RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI. ACŢIUNE ÎN ANULAREA TRANSFERULUI DREPTURILOR DE PROPRIETATE PREVĂZUTE DE ART.79 ŞI 80 DIN LEGEA NR.85/2006, ÎNDREPTATĂ NUMAI ÎMPOTRIVA CUMPĂRĂTORULUI . NECITAREA ÎN CAUZĂ A DEBITORULUI PRIN ADMINISTR
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 507 din data de 06.12.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. PROCEDURA INSOLVENȚEI. ACȚIUNE ÎN ANULAREA TRANSFERULUI DREPTURILOR DE PROPRIETATE PREVĂZUTE DE ART.79 ȘI 80 DIN LEGEA NR.85/2006, ÎNDREPTATĂ NUMAI ÎMPOTRIVA CUMPĂRĂTORULUI . NECITAREA ÎN CAUZĂ A DEBITORULUI PRIN ADMINISTRATORUL SPECIAL ÎN CALITATE DE PÂRÂT. NULITATEA HOTĂRÂRII.
-art.161 Cod procedură civilă;
-art.79, 80 și 85 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.507/15.10.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin SENTINȚA nr. 1553/F/2013, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamanta Casa de Insolvență T. - Filiala B. SPRL în calitate de lichidator judiciar al societății debitoare S.C. D. S.R.L. O., societate în faliment, acțiune însușită de comitetul creditorilor societății debitoare S .C. D. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta SC P. D. V. SRL B.
A obligat reclamanta în calitate de lichidator judiciar al debitoarei la plata către pârâtă a sumei de 51.796,458 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă cu care pârâta va fi înscrisă în tabelul de creanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2618/25.09.2008 la BNP I. L. M. (fila 214-245 vol. II) încheiat între debitoarea SC D. SRL în calitate de vânzător și pârâta SC P. D. V. SRL în calitate de cumpărător părțile s-au înțeles să transmită dreptul de proprietate de la vânzător la cumpărător, asupra cinci parcele de teren învecinate în suprafață totală de 33.599 mp. situat în O., zona C. C. F.N., jud.B., respectiv:
1 - teren intravilan din O., zona C. C., FN, jud. B., liber de construcții în suprafață de 9.679 mp. înscris în CF nr.85795 O., având nr. cadastral 14023 (terenul 1)
2 - teren intravilan din O., zona C. C., FN, jud. B., liber de construcții în suprafață de 9.679 mp. înscris în CF nr.11242/N O., având nr. cadastral 9447 (terenul 2)
3 - teren intravilan din O., zona C.C. , FN, jud. B., liber de construcții în suprafață de 7.000 mp. înscris în CF nr.6773/N O., având nr. cadastral 8890 (terenul 3)
4 - teren intravilan din O., zona C. C., FN, jud. B., liber de construcții în suprafață de 7.500 mp. înscris în CF nr.11241/N O., având nr. cadastral 12685 (terenul 4)
5 - teren intravilan din O., zona C. C., FN, jud. B., liber de construcții în suprafață de 260 mp. înscris în CF nr.9508/N O., având nr. cadastral 8889 și construcție casa de locuit cu suprafață construită de 50 mp. și casă de locuit cu suprafață construită de 80 mp. ce urmează a se radia în baza adeverinței nr.150014/23.05.2008 (terenul 5)
În contractul sus menționat părțile au stabilit și prețul pe care-l urma să-l achite societatea pârâtă, acesta fiind în sumă de 3.023.910 euro + TVA, respectiv 90 euro/mp plus TVA, la cursul de referință BNR leu/euro, la data efectivă a plății, din care s-a achitat la data semnării contractului, 30 % din sumă adică suma de 907.173 euro + TVA (adică 3.328.417,74 lei + TVA conform facturii nr. 647093005/18.12.2009), rămânând un rest de preț de 2.116.737 euro + TVA aferent în cuantum de 402.180,03 euro echivalent în RON la cursul de referință euro/RON al Agentului Escow la data finalizării tranzacției, sumă pentru care vânzătorul a renunțat la înscrierea vreunei ipoteci/privilegiu în cartea Funciară. Această sumă urma a fi achitat într-un cont escrow în euro (Depozit escrow) deschis la BCR A. L. (fila 222 vol II.)
Prin data finalizării tranzacției, părțile au convenit să înțeleagă, data la care vor încheia un protocol referitor la finalizarea tranzacției prin care confirmă îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor, astfel:
- obținerea de câtre D. a dreptului de proprietate asupra altor trei parcele învecinate cu cele care au format obiectul Contractului (denumite terenul 6) și vânzarea ulterioară a acestora câtre pârâta - libere de orice sarcini, ipoteci, privilegii sau alte drepturi aparținând unor terți - în schimbul unui preț fix în valoare de 350.000 euro (art.4.2 lit.a)
- efectuarea unui raport de expertiză legală satisfăcător pentru pârâtă în ceea ce privește istoricul dreptului de proprietate asupra terenului 6 se susține că în acest sens reclamanta avea obligația de a transmite pârâtei toate documentele în vederea analizării existenței și semnalării vreunui risc decurgând din achiziționarea terenului 6.
- Obținerea de câtre reclamantă a unui PUZ favorabil pentru dezvoltarea proiectului imobiliar pe întreg terenul (inclusiv terenul 6).
- Obținerea de câtre reclamantă a autorizațiilor de demolare a tuturor clădirilor edificate pe cele 6 terenuri.
- Prezentarea dovezii privind demolarea, curățarea și radierea din CF a tuturor clădirilor pe cele șase loturi.
Acest P.F.T. trebuia încheiat cel mai târziu la expirarea unui termen de un an de la data autentificării contractului, respectiv 25.09.2009. Dispozițiile contractuale permiteau reclamantei să solicite pârâtei prelungirea acestui termen încă 6 luni, fără a se putea depăși în total 18 luni de la data expirării contractului - data de 23.03.2010.
Corelativ acestei obligații, pârâtei îi revenea obligația de a depune suma de 2.116.737 euro + TVA reprezentând diferența de 70 % într-un cont escrow, urmând ca acesta să fie eliberată reclamantei în termen de maxim 10 zile de la primirea Protocolului de Finalizare a Tranzacției semnată de părți.
Pârâta în vederea realizării condițiilor contractuale, a încheiat în calitate de beneficiar, cu debitoarea în calitate de prestator, în data de 25.09.2008 un contract având ca obiect prestarea de câtre debitoarea reclamantă a serviciilor necesare aducerii la îndeplinire a evenimentelor de care depindea încheierea tranzacției și pe cale de consecință plata restului de 70 % din prețul contractului.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada achiziționării terenului 6 și nu a prezentat dovada înscrierii dreptului său de proprietate în CF liber de orice sarcină față de neîndeplinirea acestor condiții rezolutorii până la termenul limită de 25.03.2010, pârâta a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 4.5 din contract, ce le permitea să desființeze de drept convenția fără nici o formalitate, notificând în acest sens în data de 26.03.2010 societatea debitoare.
Părțile contractante au convenit la art. 4.6, în sensul că repunerea în situația anterioară nu operează decât în măsura în care debitoarea restituie cumpărătorului avansul de 30 % + TVA din prețul de cumpărare, sumă la care se adaugă dobânda de 5,75%.
Debitoarea până la data prezentă nu a făcut dovada îndeplinirii obligației asumate la art. 4.6 din contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2618/25.09.2008 la BNP I. L. M. ci a formulat acțiune în instanță ce a format obiectul dosarului nr. 6894/111/2010, prin care a solicitat executarea contractului în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 10.708.671,96 lei, apoi prin acțiunea în anulare a transferurilor drepturilor patrimoniale depusă la termenul de judecată din data de 17.11.2010, a solicitat rezilierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2618/25.09.2008 și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
Prin Sentința nr. 1061/F/2011 din data de 20.04.2011 pronunțată în dosarul 3126/111/2010 al Tribunalului Bihor, s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar R. IPURL cu C. I. T. SPRL .
Prin Sentința nr. 1694/F/2011 din data de 29.06.2011 pronunțată în dosarul 3126/111/2010 al Tribunalului Bihor, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei S.C. D. S.R.L. și numirea în calitate de lichidator judiciar C. I. T. SPRL.
În data de 25.10.2011 (fila 17 dosar 3126/111/2010/a1) reclamanta C. I. T. F. B. SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC D. SRL cu sediul în O., P. U., nr.2-4, cam.2, jud. B. a arătat că își însușește acțiunea formulată de debitoare prin administrator judiciar și a precizat prezenta acțiune, invocând în drept prevederile art.80 alin.1 lit. b și c din Legea nr.85/2006.
Potrivit prevederilor art. 80 alin.1 lit. b și c din Legea nr. 85/2006
" (1) Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte:
………………………………….
b) operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
c) acte incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;";
Textul art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006 are în vedere anularea (revocarea) actelor în care exista diferență vădită de valoare între prestații în defavoarea debitorului.
Art. 80 alin.1 lit. b reglementează deci o situație similara leziunii din dreptul comun numai sub aspectul prejudiciului, care este egal cu disproporția de valoare între contraprestații, cu diferența ca prejudiciul nu se produce direct în patrimoniul debitorului, ci se reflecta asupra creditorilor.
În cazul prevăzut de art. 80 alin.1 lit. b frauda debitorului este prezumata de legiuitor, debitorul urmărind sau cel puțin acceptând posibilitatea vătămării creditorilor în beneficiul terțului cu care a contractat si căruia îi transfera o valoare patrimoniala mult mai mare în raport de prestația efectiv primita de el.
Totodată pentru admisibilitatea unei acțiuni în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006 este necesar ca disproporția dintre cele două contraprestații să existe la data încheierii contractului, orice diferență ce apare ulterior, pe parcursul executării contractului nu poate constitui motiv pentru anularea contractului încheiat.
În speță, dispozițiile art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006 nu își găsesc aplicabilitatea pentru următoarele considerente:
Situația ipoteză "disproporția vădita între prestații";, care atrage încadrarea într-un text juridic si concluziile pe care legea le trage, inclusiv prin intermediul prezumțiilor, trebuie în mod clar dovedita de cel ce o afirmă, în cazul de față de câtre reclamantă. Legiuitorul folosește expres termenul "vădita";, fiind evident ca accepta ideea unei oarecare disproporții între prestații, întrucât în toate actele juridice o minima fluctuație de la ceea ce ar fi "prețul de echilibru"; se poate întâlni din motive obiective, ce țin de circumstanțele în care s-a contractat, de nivelul cererii si ofertei concrete (nevoia de lichidități în scopuri licite) a vânzătorului, nevoia mai mare a cumpărătorului de obiectul individual determinat, decât de unul cu valoare echivalente, capacitatea de convingere în cadrul negocierii directe, planul comercial de ansamblu al celui ce achiziționează, costuri de punere în valoare, etc.).
În cazul de față, nu se poate susține ca debitorul în cursul anului 2008 prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 2618/25.09.2008 a urmărit sau cel puțin a acceptat posibilitatea vătămării creditorilor săi, în beneficiul pârâtei - terțului cumpărător, căruia i-a transmis dreptul de proprietate asupra terenurilor menționate în petitul acțiunii, pentru suma de 3.023.910 euro + TVA cu titlu de preț, (90 euro/mp. plus TVA, la cursul de referință BNR leu/euro). Aceasta în condițiile în care, pârâta afirmă iar reclamanta recunoaște că s-a achitat la data semnării contractului, 30 % din prețul total iar diferența de 70 % a fost depusă de pârâtă într-un cont escrow, urmând ca aceasta să fie eliberată debitoarei într-un termen maxim de 10 zile de la primirea P.F.T. semnat de părți.
Prețul total stabilit de 3.023.910 euro + TVA (90 euro/mp + plus TVA, la cursul de referință BNR leu/euro în cursul anului 2008) nu poate fi considerat derizoriu sau vădit disproporțional cu valoarea terenurilor, având în vedere prețurile practicate pe piața imobiliară a municipiului O. în cursul anului 2008, anul de debut al crizei economice mondiale când prețurile la terenuri au scăzut drastic pe piața imobiliară din România. În acest sens, instanța a reținut răspunsul reclamantei la întrebarea nr. 1 din interogatorul propus de pârâta, prin care chiar lichidatorul judiciar al societății debitoare recunoaște că prețul de 3.023.910 euro + TVA a fost unul serios și real. Pentru acest motiv, nu s-a considerat necesar efectuarea unei expertize de evaluare a terenurilor, reclamanta recunoscând caracterul serios și real al prețului.
Neîncheierea acestui PTF nu poate fi imputată pârâtei, întrucât aceasta a probat efectuarea tuturor demersurilor, în limita posibilităților, pentru încheierea Protocolului de Finalizare a Tranzacției.
În acest scop, în calitate de beneficiar, a încheiat cu debitoarea SC D. SRL în calitate de prestator, în data de 25.09.2008 un contract având ca obiect prestarea de câtre debitoarea reclamantă a serviciilor necesare aducerii la îndeplinire a evenimentelor de care depindea încheierea PTF și pe cale de consecință, plata restului de 70 % din prețul contractului.
Debitoarea în schimb nu și-a îndeplinit obligațiile asumate în sensul obținerii dreptului de proprietate asupra altor trei parcele învecinate cu cele care au format obiectul Contractului (denumite terenul 6.) și vânzarea ulterioară a acestora câtre pârâta, efectuarea unui raport de expertiză legală satisfăcător pentru pârâtă în ceea ce privește istoricul dreptului de proprietate asupra terenului 6, obținerea unui PUZ favorabil pentru dezvoltarea proiectului imobiliar pe întreg terenul, obținerea autorizației de demolare a tuturor clădirilor edificate pe cele 6 terenuri, prezentarea dovezii privind demolarea, curățarea și radierea din CF a tuturor clădirilor pe cele șase loturi și nici nu a restituit avansul primit din preț împreună cu dobânzile prevăzute în contract, motiv pentru care, în temeiul art.4.5 din contractul încheiat, pârâta i-a transmis în data de 26.03.2010 notificarea de reziliere. Neîndeplinirea acestor obligații este recunoscută de debitoarea chiar prin răspunsurile la interogatorul dispus în cauză.
Deși debitoarea susține că diligențele sale nu au fost urmate de rezultatul scontat datorită conduitei culpabile a pârâtei, aceste susțineri au rămas fără suport probator, astfel chiar reclamanta recunoaște că nu a achiziționat terenului 6 (C. C. - O. parcelele înscrise în CF 55866 O., CF 55867 O., CF 245569 O.) fără să arate și să justifice rolul/culpa pârâtei în neîndeplinirea acestei obligații asumate, a recunoscut că nu a obținut planul urbanistic zonal aferent și nu a obținut autorizațiile de demolare.
Potrivit prevederilor art. 4.6 din contractul încheiat, "Repunerea vânzătoarei în situația anterioară de proprietar al terenului nu operează decât în condițiile în care Vânzătorul (reclamanta) înapoiază Cumpărătorului avansul de 30 % din prețul de Cumpărare, plus TVA, plătit la data autentificării Contractului, plus dobânda de 5,75%.
Totodată, părțile au stabilit faptul că, dacă în termen de 3 luni de la Data Limită (25.03.2010), reclamanta nu face dovada înapoierii câtre Cumpărător a avansului de 30 % din Prețul de Cumpărare plus TVA-ul aferent, plus a dobânzii de 5,75%, pârâta rămâne proprietar al Terenului și poate dispune liber de aceasta, iar vânzătorul este decăzut din dreptul de a cere restul de 70 % din Prețul de Cumpărare, plus TVA-ul aferent.
Astfel din probele administrate se constată că nu exista o disproporție vădită între prestațiile datorate de către părți în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2618/25.09.2008 încheiat între debitoare și pârâtă, nefiind incidente dispozițiile art.80 alin. b din Legea nr.85/2006 privind insolvența.
Nu sunt îndeplinite nici prevederilor art.80 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006 neexistând intenția de a prejudicia creditorii, buna-credință fiind prezumată, prețul convenit este legal deoarece este real, sincer și serios, și nu s-a dovedit existența unui raport de cauzalitate între faptul înstrăinării suprafețelor de teren și starea de insolvență al debitoarei. Este de observat că, cererea de deschidere a procedurii generale de insolvență a fost formulată de societatea debitoare la peste 2 ani după încheierea contractului a cărei anulare se solicită.
Intenția comună la fraudare, nu a fost dovedită și nu rezultă nici din actele sau faptele conexe cu actul în litigiu, prezumția de fraudă este instituită de textul arătat mai sus doar cu privire la debitor.
Pentru aceste motive, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată și precizată de reclamanta C. I. T. Filiala B. SPRL în calitate de lichidator judiciar al societății debitoare S.C. D. S.R.L. acțiune însușită de comitetul creditorilor societății debitoare S .C. D. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta SC P. D. V. SRL
A fost obligată reclamanta în calitate de lichidator judiciar al debitoarei la plata către pârâtă a sumei de 51.796,458 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform facturilor depuse în justificarea cheltuielilor, sumă cu care pârâta va fi înscrisă în tabelul de creanțe al societății debitoare.
Prin ÎNCHEIEREA din data de 20 martie 2012, Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată excepția nulității cererii în anulare a Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2618/25.09.2008, excepție invocată de pârâta SC P. D. V. SRL și a stabilit termen în cauză pentru data de 15.05.2012, camera 3, ora 09.00.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele :
Acțiunea în anularea transferurilor drepturilor patrimoniale a imobilelor situate în M. O., str. C. C., jud. B., în suprafață totală de 33.599 mp. realizate câtre SC P. D. V. SRL cu sediul în B., str. T. A. , nr.8, et.7, camera 1, Sector 2 în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2618725.09.2008 la BNP I. L. M. , a fost formulată în data de 17.11.2010 de reclamanta SC D. SRL cu sediul în O. , P. U. , nr.2-4, cam.2, jud. B. prin administrator judiciar R. IPURL, în temeiul prevederilor art.20 lit.h din Legea nr.85/2006.
Ulterior, în data de 09.03.2011 acțiunea a fost precizată de reclamanta prin administrator judiciar R. IPURL.
Judecătorul sindic prin Sentința nr.1061/20.04.2011 a dispus înlocuirea administratorului judiciar R. IPURL cu C. I. T. F. B. SPRL. Deși judecătorul sindic nu a dispus în acest sens odată cu înlocuirea administratorului judiciar, este de înțeles că au încetat și atribuțiile administratorului judiciar R. IPURL, iar atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006 sunt exercitate în continuare de noul administrator judiciar C. I. T. F. B. SPRL. Printre aceste atribuții sunt și cele prevăzute de art.20 lit. h "introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor";.
Prin Sentința nr.1694/F/2011 din data de 29.06.2011 s-a admis cererea administratorului judiciar C. I. T. - F. B. SPRL și în temeiul art.107 alin.1 lit. B din Legea nr.85/2006, se dispune începerea procedurii falimentului SC D. SRL cu sediul în O. , P. U. , nr.2-4, cam.2, jud. B. În calitate de lichidator judiciar este numit C. I. T. - F. B. SPRL care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr.85/2006. Printre aceste atribuții sunt și cele prevăzute de art.25 lit.c " introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
În temeiul acestor prevederi legale (art.20/ art.25 din Legea nr.85/2006), în data de 25.10.2011, reclamanta SC D. SRL prin lichidator judiciar C. I. T. - F. B. SPRL a arătat că își însușește și precizează acțiunea în anulare a operațiunilor comerciale constând în transferul dreptului de proprietate.
În data de 13.03.2012 comitetul creditorilor, prin reprezentat a arătat că își însușește și ea prezenta acțiune.
La data introducerii acțiunii, aceasta este semnată de debitoarea SC D. SRL prin administrator judiciar R. IPURL și formulată de acesta în temeiul prevederilor art. 20 lit. h din Legea nr.85/2006.
Ca urmare a faptului că administratorul judiciar a fost înlocuit în data de 20.04.2011 de judecătorul sindic, acțiunea intentată în data de 17.11.2010, însușită și precizată de noul administrator judiciar/lichidator judiciar C. I. T. F. B. SPRL în data de 25.10.2011, este legală administrator judiciar/lichidator judiciar C. I. T. F. B. SPRL având atribuții în acest sens în temeiul prevederilor art.20/ art.25 din Legea nr.85/2006.
Pentru acest motiv, s-a respins ca neîntemeiată excepția nulității cererii în anulare a Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2618/25.09.2008, excepție invocată de pârâta SC P. D. V. SRL B.
Prin ÎNCHEIEREA din data de 05 februarie 2013, Tribunalul Bihor a respins ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesual active a debitoarei SC D. SRL în formularea acțiunii ce formează obiectul prezentului dosar, excepție invocată de pârâta SC P. D. V. SRL B. și a stabilit termen în cauză pentru data de 12.03.2013, camera 3, ora 09.00.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele :
Conform dispozițiilor Legii nr.85/2006, titularul acțiunii reglementate de art. 80 alin.1 lit. b și c din Legea nr.85/2006 este administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în data de 24.10.2011 (în interiorul termenului prevăzut de art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006), C. I. T. - F. B. SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC D. SRL și-a însușit acțiunea în anulare formulată de fostul administrator judiciar R. și totodată a formulat o nouă acțiune în anulare a contractului nr.2618/25.08.2008.
Astfel în prezenta cauză calitate de reclamant o are C. I. T. F. B. SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC D. SRL și pentru care s-a prezentat în instanță conform mențiunilor din încheierile de ședință un practician în insolvență, motiv pentru care acestuia i s-a acordat termenul în cunoștință
Așadar, cum s-a reținut și prin Încheierea din data de 20.03.2012, la data introducerii acțiunii, aceasta este semnată de debitoarea SC D. SRL prin administrator judiciar R. IPURL și formulată de acesta în temeiul prevederilor art. 20 lit. h din Legea nr.85/2006.
Ca urmare a faptului că administratorul judiciar a fost înlocuit în data de 20.04.2011 de judecătorul sindic, acțiunea intentată în data de 17.11.2010, însușită și precizată de noul administrator judiciar/lichidator judiciar C. I. T. F. B. SPRL în data de 25.10.2011 este legală, administrator judiciar/lichidator judiciar C. I. T. F. B. SPRL având atribuții în acest sens în temeiul prevederilor art.20/ art.25 din Legea nr.85/2006.
Totodată, din partea fostului administrator judiciar R. IPURL și din partea lichidatorului judiciar C. I. T. F. B. SPRL s-a susținut că au formulat și au introdus prezenta acțiune în calitate de administrator judiciar/lichidator judiciar al debitoarei SC D. SRL, cu atribuțiile prevăzute de art.20/25 din Legea nr.85/2006.
Debitoarea SC D. SRL în prezenta cauză are calitatea de pârâtă, fapt ce nu este contestat de nici una dintre părțile din prezenta cauză, respectiv nici de lichidatorul judiciar C. I. T. F. B. SPRL și nici de pârâta SC P. D. V. SRL. Nici debitoarea SC D. SRL și nici lichidatorul judiciar nu au susținut că prezenta acțiune a fost formulată de debitoarea SC D. SRL în calitate de reclamant ci din contra au invocat viciu de procedură constând în necitarea societății debitoare prin administrator special, în calitate de pârâtă.
O cerere similară a fost formulată la termenul de judecată din data de 15.01.2013 și de reprezentantul convențional al comitetului creditorilor
Pentru aceste motive, s-a respins ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesual active a debitoarei SC D. SRL în formularea acțiunii ce formează obiectul prezentului dosar, excepție invocată de pârâta SC P. D. V. SRL B.
Împotriva acestei sentințe și a încheierilor din data de 20.03.2012 și 05.02.2013 ale Tribunalului Bihor, a declarat recurs pârâta SC P. D. V. SRL, solicitând modificarea celor două încheieri în sensul admiterii excepțiilor nulității absolute a cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesuale active a debitoarei în formularea acțiunii, cu consecința modificării considerentelor sentinței în sensul respingerii acțiunii ca urmare a admiterii excepțiilor.
În motivarea recursului său, pârâta arată că urmare a declanșării procedurii insolvenței (la cererea debitoarei) împotriva societății D. , aceasta din urmă, prin administratorul judiciar R. IPURL a formulat în contradictoriu cu ea acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze având a obiect anularea actelor încheiate în perioada suspectă, întemeiată pe dispozițiile art. 80 lit. b și c din Legea nr. 85/2006.
Astfel cum avea să afle ulterior, în realitate, cererea de chemare, precum și cea mai mare parte a actelor întocmite în procedura de insolvență, nu a fost promovată și semnată de administratorul judiciar desemnat, ci de către d-na F. C. persoană care nu deține calitatea de practician în insolvență cu atât mai puțin calitatea de administrator judiciar numit în cadrul procedurii insolvenței SC D. SRL.
În contextul celor de mai sus, a invocat la data de 13.03.2012, excepția nulității absolute a cererii în anulare, arătând că acțiunea care formează obiectul prezentei cauze - alături de o serie întreagă de acte întocmite în cadrul procedurii insolvenței deschise împotriva debitoarei SC D. SRL - nu au fost întocmite de administratorul judiciar, R. IPURL, ci de către d-na F. C. , persoană care nu deține calitatea de practician în insolvență, cu atât mai puțin calitatea de administrator judiciar numit îh cadrul procedurii insolvenței debitoarei D.
Urmare a respingerii excepției anterior amintite, la data de 29.01.2013, a invocat lipsa calității procesuale active a debitoarei D. , având în vedere că cererea în anularea transferurilor drepturilor patrimoniale a fost formulată de către aceasta prin administratorul judiciar R. IPURL care a acționat în calitate de reprezentant al debitoarei iar nu în nume propriu, deși - în cadrul acestei acțiunii - Legea nr. 85/2006 stabilește în mod expres că practicianul în insolvență, în nume propriu, este cel care are calitate procesuală activă iar nu debitoarea care are calitate de pârât.
Și această din urmă excepție a fost respinsă de prima instanță prin încheierea de ședință pronunțată la data de 05.02.2013.
Cu privire la nulitatea cererii de chemare în judecată, s-a arătat și cu ocazia concluziilor scrise formulate cu privire la acest aspect, acțiunea care formează obiectul prezentei cauze - alături de o serie întreagă de acte întocmite în cadrul procedurii insolvenței deschise împotriva debitoarei D. nu au fost întocmite de administratorul judiciar R. IPURL ci de către d-na F. C. , persoană care nu deține calitatea de practician în insolvență, cu atât mai puțin calitatea de administrator judiciar numit în cadrul procedurii insolvenței SC D. SRL.
Din acest motiv, judecătorul sindic învestit cu dosarul având ca obiect procedura insolvenței SC D. SRL: (I) a anulat o serie de acte întocmite (sub aparența de practician în insolvență) de către d-na F. C., printre care și hotărârea adunării creditorilor din data de 18.03.2011; (II) a dispus înlocuirea administratorului judiciar și (III) s-a abținut cu privire la soluționarea excepției nulității cererii de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu subscrisa pe motiv că și-a exprimat deja punctul de vedere asupra nulității actelor întocmite de d-na F. C.
Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, judecătorul sindic a reținut că, atât timp cât actele prevăzute de art. 20 din Lege nu au fost întocmite de practicianul în insolvență, deși Legea nr. 85/2006 le atribuie în mod exclusiv competenței acestuia, actele fiind lovite de nulitate absolută, administratorul judiciar neavând posibilitatea să acopere nulitatea acestora prin confirmarea lor ulterioară.
În acest sens, menționează că acțiunea formulată în contradictoriu cu ea prin care s-a solicitat anularea Contractului de vânzare cumpărare - asemănător actelor anulate de judecătorul sindic învestit inițial cu prezenta cerere - este lovită de nulitate absolută întrucât, deși promovarea acesteia este atributul exclusiv al administratorului judiciar/lichidatorului, a fost promovată (redactată, semnată, depusă! de o persoană care nu deține calitatea de practician în insolvență.
Mai arată că, niciodată, pe parcursul desfășurării acțiunii în fața primei instanțe, nicio parte nu a contestat faptul că acțiunea a fost promovată de o persoană care nu deține calitatea de practician în insolvență, dimpotrivă, atât R. IPURL cât și noul administrator judiciar - în încercarea de a acorda o aparență de legalitate actelor întocmite de d-na F. C. , prin intermediul susținerilor potrivit cărora ar confirma și și-ar însuși acțiunea - nu au făcut altceva decât să confirme că acțiunea care formează obiectul prezentei cauze nu este promovată de practicianul în insolvență desemnat.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia formularea acțiunii în anularea actelor încheiate în perioada suspectă este un atribut ce aparține exclusiv administratorului judiciar/lichidatorului, reiterează că potrivit art. 41 din OUG nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, legea interzice în mod expres mandatarea acestor atribuții, după cum urmează:
(1)Atribuțiile legale ale practicianului în insolvență. precum și cele stabilite exclusiv în sarcina sa de judecătorul sindic în procedurile de insolvență nu pot fi exercitate prin reprezentare.
(2)Cabinetele individuale, IPURL sau SPRL, indiferent de forma de organizare, pot fi reprezentate numai de persoane care au calitatea de practician în insolvență compatibil.
(3)Practicianul în insolvență poate fi totuși asistat de avocat în exercițiul acestor atribuții și poate da mandat de reprezentare. în condițiile legii, pentru încheierea sau exercitarea unor acte juridice ori procesuale ce nu presupun exercițiul atribuțiilor exclusive ale practicianului în insolvență.
(4)Sunt atribuții exclusive ale practicianului în insolvență: [...];)) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și a transferurilor cu caracter patrimonial, a operațiunilor comerciale încheiate de debitor și a constituirii de garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor.
Același aspect este confirmat și de art. 20 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, care stabilește în atribuțiile exclusive ale practicianului în insolvență desemnat actele prevăzute la alin. 1 ale aceluiași articol.
În pofida celor de mai sus, prima instanță, făcând abstracție de toate argumentele sale și de textele legale invocate din care rezultă în mod expres că nu se poate acorda mandat, și pe cale de consecință, un astfel de mandat nici nu poate fi confirmat, fără a motiva hotărârea în raport de motivele invocate, a respins excepția pe considerentul că acțiunea ar fi fost însușită atât de primul cât si de al doilea administrator judiciar.
Apreciază că soluția primei instanțe, este nemotivată și dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale invocate în sprijinul excepției, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenta învederează că prima instanță - fără a face nici o referire și fără a motiva înlăturarea argumentelor sale privitoare la imposibilitatea de acordare a mandatului pentru promovarea acțiunii și, pe cale de consecință imposibilitatea de confirmare a unui astfel de mandat - nu prezintă niciun motiv în sprijinul soluției de respingere a excepției.
Faptul că cei doi administratori au susținut că își însușesc cererea, nu este un motiv de natură - prin sine însuși - să motiveze soluția.
Considerând că, prin motivul astfel prezentat, prima instanță a considerat că cei doi administratori ar fi confirmat mandatul d-nei F. C. , solicită a se observa că o astfel de soluție are la bază aplicarea greșită a dispozițiilor art. 41 din OUG nr. 86/2006 și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 care, atât timp cât interzic expres acordarea unui mandat, nu permit nici confirmarea unuia.
Că sancțiunea care intervine într-o astfel de cauză este tocmai nulitatea absolută a actului de procedură - fapt care încă o dată vine să susțină imposibilitatea confirmării unui pretins mandat - este dovedit de caracterul imperativ al normelor legale a căror încălcare este considerată infracțiune.
Astfel, dispozițiile art. 75 din OUG nr. 86/2006 prevăd că exercitarea fără drept a activității de practician în insolvență (cererea de chemare în judecată a cărei anulare o solicită fiind un act îndeplinit de o persoană care a exercitat fără drept activitatea de practician în insolvență constituie infracțiune și se sancționează cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Or, este cunoscut că norma de drept penal este întotdeauna una de ordine publică.
Având în vedere toate aceste argumente, consideră că cererea în anularea transferurilor drepturilor patrimoniale este lovită de nulitate absolută, extrinsecă acesteia, ceea ce determină, potrivit regimului juridic al nulităților, imposibilitatea confirmării ei.
Pe cale de consecință, solicită instanței de control să observe că instanța de fond a reținut în mod greșit că ratificarea/confirmarea ulterioară a acțiunii de către R. IPURL, produce efecte iui idice, asemănător confirmării susținute de noul administrator judiciar.
Referitor la lipsa calității procesuale active a debitoarei D. arată că specificul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale printre care și aceea că, în cadrul acțiunilor reglementate de dispozițiile art. 79 - 85 privind anularea unor acte încheiate în perioada suspectă, întotdeauna administratorul judiciar/lichidatorul va avea calitatea de reclamant iar debitorul și cocontractantul vor avea calitatea de pârâți.
Astfel, în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 79 și următoarele din Legea nr. 85/2006, legitimitatea procesuală activă aparține administratorului judiciar/lichidatorului debitorului aflat în insolvență, în calitatea sa de organ care aplică procedura, conform art. 51 din Legea nr. 85/2006, iar nu în calitatea sa de reprezentant al debitorului, conform art. 18 alin. 1, teza a doua2 din Legea nr. 85/2006.
Or, concluzia este una firească și rezultă, fără loc de interpretare, din chiar dispozițiile art. 79, 80, 84, fiind, în același timp, prevăzută în mod expres de dispozițiile art. 85 alin. 5 și 6 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora:
"Legitimare procesuală activă în acțiunile în anulare reglementate de art. 79 și 80 aparține administratorului judiciar și, respectiv, lichidatorului iar în cazul prevăzut de art. 81 alin. (2), comitetului creditorilor". - alin. 5
"Au calitate procesuală pasivă în acțiunile în anulare prevăzute la art. 79 și 80 debitorul și, după caz, cocontractantul său. Debitorul va fi citat în calitate de pârât prin administratorul special".- alin. 6
Contrar dispozițiilor mai sus menționate în cauza dedusă judecății, acțiunea în anulare a fost formulată de către debitoarea D. în contradictoriu cu ea.
Așadar, deși - în cadrul acțiunii prevăzute de art. 79 și 80 din Legea nr. 85/2006 - acțiunea ar fi putut fi declanșată doar de către administratorul judiciar ( în calitatea sa de organ care aplică procedura) iar debitoarea ar fi trebuit să aibă calitatea de pârâtă (urmând să fie reprezentată de administratorul special ), în cauza de față acțiunea este declanșată de către debitoare.
Faptul că administratorul judiciar ar fi semnat cererea de anulare, nu are nici o relevanță juridică, întrucât acesta nu a acționat în nume propriu ca și titular al acțiunii în calitatea sa de organ ce aplică procedura (calitate oferită de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 85/2006) ci în calitate de "reprezentant legal al debitoarei ";, în numele acesteia.
În, confirmarea ideii, solicită a se observa că - în cauza dedusă judecății - debitoarea D. deține calitatea de reclamantă în acțiunea în anulare, dovadă în acest sens este faptul că - pe tot parcursul judecății - debitoarea D. a fost citată în calitate de reclamantă iar nu de pârâtă, așa cum s-ar impune în raport de specificul acțiunilor în anularea actelor încheiate în perioada suspectă.
În acest sens s-a pronunțat Curtea de Apel București atunci când a stabilit că o acțiune în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 84 din Legea nr. 85/2006, formulată de către debitoare prin lichidator, a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale active.
Astfel, pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut că formularea acțiunii de către debitoare, chiar dacă s-a realizat prin intermediul lichidatorului nu poate fi considerată ca fiind formulată de lichidator în calitatea acestuia de organ care aplică procedura, respectiv în calitate de titular al acțiunii.
Aceeași soluție, pronunțată în temeiul acelorași considerente, a fost îmbrățișată și de Curtea de Apel Arad, precum și de Curtea de Apel Iași ambele considerând că acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 79. 80 din Legea nr. 85/2006 inițiată de lichidator sau administratorul judiciar în numele debitoarei în insolvență este formulată de o persoană care nu justifică legitimitate procesuală activă.
În pofida argumentelor mai sus prezentate, prima instanță a respins excepția, soluție întemeiată pe același considerent potrivit căruia noul administrator judiciar și-ar fi însușit cererea de chemare în judecată.
La fel ca și în cazul primei excepții, și de această dată, prima instanță, pe de o parte, nu a motivat soluția iar, pe de altă parte, a aplicat greșit dispozițiile art. 79, 80, 84, fiind, în același timp, prevăzută în mod expres de dispozițiile art. 85 alin. 5 și 6 (motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă).
Cu privire la nemotivarea soluției, solicită a se observa că însușirea cererii de către cel de al doilea administrator judiciar nu poate reprezenta un motiv care, prin sine însuși, să justifice respingerea excepției și nici nu are vreo legătură cu motivele invocate de ea în sprijinul excepției.
Odată cu susținerea orală a motivelor aduse în sprijinul excepției, a arătat instanței de judecată că cererea de precizare formulată de al doilea administrator judiciar nu poate avea efectul de schimbare a calității procesuale a părților din dosar. Totodată, a arătat că o astfel de schimbare, ar reprezenta o modificare a elementelor esențiale ale acțiunii împotriva căreia ea s-a opus.
Având în vedere însă că, ulterior, prima instanță a respins cererea administratorului judiciar de citare în cauză a administratorului special, în calitate de reprezentant al pârâtei D. (un tertip folosit de administratorul judiciar pentru a schimba calitatea părților în dosar) se poate trage concluzia că motivul pentru care prima instanță a respins excepția nu constă nici în modificarea calității părților, iar prima instanță a aplicat greșit dispozițiile legale prezentate în sprijinul excepției.
În drept s-au invocat art. 12 și următoarele din Legea nr. 85/2006, dispozițiile din OUG nr. 86/2006 menționate în prezentul recurs, art. 304 pct. 7 și 9 Cod Procedură Civilă.
Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs și lichidatorul judiciar C. I. T. - F. B. SPRL O., solicitând în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii sale și desființarea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2618/25.09.2008 și anularea transferului de drepturi patrimoniale ca urmare a dezechilibrului vădit între prestația debitorului și cea primită.
În motivarea recursului său, reclamantul arată următoarele :
1. Sentința nr. 1553/F/2013 din 21.05.2013 a fost pronunțată cu încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Lichidatorul judiciar, titular al calității procesuale active potrivit prevederilor alin. 5, art. 85 din Legea 85/2006, a formulat o acțiune în anulare față de intimata SC P. D. V. SRL solicitând desființarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2618/25.09.2008, și anularea transferului de drepturi patrimoniale ca urmare a dezechilibrului vădit între prestația debitorului și cea primită (art. 80 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006), respectiv solicitând instanței în subsidiar să constate neîndeplinirea condițiilor pentru admiterea acțiunii și anularea transferurilor ca urmare a intenției părților semnatare a contractului de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile (art. 80 alin. 1 lit. c, din Legea 85/2006) cu consecința radierii dreptului de proprietate al pârâtei SC P. D. V. SRL asupra:
•terenului intravilan din O. , zona C. C. , FN, jud. B. , liber de construcții, în suprafață de 9.679 mp., înscris in CF 85795 O. , nr. cadastral 14023 ( " Terenul 1" )
•terenului intravilan din O. , zona C. C. , FN, jud. B. , liber de construcții,. în suprafață de 9.160 mp., înscris in CF 11242/N O. , nr. cadastral 9447 ( " Terenul 2 " )
•terenului intravilan din O. , zona C. C. , FN, jud. B. , liber de construcții, în suprafață de 7.000 mp., înscris în CF 6773/N O.,nr. cadastral 8890 ( " Terenul 3")
•terenului intravilan din O., zona C. C. , FN, jud. B., liber de construcții, în suprafață de 7.500 mp., înscris in CF 11241/N O., nr. cadastral 12685 (" Terenul 4" ).
Totodată, a solicitat instanței de fond, ținând cont de prevederile alin. 5, al art. 85 din Legea 85/2006, introducerea în cauză și a administratorului special al debitoarei SC D. SRL, dl. K. A. , alături de cocontractantul SC - I. D. V. SRL. Astfel potrivit prevederilor legale mai sus arătate: "au calitate procesuală pasivă în acțiunile în anulare prevăzute la art. 79 și 80 din Legea 85/2006) debitorul, și după caz, cocontractantul său. Debitorul va fi citat în calitate "de pârât prin administratorul special."
Având în vedere, că instanța de fond a respins solicitarea sa, apreciază că sentința a fost pronunțată cu nesocotirea prevederilor art. 85 din Legea 85/2006, fiind incidente în speță prevederile alin.5, art. 488 din Noul Cod de Procedură Civilă privind casarea hotărârii pentru motive de nelegalitate, sens în care solicită casarea și trimiterea spre rejudecare a cauzei.
De asemenea consideră că se impune în conformitate cu dispozițiile art. 498 alin. 2 din codul de procedură civilă casarea cu trimitere a hotărârii care a fost pronunțată în lipsa părții care avea obligația de a fi citată în calitate de pârâtă, respectiv administratorul special. Conform dispozițiilor Legii 85/2006 debitorul în calitate de pârât trebuia citat prin administrator special, lucru care nu s-a întâmplat deși reprezentantul lichidatorului judiciar a cerut în fața instanței de fond în mod expres citarea acestuia, cererea fiind respinsă în ședință publică.
2. În situația în care se va păstra cauza spre soluționare solicită admiterea recursului formulat în sensul pronunțării unei decizii de admitere a acțiunii în anulare, respectiv a desființării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2618/25.09.2008, și anularea transferului de drepturi patrimoniale, și a radierii dreptului de proprietate al intimatei SC P. D. V. SRL asupra imobilelor arătate, pentru următoarele considerente:
I. Instanța de fond a considerat în mod eronat că nu a existat o stare de "disproporție vădită a între prestația debitoarei și cea a cocontractantului intimat";.
În expunerea situației a arătat în fața instanței de fond că potrivit prevederilor contractului încheiat de debitoare cu cocontractanta intimată, se află în prezența unui dezechilibru evident, aspect ce rezultă din însăși formularea contractuală. Astfel, după cum se poate constata din Punctul III Prețul de cumpărare, modalități de plată, 70% din prețul de vânzare-cumpărare pe care cocontractanta debitoare trebuia să-l achite debitoarei a fost amânat până la îndeplinirea unor "condiții rezolutorii", unele dintre aceste condiții având o latură pur potestativă :
a)efectuarea unui raport de expertiză legală (due diligence) satisfăcător pentru cumpărător de către S. și Asociații SCA pentru Terenul 6;
b)prezentarea dovezii privind demolarea, curățarea și radierea din Cartea Funciara a tuturor construcțiilor edificate pe Teren, inclusiv de pe Terenul 6, la indicațiile cumpărătorului.
De asemenea din analiza și interpretarea contractului prin stipularea "condițiilor rezolutorii reiese că " scopul indirect și mediat al cumpărătorului a fost unul ilicit urmărind, în realitate, să-și aproprie pentru un preț vădit disproporționat față de valoarea imobilelor dreptul de proprietate asupra acestora ( art. 968 Cod civil).
Altfel nu se explică condiționarea plății unui preț de 2.116.737 EUR ( 70% din prețul total) de "condiția rezolutorie" a încheierii între părți a unui contract de vânzare cumpărare de 350.000 EUR " în condițiile în care, astfel cum a arătat condiția rezolutorie presupune ca anterior îndeplinirii sale, obligația să fi fost pură și simplă deci, prețul să fi fost achitat integral.
În dovedirea susținerilor a fost depusă în probatoriu corespondența purtată între debitoare și intimata cocontractantă.
Din analiza clauzelor contractuale asumate se poate deduce că în realitate, P. D. V. SRL era absolut dezinteresată de terenul 6, de situația sa juridică, de demolarea sau nu a construcțiilor, scopul urmărit fiind acela de apropiere â imobilelor la un preț disproporționat sub aparența unor clauze contractuale perfect executabile de părțile în seama cărora fuseseră stabilite, disproporția vădită între prestații existând chiar la momentul perfectării contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod cu totul eronat probele depuse la dosarul cauzei, fiind interpretate greșit dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006. Apreciază că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare a existat disproporția între prestații dovada fiind:
-achitarea unui avans de 30% din prețul contractual,
-transferul dreptului de proprietate s-a efectuat efectiv, de la Vânzător la Cumpărător, la data autentificării Contractului, fără nici o altă formalitate (art. 4.1),
-încheierea contractului de prestări servicii din 25.09.2008 (client PDV, prestator D.) din care rezulta, contrar contractului de vânzare cumpărare 2618/25.09.2008, ca PUZ-ul si administrarea procedurii PUZ urmau a fi obținute in numele, pe seama si pe cheltuiala PDV, la fel si obținerea autorizației de demolare pentru construcțiile de pe " Teren ". În concluzie, contrar contractului de vânzare cumpărare reiese că documentația pentru intrarea în posesia terenului 6 a depins exclusiv de atitudinea PDV, D. SRL avea calitatea de prestator. În aceste condiții orice demers efectuat de D. în baza contractului de prestări servicii presupunea acceptul și prezența PDV. Practic riscul nerealizării condiției prevăzute de art. 4.2 din CVC a căzut în sarcina PDV și nu a D. (ANEXA - derularea corespondenței pentru intrarea în posesia Terenul 6).
Astfel enunțarea în contract a plății unui preț corespunzător valorii bunurilor a căror proprietate se transferă, nu este suficientă pentru ca, cele 2 prestații să-și "găsească echivalența atâta timp cât executarea contractului de către una din părți depinde de voința exclusivă a celeilalte părți, fiind vorba în fond de o aparență a echivalenței contraprestațiilor.
Consideră că sub acest aspect instanța a apreciat eronat că lichidatorul judiciar a semnalat în virtutea dispozițiilor Legii insolvenței o stare de disproporție vădită care a intervenit ulterior încheierii contractului.
II. Instanța de fond a reținut greșit lipsa intenției tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile (art. 80alin. 1 lit. c).
Astfel pe fond a arătat că la data încheierii contractului debitoarea avea cunoștință de posibilitatea nerealizării uneia dintre aceste condiții iar prin neîncheierea tranzacției finale se crea implicit și starea de insolvabilitate. Având în vedere că terenurile 1 -5 din contract au fost achiziționate de la o societate terță, M. I. SRL, dar nu au fost achitate, nerespectarea condițiilor rezolutorii a determinat neîncheierea Tranzacției Finale, respectiv imposibilitatea plății contravalorii imobilelor către terțul M. I. SRL, existând prezumția de premeditare a stării de insolvență și de lezare a drepturilor creditoarei M. I. SRL.
Instanța de fond a apreciat buna credință a pârâtei PDV care a probat efectuarea demersurilor în limita posibilităților, pentru încheierea protocolului de finalizare a tranzacției, aspect care nu îl poate accepta și contestă întrutotul interpretarea subiectivă a judecătorului sindic de a găsi justificare și înțelegere pentru pârâta PDV, atâta vreme cât se vorbește despre o sumă de 2.116.737 euro + TVA.
III.De asemenea contestă decizia instanței de fond de obligare a sa, lichidator judiciar în calitate de reclamant la plata sumei de 51.796,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și solicită modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei D. SRL la plata acestor cheltuieli având în vedere că interesul admiterii unei astfel de acțiuni incubă creditorilor societății și a fost efectuată în scopul acoperirii pasivului acesteia. Lichidatorul judiciar și-a exercitat atribuțiile conferite de Legea 85/2006 fiind o eroare consemnarea în sentința atacată a obligării lichidatorului judiciar la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate prevederile art. 483, 488, 498 Cod Procedură Civilă, prevederile Legii nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata recurentă SC P. D. V. SRL a solicitat respingerea recursului formulat în nume propriu de către C. I. T. - F. B. SPRL, lichidator judiciar al debitoarei, în principal ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar, ca neîntemeiat, pentru considerentele detaliate în motivare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a recurentei C. I. T. SPRL, Curtea a respins-o ca nefondată, aceasta având calitate de reclamant în cauză, calitate în care este îndreptățită, conform art. 302 1 Cod Procedură Civilă, să formuleze recurs.
Verificând încheierile menționate și sentința recurate prin prisma excepțiilor invocate de pârâtă, respectiv nulitatea acțiunii în anularea transferului drepturilor de proprietate și lipsa calității procesuale active a debitoarei în formularea acestei acțiuni, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 161 (1) teza a II-a Cod Procedură Civilă, când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestei lipse. Alin. 2 al aceluiași articol sancționează cu anularea cererii doar neîndeplinirea acestei neregularități.
În speță rezultă cu prisosință că această neregularitate a fost îndeplinită prin însușirea cererii de către ambii administratori judiciari, după cum urmează :
Acțiunea în anularea transferului de drepturi patrimoniale a fost formulată la data de 17.11.2010 de SC D. SRL O., prin administratorul judiciar R. IPURL O., care a semnat acțiunea ( filele 209-2013 vol. II dosar de insolvență).
Prin încheierea din 26.01.2011, judecătorul sindic a dispus notarea în cartea funciară a acțiunii în anulare formulată de R. IPURL în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC D. SRL împotriva pârâtei SC P. D. V. SRL ( fila 424 vol.2 dosar de insolvență).
Pentru termenul de 09.03.2011, administratorul judiciar R. IPURL O. a depus la dosar o completare a acțiunii în anulare, înregistrată inițial (fila 121 vol. 3 dosar de insolvență).
Urmare a desemnării administratorului judiciar C. I. T. SPRL, în locul administratorului judiciar R. IPURL, prin Sentința nr. 1061/F/20.04.2011 (filele 2-6 din vol.1) la termenul din 25.10.2011, noul administrator judiciar desemnat ulterior ca lichidator judiciar, a precizat că își însușește acțiunea în anularea transferului drepturilor de proprietate, formulată în contradictoriu cu pârâta, semnând această precizare (filele 17-27 vol.1 ).
Prin concluziile scrise formulate de lichidatorul judiciar C. I. T. SPRL, aflate la filele 293-295 din vol.1, acesta a învederat faptul că atât debitoarea SC D. SRL cât și SC P. D. V. SRL, sunt pârâte în cauză și că potrivit art. 85 al. 6 teza a II-a din Legea nr. 85/2006 debitoarea va fi reprezentată prin administratorul special.
Judecătorul sindic, în considerentele Încheierii din 05.02.2013, reține corect faptul că debitoarea are calitate de pârâtă și că a fost viciată procedura de citare cu ea, nefiind citată prin administratorul special. Cu toate acestea, anterior dezbaterii în fond a cauzei, a respins cererea lichidatorului judiciar de a se cita în cauză administratorul special K. A. desemnat în această calitate în locul administratorului special S. G. P., conform Procesului verbal al adunării asociaților din 14.12.2012 (Încheierea de amânare a pronunțării din 07.05.2013 aflată la fila 127 din vol. II), iar Sentința nr. 1553/F/21.05.2013 a pronunțat-o numai în contradictoriu cu cocontractanta pârâta SC P. D. V. SRL B., încălcând prevederile art. 85 (6) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora au calitate procesuală pasivă în acțiunile în anulare prevăzute de art. 79 și 80, debitorul care va fi citat prin administratorul special și cocontractantul său.
Cum în speță debitorul nu a fost citat ca și pârât prin administratorul special, deși cadrul procesual a fost stabilit astfel de către reclamant, acest viciu de procedură atrage nulitatea hotărârii, conform art. 105 (2) Cod Procedură Civilă, debitoarea fiind privată de dreptul la apărare și la desfășurarea unui proces echitabil.
Față de toate aceste considerente, Curtea a apreciat că excepțiile nulității absolute a cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesuale active a debitoarei au fost corect soluționate prin cele 2 încheieri recurate, ce au fost păstrate în totalitate.
În consecință, nu se impune nici modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pe cele două excepții, urmând ca în baza art. 312 raportat la art. 316 Cod Procedură Civilă, să respingă recursul declarat de pârâta SC P. D. V. SRL.
Referitor la recursul declarat de reclamantul lichidator judiciar C. I. T. SPRL, în baza art. 312 (5) Cod Procedură Civilă, față de necitarea debitoarei în calitate de pârâtă prin administratorul special, s-a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere cheltuielile de judecată și problemele de fond invocate în cauză, asupra cărora instanța de recurs nu se poate pronunța, primând excepția necitării debitoarei prin administratorul special.
| ← VIZITARE MINOR. Art. 262 alin. 2, art. 400, 401, 483 – 512... | DREPT PROCESUAL CIVIL. Recurs inadmisibil. Acţiune structurată... → |
|---|
