Dreptul muncii. ajutor deces . Jurisprudență Asistenţă şi asigurări sociale
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 341 din data de 14.04.2016
DREPTUL MUNCII. Ajutor deces
- art.10 alin.5 pct. II O.U.G. nr.80/2010
- art.2 din O.U.G. nr.84/2012
- art.10 alin.2 din O.U.G. nr.103/2013
- art.7 alin.3 din O.U.G. nr.83/2014
- art.6 alin.3 din O.U.G. nr.57/2015
- art.132 din Legea nr.62/2011
Deși prin contractul colectiv de muncă și prin Legea nr. 284/2010 s-a stabilit că în caz de deces al unui cadru didactic, cei îndreptățiți beneficiază de un ajutor de deces în cuantum de cinci salarii ale celui decedat, câtă vreme pentru anii 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 acest drept a fost suspendat, nu se impune acordarea ajutorului de deces prevăzut de art. 36 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar nr.1483/13.11.2014, art.12 din Anexa II Cap.I litera b) din Legea nr.284/2010, OUG nr.80/2010, OUG nr.103/2013, OUG nr.83/2014, OUG nr.57/2015, art.132 din Legea nr.62/2011.
Decizia civilă nr. 341/2016-A din 14.04.2016 (dosar nr. 1996/83/2015)
Prin sentința civilă nr. 967/LMA din 17.12.2015, Tribunalul S. M., în dosar nr. 1996/83/2015, a respins acțiunea formulată de reclamanta Ț. M. E., în contradictoriu cu pârâtul LICEUL T. C. B., având ca obiect acordarea ajutorului de deces.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat acordarea unui ajutor de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, ca urmare a decesului soțului său, Ț. G., fost cadru didactic, decedat la xx.xx.2015.
Conform art. 36 alin. 2 lit. b) din CCM la Nivel de Sector de Activitate Învățământ persoanele îndreptățite beneficiază de un ajutor de deces la nivelul de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale de stat, în caz de deces al unui cadru didactic. Această sumă se plătește de unitatea prevăzută în anexa nr.4 la care a fost angajat salariatul decedat. De asemenea, la art.12 din anexa II cap. 1 lit.b) din Legea nr.284/2010 se prevede că, "pentru personalul didactic, în caz de deces, se acordă celor îndreptățiți un ajutor de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale de stat";.
Tribunalul a reținut că în anul 2015 prevederile art. 12 din anexa II cap. 1 lit.b) din Legea nr.284/2010 nu se aplică, conform art.7(3) din O.U.G. nr.83/2014. Potrivit disp. art. 132 din Legea nr. 62/2011, ";Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege";.
Cum legiuitorul a stabilit că, pentru anul 2015, dispozițiile care prevedeau acordarea ajutorului de deces în cuantum de 5 salarii nu se aplică, instanța a apreciat că nici clauzele din contractul colectiv de muncă nu au suport legislativ, astfel încât nu pot fi acordate drepturile solicitate de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel reclamanta Ț. M. E., solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de apel s-a invocat că interpretarea instanței de fond este greșită, prin O.U.G. nr.83/2014 acordarea ajutorului de deces a fost doar suspendată pentru anul 2015, nefiind abrogat art.12 din anexa II cap.I lit.b) din Legea nr.84/2010, ce constituie temei legal pentru clauza din CCM sector învățământ ce prevede că beneficiază de un ajutor de deces la nivelul a 5 salarii ale persoanei decedate, soțul ei a fost cadru didactic la data decesului.
Ca soție supraviețuitoare a unui fost cadru didactic, beneficiază de acest drept prevăzut de art.36 alin.2 lit.b) din CCM pe anul 2012, stabilit fiind dreptul potrivit Legii nr.284/2010.
Intimatul pârât, nu și-a comunicat poziția față de apelul declarat.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel a constatat următoarele:
Din cuprinsul înscrisului aflat la dosar fond - fila 6 emis de intimatul Liceul T. C. B., Curtea a reținut că numitul T. G. avea calitatea de profesor S, gradul II, iar, potrivit copiei certificatului de deces seria DC nr.xxxxxx eliberat de Direcția de Evidență a Persoanelor S. M. - fila 4 dosar de fond, acesta a decedat la data de xx.xx.2015 în localitatea S. M.
Potrivit copiei certificatului de căsătorie Seria C.7 nr. xxxxxx de către Consiliul Municipiului S. M. - fila 5 dosar de fond, apelanta s-a căsătorit la data de xx.xx.1985 în localitatea S. M., cu Ț. G. iar din adeverința nr.xxxx/26.08.2015 emisă de Liceul T. C. B., - fila 6 dosar de fond, aceasta este salariată în cadrul Liceului, în funcția de secretar.
Din cuprinsul Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar nr.1483/13.11.2014, publicat în Monitorul Oficial nr.5/26.11.2014, partea V, art.36 alin.2 litera b), se reține că s-a convenit că persoanele îndreptățite beneficiază în caz de deces al unui cadru didactic de un ajutor de deces, în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale, ce se plătește de către unitatea, instituția prevăzută în Anexa nr.4, la care a fost angajat salariatul decedat, prin deducere din cota CAS datorată casei teritoriale de pensii.
Această dispoziție, acest drept se regăsește și în cuprinsul art.12 din Anexa II Cap.I litera b) din Legea nr.284/2010 - lege cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Deoarece prin O.U.G. nr.80/2010, aprobată prin Legea nr.283/2011 cu modificări, art.10 alin.5 art.II s-a dispus ca această prevedere în anul 2012 să nu se aplice, respectiv în anul 2013 potrivit art.2 din O.U.G. nr.84/2012, în anul 2014 potrivit art.10 alin.2 din O.U.G. nr.103/2013, în anul 2015 potrivit art.7 alin.3 din O.U.G. nr.83/2014 iar în anul 2016 conform art.6 alin.3 din O.U.G. nr.57/2015, câtă vreme clauzele contractului colectiv de muncă pot stabili doar drepturi și obligații în limitele și în condițiile prevăzute de lege -art.132 din Legea nr.62/2011, în mod corect instanța de fond a reținut că dreptul nu poate fi acordat în acest moment.
Într-adevăr, dreptul solicitat, este prevăzut de dispozițiile legale susmenționate, însă, câtă vreme legiuitorul a dispus ca acesta să nu fie acordat în anii 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, practic s-a dispus o suspendare a acestuia și astfel criticile apar ca neîntemeiate.
Statul, în realizarea politicilor sale bugetare, este în drept să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat, având posibilitatea de a suspenda sau înceta plata unor asemenea beneficii prin modificări legislative corespunzătoare, context în care se impune a fi evocată Decizia nr. 27 din 17 februarie 2009 a Curții Constituționale însă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului-cauza Kechko/Ucrainei fiind relevantă în acest sens.
Prin decizia nr. 27/17. 02. 2009 pronunțată de Curtea Constituțională publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 149 din 10 martie 2009, s-a reținut că legiuitorul este în drept să instituie sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care însă le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant faptul că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul stabilirii salariilor personalului plătit din fonduri publice, relevantă fiind conform celor arătate mai sus Hotărârea Kechko c/a Ucrainei din 8 noiembrie 2005, nr. 63134/00, potrivit acesteia s-a stabilit că revine statului să stabilească, de o manieră discreționară, ce beneficii trebuiesc plătite angajaților săi din bugetul de stat, acesta putând dispune introducerea , suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare, fiind la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat.
Se mai rețin în același sens și considerentele aceleiași Curți Europene a Drepturilor Omului din cuprinsul Hotărârii din 21 februarie 1986 pronunțată în Cauza James și alții c/a Marii Britanii, conform cărora politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă competență, prin prisma Convenției, de a stabili politica economică și socială a țării.
Ca urmare, atâta timp cât la nivelul anilor 2012-2016 legiuitorul a intervenit în sensul mai sus reliefat, este evident că nu se poate da o soluție favorabilă pretenției reclamantei de-ai fi acordat ajutorul de deces, o acceptare a pretențiilor acesteia ar echivala practic cu ignorarea actelor normative adoptate în realizarea politicii bugetare a Statului.
Față de toate considerentele expuse, instanța de apel în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul și a păstrat în întregime sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
| ← Acţiune în pretenţii | Inregistrarea tardiva a nasterii. Jurisprudență Cereri → |
|---|
