Încredinţare minor. Apreciere
| Comentarii |
|
În aprecierea criteriilor de încredinţare a copilului minor trebuie să primeze interesul acesteia, şi nu al părinţilor sau al bunicilor.
Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 41 din 14 ianuarie 2010
Prin sentința civilă nr. 20/13.01.2009 pronunțată de Judecătoria Horezu a fost admisă cererea formulată de reclamanta A.E.D. și respinsă cererea reconvențională a pârâtului A.D., dispunându-se desfacerea căsătoriei din vina pârâtului, încredințarea minorei spre creștere și educare, mamei-reclamante, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei. S-a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, depozițiile martorilor audiați în cauză au evidențiat faptul că, relațiile dintre soți sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă. Soții sunt despărțiți în fapt, iar paratul obișnuiește să consume băuturi alcoolice, și pe fondul acestei stări se manifestă agresiv atât fizic, cât și verbal față de reclamantă. Cum susținerea că aceasta întreține relații extraconjugale nu a fost dovedită, instanța a apreciat că vinovăția exclusivă în deteriorarea relațiilor de familie aparține pârâtului-reclamant.
în ceea ce o privește minora, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate că este în interesul acesteia să fie încredințată mamei reclamante cu obligarea tatălui-pârât la plata pensiei lunare de întreținere în favoarea minorei.
împotriva acestei sentinței civile a declarat apel pârâtul-reclamant, soluționat prin decizia civilă nr. 96/A/MIF/17.04.2009, în sensul anulării apelului ca netimbrat, reținându-se că apelantul nu a satisfăcut timbrajul comunicat prin citație.
Recursul formulat împotriva acestei hotărâri a fost soluționat prin decizia civilă nr. 1107/R-MF/11.06.2009, Curtea de Apel Pitești dispunând casarea deciziei și trimiterea cauzei la același tribunal, reținând că s-a făcut dovada că pentru termenul la care s-a judecat apelul a achitat taxa de timbru stabilită.
Tribunalul a fost reînvestit astfel cu rejudecarea apelului prin care pârâtul-reclamant a criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie doar sub aspectul modului de soluționare a cererii reconvenționale privind încredințarea minorei și obligarea la pensie de întreținere pentru aceasta.
Apelantul a susținut că s-a comis o gravă eroare atunci când a fost încredințată minora mamei-reclamante, contrar probelor administrate în cauză, din care rezultă că, are posibilități materiale și oferă garanții morale pentru a-i asigura o creștere corespunzătoare minorei, că are timpul necesar pentru a se ocupa de supravegherea ei și de educație, ducând-o la grădiniță, contrar atitudinii mamei care a plecat din țară din luna februarie 2007, lăsându-și ambii copii, atât minora în cauză, cât și copilul rezultat dintr-o relație anterioară.
în apel s-au suplimentat probele cu o caracterizare a minorei, din partea educatoarei, o caracterizare a apelantului din partea primarului localității de domiciliu și noi anchete sociale, iar instanța a dispus, din oficiu și audierea minorei, în camera de consiliu.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 247/A/MIF/20.11.2009, a admis apelul formulat de pârâtul A.D., a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis cererea reconvențională și a încredințat pe minora A.M.A., născută la data de 27.06.2003, spre creștere și educare tatălui-reclamant, cu obligarea pârâtei-reclamante A.E.D. la plata unei pensii lunare de întreținere pentru minoră, în cuantum de 100 lei, începând cu data de 20.11.2009, până la majoratul minorei, menținând restul dispozițiilor sentinței. A fost obligată intimata la plata sumei de 524 lei cheltuieli de judecată către apelantul-pârât.
în adoptarea acestei soluții, tribunalul, analizând apelul prin prisma probelor administrate la instanța de fond și în apel, a reținut în esență că, ceea ce primează în încredințarea unui minor este interesul superior al acestuia și asigurarea unei dezvoltări armonioase unei creșteri și educații corespunzătoare. Chiar dacă minora are doar 6 ani este dezvoltată corespunzător vârstei, este isteață și acest fapt se datorează, în ultimii ani, mediului unde a crescut, respectiv alături de tatăl său și de bunicii paterni, întrucât din luna februarie 2007 mama este plecată în străinătate, fără însă ca fiica sa să-i simtă în vreun fel lipsa.
Instanța de apel a constatat că, cel puțin la momentul actual, este în interesul superior al minorei să rămână la tată și la bunicii paterni, în mediul în care este obișnuită, care îi oferă siguranță, spre deosebire de mamă, care este plecată în străinătate la muncă, unde nu se cunosc condițiile de trai, de locuit și unde minora nu dorește să meargă, a o disloca din mediul actual putând avea consecințe traumatice asupra psihicului fetiței.
în conformitate cu prevederile art. 299 C.proc.civ. și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta A.E.D.
Susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. raportat la art. 38 alin. (4) din Codul familiei,art. 2 și art. 5 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
în dezvoltarea criticii se arată că au fost nesocotite prevederile art. 38 alin. (4) C.fam. și art. 2 și 5 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora la soluționarea cererilor accesorii divorțului, referitoare la încredințarea copiilor minori, instanța va ține seama de interesul superior al copilului, principiu care trebuie să prevaleze în toate demersurile care îl privesc.
Or, prin decizia adoptată, tribunalul, în disprețul prevederilor legale menționate și a probelor administrate ce atestă fără echivoc că pârâtul A.D. este alcoolic, așa cum au relatat martorii V.O. și C.A.P., A.A. (mama pârâtului) și U.E., și cum au constatat și reprezentanții Autorității Tutelare la 23.10.2009, când s-au deplasat intempestiv la locuința pârâtului, unde l-au găsit sub influența alcoolului, împrejurare față de care creșterea și educarea minorei, dacă va rămâne în mediul în care se găsește în prezent va avea de suferit, astfel principiul interesului superior al copilului fiind total nesocotit.
Se susține că minora are nevoie de supravegherea și sfaturile mamei sale și de condițiile pe care aceasta poate să i le ofere față de împrejurarea că lucrează în străinătate. Datorită acestei împrejurări minora are șansa de a face studiile în țara în care lucrează mama sa, aspect care nu trebuie neglijat. Prezența permanentă a mamei unită cu sfaturile acesteia sub absolut necesare pentru asigurarea unei creșteri și educații care să-i asigure o evoluție favorabilă în viitor, ceea ce pârâtul nu i-ar putea asigura datorită faptului că este alcoolic, încât datorită acestui viciu nu va putea influența pozitiv creșterea și educarea minorei.
Se solicită admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii apelului pârâtului reconvențional ca neîntemeiat.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, probă admisibilă în această fază procesuală, față de dispozițiile art. 305 C.proc.civ., din care rezultă că, după soluționarea apelului s-a întors în țară, fiind încadrată la SC A. SRL Sibiu, cu un salariu lunar de 780 lei și sporurile și comisioanele aferente vânzărilor, aceasta îndeplinind funcția de agent vânzări. Din copia contractului individual de muncă aflat la dosar rezultă că angajarea s-a făcut pe durată nedeterminată.
Totodată, aceasta a precizat că locuiește cu părinții săi în comuna Cernișoara, județul Vâlcea, locație în care s-a efectuat anchetă socială de către prima instanță.
La pronunțarea deciziei din apel, tribunalul, în stabilirea situației de fapt, nu a avut în vedere aceste probe noi, care ar fi putut avea înrâurire asupra soluționării cauzei dacă ar fi fost analizate de instanță.
Astfel, instanța de apel, în aprecierea interesului superior al minorei, prevăzut de art. 2 din Legea nr. 272/2004, a reținut că mama nu are domiciliul în țară, și nu se cunosc condițiile pe care le poate oferi minorei, la momentul pronunțării hotărârii soluția ce se impunea față de dispozițiile legale invocate, fiind cea prin care s-a dispus încredințarea tatălui.
Cu toate că nici dispozițiile art. 42 și 97 C.fam. și nici ale art. 2 din Legea nr. 272/2004 nu stabilesc în concret care sunt criteriile în privința încredințării copiilor minori la unul din părinți, din aceste texte de lege se desprinde concluzia că aceste criterii sunt legate nu numai de posibilitățile materiale ale părinților, ci și de vârsta copilului, de gradul de atașament al copilului, de măsura în care fiecare dintre părinți se poate preocupa de îngrijirea acestuia. în aprecierea criteriilor de încredințare a minorei trebuie să primeze interesul acesteia, și nu al părinților sau al bunicilor cu care aceasta a locuit.
în cauza de față, instanța de apel a schimbat modalitatea încredințării minorei dispusă de instanța de fond, pe considerentul că mama nu locuiește în țară și nu se cunosc condițiile materiale pe care le poate oferi minorei, însă până la soluționarea irevocabilă a cauzei s-a schimbat această situație, criteriul determinant nemaisubzistând.
Față de aceste considerente, fără a fi imputabilă instanței de apel soluția pronunțată, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., interesul superior al minorei fiind în raport de prevederile art. 42 C.fam. și art. 2 din Legea nr. 272/2004 să fie încredințată mamei, așa cum corect a stabilit instanța de fond, pe situația de fapt reținută la momentul pronunțării, și care se menține în prezent.
Urmează ca, în temeiul art. 312 C.proc.civ., să fie admis recursul și modificată decizia în sensul respingerii apelului ca nefondat, menținând sentința instanței de fond ca fiind legală.
Văzând cererea recurentei, prevederile art. 274 C.proc.civ. și constatând că intimatul a căzut în pretenții, va fi obligat la plata sumei de 520 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
(Judecător Daniel Radu)
| ← Plângere împotriva încheierii de admitere în parte a cererii... | Dreptul de a avea legături personale cu minorul. Interesul... → |
|---|
