incheierea contractului de credit.

In consecintă, în raport de dispozitiilor arătate, instanta apreciază că respectiva clauză referitoare la stipularea unui comision de risc în situatia unor credite garantate prin ipotecarea unor imobile apartinând împrumutatilor si încheierea unei asigurări pentru acoperirea tuturor riscurilor, are caracter abuziv, cu atât mai mult cu cât nu exista în contract si o clauză care să prevadă restituirea acestor sume în situatia în care riscul nu se va produce.

Pentru aceste motive instanta va constata existența clauzei abuzive în conventia de credit nr. 0088204/23.03.2007 încheiată de SC V. ROMANIA SA pe de parte si reclamantii G. L. I. si G. F. pe de altă parte, respectiv clauza prevăzută la art. 5 lit a) din Conditiile speciale ale conventiei de credit, referitoare la comisionul de risc, va constata nulitatea absolută a acesteia si va obliga pârâta SC V. ROMANIA SA să modifice contractul de credit mai sus mentionat în sensul înlăturării clauzei constatată ca fiind abuzivă din contractul respectiv.

Referitor la cererea privind restituirea sumelor încasate de banca pârâta cu titlul de comision de risc redenumit ulterior comision de administrare, instanta retine ca nulitatea reprezintă o sanctiune de drept civil care constă în desființarea retroactivă a unui act juridic încheiat cu încalcarea dispozițiilor legale. In cauză sanctiunea ce intervine ca efect a constatarii ca fiind abuzive a clauzelor contractuale o constituie nulitatea absolută.

Nulitatea se îndreaptă împotriva acelor efecte care contravin dispoziției legale încalcate, lăsând neatinse efectele care nu contrazic legea.

Prestațiile efectuate in baza actului sancționate cu nulitate se restituie, deoarece nulitatea operează retroactiv de la data incheierii actului.

Instanța a apreciat ca abuziva și a constatat nulitatea absoluta a clauzei prevazute de art. 5 lit.a din Convenția de credit, astfel că se impune restituirea sumelor încasate de pârâta cu acest titlu, in temeiul art. 1092 din Codul civil din 1864, astfel că va obliga pârâta la plata către reclamanti a sumei de 11.369,97 lei către reclamanți, reprezentând comisionul de risc redenumit ulterior prin actul aditional la conventia de credit comision de administrare perceput de pârâta incepata cu data de 29.03.2007, dovedită de aceasta chitantele de plata si extrasele de cont depuse la dosar la filele 98-114 din dosar , precum si dobanda legala de la data achitarii fiecarei rate si pana la plata efectiva a sumei de bani conform OG 13/2011.

În ceea ce priveste clauza prevazuta de art. 3 litera d din contractul de credit nr. 0088204/23.03.2007 instanta apreciaza ca și acesta clauza este abuziva pentru urmatoarele considerente.

Potrivit art. 3 litera a) din conventia de credit, rata dobanzii curente a fost stabilita la 5,95 % p.a. - dobanda fixa.

In convenția de credit a fost inserata si clauza prevazuta in art. 3 litera d), cu privire la data ajustarii dobânzii, potrivit căreia, "banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobanzii, in cazul aparitiei unor schimbari semnificative, pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii; rata dobanzii astfel modificata se va aplica de la data comunicarii";.

Conventia de credit reprezinta un contract de credit bancar, ale cărui clauze intră sub incidența Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, întrucât pârâta SC V. ROMANIA SA., are calitatea de comerciant, iar împrumutatii reclamantiiG. L. I. si G. F. au calitatea de consumatori.

In alineatul 2 din același articol, se arată că ";in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului";.

Conform alineatului 3 din același articol ";se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii";.

Totodata, conform alin. 1 lit. a din anexa Legii 193/2000 "Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care : a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract.

Referitor la prevederile art. 3 litera d din condițiile conventiei de credit, instanta constata ca aceasta clauza creează bancii pârâte posibilitatea de a majora rata dobânzii curente, fără o negociere prealabilă, fapt ce rezulta chiar din proba cu interogatoriu administrat reclamantilor din prezenta cauza in care acestia menționeaza ca au avut o singura intalnire cu ofiterul de credit și nu li s-au adus la cunostinta conditiile impurumutului, nefiind negociate clauzele contractului mai sus mențioanat.

Totodată, in lipsa unor criterii obiective stipulate in contract, utilizarea sintagmei "schimbări semnificative pe piata monetara"; dă băncii dreptul discreționar de a aprecia ce modificari pot fi calificate ca fiind semnificative.

Conform art. 1 lit.a din anexa la Legea nr. 193/2000, in principiu, o clauza care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobanzii in mod unilateral nu este abuzivă, însă cu condiția ca acest lucru să se facă in baza unui motiv intemeiat, prevăzut în contract si, totodată, cu condiția informării imediate a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.

Prin "motiv întemeiat";, în înțelesul legii, se înțelege o situație clar descrisă, caracterizată prin previzibilitate, astfel încât consumatorii să poată anticipa consecințele ce s-ar produce în situația intervenirii respectivei situatii.

In plus, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui în mod obligatoriu prevăzută in contract si posibilitatea consumatorului de a rezilia de indata contractul.

Ori, in lipsa unei astfel de stipulatii exprese, clauza analizată este abuzivă.

Se mai retine si faptul ca aspectele echivoce cuprinse in clauza prevăzută la art. 3 litera d) din Conditiile speciale au caracter abuziv, intrucat nu au fost negociate direct cu consumatorul.

In acest sens, instanta retine ca pârâta SC V. ROMANIA SA, nu a făcut dovada negocierii directe cu împrumutatul a clauzei prevăzute la art. 3 litera d din conditiile conventiei de credit.

Nu în ultimul rând instanța constată că in cuprinsul Conventiilor de Credit bancar, la punctul 3, au fost inserate două clauze contrare, evidentiate la subpunctele a) și d), astfel: o clauza ce prevede o dobanda fixa de 5,95 % p.a., înțelegându-se prin aceasta o dobândă fixă pe toată perioada de creditare si o clauză contrară, ce prevede posibilitatea băncii de a revizui cuantumul ratei dobanzii curente, în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piata monetară, ceea ce contravine dispozițiilor art. 1 si 4 din Legea nr. 193/2000.

Pentru considerentele mai sus expuse, va constată existenta clauzei abuzive în conventia de credit nr. 0088204/23.03.2007 încheiată de SC V. ROMANIA SA pe de parte si reclamantiiG. L. I. si G. F. respectiv clauza prevăzută la art. 3 lit. d din Conditiile speciale ale convenției de credit, referitoare la majorarea dobânzii.

În ceea ce priveste transformarea comisionului de risc in comision de administrare prin actul aditional aflat la filele nr. 72-75 din dosar instanta va înlatura sustinerile paratei din notele scrise depuse la dosaurul în sensul ca actul adițional mai sus mențioant a fost acceptat tacit de catre reclamanti, în sensul ca acesta nu a fost semnat de catre consumatori așa cum prevad dispozițiile art. 95 alinn,. 5 din OUG 50/2010, motivat de faptul ca dispozițiile art. 95 alin. 5 din OUG 50/2010 prevede faptul ca actul adițional nu va fi valabil încheiat daca în urma notificarii din partea bancii consumatorul a notificat la randul sau banca precizand refuzul de a semna actul adițional, în speta de fata exista refuzul reclamantilor de a semna actul adițional respectiv notificarea nr. 5942/05.10.2010(fila nr. 14 din dosarul de fond).Mai mult decat atat reclamantii au mentionat si in raspunsul la interogatoriul administrat in prezenta cauza faptul ca nu au fost de acord cu incheirea actului aditional mai sus men’ioant

Astfel instanța apreciaza ca dispozițiile art. 5 lit. b prin care comisionul de risc a fost transformat in comision de administrare din actul adițional este o clauza abuziva care nu a fost negociată cu reclamantii în sensul prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, prevederile următorului alineat al aceluiași articol stabilesc că el presupune impunerea unei clauze de către agentul economic "fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv."

În aprecierea caracterului abuziv al clauzei trebuie determinată atitudinea subiectivă a comerciantului, respectiv dacă inserarea clauzei are la bază intenția acestuia de a-și crea un avantaj ca urmare a unei poziții speciale în care s-ar fi aflat la momentul încheierii contractului.

Prin urmare, atitudinea subiectivă a bunei/relei-credințe a subscrisei trebuie evaluată în strânsă legătură cu cea de a treia condiție a clauzei abuzive, respectiv crearea unui dezechilibru contractual semnificativ. Dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților rezultă din chiar conținutul și efectele unei clauze contractuale. Având în vedere că nu orice dezechilibru relevă o clauză abuzivă, caracterul semnificativ care ar justifica reținerea naturii abuzive a clauzei s-ar putea aprecia în funcție de natura prestației, reciprocitatea sau nereciprocitatea unor drepturi și obligații în contextul interpretării sistematice a contractului. Aceasta înseamnă că noțiunea de "dezechilibru semnificativ" depinde de aprecierea comportamentului abuziv al celui care deține poziția de supremație la încheierea contractului

Doctrina a enumerat o serie de criterii care ar trebui să stea la baza analizei pe care instanța urmează să o facă în aprecierea bunei/relei-credințe a băncii, precum și în analiza existenței unui dezechilibru contractual. Atare criterii au fost denumite totodată și teorii remediu în cadrul sistemului de drept românesc, astfel încât, prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 193/2000 privitoare la clauzele abuzive, să poată fi identificat și atins un echilibru cu principiul libertății contractuale și al libertății de voință.

Pornind de la textul consacrat în art. 970 C. civ., buna credință a fost conturată ca fiind acea atitudine prezumată de lege, de corectitudine pe care un contractant trebuie să o aibă la momentul încheierii și pe parcursul executării contractului, iar noțiunea a fost clarificată prin dispozițiile Legii nr. 363/2007 prin definirea practicilor comerciale incorecte, care pot fi înșelătoare sau agresive. Art. 4-7 ale acestui act normativ conturează conduita consumatorului mediu și sunt utile pentru interpretarea naturii abuzive a unei clauze conform Legii nr. 193/2000. Instanța urmează a analiza conduita subscrisei prin raportare la înțelesul noțiunilor de practici comerciale înșelătoare conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 363/2007.

Art. 4 din Legea nr. 193/2000 și art. 4 al Directivei 93/13/CEE prevăd noțiunea de "dezechilibru semnificativ". Fiind inovatoare în blocul de legalitate național, doctrina a explicat și a definit contractul semnificativ dezechilibrat ca fiind "contractul care și-a pierdut utilitatea socială și personală". Rezultă că partea care reclamă repararea prejudiciilor cauzate printr-un contract dezechilibrat trebui să arate că acesta a rămas lipsit de utilitate în ceea ce-l privește sau că a fost astfel reglementat încă de la data încheierii contractului.

Contractele de credit au fost asimilate în literatură noțiunii doctrinare de "contract de adeziune" sau "contract standard preformulat" astfel cum menționează actele comunitare în materia protecției consumatorului și cum a fost preluată expresia și de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 193/2000.

Astfel cum s-a precizat în doctrină, de regulă dezechilibrul trebuie să fie in rem. Potrivit legii, trebuie să existe un dezechilibru semnificativ, deoarece nu orice dezechilibru poate releva o clauză abuzivă. De exemplu profitul obținut de comerciant este considerat justificat, dat fiind că scopul activității oricărui comerciant este profitul - finis mercatorum est lucrum.

Clauzele prevăzute de art. 8.1 lit. c si lit. d din Conditiile generale prevăd că în situatia în care împrumutatul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin alte conventii, încheiate cu Banca sau cu alte institutii financiare, precum si in cazul aparitiei unei situatii neprevăzute care, în opinia Băncii, face să devina improbabil ca împrumutatul să-si poată îndeplini obligațiile asumate, respectiv in cazul aparitiei unei situatii neprevăzute conform căreia creditul acordat nu mai este garantat corespunzator, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificari transmise Imprumutatului, Codebitorului si Garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreuna cu dobânda acumulată si toate celelalte costuri datorate Băncii conform Conventiei.

Din redactarea textului anterior mentionat rezultă că, pentru a nu fi abuzive, aceste clauze ar trebui de asemenea să descrie un motiv intemeiat, asa cum s-a aratat mai sus.

Formulările cuprinse în clauzele analizate nu oferă posibilitatea reala unui observator independent sa aprecieze asupra temeiniciei unuia astfel de motiv, oferind Bancii dreptul discreționar de a declara soldul scadent anticipat.

Mai mult decât atât, pârâta nu a facut dovada negocierii acestor clauze cu imprumutatii, din interogatoriul încuviințat de instanța pentru a face dovada negocierii rezultând contrariul.

În ceea ce priveste clauza prevazuta de art. 10.2 din Conditii genereale instanta apeciaza ca și aceasta clauza este abuziva în sensul art. 4 din legea 193/2000, aceasta nefiind o clauza negociata cu consumatorul și care prin ea însăsi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile părților.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 274 Cod proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, această obligație avându-și sorgintea în culpa procesuală, dovedită prin aceea că ea a pierdut procesul.

Având în vedere solicitarea reclamantilor privind plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat dovedit cu chitantele de plata nr. 34/19.07.2012 și nr. 47/06.12.2012, precum și faptul că parata a fost obligată la plata pretențiilor în cuantumul solicitat de reclamanti, instanța urmează să o oblige la plata sumei de 1500 lei reprezentand plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea prezentului proces

← Răspundere civilă delictuală de drept comun....		Rectificare CF - Radiere ipotecă. Aplicarea legii civile în timp →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contract de credit bancar. Clauze abuzive – comision de risc/administrare, rezervarea de către bancă a dreptului de a revizui rata dobânzii ca urmare a intervenirii unor „schimbări semnificative pe piaţa monetară’’ şi a dreptului de declarare a exigibilit