Desfiintare certificat mostenitor. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri
| Comentarii |
|
Tribunalul COVASNA Decizie nr. 117/A din data de 17.03.2015
R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.117/A
Ședința publică din 17 martie 2015
PREȘEDINTE: ………….
JUDECĂTOR: …………….
GREFIER: ………….
Cu participarea procurorului ………….. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.
Pe rol se află, în pronunțare, acțiunea civilă formulată de reclamanții Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și G.E., în contradictoriu cu pârâtele G. G. și P. G. G., având ca obiect desființarea totală a certificatului de moștenitor nr.223/18.05.1983 emis de notariatul de Stat Local Sf.Gheorghe.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 24 februarie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi -parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 3 martie 2015, apoi la data de 10 martie 2015 și 17 martie 2015.
TRIBUNALUL
Constată că, prin decizia civilă nr.471/A/04.12.2014 a Tribunalului Covasna s-au admis apelurile declarate de reclamanta G.E. și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe în contradictoriu cu intimatele G. G. și P. G. G. împotriva sentinței civile nr.491/19.02.2014 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, care a fost anulată pentru greșita respingere a acțiunii ca fiind prescrisă, după care tribunalul a reținut cauza pentru evocarea fondului.
În etapa evocării fondului de către instanța de apel, niciuna din părți nu a formulat întâmpinare, nu s-au propus și administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat prima instanță cu o cerere în desființarea totală a certificatului de moștenitor nr.223/18.05.1983 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Sfântu Gheorghe în dosarul nr.227/1983, motivul constatării nulității acestui act fiind acela că numitul G. C. cu ocazia dezbaterii succesiunii tatălui său G. Ș. nu a declarat notarului public B.M. faptul că a primit suma de 14.000 lei de la tatăl său cu titlu de donație, banii fiind folosiți pentru cumpărarea imobilului care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat al Raionului Sfântu Gheorghe sub nr.1494/12.07.1967.
Pârâtele G. G. și P. G. G. sunt moștenitoare după G. C., decedat în data de 06.04.2002, fiind soția și fiica defunctului, astfel cum acest lucru rezultă din certificatul de moștenitor nr.152/16.12.2002 eliberat de Biroul Notarului public G. G.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe a reținut prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 22.04.2013, emisă în dosarul nr.2620/P/2012, că numitul G. C., ca urmare a decesului său, nu mai poate fi tras la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de participație improprie la fals intelectual sub forma intenției - lipsă de vinovăție, fals în declarații și uz de fals, astfel că instanța civilă este cea care trebuie să se pronunțe în baza art.308 NCPC asupra desființării certificatului de moștenitor nr.223/18.05.1983.
La cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, a fost conexată și cererea reclamantei G. E. care a solicitat la rândul său desființarea aceluiași certificat de moștenitor invocând aceeași împrejurare, respectiv faptul că fratele său G. C. a omis să declare notarului public că a primit de la G. S., tatăl său, suma de 14.000 lei cu titlu de donație.
În esență, atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe cât și reclamanta G. E. solicită a se constata nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr.223/18.05.1983 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Sfântu Gheorghe, neputând fi vorba de nulitatea totală a acestui act în condițiile în care niciuna din părți nu critică celelalte mențiuni cuprinse în certificatul de moștenitor (bunurile din masa succesorală, moștenitorii legali, cotele legale cu care aceștia vin la moștenire), cu alte cuvinte, acest certificat este privit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe și de partea reclamantă ca fiind nul absolut, în parte, pentru că nu face referire la suma de 14.000 lei primită de G. C.cu titlu de donație de la părintele său G.S.
În ceea ce privește dăruirea acestei sume de 14.000 de lei, este de arătat că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat al Raionului Sfântu Gheorghe sub nr.1494/12.07.1967, se arată că imobilul înscris în CF nr.514 Sâncrai ….. a fost cumpărat de minorul G. C., asistat de curatorul și tatăl său, G. S., de la vânzătorul G.K., pentru prețul de 14.000 lei, suma de bani fiind donată cumpărătorului de tatăl său, prin urmare este evident că acest imobil a fost dobândit în anul 1967 în mod direct de G. C., astfel că la decesul tatălui său în anul 1982, respectiv la moartea lui G. S., în patrimoniul acestuia nu se găsea nici suma de 14.000 de lei și nici imobilul înscris în CF nr.514 Sâncrai, în masa succesorală intrând numai bunurile care puteau fi transmise pe cale succesorală, așadar nu și bunurile de care defunctul a dispus în timpul vieții sale .
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe și reclamanta G. E. susțin că acest certificat de moștenitor ar fi lovit de nulitate pentru caracterul său incomplet, în sensul că actul eliberat de notarul public omite să prevadă donația de 14.000 de lei realizată de G. S. către fiul său G. C., o atare omisiune provenind de la acesta din urmă care a tăinuit față de notarul public donația primită de la părintele său.
Reclamanta G. E. a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtelor G. G. și P. G. G., prin care a solicitat, între alte petite, și ca aceste pârâte să fie obligate să raporteze suma de 14.000 lei la masa succesorală rămasă după defunctul G. S., prin sentința civilă nr.1152/22 iunie 2004 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe această instanță respingând ca prescris petitul privind raportul donațiilor, soluția judecătoriei fiind păstrată prin decizia civilă nr.19/A/16.02.2005 a Tribunalului Covasna care, respingând apelul reclamantei G. E., a reținut și faptul că pârâtele G. G. și P. G. G. nu pot fi obligate să raporteze donațiile primite de autorul lor G. C., întrucât nu au calitatea cerută de art.753 și art.755 Cod civil, respectiv nu au vocație la moștenirea lui G. S. și nici nu au calitatea de donatare.
Nevalabilitatea certificatului de moștenitor nr.223/18.05.1983, respectiv nemenționarea unei sume de bani donate de către defunct în timpul vieții sale, ca urmare a unei pretinse omisiuni a unui moștenitor legal în declararea acestei donații, trebuie soluționată prin raportare la textele legale din acea perioadă și incidente în materia de față, respectiv trebuie verificat dacă moștenitorul respectiv avea obligația declarării donației primite de la defunctul său părinte, în acest sens fiind de observat că rubricile certificatului de moștenitor nu prevedeau decât "masa succesorală"; și "moștenitorii";, prin urmare, în cadrul certificatului de moștenitor nu exista o rubrică în care notarul public ar fi trebuit să consemneze donațiile făcute de defunct în timpul vieții sale și eventualii donatari.
Din acest punct de vedere, trebuie observat că, potrivit art.21 din Decretul nr.40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, în vigoare la momentul eliberării certificatului de moștenitor atacat, "certificatul de moștenitor trebuie să cuprindă data eliberării, arătarea organului care îl eliberează, numele și ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, mențiunea dacă moștenirea este legală sau testamentară, numele, calitatea moștenitorilor și domiciliul lor, bunurile succesorale, cota sau bunurile ce revin fiecăruia dintre moștenitori, indicarea sumei percepute ca taxă de timbru, semnătura notarului de stat, precum și ștampila biroului Notariatului de Stat. În cazul când inventarul bunurilor nu a fost întocmit, se va face mențiunea de aceasta în certificat.";
De asemenea, trebuie avut în vedere că, potrivit art.12 și art.13 din același decret, notarul public era obligat să stabilească numărul și calitatea moștenitorilor precum și masa succesorală, chemând înaintea sa pe toți moștenitorii presupuși și legatari, ca atare, în reglementarea procedurii succesorale notariale în vigoare în anul 1983, nu exista obligația vreunui comoștenitor de a declara notarului public donația primită de la defunct și nici notarul public nu avea obligația de a stărui în aflarea unei asemenea împrejurări și de a o consemna în mod corespunzător în certificatul de moștenitor, prin urmare, nu se poate reține faptul că G. C. ar fi omis să declare vreo donație acceptată câtă vreme dispozițiile cuprinse în capitolul 3 din Decretul nr.40/1953, capitol intitulat "Stabilirea drepturilor succesorale și eliberarea certificatului de moștenitor"; nu îi cereau formularea unei asemenea declarații cu privire la donațiile de care ar fi beneficiat.
Este adevărat că, potrivit art.757 Cod civil, "raportul nu se poate face decât numai la succesiunea donatorului";, însă acest lucru nu semnifică faptul că donația susceptibilă de raport trebuia menționată în certificatul de moștenitor, ci înseamnă că acțiunea în raportul donațiilor nu se poate introduce în timpul vieții donatorului, ci numai după decesul acestuia, cu alte cuvinte, certificatul de moștenitor care menționează masa succesorală și moștenitorii își păstrează valabilitatea chiar și în situația în care defunctul după care s-a stabilit masa succesorală și moștenitorii, a făcut donații raportabile în timpul vieții sale, acțiunea în raportul donațiilor nefiind condiționată de specificarea în cuprinsul certificatului de moștenitor a faptului că defunctul a donat sume de bani unui comoștenitor.
Așa cum omisiunea declarării unor bunuri supuse partajului nu afectează partajul realizat, conform art.790 alin.2 Cod civil, putându-se face un supliment de împărțeală pentru obiectul omis, tot așa pentru identitate de raționament, trebuie socotit că neincluderea în certificatul de moștenitor a unei sume de bani donate de către defunct în timpul vieții sale unui comoștenitor, nu afectează valabilitatea acelui certificat de moștenitor prin care s-a stabilit masa succesorală și moștenitorii legali, în sensul că oricare dintre coerezi care apreciază că i se datorează raportul sumei de bani donate de autorul său, poate cere ulterior pe cale judecătorească raportarea acelei donații, fără ca acest lucru să pună în discuție cotele legale ale moștenitorilor și masa succesorală stabilită prin certificatul de moștenitor, cote legale și bunuri succesorale care, de altfel, nu au fost contestate în cadrul prezentului litigiu.
Pentru aceste considerente, reținând că certificatul de moștenitor eliberat în anul 1983 nu trebuia să consemneze prin grija notarului public donațiile pretins raportabile, iar comoștenitorii nefiind obligați să facă declarații în sensul existenței unor asemenea donații realizate de G. S., cererile conexate vor fi respinse ca neîntemeiate .
Pârâtele au suportat cheltuieli de judecată în sumă de 6.000 lei (2.000 lei în primă instanță și 4.000 lei în etapa soluționării apelului și a evocării fondului în instanța de apel), aceste cheltuieli provin din retribuirea apărătorului și sunt dovedite cu chitanțele de la filele 51 și 78 din dosarul de apel și fila 41 din dosarul de fond.
Suma de 2.000 lei dovedită cu chitanța de plată de la fila 78 nu poate fi acordată întrucât chitanța onorariului avocațial a fost depusă după închiderea dezbaterilor asupra fondului, art.452 NCPC nepermițând acordarea unor cheltuieli de judecată dovedite după închiderea dezbaterilor, astfel că în discuție rămân cheltuieli de judecată în cuantum de 4.000 lei.
Culpa procesuală în promovarea celor două cereri conexate aparține în mod egal titularilor cererilor, respectiv Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe și reclamantei G. E., numai că parchetul nu este parte în adevăratul sens al cuvântului, ci este un organ al statului cu legitimare procesuală activă în astfel de cauze, drept pentru care suma de 2.000 lei corespunzătoare culpei parchetului în promovarea cererii sale, nu poate fi pusă în sarcina acestuia, potrivit art.453 alin.1 NCPC, cheltuielile de judecată putând fi așezate numai în sarcina unei părți procesuale, or parchetul nu este parte, nefiind titularul niciunui drept din raportul de fond dedus judecății.
În aceste condiții, reclamanta G. E. fi obligată în baza art.453 NCPC să plătească pârâtelor G. G. și P. G. G. suma de 2.000 lei, cheltuieli parțiale de judecată, corespunzător culpei sale procesuale în promovarea și susținerea cererii sale care a fost conexată celei introduse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca neîntemeiate, cererile conexate formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe și de reclamanta G. E. în contradictoriu cu pârâtele G. G. și P. G. G. , având ca obiect constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor nr.223/18.05.1983 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Sfântu Gheorghe .
Obligă pe reclamanta G. E. să plătească pârâtelor G. G. și P. G. G. suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
| ← Plangere impotriva incheierii de carte funciara. Jurisprudență... | Anulare decizie. Jurisprudență Handicapaţi → |
|---|
