DREPT PROCESUAL CIVIL. REVIZUIRE. NEÎNDEPLINIREA CERINŢELOR IMPUSE DE ART. 322 PCT. 5 COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 110 din data de 26.03.2015
DREPT PROCESUAL CIVIL. REVIZUIRE. NEÎNDEPLINIREA CERINȚELOR IMPUSE DE ART. 322 PCT. 5 COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ.
Prin împrejurare mai presus de voința părților la care se referă textul art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă se înțelege forța majoră care trebuie dovedită.
Nu se poate considera că împrejurarea luării la cunoștință la o dată recentă de către revizuient a conținutului hotărârii judecătorești invocată ca înscris nou, constituie o împrejurare mai presus de voința părții, care l-ar fi împiedicat să o depună în procesul de fond, deoarece rude ale revizuientului au figurat ca părți în respectivul litigiu, el având astfel posibilitatea de a afla despre existența acesteia, ca atare cererea de revizuire nu poate fi admisă deoarece înscrisul invocat nu constituie act nou în sensul legii.
-art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă
DECIZIA CIVILĂ NR. 110/2015-R din 26.03.2015 (dosar nr. 34/35/2002)
Prin decizia civilă nr. 531/R din 24 aprilie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis ca fondat recursul civil introdus de recurenta pârâtă M. I. și de intervenientul M. I., împotriva deciziei civile nr.810 din 27 septembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a casat-o și a schimbat în parte sentința civilă nr.7386 din 22 septembrie 2000, pronunțată de Judecătoria Satu Mare și în consecință, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții O. G. și O. A. prin mandatar O. I., în contradictoriu cu pârâții P. A. ș.a.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A obligat partea intimată O. G. ș.a. să plătească părții recurente suma de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs, a constatat că greșit au reținut instanțele că actele succesive de înstrăinare s-au făcut doar cu privire la 400 m.p. teren și nu la întregul imobil, adică 24 ari și că s-a vândut întreaga suprafață s-a stabilit printr-o hotărâre irevocabilă, sentința civilă nr.5206/1996 a Judecătoriei Satu Mare și dacă în speță nu poate fi vorba de excepția prevăzută de art.1201 Cod civil, se poate spune că sunt în prezența autorității de lucru judecat.
S-a constatat că astfel a fost dezlegat irevocabil de instanță, prin sentința enunțată aspectul privind întinderea suprafeței de teren ce a făcut obiectul antecontractelor de vânzare-cumpărare succesiune dintre părți și acestea, de 24 ari, așa fiind, s-a apreciat că instanțele greșit au făcut aplicarea unor dispoziții legale ce nu au incidență în speță, au reținut că pârâtul P. a vândut recurentei M. I. un bun ce nu-i aparținea și au constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între cei mai sus arătați.
S-a mai opinat că oricum este lipsită de eficiență juridică anularea antecontractului de vânzare cumpărare supus judecății cât timp pârâții sunt înscriși în CF în baza Legii nr.18/1991, iar firesc ar urma rectificarea de CF, adică anularea titlului de proprietate al pârâților și într-o atare acțiune autoritatea de lucru judecat invocată în prezenta cauză ar fi deplin eficientă.
Prin sentința civilă nr.5206/1996 a Judecătoriei Satu Mare s-a stabilit irevocabil că pârâtul O. G. a vândut pârâtului P. A. - casă și teren în suprafață de 24 ari, pe care apoi cumpărătorul a transmis-o recurentei M. I., cu titlu de cumpărare, ulterior acesta donând imobilul recurentului M. I., ce este în prezent înscris în CF.
Aceasta fiind starea de fapt ce rezultă din probele administrate, ce nu au fost just apreciate de instanța de fond și apel, s-a apreciat de instanța de recurs că hotărârile supuse recursului sunt nelegale, sens în care au fost casate, iar pe fond s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 cu referire la art.316 și art.296 Cod procedură civilă, instanța de recurs a admis recursul pârâților și s-a procedat în sensul mai sus invocat, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței recurate care privesc respingerea unor excepții de ordine publică invocate de părți la fond, aspecte corect soluționate de Judecătoria Satu Mare.
În baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs a obligat reclamanții intimați la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire, timbrată cu 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, O. I., moștenitor al defunctului O. A., solicitând admiterea acestuia, schimbarea deciziei, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele depuse la dosar, s-a invocat că la 19.09.2014, a aflat de conținutul Sentinței Civile nr. 3411/05.09.1989 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, ce îndeplinește cerințele impuse de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, fiind un înscris opozabil recurenților, cu forță probantă, neprezentat în recurs, determinat prin aceea că dacă era cunoscut ar fi condus la respingerea recursului. Dovedește legalitatea, temeinicia celor reținute prin decizia din apel împotriva sentinței prin care s-a constatat nulitatea parțială a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la 18.06.1990 între M. I. și P. A. pentru 2047 mp teren ce excede celor 400 mp situați în L. nr. top. xxxx, înscris în CF nr. xxx.
Sentința civilă nr. 3411/05.09.1989 a Judecătoriei Satu Mare prin care s-a admis acțiunea în prestație tabulară introdusă de B. Ș. și M. probează că în 1990 P. A. nu putea transmite proprietatea a 2047 mp sau 400 mp reprezentând ½ din terenul dobândit în 1974 de la O. G., nici asupra a 250 mp aferent celui de-al doilea apartament construit pe locul casei cumpărate, vândut la M. I., deoarece în 1989 nu mai avea în proprietate ½ din nr. top. xxxx/5 ce a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului 223/1974.
Ultima hotărâre defavorabilă reclamanților este contrazisă de înscrisul nou, în contradicție cu cele stabilite prin Sentința Civilă nr. 3411/05.09.1989 a Judecătoriei Satu Mare, fiind pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor legale în materie. Prin aceasta s-a admis acțiunea reclamanților B. Ș. și M. împotriva pârâților O. G., P. E., P. A. și Statul Român prin Consiliul Popular Județean Satu Mare, CAP L., s-a constatat că în anul 1974 între O. G. și P. A. , P. A. s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru ½ din nr. top. xxxx L., casă demolată și în locul căreia pârâții P. au construit o casă P + 1 cu două apartamente distincte, că între reclamanți și pârâții P. în anul 1986 a intervenit un contract de vânzare cumpărare pentru apartamentul aflat pe nr. top. xxxx/2, s-a dispus reactualizarea CF, ieșirea din indiviziune, atribuirea apartamentului II, nr. top. xxxx/5 la P. A. și Angela, nr. top. xxxx/2, xxxx/4, xxxx/6 la CAP L., iar referitor la ½ din nr. top. xxxx/5 să fie trecută la Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974, ultimă dispoziție ce contrazice soluția Curții de Apel Oradea.
Conform art. 1, 2, 5 din Decretul nr. 223/1974 în vigoare la data pronunțării Sentinței civile nr. 3411/1989 a Judecătoriei Satu Mare construcțiile și terenurile puteau fi deținute în proprietate de persoane fizice doar dacă aveau domiciliul în România, cei ce făceau cerere de plecare definitivă erau obligați a le înstrăina împreună cu construcțiile, iar proprietățile celor ce plecau fraudulos, treceau în proprietatea Statului, fără plată în condițiile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 59/1974, actele juridice încheiate în scopul eludării textelor legale fiind nule de drept. Înscrisul nou dovedește că în anul 1989 soții P. au pierdut proprietatea celui de-al doilea apartament, dreptul de folosință al terenului aferent.
Conform art. 1, 2, 3, 6, 22 din Legea nr. 10/2001 în vigoare la data pronunțării deciziei nr. 531/2002 a Curții de Apel Oradea, imobilele preluate abuziv de stat se restituie în natură ori în echivalent, notificarea în acest sens urma a se face în 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, ori, P. A. nu a făcut dovada redobândirii proprietății apartamentului și terenului aferent pe care le-a vândut în 1990 prin act sub semnătură privată.
În perioada judecării acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a acelui antecontract, erau în vigoare art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/1998 ce impuneau forma autentică pentru înstrăinarea terenurilor, ori, înscrisul olograf era o promisiune de vânzare cumpărare privind terenul aferent apartamentului a cărui proprietate a pierdut-o. Înscrisul nou dovedește și grava eroare judiciară a Judecătoriei Satu Mare comisă prin Sentința Civilă nr. 5206/1996 invocată în considerentele Deciziei civile nr. 531/2002 ce a stabilit pe baza unor probe testimoniale în contra unui înscris încheiat în formă autentică că O. G. i-a vândut lui P. A., în 1973, printr-un contract ce nu a fost prezentat instanțelor, o casă și 4800 mp teren, cu 4000 mp mai mult decât dobândise în proprietate conform actului de vânzare cumpărare notarial nr. 515/1967.
Sentința Civilă nr. 3411/1989 a Judecătoriei Satu Mare dovedește că s-au nesocotit dispozițiile Codului civil în materia puterii doveditoare a probelor, a administrării lor. Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 515/20.09.1957 O. T. i-a vândut fiului G. o casă și 800 mp teren din cei 4893 mp, CF nr. 630, nr. top. xxxx L., aspect reținut prin Sentința civilă nr. 7386/2000 a Judecătoriei Satu Mare, de Decizia civilă nr. 810/2001 a Tribunalului Satu Mare și Decizia civilă nr. 531/2002 a Curții de Apel Oradea, în sensul că aceasta a fost singura probă legală administrată în legătură cu mărimea suprafețelor de teren pe care O. G. era în drept a o înstrăina.
Conform declarației din 20.02.1995 depusă în dosar nr. 6002/1994 al Judecătoriei Satu Mare, O. G. i-a vândut lui P. A. casa și 800 mp teren din 4.893 mp, pe care o perioadă l-a cultivat ca grădină, fiind al CAP, primit în folosință ca lot ajutător, ulterior ocupat și exploatat abuziv de locatarii imobilului printre care M. I. și G.. Acestei declarații, soții M. i-au opus versiunea că în 1973 O. G. i-ar fi vândut lui P. A. întreaga suprafață de teren aferentă casei, fără dovadă deși sarcina le revenea conform art. 1169 Cod civil.
Actul nou depus confirmă că în anul 1974 între aceștia s-a încheiat un contract doar pentru ½ din casă, în locul căreia P. a construit două apartamente, Sentința civilă nr. 3411/1989 a Judecătoriei Satu Mare dispunând trecerea unei cote de ½ în proprietatea Statului Român. În anul 1990 P. A. chiar dacă ar fi avut în proprietate, nu putea dispune către M. I. mai mult de 400 mp teren aferent apartamentului vândut câtă vreme erau în vigoare dispozițiile art. 2 din Legea nr. 54/1998 ce nu se putea invoca că nu le recunosc, nefiind dovedită încheierea unui contract în formă autentică. Ca urmare, este corect ceea ce a reținut instanța de fond prin Sentința civilă nr. 810/2001, că au fost nesocotite dispozițiile art. 962 - 965 Cod civil.
Motivarea admiterii recursului pe baza Sentinței Civile nr. 5206/1996 a Judecătoriei Satu Mare nu poate fi primită, invocată ca autoritate de lucru judecat, nefiind incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil, proba testimonială admisă la reconstituirea dreptului de proprietate nu poate fi primită, dosarele nr. 5066/1994 al Judecătoriei Satu Mare și nr. 2521/1996 al Tribunalului Satu Mare nu au fost conexate la cel cu nr. 34/2002 al Curții de Apel Oradea, singurul act întocmit în condițiile legii - contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 515/1967 - confirmă că O. G. a cumpărat 800 mp din nr. top. xxxx, CF nr. 630 L., probele testimoniale neputând înfrânge un act solemn.
S-a invocat în drept art. 322 pct. 5, art. 323 alin. 1, art. 324 alin. 1 pct. 4, art. 325 alin. 1, 3, art. 327 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 27 din Legea nr. 134/2010.
Intimatul M. I., prin concluziile depuse la dosar, a solicitat a fi respinsă cererea de revizuire în principal ca tardivă câtă vreme revizuientul cunoștea existența dosarelor ce au existat între M. I. și G., B. Ș. și M. și P. E., O. G., în secundar, ca lipsită de interes, cu cheltuieli de judecată.
Despre Sentința civilă nr. 3411/1989 revizuientul a aflat de la O. G. și Terezia - fratele tatălui său a cărui mandatar a fost în unele procese. Acesta a și recunoscut vânzarea, iar tatăl său A. a fost îndestulat pentru partea sa de moștenire, fiecare familie a primit titlu de proprietate pentru terenul de 24 ari.
Este lipsită de interes câtă vreme tatăl revizuientului și-a primit partea din moștenire de la fratele său.
Prin răspunsul formulat de revizuient la apărările intimatului M. I., se solicită respingerea excepțiilor invocate de acesta câtă vreme a luat cunoștință de Sentința civilă nr. 3411/1989 a Judecătoriei Satu Mare doar la 19.09.2014. Aceasta probează că în 1990 P. A. nu putea transmite nimănui 2047 mp teren, nici 400 mp din terenul dobândit în 1974 de la O. G., nici 250 mp teren aferent celui de-al doilea apartament construit în locul casei cumpărate, pe care l-a vândut la M. I.. Nu mai avea în proprietate din 1989 ½ din imobilul cu nr. top. xxxx/5 ce a fost trecută în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 223/1974. Nu s-a dovedit că a aflat înainte de 19.09.2014 de hotărâre, în litigiu au figurat M. I. și I., nu a fost invocată în litigiile în care el era mandatar al tatălui.
Este moștenitor al tatălui său - A. - pe care l-a reprezentat pe bază de mandat, are interesul de-a recupera terenul de care a fost deposedat.
O. I. și O. P., succesorii defunctului O. A., prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, schimbarea deciziei, respingerea excepției de tardivitate, a excepției lipsei de interes a susținerilor intimatului M. I..
A aflat revizuientul doar în septembrie 2014 de conținutul Sentinței civile nr. 3411/1989 a Judecătoriei Satu Mare, are interes acesta în recuperarea terenului, greșit s-a identificat a fi acesta mandatarul unchiului O. G., câtă vreme, O. I. a fost mandatarul tatălui, O. A., fratele acestuia.
Examinând decizia a cărei revizuire se cere, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, Curtea a reținut următoarele:
Revizuirea, este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care părțile pot uza de această procedură fiind strict și limitativ prevăzute în art. 322 alin. 1 pct. 1-10 Cod procedură civilă.
Conform prevederilor art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, cererile de revizuire se pot formula împotriva hotărârilor rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
A invocat revizuientul ca motiv al promovării prezentei căi extraordinare de atac faptul că, la data de 19.09.2014 a luat cunoștință despre conținutul Sentinței Civile nr. 3411/05.09.1989 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 2349/1989 și care ar îndeplini cerințele impuse de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă fiind un înscris opozabil părților, cu forță probantă, determinant prin aceea că dacă ar fi fost cunoscut de instanța de control judiciar ar fi condus la respingerea recursului declarat de M. I. și I..
Potrivit art. 322 alin. 1 punctul 5 Cod procedură civilă, revizuirea hotărârii rămase definitive la instanța de apel se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori, dacă s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Una din condițiile impuse de acest text legal imperativ este ca înscrisul doveditor la care se face referire și de care partea înțelege să se servească în cadrul acestei proceduri, să fi fost reținut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, ori, din actele aflate la dosar nu se poate reține incidența acestor condiții.
Printr-o împrejurare mai presus de voința părții legiuitorul a avut în vedere însă nu orice situații, ci, doar cele de forță majoră și care trebuie a fi dovedite. Nici această condiție în speță, Curtea a apreciat că nu este dovedită câtă vreme pe parcursul litigiului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, deoarece rude ale sale au figurat ca și părți în acel dosar în care s-a pronunțat sentința ce se susține că reprezintă un înscris nou - dosar nr. 2349/1989 - avea posibilitatea de a afla despre existența acesteia.
Câtă vreme nu s-a dovedit data efectivă la care revizuientul ar fi luat cunoștință de înscrisul ce se invocă ca motiv al cererii de revizuire - Sentința Civilă nr. 3411/1989 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, excepția de tardivitate invocate de intimatul M. I. a fost respinsă ca nefondată, nefiind dovedit a fi fost încălcat termenul impus de art. 324 alin. 1 punctul 4 Cod procedură civilă. Cât privește excepția lipsei de interes în declararea acestei căi extraordinare de atac, invocate de același intimat, deoarece în susținerea acesteia s-au invocat aspecte ce țin de fondul cauzei - faptul că fiecare moștenitor ar fi fost îndestulat pentru partea sa de moștenire - aceasta a fost respinsă ca nefondată.
Față de considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 322 alin. 1 punctul 5 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea de revizuire ca fiind nefondată, menținând decizia în întregime.
Reținând culpa procesuală a revizuientului, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs l-a obligat să-i plătească intimatului M. I., 200 lei cheltuieli de judecată în această fază procesuală, reprezentând onorariu avocațial.
| ← DREPT PROCESUAL CIVIL. CAUZĂ GREŞIT SOLUŢIONATĂ ÎN APEL ÎN... | DREPT PROCESUAL CIVIL. SUSPENDAREA CAUZEI CA URMARE A DECSULUI... → |
|---|
