Drept civil. Constatare nulitate act juridic – acceptarea tacită a succesiunii
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Decizie nr. 221/AC/18.06.2015 din data de 14.10.2015
Prin sentința civilă nr. … din 17.07.2014 a Judecătoriei Piatra-Neamț:
- s-a respins ca neîntemeiata excepția prescripției dreptului de opțiune succesorala invocata de reclamanți cu privire la pârâtul C.I.;
- a fost admisă excepția prescripției dreptului de opțiune succesorala invocata de pârâtul C.I. cu privire la reclamanții C.A.C., C.M. si pârâtul C.E;
- s-a respins acțiunea având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. ../30.11.2009 emis de BNP G.D., formulata de reclamanții C.A.C. si C.M. în contradictoriu cu pârâții C.I. și C.E., ca neintemeiata;
- reclamanții C.A.C. si C.M. au fost obligați la plata către pârâtul Conduraru Ioachim a sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de 28.08.2012, sub nr. /279/2012, reclamanții C.A.C. si C.M. au chemat în judecată pe pârâții C.I., C.E., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o pronunța, să dispună nulitatea certificatului de moștenitor nr. ../03.11.2009, eliberat de BNP G.D., cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat următoarele:
La data de 14.08.1998, s-a deschis succesiunea defunctei C.C., cu ultimul domiciliu în comuna Podoleni, jud. Neamț.
De pe urma defunctei au rămas ca mostenitori: C.C., C.E. si C.I., toti fii, cu o cota de ¼ din succesiune, si C.A.C., nepoata după fiica decedata C.A.
Ca avere au rămas bunurile prevăzute in titlul de proprietate nr. 48/515/24.01.1995 si o casa, așa cum rezulta din anexa 24.
Au menționat că au aflat de la Primăria Podoleni faptul că paratul I. s-a prezentat singur in anul 2009 la Primaria Podoleni, unde a declarat ca este singurul moștenitor. Tot de la Primaria Podoleni au aflat că paratul a încheiat si un contract de vânzare-cumpărare cu bunurile din moștenire, motiv pentru care solicita de la BNP G. si copia contractului de vânzare-cumpărare nr. 221/11.02.212 si actele anexa.
Pârâtul C.I., legal citat, a formulat întâmpinare la 03.10.2012 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata.
In subsidiar, in cazul in care se va constata nulitatea certificatului de moștenitor pentru necitarea tuturor persoanelor cu vocație succesorala, a solicitat sa se constate ca reclamanții si celalalt pârât sunt străini de moștenire ca urmare a faptului ca nu au acceptat moștenirea in termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii defunctei C.C..
In mod subsidiar, în situația în care se va constata ca au calitatea de moștenitori si alte părți, a solicitat ca in lotul sau sa fie atribuite casa si terenul aferent de 774 mp, pentru a se confirma vânzarea din contactul de vânzare-cumpărare nr. 221/11.02.2011, autentificat de BNP G., dat fiind faptul ca a fost încheiat cu buna credință, întrucât frații au susținut ca nu accepta succesiunea si este liber sa dispună de moștenire.
A mai menționat paratul ca a acceptat succesiunea prin stăpânirea efectiva a imobilelor si a terenului și doar el s-a ocupat de reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii 18/1991, iar ceilalți frați l-au asigurat in permanenta ca doar acesta este fiul moștenitor. A menționat ca doar acesta a achitat taxele si impozitele legale la primărie.
Analizând și coroborând probele administrate în cauză, instanța a reținut că, la data de 14.08.1998, a intervenit decesul numitei C.C. (conform certificatului de deces de la fila 53), având ultimul domiciliu în comuna Podoleni, jud. Neamț.
Conform dispozițiilor legale în materie, în alcătuirea patrimoniului succesoral intră numai drepturile patrimoniale existente la data succesiunii, indiferent de natura lor - drepturi reale, accesorii sau drepturi de creanță.
De asemenea, conform art. 659 Cod civil, succesiunile sunt deferite copiilor și descendenților defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale, în ordinea și după regulile prevăzute de lege.
În speță, au vocație succesorală la moștenirea defunctei C.C. (sunt succesibili): reclamanta C.A.C., în calitate de fiică a descendentei predecedate de gradul I C.A., precum si C.M., C.I. si C.E. toti trei descendenți de gradul I ai defunctei.
Instanța a reținut, însă, că, pentru a avea calitate de moștenitor, succesibilul trebuie să facă dovada că a acceptat succesiunea defunctului a cărui succesiune se dezbate, în mod expres sau tacit, conform disp. art. 685 și 689 din Codul civil.
Astfel, transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii moștenirii, ea nu are caracter definitiv și obligatoriu, avându-se în vedere și principiul de ordine publică instituit prin dispozițiile art. 686 C.civ. potrivit cărora "nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine";. Astfel, pentru a-și consolida titlul de moștenitor, succesibilul, ce are doar vocație succesorală generală, trebuie să-și exercite dreptul de opțiune succesorală prin acceptarea moștenirii.
Potrivit art. 700 alin. 1 din Codul civil, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 73/1954, acceptarea succesiunii trebuie făcută în termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii.
Exercitarea dreptului de opțiune succesorală rezultată din disp. art. 700 din Codul civil poate avea loc prin acceptarea expresă sau tacită a moștenirii, împrejurare prevăzută de art. 689 din Codul civil.
Exercitarea dreptului de opțiune succesorală prin acceptarea tacită a succesiunii, astfel cum s-a invocat în cauză, printre altele, de către reclamanți si paratul C.I., presupune, potrivit dispozițiilor art. 689 din Codul civil, efectuarea de către succesibil a unui act (fapt) pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.
Prin urmare, pentru a avea semnificația juridică a unui act de acceptare tacită a succesiunii, condiția esențială cerută este ca actul săvârșit de succesibil să implice cu puterea necesității intenția de a accepta moștenirea, fără a putea primi și o altă interpretare, întrucât actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacită a voinței de a accepta.
În cauză, reclamanta C.A.C. (în numele autoarei sale C.A., reclamantul C.M. și pârâtul C.E. nu au făcut dovada acceptării succesiunii în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, conform disp. art. 701 alin. 1 din Codul civil.
Conform materialului probator administrat în cauză (declarațiile martorilor B.M. , C.G., P.V. coroborate cu certificatul de moștenitor nr. 117/30.11.2009 de la fila 63 - act juridic valabil,), reclamanta C.A.C, reclamantul C.M. și pârâtul C.E. sunt străini de succesiunea defunctei C.C., prin neacceptarea acesteia în mod tacit sau expres, paratul C.I. fiind singurul care a stăpânit bunurile succesorale din momentul decesului acesteia, iar momentul în care celelalte părți au emis pretenții cu privire la bunurile succesorale coincide cu cel al desfășurării prezentului litigiu (când termenul de prescripție al dreptului de a accepta succesiunea defunctei C.C. era prescris).
Deși, conform declarațiilor martorilor C.G. si O.T., a rezultat ca reclamanții au contribuit la cheltuielile de înmormântare ale defunctei, acesta nu are semnificația acceptării tacite a moștenirii, întrucât actele sunt efectuate din considerente de morala, de respect fata de memoria defunctei, de pietate (pietatis causa). De asemenea, si susținerea martorului O.T. precum ca reclamantul C.M., prezent la praznicul de 40 de zile, a vrut sa ia anumite bunuri imobile din casa bătrâneasca, insa a fost refuzat, nu probează acceptarea neîndoielnica a moștenirii de către acest reclamant, întrucât constituie o intenție de preluare a bunurilor din patrimoniu cu valoare redusa.
II. Calea de atac
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții C.A.C. și C.M., criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele aspecte:
În mod nelegal instanța a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală invocată de pârât și a respins excepția invocată de reclamanți. Aceștia din urmă au făcut acte de acceptare tacită a succesiunii.
Astfel, în afară de faptul că au contribuit la toate cheltuielile de înmormântare ale defunctei, au încercat să ia bunuri din casa părintească, însă nu li s-a permis. Aceasta presupune intenția de acceptare a moștenirii, care nu s-a materializat tocmai din cauza pârâtului C.I.. Indiferent de valoarea bunurilor pe care doreau să le ia, aceasta semnifică intenția de acceptare a succesiunii.
Abuzurile pârâtului au continuat cu declararea mincinoasă la primărie că este singurul moștenitor, după care a încheiat un contract de vânzare-cumpărarea bunurilor moștenirii.
Ulterior, când au vrut să deschidă acțiune de partaj, pârâtul a distrus casa bătrânească, pentru a nu putea face obiectul partajului. Pârâtul și-a premeditat acțiunile pentru a-i îndepărta pe reclamanți de la succesiune. Or, nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria culpă.
Dacă actele de administrare provizorie nu reprezintă acte de acceptare a moștenirii, trebuia admisă excepția prescripției cu privire la pârât. Folosința casei și a terenului nu a fost făcută de C.E. în calitate de moștenitor, deoarece el locuia deja acolo la data decesului, iar ulterior a continuat să locuiască ca tolerat.
Și reclamanții au lucrat terenul ce face parte din succesiune, au cules fructele, inclusiv după deces, până la plecarea în Italia.
La înmormântare s-a discutat problema succesiunii, însă toți moștenitorii au ajuns la concluzia că nu au bani. Și această discuție face dovada că au acceptat succesiunea.
Intimații C.M., C.C.C. și F.M.A. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, pentru următoarele motive:
Recurenții și celălalt intimat, C.E., sunt străini de moștenire ca urmare a faptului că nu au acceptat succesiunea în termenul legal de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Doar C.I. a acceptat succesiunea prin stăpânirea efectivă a casei și a terenului rămase moștenire și prin faptul că s-a ocupat de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
Martorul audiat a declarat că nu a văzut-o pe C.A.CC de la vârsta de 7 ani, iar pe C.M. nu l-a văzut nici măcar la înmormântare. Demolarea casei s-a făcut pentru construirea alteia, nu pentru a o scoate de la partaj.
III. Soluția instanței de apel
Examinând apelul formulat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:
Așa cum a reținut și prima instanță, acceptarea tacită a succesiunii este acceptarea care rezultă dintr-un act sau fapt juridic pe care succesibilul nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de moștenitor și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de a accepta succesiunea. Actele de acceptare tacită trebuie să fie neechivoce în sensul însușirii calității de moștenitor, cele echivoce neputând fi luate în considerare ca atare.
Pot avea valoare de acceptare tacită a moștenirii actele de dispoziție, administrare definitivă ori folosință a unor bunuri din moștenire, actele de dispoziție materială ce demonstrează un comportament de proprietar.
Apelanții pretind faptul că au acceptat tacit succesiunea defunctei C.C. prin faptul că au contribuit la cheltuielile de înmormântare și că au încercat să ia bunuri din casa bătrânească, dar nu li s-a permis de către pârâtul C.I.. Mai arată că au lucrat terenul ce face parte din masa succesorală și au cules fructele de pe acesta, inclusiv după deces, până la plecarea lor în Italia.
Tribunalul reține că cele invocate de apelanți nu au fost dovedite.
Potrivit martorei B.M., "după moartea lui C.C., cel care a rămas să stăpânească casa bătrânească a fost C.I.";. Deși vecină cu acesta, martora a arătat că nu l-a mai văzut pe C.M. (fiul defunctei) de la înmormântarea mamei sale, pe C.E. l-a văzut venind o dată la 3-4 ani, iar pe nepoata defunctei nu a mai văzut-o la casa acesteia de la 7-8 ani. Martorul P.V. a arătat și el că nu i-a mai văzut pe frații lui C.I. la casa părintească de vreo 20 de ani, iar pe nepoata C.A.C. nu a mai văzut-o de la 7 ani, ea neparticipând nici la înmormântare.
Este adevărat că martorii C.G. și O.T. au arătat că apelanții C.A.C. și C.M. au contribuit la cheltuielile de înmormântare ale defunctei, dat acest fapt nu semnifică acceptarea moștenirii, ele fiind efectuate în virtutea unei obligații morale și a tradițiilor creștinești.
Nu a rezultat din probatoriul administrat care au fost bunurile pe care C.M. ar fi vrut să le preia din casa bătrânească ulterior decesului (la praznicul de 40 de zile), potrivit declarației martorei O.T.. În lipsa unor determinări mai exacte privind natura sau valoarea acestora, acest fapt nu poate fi considerat ca relevant în privința intenției succesibilului de acceptare sau nu a moștenirii defunctei. De altfel, nimic nu l-a împiedicat pe apelant să facă o acceptare expresă a succesiunii.
Niciunul din martorii audiați nu au confirmat susținerile apelanților potrivit cu care ar fi lucrat terenuri din masa succesorală sau ar fi cules fructe de pe acestea. Dimpotrivă, toți au relevat faptul că, ulterior decesului, imobilele succesorale au rămas în stăpânirea exclusivă a lui C.I., folosința exercitată de acesta putând fi caracterizată ca un fapt ce semnifică acceptarea tacită a moștenirii, prima instanță respingând în mod legal și temeinic excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală invocată de reclamanți.
Însăși demolarea casei bătrânești (pentru construirea uneia noi) reprezintă un act de dispoziție materială din care se deduce acceptarea moștenirii.
Deși invocă constant abuzurile și reaua credință a intimatului C.I., care și-ar fi apropriat toate bunurile moștenirii, apelanții nu au făcut dovada că ar fi încercat să schimbe această stare de fapt prin mijloace legale (inclusiv acțiuni în justiție). Dimpotrivă, martorii audiați au relevat faptul că ei nu s-au mai interesat de bunurile rămase de la defuncții părinți, ei fiind plecați de foarte mult timp din localitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 C.proc.civ., Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat, iar conform art. 274 C.proc.civ., îi va obliga pe apelanți la plata către intimata C.A. a cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
| ← Dezafectare chioşc amplasat pe terenul reclamantului -... | Contestaţie la executare. Aplicarea legii mai favorabile. → |
|---|
