DREPT PROCESUAL CIVIL. Recurs inadmisibil. Acţiune structurată pe un capăt de cerere principal –în materia fondului funciar – şi pe capete de cerere accesorii având ca obiect succesiune, rectificare CF. Soluţia dată asupra cererilor formulate pe cale acce
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 5667 din data de 05.12.2013
DREPT PROCESUAL CIVIL. Recurs inadmisibil. Acțiune structurată pe un capăt de cerere principal -în materia fondului funciar - și pe capete de cerere accesorii având ca obiect succesiune, rectificare CF. Soluția dată asupra cererilor formulate pe cale accesorie este supusă căilor de atac prevăzute pentru cererea principală.
Art.5 alin.1 titlul XIII din Legea nr.247/2005
Cererea accesorie urmează procedura instituită pentru judecarea cererii principale, cerere formulată în materia fondului funciar, ceea ce conduce la concluzia că și cererile accesorii ce compun acțiunea urmează a fi supuse acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru cererea principală, chiar dacă cererile respective dacă ar fi fost formulate separat, soluția dată asupra lor era supusă și apelului, acesta nefiind suprimat ca în cazul litigiilor privind fondul funciar pentru care dispozițiile art.5 alin.1 titlul XIII din Legea nr.247/2005 instituie doar calea de atac a recursului.
Concluzia enunțată este consecința principiului accesorum sequitur principale, principiu în lumina căruia dacă cererile sunt formulate pe cale accesorie, soluția dată asupra lor este supusă căilor de atac pentru cererea principală .
DECIZIA CIVILĂ NR. 5667/2013-R din 5.12.2013 (dosar nr. 641/833/2008)
Prin sentința civilă nr. 952 din 30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta s-a admis în parte cererea formulată și ulterior precizată de reclamantul pârât reconvențional V. K.J., în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențională B. L., și cu pârâtele COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/91 - SALONTA și COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/91 - BIHOR, cu sediul în loc. Oradea, județ Bihor și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 29/1993, cod 0506000, emis la data de 12.01.1993 de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor, în favoarea numitei B. O., s-a dispus anularea certificatului de moștenitor suplimentar nr. 29 din 20 martie 1996 emis de BNP Argentina Aristotel, după defuncta B. O., decedată la 17.04.1992, pârâta reclamantă reconvențională B. L. fiind obligată să achite în favoarea reclamantului pârât reconvențional V.K.-J. suma de 229.575 lei, reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 10416 mp, înscris în CF 5882 Salonta, cu nr. top 3239 și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului pârât reconvențional de obligare a pârâtelor Comisia Locală Pentru Aplicarea legii 18/91 - Salonta și Comisia Județeană de Aplicare a Legii 18/91 - Bihor să dispună reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru suprafața de 46.929 mp teren, după defunctul S. A., fiind anulată ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională B. L., aceasta fiind obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2602 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Imobilul cu nr. top. 3139 înscris în CF 5882 Salonta a aparținut conform înscrierilor de sub B5 defunctei B. M., căsătorită cu defunctul S. A.
Potrivit certificatului de deces seria DM nr. 798325, S.M., născută B. a decedat la data de 12.10.1965 în mun Arad, unicul moștenitor al acesteia fiind soțul supraviețuitor S. A., conform înscrierilor din certificatul de moștenitor nr. 59/06.03.2000.
Ulterior, așa cum rezultă din actele de stare civilă existente la dosar, S. A.s-a căsătorit cu numita V. I., mama reclamantului pârât reconvențional V. K. J..
Prin testamentul olograf întocmit la data de 20.03.1967, defunctul S. A. a dispus ca toate bunurile care vor fi în proprietatea sa la data decesului să rămână soției sale S.I., născută V..
La data de 30 martie 1998 a fost emis de către BNP M. I, Certificatul de moștenitor nr. 176/1998 prin care a fost dezbătută succesiunea după defunctul S. A. decedat la data de 06.11.1975 și după defuncta P. I., soție postdecedată, stabilindu-se că P. I.a este uncia moștenitoare a defunctului S. A., iar reclamantul pârât reconvențional V.C. I. este unicul moștenitor al acesteia din urmă.
Prin certificatul de moștenitor nr. 59 emis la 06.03.2000 de BNP M. I. a fost dezbătută succesiunea după defuncta S. M., decedată la data de 12.10.1965, S. A., decedat la data de 06.11.1975 și P. I., decedată la 05.07.1986.
Defuncta B. O., născută S. decedată la data de 17 aprilie 1992 în mun. București conform certificatului de deces seria D8 nr. 895466 emis la 18.04.1992 Consiliul Local al Sectorului 2, a fost sora defunctului S. A., aceasta lăsând în baza testamentului autentificat sub nr. 16837/18.07.1989 întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi la data decesului în patrimoniul său, pârâtei reclamantă reconvențională B. L..
Conform certificatului de moștenitor nr. 1657/21 septembrie 1992 emis de notariatul de Stat Sector II București unica moștenitoare în calitate de legatar universal a defunctei B. O., decedată la data de 17 aprilie 1992 este pârâta reclamantă reconvențională B.L., în masa succesorală nefiind inclus însă ternul nr. top. 3139 înscris în CF 5882 Salonta.
Prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 29 din 20 martie 1996 emis de BNP Ar.A., a fost inclusă în masa succesorală după defuncta B. O. și suprafața de 1 ha și 0416 mp teren situat în extravilanul localității Salonta, parcela 3239 dobândită de defunctă prin reconstituirea dreptului de proprietate și deținută cu titlul de proprietate nr. 29/12.01.1993.
Instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Comisia locală pentru aplicarea Legii 18/91 - Salonta având în vedere că prin formularea prezentei acțiuni nu se încearcă eludarea procedurilor administrative, reclamantul pârât reconvențional formulând la data de 03.04.1998 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,53 ha teren arabil în calitate de moștenitor al defunctului Suciu Aurel. Pe de altă parte, potrivit art. 21 din Constituția României procedurile administrative nu sunt obligatorii.
Sub aspectul excepției lipsei de interes în formularea cererii, invocată de pârâta reclamantă reconvențional, instanța a reținut că în motivarea excepției se arată că acțiunea formulată de reclamant nu poate avea nicio finalitate în ceea ce privește o eventuală reconstituire a unui drept de proprietate pe seama acestuia, neîndeplinindu-se procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și fiind decăzut din dreptul de o formula o nouă cerere.
Se invocă dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 conform căruia, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Conform textului anterior menționat, comunicarea hotărârii comisiei județene se face prin scrisoare recomandată, astfel că momentul de la care începe să curgă termenul de introducere a cererii este cel al comunicării către reclamant a hotărârii comisiei județene cu confirmare de primire.
În speță, comunicarea s-a făcut printr-o adresă înaintată de către Primăria Orașului Salonta la data de 27 aprilie 1998 (fila 46), fără a se respecta dispoziție imperativă cu privire la modalitatea de comunicare. Pe de altă parte, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar nu a fost emisă o hotărâre a Comisiei județene astfel că nu se poate stabili data de la care ar curge termenul de 30 de zile.
În practica judiciară s-a statuat în mod constant că în situația în care operațiunea juridică de comunicare nu s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, adresa comisiei locale nu poate substitui actul comunicării de la care curge termenul de formulare a plângerii și în consecință o asemenea cerere poate fi formulată oricând.
Față de aceste considerente instanța a respins excepția lipsei de interes în formularea cererii, invocată de pârâta reclamantă reconvențional.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâta B. L., s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 176/30.03.1998 al BNP M.I. și a certificatului de moștenitor nr. 59/06.03.2000 al BNP M. I., arătându-se în esență că numita S. I. născută V., mama reclamantului, nu a acceptat succesiunea după soțul predecedat, întrucât aceasta nu a solicitat la notarul public eliberarea unui certificat de moștenitor, neavând calitatea de moștenitor sezinar.
În ședința publică de la 11.10.2011 a fost admisă excepția netimbrării cererii reconvenționale privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 176/30.03.1998 al BNP M. I. și a certificatului de moștenitor nr. 59/06.03.2000 al BNP M. I..
În ceea ce privește acceptarea succesiunii de către numita S. I. născută V. instanța a reținut că într-adevăr soțul supraviețuitor nu are calitatea de moștenitor sezinar, venind la moștenire numai în nume propriu și nu și prin reprezentare succesorală.
Cu toate acestea, potrivit art. 13 alin 2 din Lg 18/1991 republicată și actualizată "Moștenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit in circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați ca au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei";, această reglementare constituind o excepție de la principiul indivizibilității transmiterii moștenirii, putând pretinde reconstituirea dreptului de proprietate după autorul lor, în baza acestui act normativ doar moștenitorii care au făcut cerere la comisie. În speță, atât defunctul S.A., cât și S. I. erau decedați la data intrării în vigoare a Lg 18/1991, fiind astfel aplicabilă instituția retransmisiei succesorale care constă în faptul moștenirea este culeasă în tot sau în parte, de cel de-al doilea de cujus în viață la data deschiderii primei moșteniri și pe care o transmite la moartea sa propriilor moștenitori. În consecință, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâta B. L..
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin Titlul de proprietate nr. 29 din 12.01.1993 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor, a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,0416 ha teren arabil situat în parcela nr. 3239 Salonta în baza cererii cu nr. 4607/21.03.1991 formulată de către defuncta B. O. ca moștenitoare a defunctului S.A.
Potrivit art. 8 din Lg 18/1991 republicată și actualizată, "1) Stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc in patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face in condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. 2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ in cooperativa agricola de producție sau cărora li s-a preluat in orice mod teren de către aceasta, precum și, in condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ in cooperativa si alte persoane anume stabilite. (…)";
Prin moștenitori, legea are în vedere atât moștenitorii legali, cât și cei testamentari, nefăcându-se distincție între cele două categorii, astfel că "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus"; - unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem.
În speță, prin testamentul olograf întocmit la data de 20.03.1967, defunctul S. A.a instituit-o ca legatar universal pe soția sa S. Il., născută V.. Astfel, chiar dacă defuncta S. I. (I.) nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind decedată la data intrării în vigoare a Lg 18/1991, având în vedere că dreptul de reconstituire este un drept potestativ patrimonial, transmis în patrimoniul acesteia, reclamantul, în baza retransmisiei succesorale poate formula cererea de reconstituire, dreptul fiind transmis prin decesul mamei sale în patrimoniul său, ca unic moștenitor legal al acesteia.
Prin instituirea defunctei S.I. (I.) ca legatar universal, s-a realizat o exheredare a surorii defunctului S. A., numita B. O., care, în calitatea sa de colateral privilegiat, nu beneficiază de rezervă succesorală. Ori, fiind exheredată, defuncta B. O. nu mai poate veni la succesiunea după defunctul S. A., nici în temeiul legii speciale întrucât în acest fel voința testatorului ar fi desconsiderată, iar dispozițiile Lg 18/1991 fac referire la "moștenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit in circuitul civil";, aceștia fiind socotiți repuși de drept in termenul de acceptare și nu persoanele care au pierdut această calitate prin voința defunctului.
În consecință, în temeiul art. III alin 1 lit a din Lg 169/1997 instanța a constatat nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 29 din 12.01.1993 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor, acesta fiind emis în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită la astfel de reconstituire.
Prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 29 din 20 martie 1996 emis de BNP A. A., a fost inclusă în masa succesorală după defuncta B. O. și suprafața de 1 ha și 0416 mp teren situat în extravilanul localității Salonta, parcela 3239 înscrisă în titlul de proprietate nr. 29/12.01.1993.
Fiind constatată nulitatea absolută a titlului de proprietate, toate actele juridice încheiate în baza acestuia sunt nule de drept, astfel că și contractul de moștenitor suplimentar nr. 29/20.03.1996 care a fost încheiat în baza Titlului de proprietate nr. 29 din 12.01.1993 este lovit de nulitate conform principiului "Quod nullum est nullum producit effectum"; - Ceea ce este nul nu produce efecte.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1623/11.06.2003 pârâta reclamantă reconvențional B. L. a vândut numiților N. C. și N. T.-V. imobilul cu nr. top 3239 înscris în CF 5882 Salonta, în suprafață de 10416 mp, prețul vânzării fiind de 8.000.000 lei (ROL).
În ședința publică din data de 08.11.2011 instanța a admis excepția netimbrării capetelor de cerere din precizarea de acțiune formulată de reclamantul pârât reconvențional cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1623/11.06.2003 de BNP G. C.și radierea din cartea funciară a intabulării făcute în baza actului mai sus menționat.
Prin înstrăinarea imobilului, patrimoniul pârâtei reclamantă reconvențional s-a mărit fără un temei legitim, producându-se în același timp o micșorare a patrimoniului reclamantului.
În cauză a fost efectuată o expertiză judiciară în specialitatea topografie-cadastru și geodezie de către expert S. D. (filele 169-175), stabilindu-se că valoarea de circulație a terenului este de 6 euro/mp adică 229575 lei (1 E =3,6732 lei).
În consecință, în temeiul art. 998 cod civil instanța a obligat pârâta reclamantă reconvențională să achite în favoarea reclamantului pârât reconvențional suma de 229575 lei, reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 10416 mp, înscris în CF 5882 Salonta, cu nr. top 3239.
Din balanța fondului funciar depusă la dosar de către pârâta Comisia locală pentru aplicarea legii 18/91 - Salonta și declarația membrilor comisiei locale (filele 231-232 și 264) instanța reține că nu există teren disponibil în vederea reconstituirii în natură a dreptului de proprietate al reclamantului.
Conform situației statistice a terenurilor anexată la dosarul cauze (filele 9-10 vol II), rezultă că singura suprafață existentă în proprietatea unității administrativ teritoriale face parte din categoria pășuni și fânețe, însă această suprafață beneficiază de protecție specială, nu i se poate schimba destinația și nu poate face obiectul reconstituirii, cu atât mai mult cu cât reclamantul a solicitat reconstituirea unei suprafețe de teren arabil.
De asemenea, din adresele emise de comisiile locale M., B., Tulca și Ciumeghiu, instanța reține că nici la dispoziția acestor comisii locale nu există teren la dispoziție pentru reconstituirea în natură a dreptului de proprietate al reclamantului V. K. J.
Având în vedere starea de fapt reținută și temeiurile de drept mai sus arătate, instanța a admis în parte cererea formulată și ulterior precizată de reclamantul pârât reconvențional V. K.-J., în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențională B. L., și pârâtele: Comisia locală pentru aplicarea legii 18/91 - Salonta, și Comisia județeană de aplicare a legii 18/91 - Bihor.
Constând culpa procesuală a pârâtei reclamantă reconvențională, în temeiul art. 274 Cod Proc. civ., a obligat-o pe aceasta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2602 lei cheltuieli judiciare, reprezentând 602 lei taxă judiciară de timbru (chitanțe fila 107 vol I), 800 lei onorariu avocațial, justificat cu chitanța nr. 0000126 din 12.06.2008 (fila 16 vol II) și 1200 lei onorariu expert (chitanțe filele 139 și 183 vol I).
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel (recalificat în recurs față de obiectul pricinii-fond funciar) în termen legal pârâta B. L. și a declarat recurs reclamantul V. K.-J..
Prin decizia civilă nr. 389/R din data de 04.04.2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 641/833/2008, s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta B.L., cu domiciliul în loc. Cluj Napoca, str. Retezat, nr. 5, ap. 35, județ Cluj.
S-a admis ca fondat recursul civil formulat de recurentul V. K.-J. în contradictoriu cu intimații C. L. P. A. L.18/91 - SALONTA, și COMISIA J. DE A. A L. 18/91 - BIHOR, cu sediul în loc. Oradea, județ Bihor, N. C., N. E., și N. T.-V. împotriva sentinței civile nr. 592din 30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, pe care a modificat-o în parte în sensul că:
S-a dispus obligarea COMISIEI LOCALE PENTRU APLICAREA LEGII 18/91 - SALONTA și a COMISIEI JUDEȚEANE DE APLICARE A LEGII 18/91 - BIHOR să procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului V. K.-J., în principal în natură și în subsidiar în lipsă de teren disponibil să efectueze demersurile necesare pentru acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea 247/2005.
Au fost menținute restul dispozițiilor.
A fost obligată recurenta B.L. la cheltuieli de judecată in cuantum de 500 lei în favoarea recurentului V. K. J..
A fost obligată intimata Comisia Locală Pentru Aplicarea Legii 18/91 - Salonta la cheltuieli de judecată in cuantum de 500 lei în favoarea recurentului V.K. J.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Astfel, recurenta B. L.contestă în fapt valoarea de circulație a terenului în suprafață de 10416 mp, nr. top. 3239, înscris în CF 5882 Salonta, așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv 6 Euro/mp. În fața primei instanțe recurenta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și nici nu a solicitat expertiză contrară cu respectarea disp. art. 212 alin. 2 c.pr.civ. În aceste condiții, instanța a reținut că valoarea terenului a fost în mod legal și temeinic stabilită de instanța de fond, neputând fi avute în vedere susținerile recurentei că această valoare ar fi prea mare în lipsa unor probe contrare, în recurs nefiind admisibilă proba cu expertiză, ci doar proba cu înscrisuri.
În ce privește recursul reclamantului, instanța a constatat că acesta este fondat, întrucât în condițiile în care s-a stabilit că acesta este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate și a formulat cerere în termenul legal, acțiunea acestuia a fost în mod greșit respinsă pe considerentul că nu mai există teren disponibil sau că terenul disponibil are altă categorie. Astfel, în situația stabilirii îndreptățirii unei persoane la reconstituirea dreptului de proprietate, Comisia Locală este obligată să efectueze toate demersurile prevăzute de HG 890/2005 în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în natură, pe vechiul amplasament sau pe alt amplasament, art. 42 alin. 4 din același HG prevăzând că în cazurile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile legii, și se vor înscrie de către aceeași comisie în anexa nr. 23, titlul VII din Lg 247/2005, prevăzând demersurile ce trebuie făcute în vederea plății despăgubirilor.
Față de acestea, tribunalul în baza art. 312 c.pr.civ. a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta B. L. și a admis ca fondat recursul civil formulat de recurentul V. K.-J., în contradictoriu cu intimații N. C., N. E., N. T.-V. C.LOCALĂ P. A. L.18/91 - S. și C. J. DE A. A L.18/91 - B., împotriva sentinței civile nr. 952 din 30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta pe care a modificat-o în parte în sensul obligării C.L. PENTRU A.LEGII 18/91 - S. și a C. J. DE A.A LEGII 18/91 - BIHOR să procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului V.K.-J., în principal în natură și în subsidiar în lipsă de teren disponibil să efectueze demersurile necesare pentru acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea 247/2005.
În conformitate cu dispozițiile art.274 C.pr.civ., recurenta B. Leposova și intimata Comisia Locală Pentru Aplicarea Legii 18/91 - Salonta au fost obligate la câte 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului V. K.-J., reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța nr. 412/23.07.2012 depusă la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, legal timbrat, B. L., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.
Prin motivele de recurs au fost invocate următoarele:
- decizia atacată a fost dată în complet de 3 judecători, cu toate că trebuia pronunțată în complet de 2 judecători;
- instanța, în mod eronat, a recalificat din oficiu calea de atac ca fiind recurs;
- dacă sub aspectul petitului principal calea de atac împotriva hotărârii era recursul, pentru celelalte capete de cerere vizâd constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare cât și cel vizând pretenții peste cuantumul de 100.000 lei, calea de atac era apelul ( art. 282 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă);
- instanța a admis recursul reclamantului Vekov Karoly Janos privind obligarea Comisiilor la reconstituirea dreptului său de proprietate, petit la care a renunțat în scris în fața instanței de fond, iar în recurs nu se mai poate reveni asupra renunțării la judecată;
- prin felul în care s-a pronunțat, instanța de control generează îmbogățirea fără justă cauză a numitului Vekov Karoly;
- termenul de decădere nu poate fi ignorat, întrucât consecința directă este anularea oricărui drept și oricărei legitimări procesuale a reclamantului Vekov Karoly;
- recurenta nu poate fi obligată la despăgubiri pentru un teren față de un terț, cum este Vekov, apoi fiind obligată la achitarea prețului actualizat al terenului, nejustificat a fost considerată de rea credință, cu toate că piesele dosarului relevau contrariul.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 1, 3, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise și verbale formulate de intimatul V.K. J., prin avocat, acesta a solicitat admiterea excepției de inadmisibilitate a recursului, cu motivarea că hotărârea atacată este dată de Tribunalul Bihor în recurs drept urmare recursul este inadmisibil, în mod corect tribunalul calificând calea de atac ca fiind recurs și nu apel.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța de recurs a constatat următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, Judecătoria Salonta a fost sesizată cu judecarea unei acțiuni având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 29/12.01.1993, anularea certificatului de moștenitor nr. 29 suplimentar din 20.03.1996, radierea din CF a întabulării făcute în baza titlului cu revenirea la situația anterioară de CF, cu obligarea pârâtelor de rândul 2 și 3 să emită titlul de proprietate pe seama recurentului pentru suprafața de 8,96 ha teren.
Este evident că acțiunea dedusă judecății este structurată pe un capăt de cerere principal - nulitatea absolută a titlului de proprietate - și pe capete de cerere accesorii - anularea certificatului de moștenitor, radierea din CF a titlului, revenirea la situația anterioară de CF și eliberarea unui nou titlu de proprietate pe seama reclamantului -.
Fără îndoială că aceste din urmă capete de cerere au valoarea unor cereri accesorii, dat fiind că soluția acestora depinde de soluția dată asupra primului capăt de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 29/12.01.1993.
Este îndeobște cunoscut că cererea accesorie urmează procedura instituită pentru judecarea cererii principale, cerere formulată în materia fondului funciar, ceea ce conduce la concluzia că și cererile accesorii ce compun acțiunea din speța de față urmează a fi supuse acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru cererea principală, chiar dacă cererile respective, dacă ar fi fost formulate separat, soluția dată asupra lor era supusă și apelului, acesta nefiind suprimat ca în cazul litigiilor privind fondul funciar, pentru care dispozițiile art. 5 alin. 1 titlul XIII din legea nr. 247/2005 instituie doar calea de atac a recursului.
Concluzia anterior enunțată este consecința principiului accesorium sequitur principale, principiu în lumina căruia dacă cererile sunt formulate pe cale accesorie, soluția dată asupra lor este supusă căilor de atac pentru cererea principală.
Susținerile recurentei în sensul că în cursul judecății ar fi intervenit renunțarea reclamantului la judecarea cererii principale, sunt lipsite de temei, o atare renunțare neintervenind pe parcursul desfășurării procesului cu privire la capătul de cerere privind nulitatea titlului de proprietate nr. 29/1993 emis în favoarea numitei Bălășoiu Otilia.
Față de considerentele ce preced, instanța concluzionează că recursul declarat împotriva deciziei tribunalului, dată în soluționarea unui recurs corect calificat, este inadmisibil, apărările intimatului structurate pe excepția inadmisibilității prezentei căi de atac fiind întemeiate, pe cale de consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul a fost respins ca inadmisibil, soluție în raport de care devine de prisos analizarea motivelor de recurs vizând fondul pricinii.
| ← RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI.... | DREPT CIVIL. Aplicarea prevederilor art.1154 din Codul civil.... → |
|---|
