Divorţ. Lipsa nejustificată a reclamantului la două termene de judecată în faţa primei instanţe. Sancţiune. Respingerea cererii ca nesusţinută
| Comentarii |
|
În procedura de divorţ desfăşurată în faţa primei instanţe, părţile sunt obligate să se prezinte personal. Neprezentarea nejustificată a reclamantului la două termene de judecată în faţa primei instanţe se sancţionează cu respingerea cererii ca nesusţinută, conform art. 616 C.proc.civ.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2563 din 23 mai 2012
Prin sentința civilă nr. 9087/19.10.2011 a Judecătoriei Bistrița, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul C.E. împotriva pârâtei C.M. și, în consecință, s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 4.11.1974 și înregistrată sub nr. 29/04.11.1974, din culpa comună a părților.
S-a dispus ca pârâta C.M. să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei.
S-a dispus ca autoritatea părintească față de minora C.V.E., născută la data de 13.12.1995, să fie exercitată de ambii părinți. S-a stabilit locuința minorei C.V.E., la domiciliul reclamantului.
A fost obligată pârâta să îi plătească minorei C.V.E. o pensie de întreținere în cuantum de 167,5 lei lunar, începând cu data de 11.06.2010 și până la majoratul minorei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 4.11.1974. Din relațiile de căsătorie ale părților, a rezultat minora C.V.E., născută la data de 13.02.1995.
Din probele testimoniale administrate în cauză, a reieșit că părțile s-au despărțit în fapt în vara anului 2010, când pârâta s-a mutat în locuința fiului ei, în timp ce reclamantul a continuat să locuiască în fostul domiciliu conjugal, împreună cu minora și cu încă o fiică majoră.
Neînțelegerile dintre părți au fost cauzate de faptul că pârâta nu participa la muncile gospodărești, iar reclamantul a exercitat violențe fizice asupra ei.
Cererea pârâtei de respingere a acțiunii de divorț ca nesusținută, pe motiv că la termenul din 20.04.2011 reclamantul a lipsit de la judecată, este neîntemeiată, întrucât reclamantul a justificat ulterior lipsa lui de la termenul de judecată cu adeverință medicală.
Prin sentința civilă nr. 29/22.02.2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a admis apelul declarat de pârâta C.M. împotriva sentinței civile nr. 9087/19.10.2011 a Judecătoriei Bistrița, care a fost schimbată în totalitate, în sensul că s-a respins acțiunea civilă de divorț intentată de reclamantul C.E. împotriva pârâtei C.M., ca nesusținută.
A fost obligat intimatul să îi plătească apelantei cheltuieli de judecată în sumă de 30,65 lei în apel și în sumă de 500 lei la prima instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că sentința apelată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 616 C.proc.civ., deoarece potrivit art. 614 din același cod, în procedura de divorț desfășurată în fața instanțelor de fond, părțile sunt obligate să se prezinte personal. Reclamantul nu a fost împiedicat să se prezinte în instanță la 19.01.2011 din cauza unei boli grave, nu a fost pus sub interdicție și nici nu are reședința în străinătate, pentru a se putea înfățișa prin mandatar.
La termenul din 9.03.2011, reclamantul a lipsit depunând un bilet de ieșire din spital prin care a înțeles să justifice lipsa lui la termenul de judecată din 19.01.2011.
Apoi, la termenul din 20.04.2011, reclamantul a lipsit din nou, depunând la dosar un bilet de trimitere eliberat la data de 20.04.2011 de Spitalul de Oftalmologie Bistrița.
Nu poate fi justificată lipsa reclamantului la termenul de judecată din 19.01.2011, deoarece a fost spitalizat anterior în perioada 10 - 14.01.2011, iar din biletul de externare nu rezultă că i s-ar fi recomandat să evite ieșirea din casă.
Nejustificată este și lipsa reclamantului la termenul de judecată din 20.04.2011, deoarece înscrisul prezentat reprezintă o simplă prescripție medicală a tratamentului de urmat și atestă că reclamantul și-a efectuat un simplu control medical, care nu era obligatoriu să fie efectuat exact în ziua în care era fixat termenul de judecată.
Reținând că reclamantul a lipsit nejustificat la două termene de judecată, tribunalul a apreciat că, în baza art. 297 coroborat cu art. 616 C.proc.civ., se impune admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca nesusținută.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând în principal casarea ei ca nefondată și menținerea sentinței ca legală și temeinică, iar în subsidiar casarea deciziei în întregime și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
în motivarea recursului, reclamantul a susținut că decizia atacată este nefondată și în baza art. 3041C.proc.civ. să fie examinată cauza sub toate aspectele, deoarece la pronunțarea deciziei tribunalul nu a ținut seama că a lipsit la un singur termen de judecată, fiind împiedicat de o boală gravă de vedere după operație la ochi, iar afară a fost frig și nu a avut voie să iasă din casă pentru a se deplasa la judecătorie, aspect dovedit cu actele medicale depuse la dosar.
Pentru casarea cu trimitere, recurentul a invocat faptul că martorul propus de pârâtă a fost audiat exact la termenul la care nu s-a putut prezenta să poată formula apărări.
Sentința judecătoriei este legală, întrucât reclamantul este bolnav într-un stadiu grav și pensionat pe caz de boală.
Intimata, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Hotărârea de divorț fiind supusă atât apelului, cât și recursului, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3041C.proc.civ., invocate de recurent, conform cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
în actuala lui configurație, recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de lege.
Prin urmare, probele analizate de prima instanță și reanalizate de către instanța de apel nu mai pot fi analizate și de instanța de recurs, pentru a li se da o altă interpretare, respectiv cea dorită de recurent, după abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 11 C.proc.civ.
Analizând criticile recurentului care s-ar putea încadra în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Recurentul susține neîntemeiat că a lipsit „numai o singură dată”, deoarece din încheierile pronunțate de Judecătoria Bistrița în dosar, încheieri care sunt înscrisuri autentice, rezultă că reclamantul nu s-a prezentat la două termene: cel din 19.01.2011 și cel din 20.04.2011.
Instanța de apel a analizat înscrisurile prezentate de reclamant prin care acesta a încercat să dovedească lipsa lui de la cele două termene de judecată și a constatat că lipsa lui a fost nejustificată, din perspectiva dispozițiilor art. 614 C.proc.civ.
Potrivit art. 616 C.proc.civ., dacă la termenul de judecată, în primă instanță, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută.
în această situație, în mod corect tribunalul a admis apelul pârâtei și a schimbat în totalitate sentința judecătoriei, în sensul respingerii acțiunii de divorț intentate de reclamant împotriva pârâtei, ca nesusținută.
în recurs, reclamantul s-a prezentat personal și a văzut foarte bine să se deplaseze, ceea ce nu confirmă susținerile sale în legătură cu așa-zisul stadiu grav al bolii de care susține că suferă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 alin. (1) C.proc.civ., se va respinge recursul reclamantului împotriva deciziei tribunalului, care va fi menținută ca fiind legală.
(Judecător Traian Dârjan)
| ← Respectarea interesului superior al minorului şi în raport de... | Nesoluţionarea cererii de ajutor public judiciar înainte de... → |
|---|
