Respectarea interesului superior al minorului şi în raport de opiniile copilului ascultat în instanţă
| Comentarii |
|
Orice măsură privitoare la copil trebuie luată cu respectarea interesului superior al copilului şi cu luarea în considerare a opiniei copilului ascultat de instanţă.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1252 din 15 iunie 2012
Prin sentința civilă nr. 1262/08.04.2009 a Judecătoriei Roman s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta A.E. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A.P.G. în contradictoriu cu pârâta A.E., ca neîntemeiată. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea introductivă înregistrată la Judecătoria Moldova Nouă, jud. Caraș-Severin, sub nr. 126/261/2008, reclamantul A.P.G. a chemat-o în judecată pe pârâta A.E. solicitând stabilirea domiciliului minorilor A.A.I., născut la data de 16.05.1994 și A.S.G., născut la 23.07.1999, la tată, respectiv la reclamant.
Prin sentința civilă nr. 194/10.04.2008 pronunțată de Judecătoria Moldova Nouă s-a admis excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Moldova Nouă și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 596/16.11.2004 a Judecătoriei Moldova Nouă s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A.P.G. și s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț, din vina ambilor soți, fiind încredințați minorii rezultați din căsătorie reclamantului.
Această hotărâre a fost apelată de pârâta A.E., iar prin decizia civilă nr. 46/A/04.03.2005 a Tribunalului Caraș-Severin - Reșița s-a admis apelul și s-a modificat în parte sentința, încredințându-se apelantei spre creștere și educare, cei doi copii minori, reclamantul din cauza de față fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor doi minori.
Recursul formulat de A.P.G. împotriva acestei decizii a fost respins prin decizia civilă nr. 155/14.09.2005 a Curții de Apel Timișoara, Secția civilă.
S-a reținut că minorul A.I. a fost audiat și a arătat că dorește să rămână în continuare cu mama sa, precizând că din anul 2003 nu a mai păstrat legătura cu tatăl său.
De asemenea, s-a mai reținut că din concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului rezultă că acesta nu realizează niciun venit, în timp ce pârâta, deși este plecată în străinătate, are o retribuție lunară de 541 euro lucrând legal cu contract de muncă, trimițând copiilor săi tot ceea ce este necesar pentru ca să-i poată crește în mod corespunzător, pârâtul neinteresându-se de situația acestora.
Pentru aceste motive s-a apreciat că acțiunea de reîncredințare minori este neîntemeiată.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, iar Tribunalul Neamț prin decizia civilă nr. 147/23.06.2010 a respins ca nefondat apelul, reținându-se că în mod corect și legal prima instanță a reținut că, în speță, obiectul cererii îl constituie o acțiune pentru reîncredințare minori, și nu de stabilire domiciliu minori, întrucât minorii au fost încredințați pârâtei spre creștere și educare prin decizia civilă nr. 46/04.03.2005 a Tribunalului Caraș-Severin menținută prin decizia civilă nr. 155/14.09.2005 a Curții de Apel Timișoara.
S-a apreciat de instanța de apel că nu există motive de netemeinicie sau nelegalitate a soluției pronunțate întrucât nu există împrejurări care să se fi schimbat în mod esențial de la data pronunțării deciziei nr. 46/2005 pentru a justifica reîncredințarea minorilor în raport de probele administrate, anchetele sociale efectuate la domiciliile părților, depoziții de martori, opinia minorului A.I.
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs reclamantul A.P.G.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că i s-a respins apelul ca nefondat pe cu totul alt obiect - de reîncredințare minori, ceea ce nu a solicitat, fiind ilegal recalificată acțiunea Judecătoriei Roman.
Arată recurentul că prin sentința civilă nr. 194/2008 a Judecătoriei Moldova Nouă s-a declinat acțiunea pe motivul de excepție a necompetenței teritoriale și nicidecum nu s-a calificat acțiunea pentru reîncredințare minori.
Arată recurentul că instanța de apel a încercat să-i recalifice calea de atac și apărătorul său nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu pentru a-i apăra interesele, concluziile depuse de avocat fiind în defavoarea sa.
A solicitat recurentul ca instanța să se pronunțe pe stabilire domiciliu minori, întrucât are câștig de cauză, iar în caz contrar se va adresa DIICOT București pentru comiterea infracțiunilor de inițiere, organizare și constituire de grup infracțional organizat, unde vor fi cercetați toți magistrații judecători care nu au aplicat corect legea.
La data de 21.05.2012 a fost audiat în cauză minorul A.S., în camera de consiliu conform art. 264 NCC.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Recurentul este nemulțumit de faptul că instanța s-a pronunțat pe o acțiune având ca obiect reîncredințarea minorilor, și nu pe o acțiune având ca obiect stabilire domiciliu minori, așa cum a solicitat.
Acest motiv de recurs nu a fost reținut întrucât în mod corect a apreciat instanța de apel că, în temeiul art. 129 C.proc.civ. care consacră principiul rolului activ al judecătorului, s-a dispus de instanța de fond calificarea juridică corectă a obiectului acțiunii formulate de recurentul-reclamant.
Aceasta, întrucât prin decizia civilă nr. 46/04.03.2005 a Tribunalului Caraș-Severin, minorii A.A.I. și A.S.G. au fost încredințați spre creștere și educare intimatei-pârâte din prezenta cauză, decizia tribunalului rămânând irevocabilă prin decizia civilă nr. 155/14.09.2005 a Curții de Apel Timișoara.
De aceea nu se va putea reține că s-ar fi recalificat ilegal acțiunea formulată, așa cum a susținut recurentul.
La data de 21.05.2012 a fost audiat în cauză minorul A.S., care, conform procesului-verbal de audiere, a arătat că nu l-a văzut pe tatăl său de 10 ani, acesta neîncercând să-l vadă niciodată pe el și pe fratele său, nu i-a vizitat și nu a încercat să ia legătura cu ei.
A arătat și că nu este de acord să fie încredințat tatălui său deoarece nu-l cunoaște, neexistând o legătură între ei.
Potrivit art. 264 alin. (4) NCC, opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport de vârsta și gradul său de maturitate.
La dosar s-a depus și foaia matricolă privind pe minorul A.S.G. de la Școala cu clasele I-VIII Bozieni - Neamț din care rezultă că acesta a urmat cursurile acestei școli în perioada 2005- 2011.
Se va reține că, în prezent, (copilul) A.I. este major.
în raport de aceste aspecte, s-a apreciat că în mod corect instanțele anterioare au stabilit că acțiunea formulată se impune a fi respinsă, nefiind în interesul minorului să fie reîncredințat spre creștere și educare recurentului-reclamant, iar potrivit art. 263 alin. (1) NCC, orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Celelalte motive de recurs nu au fost analizate întrucât nu se încadrează printre cele prevăzute de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel, în baza art. 312 C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.
(Judecător Daniela Părău)
| ← Acţiune în acordarea de despăgubiri pentru imobile preluate... | Divorţ. Lipsa nejustificată a reclamantului la două termene... → |
|---|
