RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI. ANULARE TRANSFER FRAUDULOS DE DREPTURI PATRIMONIALE. CALITATEA PROCESUALĂ A DEBITOAREI ESTE CEA DE PÂRÂTĂ ALĂTURI DE COCONTRACTANŢI ŞI NU DE RECLAMANTĂ. -Art.129 alin.5 Cod procedură civilă; -art.79
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 636 din data de 05.12.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. PROCEDURA INSOLVENȚEI. ANULARE TRANSFER FRAUDULOS DE DREPTURI PATRIMONIALE. CALITATEA PROCESUALĂ A DEBITOAREI ESTE CEA DE PÂRÂTĂ ALĂTURI DE COCONTRACTANȚI ȘI NU DE RECLAMANTĂ.
-Art.129 alin.5 Cod procedură civilă; -art.79, 80 și 85 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.636/05.12.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.1554/F din 21 mai 2013, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta R. IPURL în calitate de lichidator judiciar al societății debitoare S.C. M. I. SRL, societate în faliment, în contradictoriu cu pârâții D. P. R., M. S. și P. S.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin actul de compensare încheiat sub formă autentică sub nr.1757/19.06.2009 (fila 106-107 vol II) rectificată prin încheierea nr.3800/17.07.2009 (fila 108 vol II), act intervenit între debitoarea SC M. I. SRL reprezentată prin asociat P. S. și pârâtul D. P. R., SC M. I. SRL a recunoscut debitul de 82.000 euro plus dobânzi aferente, față de pârâtul D. P. R. și s-a obligat să îl achite prin compensare cu transferul dreptului de proprietate asupra următoarelor imobilele:
- teren arabil extravilan în suprafață de 6.300 mp. cu nr.cad.9280 înscris în CF 88079 O.;
- teren arabil în extravilan în suprafață de 5.000 mp. cu nr.cad.9278 înscris în CF 9760 O.
Prin actul de compensare încheiat sub formă autentică sub nr. 1754/19.06.2009 (fila 111-112 vol II) act intervenit între debitoarea SC M. I. SRL reprezentată prin asociat P. S. și pârâtul M. S., SC M. I. SRL a recunoscut debitul de 47.000 euro plus dobânzi aferente (din care 12.000 euro plus dobânzi aferente îl compensează pentru SC M. I. SRL, conform înțelegerii ), față de pârâtul M. S. și s-a obligat să îl achite prin compensare cu transferul dreptului de proprietate asupra următorul imobil:
- cota de 81/100 părți din 10.000 mp. teren (respectiv 8100 mp.) teren arabil în extravilan în suprafață de 8100 mp. cu nr.cad.9275 înscris în CF 152837 O. provenit din conversia de pe hârtie a CF NDF 9757 O.
Prin actul adițional la actul de dare în plată autentificat sub nr.1754/19.06.2009 la BNP D. I. (fila 114-115 vol II), act intervenit între debitoarea SC M. I. SRL reprezentată prin asociat P. S. și pârâtul M. S., SC M. I. SRL a recunoscut debitul de 35.000 euro plus dobânzi aferente, față de pârâtul M. S. și s-a obligat să îl achite prin compensare cu transferul dreptului de proprietate asupra următorul imobil:
- teren în suprafață de 5.000 mp. situat în O. înregistrat în CF 10667 cu nr.cad.10008. Părțile s-au înțeles asupra faptului că rămân de achitat 12.000 euro plus dobânzi aferente obligației de plată pentru SC M. I. SRL.
Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor a fost notat în cartea funciară astfel: CF 157721 provenită din conversia de pe hârtie a CF Nr.10667 NDF nr.cad.10008, CF 88079 nr.cad.9280, CF 9760 nr.cad.9278, CF 152837 nr.cad.9275 provenită din conversia de pe hârtie a CF NDF 9757.
Potrivit prevederilor art.80 alin.1 și alin.1 ind.1 din Legea nr.85/2006:
(1) Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte:
………………………………………
b) operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
c) acte incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau in folosul acestuia, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina in caz de faliment al debitorului este mai mica decat valoarea actului de transfer;
În ceea ce privește motivele de nulitate a actelor juridice a căror anulare/constatare a nulității s-a solicitat, instanța a stabilit următoarele:
În ceea ce privește calificarea juridică a actelor a căror anulare se solicită, instanța a constatat că deși acestea poartă denumirea de "act de compensare";, prin aceste acte nu sunt compensate creanțe certe, lichide și exigibile în sensul dispozițiilor art.1143-1144 cod civil ci, reprezintă o înțelegere a părților în sensul de a stinge o obligație a societății debitoare prin acceptarea de câtre creditor a unei suprafețe de teren în schimbul unei sume de bani. În cazul de față prestația inițială a constat în plata unei sume de bani, iar creditorul a acceptat în locul sumei datorate plata unui lucru, act perfect legal și valabil cu atât mai mult cu cât această tranzacție a îmbrăcat o formă autentică necesară transferului dreptului de proprietate.
În ceea ce privește lipsa calității de administrator sau împuternicit special al asociatului vânzător P. S. precum și lipsa împuternicirii AGA invocat de reclamant, instanța a constatat că această susținere nu corespunde realității întrucât, conform mențiunilor din Procesul verbal al Adunării Generale a Asociaților SC M. I. SRL din data de 16.06.2009, asociații l-au împuternicit pe asociatul P. S. să semneze în numele SC M. I. SRL toate actele necesare în vederea transmiterii dreptului de proprietate numiților M. S. și D. P. R. în contul creanțelor deținute de aceștia (fila 320 vol II).
Astfel, din conținutul procesului verbal sus menționat rezultă că în contul creanței în valoare de 35.000 euro plus dobânzile aferente pe care pârâtul M. S. o are față de debitoarea SC M. I. SRL, asociații convenit cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 5.000 mp. situat în O. înregistrat în CF 10667 O., cu nr.cad.10008. În contul creanței în valoare de 82.000 euro plus dobânzile aferente pe care pârâtul D. P. R. o are față de debitoarea SC M. I. SRL asociații convenit cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 6.300 mp. cu nr.cad.9280 înscris în CF 88079 O., teren arabil în extravilan în suprafață de 5.000 mp. înscris în CF nr.9760 în O., nr.cadastral 9278 și a cotei de 11/50 (respectiv 1100 mp.) din terenul în suprafață de 5.000 mp. înscris în CF nr.9759 a localității O., nr.cadastral 9277.
Împuternicirea dată asociatului P. S. este valabilă, legală, întrucât până la data prezentă nu s-a dispus anularea hotărârii AGA al debitoarei SC M. I. SRL din data de 16.06.2009, prin care asociații l-au împuternicit pe P. S. să semneze în numele SC M. I. SRL toate actele necesare în vederea transmiterii dreptului de proprietate numiților M. S. și D. P. R. în contul creanțelor deținute de aceștia.
În ceea ce privește motivul invocat, în sensul că pârâtul P. S., în calitate de asociat, ar fi recunoscut existența și întinderea unor creanțe cu dobânzi în cuantum neidentificat, instanța a constatat că acesta nu constituie un motiv veritabil de anulare a actelor întrucât în primul rând, după cum s-a arătat, până la data prezentă nu s-a dispus anularea hotărârii AGA al debitoarei SC M. I. SRL din data de 16.06.2009 iar pe de altă parte aceste creanțe au fost recunoscute și de celălalt asociat menționat în procesul verbal încheiat în data de 16.06.2009.
Nu s-a dovedit că la momentul încheierii actului de dare in plata, societatea debitoare a afectat drepturile celorlalți creditori, acțiunea promovata de lichidator circumscriindu-se in dispozițiile art.80 alin.1 lit. b, c si d din Legea nr.85/2006. Nu s-a dovedit că aceste terenuri ar fi avut o valoare mai mare decât creanțele creditorilor pârâți din prezenta cauză sau că pârâții ar fi cunoscut starea de insolvență sau iminența stării de insolvență al societății debitoare
Pentru admisibilitatea unei acțiuni întemeiată pe dispozițiile art.80 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006, se cere îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții: transferul unui bun câtre un terț, in cei 3 ani anteriori dobândirii procedurii; intenția tuturor parților contractante de a sustrage bunul de la o eventuala urmărire sau de a leza in orice fel drepturile creditorilor.
Ca atare, trebuie dovedită existenta unui concept fraudulos, prezumția de frauda fiind practic instituita doar in privința debitorului, nu si in privința unei acțiuni frauduloase concertate. In speța, cea de-a doua condiție - a intenției comune la fraudare - nu a fost demonstrata si contrar susținerilor lichidatorului judiciar, ea nu rezulta din acte sau fapte de natura a atrage o asemenea concluzie. Intenția pârâților nu a fost de a frauda interesele societății debitoare ci de a-și recupera creanța pe care o deținea față de debitoare prin acceptarea unor terenuri.
Nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de dispozițiile art.80 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, nu s-a stabilit că bunurile au fost înstrăinate la un preț cu mult superior valorii de piața, la momentul întocmirii actului. Rezultă că prin actul de dare în plata, debitoarea nu și-a micșorat patrimoniul, într-un mod fraudulos, de natura atinge interesele celorlalți creditori, cu atât mai mult cu cat aceste acte au fost încheiat înainte de înregistrarea cererii de deschidere a procedurii de insolvență fata de societatea debitoare și chiar înainte de înregistrarea oricărei cereri formulate de creditori față de aceasta.
Pe de alta parte, la momentul încheierii actului de dare în plată, societatea debitoare se afla în cursul desfășurării normale a activității sale iar în conformitate cu dispozițiile art.82 din lege, prin excepție de la dispozițiile art.80 nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente.
Instanța a reținut că în speța de față, nu s-a făcut dovada prin nici o probă, a raportului de cauzalitate dintre starea de insolvență viitoare a societății debitoare și consecințele pe care le putea produce actul de transfer al bunurilor, cu atât mai mult, cu cât prin aceste acte s-au stins datorii pe care debitoarea o avea fata de cei doi creditori, pârâți în prezenta cauză.
Având în vedere aceste considerente, acțiunea lichidatorului judiciar privind anularea actului de dare în plată analizat, a fost respinsă.
Ca o consecință a respingerii cererii principale au fost respinse și cererile subsecvente privind anularea încheierilor de CF și restabilirea situației tabulare anterioare în favoarea debitorului în faliment.
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic, scutit de plata taxelor judiciare de timbru a formulat recurs R. IPURL - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC ";M. I."; SRL, solicitând instanței admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea actelor de transfer patrimonial asupra imobilului teren în favoarea pârâților, autentificat de BNP D. I. cu nr.1754 și 1757, 3880 din 2009, pentru:
- teren arabil extravilan în suprafață de 6.300 mp. cu nr.cad.9280 înscris în CF 88079 O.
- teren arabil în extravilan în suprafață de 5.000 mp. cu nr.cad.9278 înscris în CF 9760 O.
- teren în suprafață de 5.000 mp. situat în O. înregistrat în CF 10667 cu nr.cad.10008.
- cota de 81/100 părți din 10.000 mp. teren (respectiv 8100 mp.) teren arabil în extravilan în suprafață de 8100 mp. cu nr.cad.9275 înscris în CF 152837 O. provenit din conversia de pe hârtie a CF NDF 9757 O.
S-a solicitat a se dispune anularea încheierilor de CF și restabilirea situației tabulare anterioare în favoarea debitorului în faliment, din:
- CF 157721 provenită din conversia de pe hârtie a CF Nr.10667 NDF nr.cad.10008
- CF 88079 nr.cad.9280
- CF 9760 nr.cad.9278
- CF 152837 nr.cad.9275 provenită din conversia de pe hârtie a CF NDF 9757 și restabilirea situației anterioare.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul arată că, referitor la natura juridică a actelor atacate, este necesar a se avea în vedere corecta calificare a acestora, denumirea lor de "acte de compensare", "dare în plată " și alte asemenea nefiind relevante. Astfel consideră că, instanța a apreciat greșit faptul că această tranzacție reprezintă de fapt o înțelegere a părților prin care se dorește stingerea unei obligații a societății debitoare pe care o avea față de M. S. și D. P. R.. Este evident că nu este vorba despre o compensare propriu zisă câtă vreme nu se pot compensa decât creanțe certe, lichide, exigibile între ele, nu și creanțe cu teren. Este important a se observa că prin aceste acte s-au înstrăinat către terți terenuri, la o valoare considerată egală cu creanțele invocate, astfel valoarea transmisiunii, valoarea terenurilor a fost compensată cu pretinsele creanțe, adică prețul.
În concluzie, este vorba despre acte de vânzare cumpărare în care prețul este compensat cu creanțe egale afirmativ deținute de cealaltă parte.
Referitor la motivarea instanței referitoare la faptul că nu s-a dovedit că la momentul încheierii actului de dare în plată nu au fost afectate drepturile celorlalți creditori apreciază faptul că, prestația debitorului insolvent depășește în mod vădit contraprestația cumpărătorului, iar prin acest act au fost vătămate drepturile celorlalți creditori, intenția de fraudare se deduce din aceea că debitoarea a acceptat un preț inferior, astfel încât să îl favorizeze pe cocontractantul cumpărător.
În ceea ce privește nulitatea actelor, a considerat că actele de înstrăinare sunt lovite de nulitate absolută având în vedere încălcările legii privind:
1. Lipsa calității de administrator sau împuternicit special al asociatului vânzător P. S., întrucât acesta nu avea împuternicire dată de către AGA și nu deținea nici calitatea de administrator al societății. Astfel proprietarul, care apare ca vânzător în aceste transmisiuni, nu a fost legal reprezentat de către persoana fizică care a exprimat voința si consimțământul societar la contractare, prin urmare actele nu exprimă voința și consimțământul proprietarului la vânzare.
Dacă actele societății sunt ale organelor de conducere și obligă societatea în acest sens, ori, actele de înstrăinare făcute de asociat fără a avea și calitatea de administrator și fără o împuternicire specială în acest sens nu angajează societatea. De altfel calitatea de simplu asociat, lipsa împuternicirii speciale nu îl îndreptățesc să încheie asemenea acte de dispoziție și nu obligă societatea.
În acest sens nici dobânditorii nu pot invoca buna credință fiind evident conivența lor frauduloasă împotriva patrimoniului societății, coroborată cu modul de perfectare al înscrisurilor inițial sub semnătură privată apoi autentificate la notar ca act de compensare, deși evident sunt veritabile contracte de vânzare-cumpărare prin care doar prețul datorat de cumpărători este compensat cu pretinsele lor creanțe. Astfel că, nulitatea de drept afectează darea în plată, prin care debitorul îi furnizează creditorului său, care este de acord să primească o prestație diferită de prestația datorată. Astfel nu plata în natură este afectată, ci înlocuirea obiectului, decisă în cursul perioadei suspecte, dezvăluind o înțelegere secretă între creditor și debitor.
2. În același sens și cu privire la declarația de recunoaștere a creanțelor făcute în aceleași condiții de asociatul P. S. De observat că, acesta cu titlu preliminar recunoaște existența și întinderea creanțelor înscrierea unor dobânzi în cuantum neidentificat și care sunt evident nelegale.
3. Actul este făcut pentru fraudarea în primul rând a societății și apoi a creditorilor având în vedere subevaluarea terenurilor în cauză astfel încât această valoare să poată fi compensată cu acele creanțe, fapt care se poate constata și din raportul de evaluare întocmit în luna octombrie 2010. Astfel din acest raport se poate observa faptul că acele imobile au fost înstrăinate la o valoare aproximativ de 3 ori mai mică decât valoarea reala de pe piața imobiliară a terenurilor.
Din acest punct de vedere nu există nici un element din care să rezulte cum s-a format acest preț (mai mult cuantumul neindicat al dobânzilor nu se include în compensare face ca prețul să fie chiar nedeterminat). Mai mult de atât instanța de fond a emis o adresă către Biroul Notarial D. I. - biroul la care s-a autentificat actul de compensare - pentru a i se pune la dispoziție documentele care au stat la baza încheierii actului de compensare, însă din motive obiective la dosarul cauzei nu au fost depuse documentele solicitate.
Astfel a apreciat că există raport de cauzalitate între starea de insolvență a societății debitoare și consecințele care au fost produse din actele de transfer a bunurilor.
4. Actele sunt nule pentru lipsa cauzei întrucât astfel de transmisiuni - compensări se întemeiază pe aceeași cauză falsă și ilicită a unor împrumuturi cu dobândă acordată către societate de către terțe persoane fizice. Astfel de creanțe nereieșind din evidentele contabile. Este posibil ca asociatul P. S. să fi încasat în numele societății diferite sume de bani pe care nu avea calitatea de a le incasa așa cum nu avea calitatea de a angaja societatea cu împrumuturi personale fiind stinse în mod nelegal prin transmisiuni de terenuri .
Pentru toate aceste motive, solicită ca prin decizia pronunțată să se constate caracterul temeinic și fondat al recursului.
Intimații pârâți nu și-au exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, în baza art. 3041 Cod procedură civilă, instanța a reținut că recursul este fondat, fiind admis și casată sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea în anulare depusă în dosarul de insolvență pentru termenul de judecată din data de 17.05.2011, lichidatorul R. IPURL a formulat acțiune în anulare în contradictoriu cu pârâții D. P. R. și M. S., solicitând anularea mai multor acte de transfer patrimonial asupra unor terenuri, efectuate de societatea debitoare S.C. M. I. S.R.L., în favoarea pârâților, precum și anularea încheierilor de carte funciară și restabilirea situației anterioare în favoarea debitoarei.
Deși acțiunea nu a fost motivată în drept, judecătorul-sindic este obligat să soluționeze cauza raportat la motivele expuse de reclamant în cuprinsul cererii formulate, iar din această perspectivă instanța de recurs va avea în vedere că motivele reclamantului vizează mai multe aspecte, respectiv: 1. lipsa calității de administrator sau împuternicit special a asociatului vânzător Patroi Samuil care nu avea împuternicire dată de AGA nici pentru încheierea actelor de transfer, și nici pentru recunoașterea creanțelor celor doi creditori pârâți, iar din această perspectivă s-a invocat intenția frauduloasă a tuturor părților implicate împotriva patrimoniului societății debitoare; 2. subevaluarea terenurilor ce au făcut obiectul actelor de transfer, astfel încât această valoare să poată fi compensată cu creanțele pârâților; 3. actele de transfer sunt lipsite de cauză - respectiv compensările se întemeiază pe cauza falsă și ilicită a unor împrumuturi cu dobândă acordate de terțe persoane fizice către societate, creanțele nereieșind din evidențele contabile ale societății.
Potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc. În speță, date fiind susținerile reclamantului, astfel cum au fost sintetizate la punctele 2 și 3 din paragraful anterior, judecătorul-sindic trebuia să pună în discuția părților necesitatea efectuării unor rapoarte de expertiză.
Astfel, față de împrejurarea că se pune în discuție faptul că terenurile nu ar fi fost transmise la valoarea lor reală, ci au fost subevaluate, tocmai în vederea compensării acestei valori cu creanțele pârâților, în cauză se impune efectuarea unei expertize de evaluare a terenurilor ce au făcut obiectul actelor de compensare/transfer la data întocmirii acestor acte. Raportul de evaluare depus în dosarul de insolvență vizează cu totul alte imobile situate în județul Constanța.
În strânsă legătură cu acest aspect și totodată pentru a se analiza temeinicia susținerilor reclamantului și sub aspectul lipsei de cauză a actelor de transfer, se impune a se efectua și o expertiză contabilă în cauză, pentru a se evidenția dacă în patrimoniul societății debitoare au intrat sumele de bani ce fac obiectul contractelor de împrumut de care se prevalează pârâții și în considerarea cărora au fost încheiate actele de compensare/transfer, iar în caz afirmativ stabilirea cuantumului exact al sumelor de restituit de către societatea debitoare către cei doi pârâți la data întocmirii actelor de compensare/transfer.
De asemenea, se impune ca judecătorul-sindic să solicitate de la Biroul Notarului Public D. I. toate înscrisurile care au stat la baza întocmirii actelor de compensare ce fac obiectul acțiunii în anulare.
Doar în urma administrării acestui probatoriu se pot lămuri toate aspectele invocate prin acțiunea în anulare și se poate pronunța o sentință legală și temeinică.
Față de aceste aspecte, în baza art. 312 alin. 2, 3 și 5 Cod procedură civilă, a fost admis recursul și casată sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea administrării probelor arătate, urmând ca în rejudecare judecătorul-sindic să aibă în vedere toate motivele invocate de reclamant în cuprinsul acțiunii în anulare.
Nu în ultimul rând, în rejudecare, judecătorul-sindic va fixa și cadrul procesual în conformitate cu prevederile art. 85 alin. 5 și 6 din Legea 85/2006. În acest sens, se va avea în vedere că, potrivit prevederilor art. 85 alin. 5, legitimitatea procesuală activă în acțiunile în anulare reglementate de art. 79 și 80 aparține administratorului judiciar/lichidatorului, iar potrivit alin 6, au calitate procesuală pasivă debitorul și, respectiv, cocontractantul său, debitorul urmând a fi citat în calitate de pârât prin administratorul special.
Curtea va observa că judecătorul-sindic nu a stabilit cadrul procesual în conformitate cu prevederile legale arătate. Astfel, deși acțiunea în anulare este formulată de către S.C. M. I. S.R.L., prin lichidatorul R. IPURL, în conformitate cu prevederile art. 85 alin. 5, calitatea de reclamant revine lichidatorului. De altfel, acesta a și formulat acțiunea, fiind și semnatarul acesteia, doar că, în mod eronat, a fost trecută și societatea debitoare în calitate de reclamantă.
În realitate, în conformitate cu art. 85 alin. 6, aceasta va sta în judecată în calitate de pârâtă, prin administratorul special, cocontractanții acesteia - D. P. R. și M. S. având și ei calitatea de pârâți.
Raportat la aceste aspecte, în rejudecare, judecătorul-sindic va fixa cadrul procesual potrivit celor reținute în cuprinsul prezentei decizii, pentru ca și societatea pârâtă să aibă posibilitatea de a-și face apărarea în cauză și de a administra probele pe care le apreciază de cuviință, având în vedere că, în situația particulară dedusă judecății, aceasta nu este reprezentată de lichidator, ci de administratorul special, acțiunea lichidatorului judecându-se în contradictoriu cu aceasta.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
| ← DREPT CIVIL. Aplicarea prevederilor art.1154 din Codul civil.... | DREPT CIVIL. Acţiune în revendicare reglementată de art.26... → |
|---|
