Dispoziţiile Legii nr. 10/2001 se aplică în mod prioritar în concurs cu normele dreptului comun
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 526 din data de 16.05.2016
Dispozițiile Legii nr. 10/2001 se aplică în mod prioritar în concurs cu normele dreptului comun, astfel că nu mai există posibilitatea unei opțiuni între a urma procedura reglementată de Legea nr. 10/2001 și a recurge în continuare la dreptul comun, respectiv la acțiunea în constatarea nulității absolute, cu atât mai mult cu cât dispoziția contestată a fost emisă în procedura specială reglementată de Legea nr. 10/2001.
Sentința civilă nr. 526/16.05.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta GE a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Municipiul Galați prin Primar, să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. xxxx/SR/0x.0x.200x, pentru că i s-a respins cererea de restituire a terenului în natură și i s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, constând în titluri de valoare, deși exista teren liber.
În motivarea de fapt a cererii, reclamanta a arătat în esență că prin dispoziția sus menționată nu i s-a reconstituit în natură terenul confiscat de la părinții săi E și IG, pentru o suprafață de 1x.xxx mp acordându-i-se despăgubiri în titluri de valoare în cuantum de 2xx.xxx RON.
A invocat prevederile art. 2502 alin. 2 pct. 2 NCC, în sensul că prezenta acțiune este imprescriptibilă. A menționat de asemenea că la data când i-a fost reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei, acesteia i s-a spus că nu mai exista teren liber în zona în care urma să primească suprafața de teren revendicată și că în schimbul terenului în suprafață de 1x.xxx mp, i s-au acordat titluri de valoare în cuantum de 2.xxx.xxx.xxx ROL.
A menționat reclamanta că de fapt în zonă mai existau 4.xxx mp teren liber însă acest aspect a fost ascuns reclamantei de persoanele care se ocupau cu reconstituirea dreptului de proprietate, fiind incidente eroarea și frauda la lege. În opinia sa, avea dreptul să primească tot terenul pe care l-a revendicat, iar nulitatea absolută poate fi invocată și împotriva pârâților indiferent dacă au fost sau nu de bună-credință.
A invocat atât frauda la lege, cât și cauza ilicită și imorală, în sensul că pârâta i-a ascuns anumite lucruri pentru a obține unele beneficii pentru sine sau pentru alte persoane.
Reclamanta a arătat că terenul face obiectul Legii nr. 10/2001 și că a formulat notificare în termenul prevăzut de lege, dar că prin dispoziția atacată nu i s-a restituit în natură terenul solicitat, cu motivarea că nu mai există teren liber, fiindu-i acordate titluri de valoare de 2.xxx.xxx.xxx Rol pentru contravaloarea terenului de 1x.xxx mp. A susținut că în urma verificărilor făcut ulterior emiterii dispoziției, a constatat că în zona DV au fost descoperite 4 .xxx mp care aparțin pârâtei și solicită să-i fie restituit acest teren în natură, urmând să renunțe la contravaloarea sumei de bani primită cu titlu de despăgubiri.
A invocat și că, în speță, fiind vorba de un imobil ce face obiectul Legii nr. 10/2001, respectiv care a fost supus confiscării, nu este aplicabilă Decizia ÎCCJ nr. 33/2007 în soluționarea unui recurs în interesul legii, reclamanta deținând un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 la CEDO. A arătat și că măsura confiscării terenului nu a respectat prevederile Constituției din 1948 și art. 555 Cod Civil.
Prin sentința civilă nr. 9xx/0x.0x.201x, pronunțată de Judecătoria Galați, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Galați - Secția I Civilă.
În ședința publică din data de 09.05.2016, la solicitarea instanței, reclamanta a precizat temeiurile de drept ala acțiunii ca fiind art. 35 C.proc.civ., raportat la dispozițiile art. 954 C.civ.. reclamanta a menționat în mod expres că prezenta acțiune nu este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În aceeași ședință publică, instanța, din oficiu, a invocat excepția inamisibilității acțiunii.
În drept, potrivit art. 35 C.proc.civ., cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Cu referire la obiectul acțiunii de față, reține că existența nulităților de drept nu a fost consacrată legislativ, astfel încât, indiferent de felul nulității, instanța este cea care verifică existența cauzei de nulitate, iar dacă este cazul, pronunță nulitatea. Acțiunea în constatarea nulității nu este o acțiune în constatare, în sensul art. 35 C.proc.civ., ci o acțiune în realizare, efectul acesteia fiind desființarea actului juridic, deci schimbarea unei situații juridice.
În consecință, dispozițiile art. 35 C.proc.civ., nu pot fi incidente în cauză.
Potrivit art. 954 C.civ. (1864), invocat de reclamantă, eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției. De asemenea, potrivit aceluiași text normativ, eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai când considerația persoanei este cauza principală, pentru care s-a făcut convenția.
Dispozițiile art. 954 C.civ. (2009) se referă la deschiderea moștenirii.
Față de data la care a fost emisă dispoziția contestată, anterioar datei intrării în vigoare a Noului Cod Civil, instanța a avut în vedere, ca temei de drept invocat de reclamantă, dispozițiile art. 954 C.civ. (1864).
În fapt, prin dispoziția nr. 1xxx/SR din data de 0x.0x.201x emisă de Primarul Municipiului Galați s-a dispus în temeiul art. 1 alin. 2, art. 9 alin. 2, art. 11 alin. 9 și ale art. 20 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, acordarea către reclamantă de despăgubiri prin echivalent în privința imobilului preluat abuziv situat în Galați, str. DV nr. 1X-1X-1X, prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în valoare de 4.xxx.xxx.xxx ROL, respectiv 4xx.xxx RON.
Este de remarcat că, potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Instanța a apreciat că, în acord cu principiul specialia generalibus derogant, dispozițiile Legii nr. 10/2001, se aplică în mod prioritar în concurs cu normele dreptului comun, astfel că nu mai există posibilitatea unei opțiuni între a urma procedura reglementată de Legea nr. 10/2001 și a recurge în continuare la dreptul comun, respectiv la acțiunea în constatarea nulității absolute, cu atât mai mult cu cât dispoziția contestată a fost emisă în procedura specială reglementată de Legea nr. 10/2001.
Principiul specialia generalibus derogant ("legea specială derogă de la legea generală";) impune urmarea căii speciale și se opune exercitării unei acțiuni pe calea dreptului comun cu aceeași finalitate, indiferent de momentul ales pentru exercitarea acesteia din urmă - înainte de a urma calea indicată de legea specială sau după ce a fost urmată o astfel de cale și cu atât mai mult în situația în care, așa cum a arătat și reclamanta, termenul indicat de legea specială pentru formularea contestației împotriva deciziei nr. 1296/SR/08.02.2015 a fost depășit.
Conținutul principiului se referă tocmai la înlăturarea normei generale pentru acele situații în care operează norma specială. Or, Legea nr. 10/2001 reprezintă un act normativ special în ceea ce privește obținerea, de către foștii proprietari, a bunurilor preluate în mod abuziv - cu titlu sau fără titlu - de stat, în perioada comunistă sau a unor măsuri reparatorii pentru bunuri ce fac obiectul legii și nu pot fi restituite în natură.
Finalitatea celor două proceduri, a celei indicate de Legea nr.10/2001, cu termenele și condițiile reglementate de acest act normativ și a acțiunii întemeiate pe dreptul comun, este aceeași și anume desființarea actului contestat, astfel că, existând suprapunere între câmpul de reglementare al Legii nr. 10/2001 și cel al dispozițiilor de drept comun, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, care înlătură de la aplicare norma generală.
Pentru toate considerentele de mai sus, a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și a respins acțiunea, ca fiind inadmisibilă.
| ← Reconstituirea dreptului de proprietate la cerere.... | Validarea popririi este o procedură menită să sancţioneze... → |
|---|
