Dreptul de a avea legături personale cu minorul. Interesul superior al minorului
| Comentarii |
|
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 272/2004, cât şi cu cele ale art. 43 alin. (3), art. 97 şi 98, alin. (2) C.fam., relaţiile personale dintre copii şi părinţii lor au o bază legală, menţinerea lor fiind apreciată a fi un drept fundamental al copilului care rezultă firesc din afecţiunea şi nevoia de ocrotire resimţită în mod natural de copil faţă de părintele său. Părintelui i se va recunoaşte dreptul de a păstra legături personale cu copilul său, în considerarea aceloraşi raţiuni legate de afecţiunea parentală, doar în cazul în care exerciţiul acestui drept este supus aplicării principiului interesului superior al minorului. Respectarea pe deplin a principiului enunţat prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 implică raportarea la valenţele lui în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice, dar şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti – inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului.
Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 20 din 1 martie 2010
Prin Decizia nr. 145/21.10.2009 a Tribunalului Tulcea a fost admis apelul formulat de apelantul reclamant P.G. împotriva sentinței nr. 376/16.06.2009 a Judecătoriei Măcin, fiind schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul încuviințării legăturilor personale ale reclamantului cu minorul P.M.C., născut la data de 23.10.2004, în următorul mod: o dată pe lună, la sfârșitul ultimei săptămâni din lună, de sâmbătă ora 11:00 până duminică ora 11:00, la domiciliul reclamantului; 3 zile în vacanța de primăvară, 1 săptămână în vacanța de vară și câte o zi în timpul sărbătorilor de Crăciun și de Paști.
Reformarea soluției instanței de fond s-a fundamentat pe dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului. Astfel, nu numai părintele este îndreptățit la a avea legături personale cu copilul în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 272/2004, ci și copilului îi este recunoscut dreptul de a menține legături cu ambii părinți, cu rudele și persoanele față de care a dezvoltat relații apropiate, atât timp cât astfel de legături nu sunt contrare interesului său.
în speță, a conchis tribunalul, minorul în vârstă de 5 ani are nevoie de prezența tatălui său, iar interzicerea legăturilor personale sau stabilirea programului de vizite doar la domiciliul pârâtei - în condițiile în care între părinții minorului există relații conflictuale - ar constitui o încălcare a dispozițiilor art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale. Prin aceste dispoziții se are în vedere protecția vieții private, intime și de familie, fiind necesară dezvoltarea unor legături firești de afecțiune între tată și fiu, nestânjenite de prezența mamei, astfel încât minorul să poată dezvolta o adevărată viață de familie, de natură să-i asigure o dezvoltare fizică și psihică corespunzătoare.
S-a apreciat, din acest punct de vedere, că soluția Judecătoriei Măcin, în sensul ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul doar la domiciliul pârâtei, în ultima zi de duminică a fiecărei luni din an între orele 10:00-13:00, contravine dispozițiilor art. 43 alin.3 art. 97 și 98 alin. (2) C.fam. și art. 14 din Legea nr. 272/2004.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta D.M., care a criticat soluția Tribunalului Tulcea, solicitând menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate în primă instanță. Recurenta pârâtă a arătat că acordarea posibilității intimatului reclamant de a lua minorul la domiciliul său contravine interesului superior al copilului, căruia îi este teamă de tatăl său, datorită comportamentului violent al acestuia și al rudelor sale, minorul fiind chinuit și ținut flămând cu ocazia luării lui de către tată.
Recurenta a susținut că intimatul reclamant vine băut și recalcitrant la domiciliul ei, iar în această situație copilul este temător, simțindu-se în siguranță doar în prezența mamei.
Recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:
în mod corect instanța de apel a făcut trimitere la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004, cât și la cele ale art. 43 alin. (3), art. 97 și 98 alin. (2) C.fam., statuând în sensul că relațiile personale dintre copii și părinții lor au o confirmare legală, menținerea lor fiind apreciată a fi un drept fundamental al copilului care rezultă firesc din afecțiunea și nevoia de ocrotire resimțită în mod natural de copil față de părintele său.
în mod corect s-a arătat că și părintelui i se recunoaște dreptul de a păstra legături personale cu copilul său, în considerarea acelorași rațiuni legate de afecțiunea parentală, dar că exercițiul acestui drept este supus aplicării principiului interesului superior al minorului.
Cu toate că aceste premise de ordin teoretic au fost corect relevate, instanța de apel nu le-a aplicat argumentat la speță, în sensul că nu a stabilit, pe baza probatoriului administrat, dacă este în interesul copilului în vârstă de 5 ani să fie luat de tatăl său de lângă mamă, dacă există implicații de ordin psihologic asupra minorului prin prisma vizitelor anterioare la familia tatălui și dacă, în domiciliul unde urmează a fi dus copilul, există afecțiune și preocupare față de acesta și, în general, condițiile unei bune dezvoltări fizice și psihice.
Conchizând în sensul că măsura dispusă în apel este justificată de simplul fapt că minorul are nevoie de prezența tatălui, Tribunalul a nesocotit în esență principiul prevalenței interesului copilului, acordând dreptului tatălui de a păstra legături personale cu minorul un rol superior acestui principiu, fără a face o minimă trimitere la probele administrate și fără a înlătura motivat apărările pârâtei privitoare la comportamentul agresiv și lipsit de preocupare pentru soarta copilului, manifestat de tată, la condițiile în care urmează a fi ținut pe perioada luării lui de către reclamant, la mediul social în care este dus minorul și la impactul psihologic generat de această măsură.
Cum respectarea pe deplin a acestui principiu enunțat prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 implică raportarea la valențele lui în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice, dar și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești - inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului - instanța de apel era obligată să verifice stabilirea situației de fapt și aplicarea legii în primă instanță, dând prevalență acestui principiu.
Având în vedere că raportarea la principiul enunțat atrage incidența art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și, întrucât aspectul interesului copilului în adoptarea măsurii cerute de unul din părinți nu a fost pe deplin lămurit, fiind necesară administrarea de noi probe, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C.proc.civ. se va admite recursul și se va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Tulcea.
Cu ocazia reluării judecății, instanța va completa probele în privința condițiilor oferite minorului de domiciliul și mediul social în care urmează a fi adus de tată, a persoanelor cu care este în legătură directă la locuința reclamantului, solicitând efectuarea unei anchete sociale cuprinzătoare în acest sens și va verifica dacă se confirmă aspectele legate de comportamentul agresiv al tatălui, prin emiterea unor adrese către postul de poliție din localitate ori prin administrarea oricăror probe apreciate ca fiind utile în acest context.
în egală măsură, se va analiza dacă este utilă efectuarea unei evaluări psihologice prin direcția pentru protecția copilului, pentru a se clarifica dacă valorificarea în această modalitate a dreptului tatălui de a avea legături personale cu minorul afectează sau nu psihicul copilului, dacă există o influență a mamei în acest sens și dacă, în esență, copilul este pregătit din toate punctele de vedere să răspundă cerințelor părintelui său de a păstra relații firești cu acesta și în afara domiciliului mamei.
(Judecător Mihaela Ganea)
| ← Încredinţare minor. Apreciere | Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 66 alin. (2) din... → |
|---|
