DREPT PROCESUAL CIVIL. CAUZĂ GREŞIT SOLUŢIONATĂ ÎN APEL ÎN TEMEIUL EXCEPŢIEI DE INADMISIBILITATE A CERERII. CASARE CU TRIMITERE. INCIDENŢA PREVEDERILOR ART. 184 DIN CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 115 din data de 26.03.2015
DREPT PROCESUAL CIVIL. CAUZĂ GREȘIT SOLUȚIONATĂ ÎN APEL ÎN TEMEIUL EXCEPȚIEI DE INADMISIBILITATE A CERERII. CASARE CU TRIMITERE. INCIDENȚA PREVEDERILOR ART. 184 DIN CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ.
Instanța de fond a fost sesizată cu judecarea a două capete de cerere prin care s-a urmărit efectiv realizarea dreptului, și anume anularea unor acte al căror caracter fals s-a cerut a fi constatat, greșit instanța de apel reținând caracterul inadmisibil al acțiunii din perspectiva prevederilor art. 111 din Codul procedură civilă.
Astfel, în condițiile în care procesul penal a fost finalizat cu darea unei soluții de scoatere de sub urmărire penală, urmare a intervenirii prescripției, în cauză își găsesc incidența prevederile art. 184 din Codul de procedură civilă, care statuează că atunci când nu este caz de judecată penală, sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă.
Prin urmare, nefiind cercetat fondul cauzei în apel, devine necesară, raportat la dispozițiile art.312 alin. 1, 3 și 5 din Codul de procedură civilă, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.
- art. 111 din Codul de procedură civilă
- art. 84 din Codul de procedură civilă
- art. 312 alin. 1, 3 și 5 din Codul de procedură civilă
DECIZIA CIVILĂ NR. 115/2015-R din 26.03.2015 (dosar nr. 1566/266/2008*)
Prin Sentința civilă nr. 301/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 1566/266/2008, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul C. I., împotriva pârâtului V. G., acțiune ce are ca obiect "declarare în fals și anulare";. Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului suma de 2.440 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt pârâtul, în dosarul nr. 535/2004 al Tribunalului Satu Mare, având ca obiect pretenții materiale formulate față de reclamantul cauzei, a depus în probațiune ca temei al pretențiilor sale, două înscrisuri sub semnătură privată, intitulate "minută"; și "proces verbal";, ambele din data de 18.02.1998.
Reclamantul pe considerentul că semnăturile de pe înscrisurile susmenționate nu îi aparțin a sesizat caracterul fals al acestor înscrisuri prin plângerea penală ce a făcut obiectul dosarului nr. 535/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș.
În cursul urmăririi penale derulate în cadrul dosarului cu nr. 535/P/2006 au fost efectuate un număr de trei lucrări de specialitate identificare caracteristici grafice a scrisului de pe înscrisurile contestate de reclamant, după cum urmează:
1. Prin Raportul de constatare tehnică științifică nr. 40678/10.10.2006 întocmit de specialiști ai Inspectoratului de Poliție a Județului Satu Mare, s-a constat că semnăturile de pe cele două înscrisuri "nu au fost executate de persoana cu următoarele date de identificare: C. I. dom. în Negrești Oaș, str. B., nr. xx, jud. Satu Mare";.
2. Prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 116/29.06.2007 întocmit de Laboratorul Interjudețean Timișoara, s-a stabilit că "semnăturile de la rubrica C. I. de pe originalele actelor sub semnătură privată, intitulate "minută"; și "proces verbal";, ambele încheiate la data de 18.02.1998, au fost probabil executate de titular, respectiv de reclamantul C. I.";.
3. Prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 222/15.10.2007 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice București se precizează că "Nu se poate stabili dacă C. I. a semnat ori nu cele două acte înaintate spre expertizare, respectiv "Minută"; și Proces verbal, ambele date din data de 18.02.1998";.
La ultima expertiză se întocmește și o notă de constatare nr. 121/02.10.2007 întocmită de E. G., expert criminalist autorizat, cu calitatea de expert asistent la expertiza întocmită de I.N.E.C. București, în care se precizează că "semnăturile existente în finalului documentelor olografe, intitulate "minută"; și "proces verbal"; , ambele datate din data de 18.02.1998 nu au fost executate de C. I.";.
La această ultimă expertiză se întocmește și o a doua notă de constatare nr. 372/05.11.2007 de către numitul G. N., expert criminalist autorizat în expertiza grafică și tehnică a documentelor, cu calitatea de expert asistent la expertiza întocmită de I.N.E.C. București, în care se precizează că "semnăturile existente în finalului documentelor olografe, intitulate "minută"; și "proces verbal";, ambele datate din data de 18.02.1998 au fost executate de reclamantul C. I.";.
Prin Rezoluția procurorului din 14.06.2013 dată în dosarul 535/P/2006, se dispune scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pârât V. G. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Această soluție a rămas definitivă prin Sentința penală nr. 133/03.09.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 939/266/2013, apreciindu-se printre altele că "există un dubiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, de către învinuitul V. G., dubiu care coroborat cu prezumția de nevinovăție care îi profită acestuia";.
În dosarul 955/2001 aflat pe rolul Tribunalului Satu Mare reclamantul prezentei cauze care are calitatea de pârât în dosarul aflat pe rolul Tribunalului la data de 14.02.2001 depune întâmpinare, fără a invoca că actele care stau la baza pretențiilor civile formulate de pârâtul cauzei față de reclamantul C. I., respectiv "minută"; și "proces verbal"; ar fi false, ori că semnătura de pe acest înscrisuri nu i-ar aparține. Dosarul 955/011 în urma declinării competenței a fost înregistrat sub nr. 535/83/2004, care se află încă pe rolul Tribunalului Satu Mare.
La termenul de judecată din 25.02.2002 la cererea pârâtului C. I., instanța în același dosar a luat un interogatoriul pârâtului cauzei V. G., fără a se contesta veridicitatea înscrisurilor din litigiu.
Având în vedere că, prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 116/29.06.2007 întocmit de Laboratorul Interjudețean Timișoara, s-a stabilit că "semnăturile de la rubrica C. I. de pe originalele actelor sub semnătură privată, intitulate "minută"; și "proces verbal";, ambele încheiate la data de 18.02.1998";, au fost probabil executate de titular, respectiv de reclamantul C. I., precum și faptul că pe actele respective semnează doi martori - F. I. și C. G. (fratele părții vătămate), iar semnăturile ambilor martori s-a stabilit că le aparțin, instanța de fond nu a putut constata că acestea sunt false, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă 1865, reclamantul fiind în culpă procesuală, prima instanță l-a obligat să plătească pârâtului suma de 2.440 lei cheltuieli de judecată, cheltuieli ce reprezintă onorariu avocat conform delegației de la fila nr. 46 din dosar fond.
Împotriva Sentinței civile nr. 301/2014, reclamantul C. I., prin avocat, având în vedere prevederile art. 282 și urm. Cod de procedură civilă (vechi), a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii conform prevederilor art. 184 alin. 1 Cod de procedură civilă (vechi) și desființarea totală a înscrisurilor intitulate "minută"; și "proces-verbal";, întocmite la data de 18.02.1998, pentru caracterul fals al acestora, prin lipsa semnăturii sale. De asemenea, solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și taxe judiciare de timbru la instanța de fond și apel.
Prin decizia civilă nr. 462/Ap din data de 18.11.2014, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. 1566/266/2008*, s-a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu.
S-a admis apelul apelantului C. I., domiciliat în Negrești Oaș, str. B., nr. xx, județul Satu Mare, împotriva Sentinței civile nr. 301/19.03.2014 a Judecătoriei Negrești Oaș, din dosar nr. 1566/266/2008, în contradictoriu cu intimatul V. G., domiciliat în Negrești Oaș.
S-a schimbat în totalitate sentința apelată.
S-a respins ca nefondată cererea apelantului privind acordarea de cheltuieli de judecată.
A fost obligat apelantul să plătească intimatului 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Astfel cum s-a formulat obiectul cererii de chemare în judecată - constatarea că două înscrisuri sunt false și a nulității acestora ce decurge din caracterul fals - aceasta reprezintă o acțiune prin care instanța de judecată este sesizată cu o cerere de constatare a unei situații de fapt, inadmisibilă potrivit art. 111 din Codul de procedură civilă.
În adevăr, falsitatea unui înscris (trebuie făcută distincția că nu s-a solicitat constatarea nulității unui act juridic, spre exemplu pentru lipsă de consimțământ) ca mijloc de probă, în cadrul unui litigiu civil, se cercetează în cadrul instituției de drept procesual civil a procedurii înscrierii în fals (art. 180-184 din Cod de procedură civilă), pe cale incidentală, nicidecum direct ca obiect al unei cereri de chemare în judecată în materie civilă.
În temeiul art. 274 alin.1 din Cod de procedură civilă, instanța a obligat apelantul să plătească intimatei 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs apelantul reclamant C. I., timbrat cu 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, solicitând admiterea acestuia, în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, excepția inadmisibilității invocate din oficiu fiind admisă netemeinic, nelegal, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, admiterii apelului, cu cheltuieli de judecată; intimatul pârât V. G., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, respingerea apelului, menținerea soluției instanței de fond cu o altă motivare a inadmisibilității cererii, menținerea cheltuielilor de judecată de 2.440 lei în fond și acordarea a 1500 lei în apel.
Prin motivele de recurs, C. I. a invocat că în mod surprinzător s-a admis apelul urmare a invocării din oficiu a inadmisibilității acțiunii ce fusese respinsă la fond. Caracterul incomplet al dispozitivului ce contravine motivării, pare a-i înrăutăți situația în propria cale de atac.
Din dispozitiv nu poate să își dea seama dacă a pierdut sau a câștigat, se impune casarea deciziei. A purtat cu pârâtul un litigiu comercial în care acesta s-a prevalat de două înscrisuri false "Minută"; datată la 18.02.1998 și "Proces verbal"; cu aceiași dată, în dosar nr. 535/2004 al Tribunalului Satu Mare.
La data respectivă el putea să defăimeze înscrisul conform art. 177 și urm. Cod procedură civilă prin procedura verificării de scripte, a cărui finalitate în caz de constatare a falsului ar fi fost sesizarea de către instanță a organelor penale sau depunerea unei plângeri penale pentru fals, de care, a uzat și el. Dosarul s-a suspendat, însă procedura penală s-a finalizat prin netrimiterea în judecată, ceea ce a impus aplicarea art. 184 Cod procedură civilă.
Ca urmare, prin demersul său a fost înlocuită modalitatea de sesizare a organelor juridice, aspecte nesesizate de instanțe ci de el, acțiunea nefiind astfel inadmisibilă în sensul art. 111 Cod procedură civilă. Nu s-a cercetat fondul cauzei în apel. Probele administrate trebuiau să formeze convingerea instanțelor că actele folosite de pârât sunt false și să se procedeze în consecință, să le declare false, fapt ce procurorul din motive știute doar de el nu l-a făcut.
S-a invocat în drept art. 304 pct. 9, 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Recurentul V. G., prin motivele de recurs, a invocat că nu a fost admis apelul ci, cauza s-a soluționat prin respingerea acțiunii, motivată prin prisma excepției inadmisibilității acțiunii, deci se impunea respingerea apelului și acest lucru să se reflecte clar și limpede în dispozitiv.
Apelantul, în culpă procesuală, trebuia obligat la cheltuieli de judecată, ori, s-a scăpat din vedere obligarea în acest sens, fiind o gravă eroare, neglijență, și se impune menținerea cheltuielilor de judecată.
În drept s-a invocat art. 304 pct. 7, art. 274 Cod procedură civilă.
Recurentul V. G., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului declarat de C. I., cu cheltuieli de judecată. S-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, acțiunea civilă fiind inadmisibilă. În 2001 a solicitat în dosar nr. 955/2001 obligarea recurentului intimat la creanțele datorate potrivit minutei, procesului verbal, înscrisuri ce reprezintă convenție amiabilă de recunoaștere și plată a sumelor de bani datorate.
Timp de 5 ani a formulat aceste apărări bazate pe cele două înscrisuri fără a pune la îndoială legalitatea semnăturilor, că ar fi false, nici când s-au formulat obiective la expertiza contabilă. Urmare a plângerii penale, litigiul civil s-a suspendat 7 ani, și repus pe rol urmare a scoaterii sale de sub urmărire penală, expertul declarând că C. I. a semnat actele.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs a constatat următoarele:
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, între părțile în litigiu s-a mai derulat un proces în care au fost depuse ca probe două înscrisuri sub semnătură privată numite "minută"; și "proces verbal";, ambele datate la 18.02.1998, dosar nr. 535/2004 al Tribunalului Satu Mare. Recurentul, reclamant și în acel dosar, C. I., a formulat o plângere penală împotriva recurentului pârât V. G. invocând că acele înscrisuri ar fi false, plângere ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 535/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș.
Cu ocazia soluționării plângerii penale, s-au efectuat trei rapoarte de expertiză tehnică științifică a căror concluzii au fost însă contradictorii, iar prin Rezoluția procurorului din data de 14.06.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului V. G. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. Soluția a fost menținută prin Sentința penală nr. 133/03.09.2013 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 939/266/2013 prin care însă s-a apreciat că există un dubiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, de către învinuitul V. G., dubiu care coroborat cu prezumția de nevinovăție îi profită acestuia.
Prezentul litigiu a fost promovat ulterior pronunțării acelei soluții, iar din analiza cererii de chemare în judecată - fila 1 dosar fond - se reține că recurentul reclamant a solicitat a se constata că cele două înscrisuri - "minută"; și "proces verbal"; datate la 18.02.1998 și depuse în dosar nr. 535/2004 al Tribunalului Satu Mare, sunt false, a se dispune anularea acestor acte, cu cheltuieli de judecată.
Art. 111 Cod procedură civilă prevede faptul că, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Curtea a reținut din cele expuse faptul că, instanța de fond a fost sesizată cu două capete de cerere prin care s-a urmărit efectiv realizarea dreptului, anularea unor acte a căror falsitate s-a cerut a fi constatată urmare a faptului că lipsește semnătura uneia dintre părți, deci, implicit, consimțământul ar fi inexistent, greșit instanța de apel reținând contrariul. Câtă vreme plângerea penală - arătată mai sus - a fost finalizată prin scoaterea de sub urmărire penală, urmare a intervenirii prescripției, implicit erau incidente dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă conform cărora, când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de probă, greșit instanța de apel reținând contrariul, criticile fiind fondate.
Deoarece nu s-a cercetat fondul cauzei în apel prin decizia recurată, fiind necesară astfel, raportat la incidența dispozițiilor art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel pentru a se face o analiză în acest sens, celelalte aspecte invocate de recurentul reclamant nu se mai impun a fi analizate.
Referitor la recursul declarat de V. G., din analiza deciziei recurate se reține că într-adevăr dispozitivul acesteia este incomplet, fiind admisă excepția inadmisibilității, admis apelul, schimbat în totalitate sentința, fără a se preciza în ce sens, deși în minuta întocmită s-a precizat că se dispune respingerea cererii ca inadmisibilă.
Cu toate că s-a reținut că se impune aceeași soluție, deci de respingere a acțiunii, însă pe excepția inadmisibilității nu pe fond, și implicit erau aplicabile dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și păstrarea dispozitivului prin care recurentului pârât îi fuseseră acordate cheltuieli de judecată, greșit instanța de apel a dispus schimbarea sentinței în întregime, criticile fiind fondate. Este evident că soluția poate părea puțin bizară câtă vreme s-a admis apelul și s-a păstrat practic soluția inițială de respingere a acțiunii, însă, câtă vreme sentința a analizat cauza pe fond iar în apel s-a apreciat că se impunea a fi soluționată pe excepție, implicit nu a avut loc efectiv o înrăutățire a situației în propria cale de atac, dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă nefiind încălcate.
Ca urmare, pentru a se asigura o soluționare unitară a cauzei, atâta vreme cât există atât motive de casare cât și de modificare a deciziei recurate, fiind incidente dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art. 312 lin. 1, 3 Cod procedură civilă, a admis ca fondate ambele recursuri, a casat decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, ocazie cu care se vor avea în vedere toate aspectele invocate de părți.
| ← PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar.... | DREPT PROCESUAL CIVIL. REVIZUIRE. NEÎNDEPLINIREA CERINŢELOR... → |
|---|
