DREPT PROCESUAL CIVIL REVIZUIRE - ÎNSCRIS NOU. Jurisprudență Revizuire
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 313 din data de 21.10.2015
DREPT PROCESUAL CIVIL REVIZUIRE - ÎNSCRIS NOU
- art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă
Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă privește situația în care partea dovedește existența unor înscrisuri doveditoare care au fost reținute de partea adversă sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Cât privește noțiunea de înscris nou, în sensul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă - aceasta trebuie avută în vedere în accepțiunea sa restrânsă, fiind necesar ca înscrisul să aibă forța probantă prin el însuși, respectiv să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Decizia civilă nr. 313/R/21.10.2015 (dosar nr. 73/83/2015)
Prin Sentința civilă nr. 1080 / 30.11.2010 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosar nr. 675/266/2006 a fost admisă în parte acțiunea civilă înaintată de reclamantul N.I. împotriva pârâtei M.M. (decedată în cursul judecării procesului, litigiul fiind continuat în contradictoriu cu succesorii acesteia B.M., M.I., J.A., C.V.și B.M.), a fost admisă în principiu și în fond cererea de intervenție în interes propriu promovată de intervenientele voluntare G.M. și N.A. (aceasta din urmă decedată în cursul procesului, acțiunea civilă fiind continuată de succesoarea acesteia D.F.), ambele în reprezentarea defunctei B.M., a fost respinsă în fond cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții principali M.G. și M.M. și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă M.M. (decedată în cursul judecății, conform celor arătate anterior) și continuată de succesorii acesteia M.I., B.M., J.A., C.V.și B.M. împotriva reclamantului pârât N.I.
În acest sens, s-a constatat de către instanța de judecată că masa succesorală rămasă după defuncta N.D.(dec. 07.03.1987) se compune din cota de 4/8 părți din imobilele enumerate în dispozitivul hotărârii și identificate după suprafață și după denumirea în toponimia locală, precum și cota de 8/8 părți din alte patru imobile identificate în aceeași manieră.
S-a mai constatat că după defunctul de mai sus au acceptat moștenirea în mod tacit reclamantul și pârâtele M.M., N.A. și B.M., în calitate de descendenți, precum și soția supraviețuitoare a acestuia, N. I..
Prin aceeași hotărâre s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta N. I. (dec. 19.01.2000) se compune din cota proprie față de bunurile imobile dobândite sub durata căsătoriei sale cu N.D., precum și din cota de moștenire a acesteia după soțul său predecedat, cotele de proprietate și imobilele succesorale în cauză fiind enumerate în dispozitivul sentinței prin identificarea lor după suprafață și după denumirea locului.
Instanța de fond a mai constatat că moștenirea rămasă după def. N. I. a fost acceptată de către pârâta reclamantă M.M., de reclamantul N.I. și intervenienta N.A., toți în calitate de descendenți de gradul I, precum și de către intervenienta G.M., descendentă de ordinul II, acceptantă a moștenirii în reprezentarea mamei sale, def. B.M..
Prin aceeași sentință s-a constatat că cei doi soți defuncți au dispus încă din timpul vieții lor asupra patrimoniului succesoral și au atribuit totalitatea imobilelor cu titlu de zestre descendenților acestora, dispunându-se partajul în natură de către instanță potrivit respectivelor înzestrări, instanța compensând totodată cheltuielile de judecată ocazionate părților pe parcursul tuturor fazelor procesuale și dispunând totodată raportarea donațiilor (zestrei) de către fiecare dintre moștenitori.
Potrivit considerentelor sentinței evocate, din probele administrate în cauză a rezultat că la data decesului defunctei N.D. au existat în patrimoniul acestuia bunurile evidențiate în Adeverința nr. 342 / 25.03.1998 eliberată de Consiliul local al comunei C. O., că potrivit Anexei nr. 1 înregistrate la Primăria C. O. sub nr. 166/13.07.1998 succesori ai defunctei N.D. au fost soția supraviețuitoare N. I. și cei patru copii menționați și în dispozitiv, toți aceștia acceptând succesiunea în cauză și preluând imobilele succesorale conform unui partaj voluntar.
S-a mai reținut că modalitatea de împărțire voluntară a moștenirii încă din timpul vieții defunctului a fost recunoscută de către părțile în proces cu ocazia interogatoriilor luate acestora, reținându-se totodată că cererea intervenienților principali M.G. și M.M. vizând prestația tabulară a unui teren reconstituit pe seama defunctei N. I. în condițiile legislației funciare se prezintă a fi neîntemeiată, întrucât titlul de proprietate eliberat în acest sens a fost anulat prin sentința civilă nr. 1004/06.06.2000, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 114/2000.
Față de starea de fapt rezultată din probatoriul administrat în fața primei instanțe și reținută conform celor prezentate mai sus, s-a făcut aplicarea în cauza a disp. art. 651, 654, 659, 689, 728 si 730 cod civil (1864) și ale art. 111, art. 673 ind.1 și art. 673 ind.14 Cod procedură civilă (1865).
Împotriva sentinței de mai sus, intervenienții principali în primă instanță M.M. și M.G. au promovat în termenul legal calea de atac a recursului, înregistrat sub dosar nr. 1371/83/2011 al Tribunalului S. M. (recalificat ulterior în apel în ședința publică de la termenul de judecată din data de 07.11.2011, în temeiul disp. art. 84 rap. la art. 282 ind.1 Cod procedură civilă, având în vedere valoarea obiectului litigiului - fila nr. 149, vol. I din dosar nr. 1371/83/2011).
La rândul său, reclamantul N.I. a promovat calea de atac a recursului (de asemenea recalificat în apel la data de 07.11.2011, în temeiul aceluiași raționament judiciar).
Prin decizia civilă nr. 246/Ap din 29 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul S. - M. s-a respins apelul declarat de apelanții-intervenienți M.M. și M.G., împotriva Sentinței civile nr. 1080/30.11.2010 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 675/266/2006.
S-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant N.I., împotriva Sentinței civile nr. 1080/30.11.2010 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în dosar nr. 675/266/2006, în contradictoriu cu intimații M.I., B. I.M., J.A., C. I. V., B.M., D. F., și G.M. (soția pădurarului), și în consecință:
A fost schimbată în parte sentința apelată, după cum urmează:
S-a admis în parte acțiunea reclamantului N.I., înregistrată inițial sub dosar nr. 1932/2002 al Judecătoriei Negrești-Oaș, constatându-se că masa succesorală rămasă după def. N.I. (dec. 19.01.2000) se compune din terenul înscris în CF nr. 646 L., sub nr. top. 1763 și 1764, în natură teren în suprafață totală de 1489 mp, situat la locul numit "A.";, în valoare totală de 4467 lei Ron, precum și din terenul în suprafață totală de 5.800 mp, situat în intravilanul localității P. M., la locul numit "L.";, pentru care s-a recunoscut îndreptățirea def. N I. la restabilirea dreptului de proprietate funciară în condițiile Legii nr. 18/1991 prin Sentința civilă nr. 1004/06.06.2000 a Judecătoriei Negrești-Oaș (și pentru care s-a eliberat inițial T.P. nr. 31-52342/24.02.1998, însă în limita suprafeței de 3.551 mp, fiind anulat prin sentința evocată), în valoare totală de 17.400 lei Ron.
S-a constatat că au vocație succesorală la moștenirea de mai sus, apelantul-reclamant N.I., precum și Intimata-pârâtă J.A. (după mama acesteia, def. N.M. - căsătorită M., pârâtă inițial în cauza din dosar nr. 1932/2002 al Judecătoriei Negrești-Oaș), în cote egale de câte ½ parte fiecare.
S-a constatat că sunt străini de moștenire, prin neacceptare, N. A. (fiica def. N.I.), G.M. (nepoata de fiică - B.M. - a def. N.I.), precum și M.I., B. I. M., C. I. V. și B.M. (toți după def. M.M., pârâtă inițial în cauza din dosar nr. 1932/2002 al Judecătoriei Negrești-Oaș, fiica def. N.I.).
S-a partajat masa succesorală de mai sus, atribuind apelantului-reclamant N.I., în natură, terenul în suprafață de 5.800 mp, în valoare de 17.400 lei, iar intimatei-pârâte J.A., terenul în suprafață de 1489 mp, în valoare de 4467 lei, și obligă apelantul-reclamant să plătească intimatei-pârâte o sultă în valoare de 6467,50 lei, stabilind un termen de 6 luni pentru plata acesteia, cel mai târziu până la data de 29 mai 2014, conform disp. art. 673 indice 10 Cod procedură civilă.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamantul N.I.
Au fost respinse cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenientele N.A. și G.M. la data de 27.02.2004 în dosar inițial nr. 1932/2002 al Judecătoriei Negrești-Oaș, cerere continuată ulterior de succesoarele acestora în drepturi.
S-au compensat între ele cheltuielile de judecată ocazionate părților în proces.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Sub aspectul cadrului procesual stabilit în cauză și al evoluției ulterioare a litigiului, un prim aspect ce se impune a fi luat în considerare este acela că cererea inițială introductivă în instanță a fost înregistrată la data de 02.09.2002, în dosar nr. 1932/2002 al Judecătoriei Negrești Oaș (atașat la dosarul cauzei), de către reclamantul N.I. împotriva pârâtei M.M. și a vizat strict masa succesorală și partajul succesoral după def. N.I. (I.), mama părților în proces, decedată la data de 19.01.2000.
În dosarul astfel constituit, au formulat cerere de intervenție în nume propriu intervenienții principali M.G. și M.M. (filele nr. 21 și 22), solicitând constatarea perfectării vânzării unui teren de 18 ari înscris în Titlul de proprietate (T.P.) nr. 31-52342/24.02.1998 eliberat pe seama def. N.I., invocând în acest sens existența unui contract sub semnătură privată încheiat la data de 23.01.2000 între vânzătorii N.I. și soția N.M. și cumpărătorii intervenienți, având ca obiect respectivul teren (fila nr. 23 idem).
La data de 27.01.2004 pârâta M.M. a formulat ,,întâmpinare și completare la cererea reconvențională’’ (filele nr. 80-82 idem), prin care a solicitat să se stabilească mai întâi masa succesorală rămasă după def. N.D.(dec. 07.03.1987), să se constate că au acceptat tacit moștenirea rămasă după acesta pârâta în calitate de fiică, precum și soția supraviețuitoare N.I., dar și ceilalți descendenți de gradul I și anume: N.A., N.I. și B.M..
Totodată, se solicită constatarea componenței masei succesorale rămase după def. N.D. conform celor arătate în cererea reconvențională, stabilirea cotelor succesorale conform dispozițiilor legale în materie și abia ulterior să se dispună partajul succesoral după def. N.I., conform modificărilor astfel survenite în patrimoniul acesteia din urmă.
De asemenea, se invocă vocația succesorală după def. N.I. atât a reclamantului N.I. și a pârâtei reclamante M.M. (conform celor susținute prin cererea de chemare în judecată), cât și a celorlalți pârâți în cauza, în speță fiica N.A. și nepoata de fiică G.M. în reprezentarea fiicei predecedate def. B.M..
Vocația succesorală a celor două descendente de mai sus, N.A. și G.M. a fost reafirmată prin cererea de intervenție în interes propriu formulată la data de 27.02.2004 de către acestea din urmă (fila nr. 90 din dosar nr. 1932/2002).
Prin încheierea interlocutorie nr. 940/05.07.2004, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 1932/2002 (filele nr.151-152) în condițiile art. 673 ind.1 și urm. Cod procedură civilă au fost admise în parte atât cererea principală cât și cea reconvențională și în consecință s-a constatat că din masa succesorală rămasă după def. N.I. face parte doar terenul înscris în T.P. nr. 31-52342/1998, asupra căruia au vocație succesorală în cote egale de câte ½ parte fiecare reclamantul și pârâta reclamantă, reținându-se că sunt străine de succesiune prin renunțare intervenientele N.A. și G.M..
Prin aceeași încheiere, s-a respins capătul de cerere reconvențională privind stabilirea masei succesorale după def. N.D., precum și cererile de intervenție voluntară formulate în acest sens, dispunându-se administrarea în probațiune a unei expertize tehnice judiciare având ca obiectiv identificarea imobilelor succesorale.
Împotriva încheierii de mai sus a promovat apel pârâta M.M., înregistrat inițial sub dosar nr. 4708/2004 al Curții de Apel O., ulterior în dosar nr. 3945/2004 al Tribunalului S. M. (în urma declinării de competență), soluționat prin decizia civilă nr. 72/Ap/16.03.2005 în sensul respingerii, însă în urma admiterii recursului declarat împotriva acestei din urmă decizii, s-a dispus - prin decizia civilă nr. 426/R/16.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel O. în dosar nr. 288/2006 - casarea încheierii nr. 940/2004 și trimiterea cauzei pentru o nouă judecare la Judecătoria Negrești Oaș, în rejudecare pricina fiind înregistrată sub dosar nr. 675/266/2006 și soluționată prin sentința civilă nr. 1080/30.11.2010, care face obiectul apelului de față.
În considerentele deciziei de casare se reține aspectul că, în mod cert, în regim de publicitate imobiliară prin cărți funciare, dreptul de proprietate se dovedește prin înscrierea acestuia în cartea funciară, însă, față de susținerile părților potrivit cărora din masa succesorală fac parte și alte terenuri, pe care le cunosc doar după denumirea populară, coroborat cu principiul universalității succesiunii, se impune administrarea în probațiune a unei expertize prin care să fie identificate toate terenurile despre care se afirmă că ar fi aparținut defuncților, iar ,,în măsura în care nu se confirmă susținerile, să se procedeze ca atare’’ (fila nr. 22 din dosar nr.288/2006, atașat la dosarul cauzei).
Instanța de apel a reținut, pornind de la considerentele și îndrumarul deciziei civile nr. 426/R/2006 a Curții de Apel O., amintită mai sus, că în rejudecare s-a dispus efectuarea unei lucrări de specialitate având ca obiectiv tocmai identificarea în sistem de carte funciară a imobilelor succesorale.
În acest sens, s-a realizat expertiza extrajudiciară întocmită de către exp. ing. M.G. (filele nr. 107-112, 213-218 din dosar nr. 675/266/2006), care a anexat extrasele de carte funciara aferente fiecărui imobil succesoral în litigiu, identificat potrivit măsurătorilor și constatărilor de la fața locului realizate de acesta (filele nr. 220-239 idem).
Instanța de control judiciar a mai reținut că în apel, la termenul de judecată din data de 05.12.2011 s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize, fiind desemnat ing. K.N.O. (fila nr. 163 din dosar nr. 1371/83/2011), lucrare de specialitate care a confirmat concluziile expertului M.G. în privința amplasamentului, a întinderii și a folosinței terenurilor în cauză (filele nr. 261-263 idem).
În acest context, instanța de apel a remarcat că, așa cum rezultă din examinarea fiecărui extras de carte funciara în parte (filele nr. 224-239 din dosar nr. 675/266/2006) depus la dosarul instanței de rejudecare, coroborat cu concluziile raportului de expertiza întocmit în apel în privința identificării imobilelor prin coordonate de carte funciară, identificare concordantă cu cea realizată de exp. ing. M.G., cu excepția a două terenuri, toate celelalte figurează ca reprezentând proprietatea tabulară a unor alte persoane, proprietari tabulari față de care nu s-a dovedit în cadrul prezentului dosar niciun raport juridic.
În consecință, pornind de la această constatare, instanța de apel a dat eficiență raționamentului judiciar exprimat în cuprinsul deciziei civile nr. 426/R/2006 evocată anterior și va proceda ca atare, reținând în acest sens ca făcând parte din masa succesorală în litigiu și ca fiind susceptibile de a fi deduse judecății, raportat la cadrul procesual stabilit în prezenta cauză, strict cele două terenuri astfel identificate (în speță, cel numit ,,A.’’ și cel numit ,,L.’’).
S-a mai reținut, în concordanță cu cele de mai sus, că așa cum au arătat și reprezentanții părților în ședința publică de la termenul de judecată din data de 05.12.2011 (fila nr. 163 din dosarul nr. 1371/83/2011, vol.I), obiectul litigiului de față a fost restrâns doar la stabilirea masei succesorale rămase după def. N.I., întrucât în privința devoluțiunii succesorale de pe urma def. N.D. s-a pronunțat deja o hotărâre judecătorească în cadrul unui alt litigiu.
Referitor la cele două imobile succesorale rămase în discuție, tribunalul a reținut că, potrivit completării raportului de expertiza întocmit de ing. K.N.O., locul numit ,,A.’’ are o suprafață totală de 12596 mp, fiind înscris în zece coli de carte funciară distincte (fila nr. 282 din dosar nr. 1371/83/2011, vol.I), dar care figurează în registrul agricol ca având o suprafață mai mică, de 8700 mp, folosit atât de reclamantul N.I., cât si de numitul Damian Nicolae, pe acest teren fiind edificate patru case (fila nr. 262 idem).
Dintre cele zece coli de carte funciară pe care se întinde terenul de mai sus, depuse în extras, în copie, la dosarul instanței de rejudecare (filele nr. 220 - 229), doar în cuprinsul extrasului CF 646 L. (com.C. O.) figurează ca proprietar tabular numita N.I., a cărei succesiune se dezbate în cauză, fiind menționată o suprafață totală de 1489 mp (fila nr. 229).
Referitor la cel de-al doilea teren, în privința căruia se poate reține incontestabil apartenența la proprietatea def. N.I., instanța de apel are în vedere considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 1004/2000 a Judecătoriei Negrești Oaș. În acest sens, s-a reținut că atât prin hotărârea de mai sus, cât și prin decizia nr. 1737/R/05.12.2001 pronunțată de Curtea de Apel O. în dosar nr. 3890/2001 (filele nr. 190-192 din dosar nr. 675/266/2006) s-a confirmat cu putere de lucru judecat îndreptățirea antecesoarei N.I. la restabilirea dreptului de proprietate funciară asupra terenului în cauză, identificat conform completării raportului de expertiză din apel sub numele de ,,Livadă’’.
În ce privește vocația succesorală la moștenirea determinată potrivit celor de mai sus, tribunalul a reținut că din căsătoria antecesorilor N.D.(dec. 07.03.1987) și N.I. (dec. 19.01.2000) au rezultat patru copii: N.I. (reclamant în cauză), N.M., căs. M. (pârâta reclamantă), N.A. (intervenientă în prima instanță, anterior rejudecării - fila nr. 90 din dosar nr. 1932/2002) și Nistor Marica, căs. Birtoc (predecedată, reprezentată prin fiica G.M., intervenientă alături de N.A.).
În privința succesorilor de mai sus, instanța de apel a constatat că prin declarația autentificată sub nr. 270/28.01.2000 al BNP T. T. (fila nr. 32 din dosar nr. 1932/2002), moștenitoarea N. A. (A.) a renunțat la succesiunea după mama sa, def. N.I.(dec. 19.01.2000).
La rândul său, nepoata de fiică predecedată G.M. a renunțat la moștenirea după def. N. I. prin declarația autentificată sub nr. 269/28.01.2000 al BNP T. T. (fila nr. 16 idem).
În consecință, tribunalul a găsit fondate criticile apelantului reclamant N.I. cu privire la netemeinicia și nelegalitatea hotărârii primei instanțe în ce privește recunoașterea vocației succesorale în favoarea renunțătoarelor la moștenire N.A. și G.M., precum și în ce privește greșita constatare de către instanța de rejudecare a componenței masei succesorale, motiv pentru care a admis apelul reclamantului și a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii acestuia, strict în ce privește includerea în masa succesorală a celor două terenuri de mai sus și al constatării vocației succesorale a reclamantului N.I. și a intimatei pârâte J.A., în cote egale de câte ½ parte fiecare, constatând că restul intimaților pârâți sunt străini de moștenirea rămasă după def. N.I. și respingând cererea de intervenție voluntară principală din data de 27.02.2004 a intervenientelor N.A. și G.M.
În fundamentarea soluției instanței de apel cu privire la vocația succesorală recunoscută intimatei pârâte J.A., s-a reținut că pârâta din dosarul inițial N.M., căs. M., fiica def. N.I. și sora reclamantului, a decedat în cursul procesului, lăsând în urma sa drept succesori și continuatori ai litigiului pe intimații pârâți M.I., Copil Vasile, B.M., B.M. și J.A.. Dintre aceștia, primii patru au renunțat prin declarație notarială la succesiunea care le revine după def. N.I. în reprezentarea mamei lor M.M. (filele nr. 122-124, 140 din dosar nr. 675/266/2006), singurul moștenitor acceptant fiind în prezent intimata pârâtă J.A..
Examinând apelul formulat de către intervenienții în prima instanță M.G. și M.M., tribunalul a reținut, consecvent argumentelor juridice și raționamentului judiciar exprimat în cadrul unui alt litigiu purtat între aceleași parți și cu privire la aceleași drepturi subiective născute din contractul sub semnătură privată încheiat de acestea la data de 23.01.2000, în speță cel din dosar nr. 3890/2001 al Curții de Apel O., că terenul reconstituit în condițiile legislației funciare a fost proprietatea antecesoarei N.I., iar pretenția fiului acesteia că i-ar fi fost dat acest teren cu titlu de zestre nu a fost susținută de nicio probă. În aceste condiții, vânzarea de către N.I. cumpărătorilor apelanți în prezenta cauză M.G. și M.M. a terenului proprietatea mamei sale se prezintă a fi o vânzare afectată de condiția ca terenul înstrăinat să revină, cu ocazia sistării indiviziunii, în lotul vânzătorului (fila nr. 192 din dosar nr. 675/266/2006).
Prin prisma acestor considerente, tribunalul a apreciat ca nefondat apelul promovat de intervenienții principali M.G. și M.M. și l-a respins, conform dispozitivului prezentei decizii.
În privința capătului de cerere al reclamantului N.I., susținut și în apel, vizând partajul succesoral al imobilelor care fac parte din moștenirea ce se dezbate în prezentul litigiu, tribunalul a avut în vedere criteriile instituite prin art. 673 ind.1 și urm. Cod procedură civilă și în consecință a sistat indiviziunea succesorală prin atribuirea în natură, pe seama fiecărui comoștenitor, a câte unui imobil, atribuind apelantului reclamant terenul care a făcut obiectul vânzării încheiate cu intervenienții M.G. și M., în vederea preîntâmpinării unor litigii ulterioare.
Raportat însă la diferența de valoare dintre cele două imobile, stabilită conform raportului de expertiză întocmit de ing. M.G. (filele nr. 216, 254 din dosar nr. 675/266/2006), actualizată conform raportului de expertiză depus la data de 19.11.2012 de ing. K.N.O. (fila nr. 263 din dosar nr. 1371/83/2011, vol.I), cu precizările aduse la data de 04.11.2013 (fila nr. 17 idem, vol.II) privind coroborarea valorii de circulație astfel stabilite cu tabelul notarial aplicabil în materie, tribunalul va dispune obligarea apelantului reclamant la plata sultei corespunzătoare către intimata pârâtă J.A., în vederea egalizării valorice a loturilor, cu aplicarea corespunzătoare a disp. art. 673 ind.10 Cod procedură civilă.
În privința apărărilor intimatei pârâte de mai sus, structurate pe inadmisibilitatea promovării celor două apeluri, tribunalul le-a înlăturat ca neîntemeiate, respingând totodată restul capetelor de cerere ale reclamantului și făcând aplicarea în cauză a disp.art.276 Cod procedură civilă, în sensul compensării reciproce a cheltuielilor de judecată ocazionate părților în litigiu pe parcursul diferitelor etape procesuale.
Prin decizia civilă nr. 250/Ap/4 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul S. - M. s-a respins cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 246/Ap din 29.11.2013 pronunțată de Tribunalul S. M., formulată de revizuenta J.A., în contradictoriu cu intimații N.I. prin moștenitori legali: N.M., M. M. și B. I. V., M.M., M.G., M.I., B. I. M., C. I. V., B.M., D. F., G.M. (soția pădurarului), având ca obiect succesiune.
S-a omis soluționarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată care s-au solicitat pe cale separată, conform declarației reprezentantului intimaților M.G. și M.M.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit jurisprudenței în materie s-a decis că nu îndeplinește condițiile de admitere a cererii de revizuire înscrisul emis după pronunțarea hotărârii atacate prin revizuire, chiar dacă acesta constată o situație fundamental diferită de cea reținută de instanță și care este anterioară pronunțării hotărârii, și nici cel ale cărui existență și conținut erau cunoscute părților în timpul judecății.
Prin noțiunea de "înscris doveditor"; expresie cuprinsă în motivul de revizuire al art.322 pct. 5 Cod procedură civilă se înțelege acel înscris nou care din punct de vedere probator dacă ar fi fost cunoscut la data pronunțării hotărârii atacate ar fi putut conduce la o altă soluție pe fond decât cea adoptată.
O altă condiție pentru admiterea cererii de revizuire potrivit aceluiași text de lege și motiv al revizuirii o reprezintă conduita obstrucționistă a părții adverse sau a împrejurărilor mai presus de voința părților care au împiedicat înfățișarea înscrisului pe durata soluționării procesului de fond, situație care obligă revizuientul să concretizeze dovedirea demersurilor efectuate prin care a încercat obținerea înscrisului.
Revenind la împrejurările concrete ale cauzei astfel cum au fost invocate de revizuientă, observăm că aceasta se prevalează de certificatul de deces seria D.P. nr.007736 eliberat la data de 22.09.2011 de către Primăria comunei C. (f.12 dosar), care constată decesul uneia dintre părțile litigante ale cauzei pe fond, numitul N.I., și care este și unchiul revizuientei, respectiv fratele mamei acesteia M.M. Este adevărat că decesul a intervenit la data de 21.09.2011, după soluționarea cauzei în primă instanță (dos.nr.675/2006) prin sentința civilă nr.1080/30.11.2010 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș și după declararea apelului soluționat prin decizia ce formează obiectul cererii de revizuire însă nici cu ocazia declarării recursului recurenta-pârâtă J.A., revizuienta din prezenta cauză nu a adus la cunoștința instanței împrejurarea că a decedat intimatul-reclamant N.I., prin urmare și decizia irevocabilă din recurs (Decizia civilă nr.464/11.03.2014) pronunțată de Curtea de Apel O. a fost pronunțată în contradictoriu cu același intimat.
Prin cererea de la fila 155 din dosar nr.1371/83/2011, succesoarele def. N.I., respectiv N.M. și B. I. au depus obiective de expertiză, însă instanța, dar și toate celelalte părți nu au observat demersul procesual și au păstrat cadrul procesual inițial.
Din conținutul încheierilor de ședință se poate observa că la data de 21.11.2011, când au fost depuse obiectivele de către moștenitoare def. N.I., a fost prezentă la dezbateri și intimata J.A. - personal (f.158 dosar nr.137/83/2011). În aceste condiții, nu poate fi reținută afirmația revizuientei că ar fi luat cunoștință de decesul intimatului N.I. după pronunțarea deciziei din apel sau recurs, întrucât, pe de o parte, a avut o conduită procesuală activă și a fost prezentă la dezbateri, iar, pe de altă parte, erau în relații de rudenie și prezumtiv exista posibilitatea să cunoască această împrejurare și să aducă la cunoștința instanța survenirea decesului.
Excepția lipsei capacității de folosință determinată de decesul uneia dintre părți, de asemenea, nu constituie un motiv pentru a declara admisibilă cererea de revizuire acest incident de ordin procedural putea fi soluționat în fazele anterioare cererii de revizuire și nicidecum în această cale extraordinară de atac, unde pentru ca procedura să fie legal îndeplinită au fost citați moștenitorii defunctului N.I. și care au solicitat respingerea cererii de revizuire achiesând astfel la poziția procesuală a autorului din timpul vieții acestuia.
O altă chestiune esențială o reprezintă calificarea juridică a certificatului de deces drept înscris doveditor, descoperit de revizuientă la data de 18.12.2014, cu ocazia emiterii adresei nr.896 din 18.12.2014 (dată față de care a fost respectat termenul de o lună în depunerea cererii de revizuire) respectiv a certificatului de deces nr.xxxxxx/22.09.2011, care atestă decesul apelantului N.I.. Certificatul de deces nr. de mai sus reprezintă un înscris în sensul legii procedurale, dar nu are caracterul doveditor pentru fondul pretenției.
Din analiza textului reiese în mod evident că înscrisul trebuie să aibă aceste caracteristici, să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricini, soluția pe fond ar fi fost alta decât cea pronunțată, or decesul unei părți în timpul judecării cauzei nu reprezintă un mijloc de probă care să afecteze în vreun fel raționamentul instanței asupra fondului dreptului pretins.
Din punct de cerere procedural decesul uneia dintre părțile litigante reprezintă un incident de ordin procedural care poate să întârzie judecarea pe fond a cauzei până la intervenirea moștenitorilor, în condițiile art.243 alin.1 Cod procedură civilă.
În consecință, existența certificatului de deces a uneia dintre părți care a decedat în timpul procesului nu reprezintă în sensul art.322 pct. 5 Cod procedură civilă un înscris probatoriu care să legitimeze recurgerea la calea procedurală a revizuirii, ci reprezintă un incident procedural care trebuia invocat și soluționat în dosarul de fond și nu într-o cale extraordinară de atac.
Reținând, așadar, că înscrisul prezentat de revizuientă nu îndeplinește caracteristicile necesare ale unui mijloc de probă, coroborat și cu împrejurarea că nu a fost reținut de partea potrivnică și nici nu există ca fiind dovedite împrejurări mai presus de voința părții de a fi prezentat în instanță cu ocazia judecării cauzei în apel, tribunalul a respins ca nefondată cererea de revizuire, ce are ca obiect Decizia civilă nr.246/Ap/29.11.2013 a Tribunalului S. M..
Față de poziția procesuală exprimată de intimații M.G. și M.M. s-a omis soluționarea cheltuielilor de judecată, acestea urmând a fi solicitate pe cale separată.
Împotriva deciziei civile nr. 250/Ap/4 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul S. - M. a declarat recurs revizuenta J.A., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererii de revizuire. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta arată că Tribunalul S. - M. a pronunțat o soluție profund nelegală, cu înfrângerea unor norme legale imperative, atât în privința procedurii de desfășurare a oricărui litigiu, cât și relativ la admisibilitatea cererii de revizuire.
Astfel, fără a indica vreun temei legal apreciază ca nerelevant incidentul de ordin procedural privind pronunțarea deciziei din apel și recurs în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosință. Arată că este injustă această reținere, câtă vreme după cum s-a reținut constant în practica judiciară în materie "hotărârile judecătorești și toate actele de procedură săvârșite de instanțe ulterior decesului părții și în legătură cu aceasta sunt lovite de nulitate absolută, în condițiile art. 105 alin.2 Cod procedură civilă";, făcând trimitere recurenta în acest sens și la decizia civilă nr. 1336/R/2008 a Curții de Apel O.
Cât privește susținerea potrivit căreia, date fiind raporturilor de rudenie se poate prezuma că revizuenta a cunoscut despre decesul lui N.I., arată că revizuenta a făcut dovada certă a momentului la care a aflat de data decesului respectiv 18.11.2014, dovada contrară nefiind făcută.
Cât privește cerințele pe care trebuie să le îndeplinească înscrisul nou pentru a reține incidența dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, arată că acestea sunt acoperite, certificatul de deces fiind obținut ulterior soluționării cauzei.
Dată fiind această împrejurare, necunoscută până la acest moment, precum și considerentele avute de instanța de apel la pronunțarea hotărârii de admitere a apelului acestui reclamant și anume existența unui contract sub semnătură privată încheiat între acesta și intervenienții M.G. și M., apreciază că situația juridică a imobilelor obiect al prezentului litigiu, ar fi fost analizată dintr-o cu totul altă perspectivă, dacă aceste aspecte ar fi fost cunoscute cu ocazia pronunțării hotărârii.
Mai mult, în ipoteza introducerii moștenitorilor, aceștia aveau posibilitatea confirmării sau dezvoltării contractului sub semnătură privată încheiat de către antecesorul lor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9; art. 312 alin. Și 3, art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, art. 325; 326; 327; 41; 243 alin. 1 pct. 1.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând recursul formulat prin prisma criticilor invocate instanța a constatat a fi nefondat urmare a celor ce preced:
Prin cererea cu care a sesizat instanța revizuenta J.A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 246/Ap/29.11.2013 pronunțată de Tribunalul S. - M. invocând în susținerea cererii motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, respectiv descoperirea unui înscris nou ulterior soluționării definitive și irevocabile a cauzei, constând în certificatul de deces al reclamantului N.I., decedat la data de 21 septembrie 2011.
Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă privește situația în care partea dovedește existența unor înscrisuri doveditoare care au fost reținute de partea adversă sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Cât privește noțiunea de înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă se impune a se preciza faptul că aceasta trebuie avută în vedere în accepțiunea sa restrânsă, fiind necesar ca înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, respectiv să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Ori, certificatul de deces invocat de revizuentă în susținerea cererii nu se include în noțiunea de înscris nou astfel cum acesta este vizat de dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, nefiind de natură să conducă prin el însuși la schimbarea situației de fapt reținute de instanță, aspect corect reținut de tribunal, criticile invocate sub acest aspect neputând fi astfel primite.
Pe de altă parte din nici o probă din dosar nu rezultă că certificatul de deces nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, iar faptul că revizuenta a aflat la o dată ulterioară de intervenirea decesului lui N.I., nu este de natură a fi interpretată ca o împrejurare mai presus de voința părții de natură a face admisibilă revizuirea.
Față de cele ce preced, neputându-se reține nici un motiv de nelegalitate ori netemeinicie la adresa hotărârii recurate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă s-a dispus obligarea recurentei la 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților M.G. și M.M. sumă ce reprezintă onorariu avocat.
| ← DREPT CIVIL .UZUCAPIUNE. LEGE APLICABILĂ.. Jurisprudență... | Uzucapiune. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii → |
|---|
