Acţiune în pretenţii
| Comentarii |
|
Judecătoria MIZIL Sentinţă civilă nr. 1103 din data de 22.12.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 04.08.2016, sub nr.……/259/2016, repartizată în mod aleatoriu, reclamanta S.St.C. "Proiectare"; Întreprindere Individuală, a chemat în judecată pe pârâta D.V. T.S.R.L., solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata la plata sumei de 7676,75 lei, suma facturată și neplătită, exclusiv accesoriile;obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a accesoriilor aferente, conform contract precum și plata acestora în continuare până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, că suma de 7676,75 lei, reprezintă un sold debitor, rezultat din facturi emise și scadente, în baza contractului pentru serviciile externe de prevenire și protecție, seria B nr. 1235948 din 07.01.2009, încheiat între firme, iar pârâta nu a respectat obligația de plata a facturilor.
În evidentele sale contabile, la data de 31.07.2016, firma D.V.T.S.R.L, figurează cu un sold debitor in suma de 7676,75 lei, suma facturată și neplătită, aferentă facturilor fiscale emise conform datelor și calculelor de mai jos: factura P…../…...2015 în valoare de 176.75 lei termen de plată 15.04.2015 zile întârziere 473, factura P…./…..2015 în valoare de 1500 lei termen de plată 22.06.2015 zile întârziere 405, factura P…./…..2015 în valoare de 1500 lei termen de plată 30.09.2015 zile întârziere 305, factura P…./….2015 în valoare de 1500 lei termen de plata 21.12.2015 zile întârziere 223, factura P…../….2016 în valoare de 1500 lei termen de plata 05.04.2016 zile întârziere 117, factura P…./…..2016 în valoare de 1500 lei termen de plata 06.07.2016 zile întârziere 25.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Cod civil, precum și cele ale Codului procedură civila.
În dovedirea cererii, reclamanta a înțeles să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză judiciară în specialitatea financiar-contabilitate precum și orice alt mijloc de proba a cărui utilitate și necesitate ar reieși din dezbateri.
În cadrul probei cu expertiză în specialitatea financiar-contabilitate a solicitat încuviințarea următoarelor obiective:stabilirea, pe baza actelor contabile, daca s-au înregistrat facturile pe care se întemeiază acțiunea; calcularea penalităților, determinate in temeiul contractului.
A solicitat judecarea cauzei, în lipsă, în conformitate cu dispozițiile din C. proc. civ.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: contractul încheiat între firme, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, în 2 exemplare.
În conformitate cu dispozițiile din C. proc. civ., reclamanta a solicitat ca instanța să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Prin rezoluția din data de 05.08.2016, s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor atașate acesteia pârâtei, care a primit aceste înscrisuri la data de 10.08.2016, depunând întâmpinare la data de 05.09.2016.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat ca, în urma probatoriului ce urmează să fie administrat, să se dispună:
(i) pe cale de excepție, anularea în parte a cererii de chemare în judecată în ceea ce privește petitul nr. 2 prin care se solicită obligarea subscrisei la plata penalităților de întârziere raportat la faptul că reclamanta nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă acestei pretenții, urmând ca:
1. pe fondul cauzei să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată în raport de argumentele prezentate prin respectiva întâmpinare.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că la data de 07.01.2009 subscrisa D.V.T.S.R.L. (în continuare "D.V.") a încheiat cu reclamantul S.Ștefan C.P. Întreprindere Individuală (în continuare "S. C.") un contract având ca obiect furnizarea de servicii externe de prevenire și protecție în domeniul securității și sănătății în muncă.
Pârâta a mai arătat că relația contractuală s-a derulat în condiții de încredere reciprocă astfel că pe întreaga perioadă contractuală nu a existat nici măcar o corespondență sau discuție prin care să verifice modul în care prestatorul S. C. își onorează obligațiile contractuale sau, după caz, acesta să se notifice întârzierea la plata a facturilor emise în temeiul contractului. Concret, subscrisa D.V. a acordat o încredere totală prestatorului S.C. și nu a cerut acestuia niciodată să ne comunice rapoarte de activitate sau confirmări cu privire la îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract. Pe acest considerent a și acceptat la plată facturile fiscale emise de prestatorul S.C. în temeiul contractului, facturi care însă au fost achitate doar la momentul la care prestatorul a solicitat în mod expres acest lucru. A considerat că este extrem de important de reținut acest aspect din moment ce prestatorul S.C. vine și invocă la acest moment curgerea unor penalități de întârziere în condițiile în care acesta a solicitat ca plata facturilor să nu fie făcută la scadență ci doar la momentul la care acesta solicită în mod expres, justificând că are mai multe litigii (printre care și un dosar de divorț/partaj) care i-ar afecta aceste resurse financiare. Mai mult, între subscrisa D. V. și reclamantul S. C. a intervenit în întreaga perioadă de derulare a contractului în discuție mai multe compensări justificate de faptul că acesta achiziționa de la noi cantități de vin. Or, tot timpul aceste compensări s-au făcut între creanțele principale și nici măcar nu s-a făcut referire la existența unor penalități de întârziere.
De asemenea, ca o confirmare a acestei înțelegeri, periodic reclamantul S. C. a solicitat să îi confirme soldul de plată existent fără să ne ceară totodată o confirmare a cuantumului penalităților de întârziere sau a numărului zilelor de întârziere acumulate. De asemenea, pe toată durata executării contractului acesta nu le-a transmis nicio notificare de plată în care să se afirme neîndeplinirea obligației de plată sau, după caz, că le revine obligația de a plăti penalități de întârziere pentru facturile emise și neachitate în condițiile în care nu a existat o neexecutare culpabilă nouă.
În mod cu totul neașteptat, începând cu sfârșitul lunii iulie 2016 reclamantul S.C. și-a schimbat total comportamentul față de subscrisa D. V. și fără să justifice aceasta schimbare a promovat prezenta acțiune pentru a recupera un debit care niciodată nu a refuzat să îl achite. Mai grav este faptul că acesta a premeditat totul înainte să promoveze prezenta acțiune, astfel că în această perioadă anterioară, a solicitat de la reprezentanții subscrisei D.V. mai multe documente (planul de prevenire și protecție precum și planul privind identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor) sub pretextul că trebuie să le actualizeze. De asemenea, a solicitat să îi fie semnată o factură fiscală de penalități pentru facturile aflate în sold, demers care nu l-a mai întreprins niciodată în perioada contractuală de mai bine de 7 ani de zile.
În fața acestui demers tendențios, a încercat să înțelege de la reclamant care este justificarea acestei schimbări de comportament în relația contractuală. Reclamantul S.C. a refuzat categoric să comunice, situație care l-a determinat să verifice, de asemenea, în ce mod acesta și-a îndeplinit obligațiile contractuale pe întreaga perioadă contractuală, constatând în acest sens că reclamantul Soare Cristei și-a îndeplinit parțial obligațiile asumate prin contract.
Chiar și raportat la aceste constatări a decis totuși să achite întreg debitul principal reclamat, respectiv 7.676,65 lei.
II. Apărări cu privire la cererea de chemare în judecată
(i) Excepția nulității capătului de cerere prin care se solicită obligarea la plata unor penalități de întârziere.
Raportat la pretenția reclamantului cu titlu de debit principal, respectiv 7.676,65 lei, a constatat că taxa judiciară de timbru achitată în cuantum de 489 lei vizează exclusiv această pretenție dar nu și penalitățile de întârziere.
Cum dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează regula conform căreia taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere care are o finalitate distinctă, consideră că reclamantului S.C. îi revine obligația legală să achite o taxă judiciară de timbru raportat și la cuantumul penalităților de întârziere.
Pe cale de consecință, a considerat că îi revine reclamantului să își precizeze valoarea pretenției cu titlu de penalități de întârziere și să timbreze corespunzător, urmând ca în caz contrar să fie anulat acest capăt de cerere în raport de dispozițiile art. 197 cod procedură civilă raportat la art. 33 din O.U.G. nr. 8/2013.
(ii) Apărări cu privire la fondul cauzei
1) Sub aspectul pretenției principale și în ansamblu cu privire la penalitățile de întârziere solicitate prin cererea de chemare în judecată, vă rugăm să aveți în vedere următoarele:
Cu titlu preliminar, a remarcat că din modul de redactare a cererii de chemare în judecată reclamantul S.C. urmărește să convingă instanța de judecată că acesta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract iar subscrisa D. V. ar fi refuzat cu rea credință să-și îndeplinească obligațiile de plată corelative.
Realitatea este însă diferită în sensul că reclamantul S. C. și-a onorat parțial obligațiile ce îi revin atât în raport de prevederile contractuale cât și ale dispozițiilor legale incidente în timp ce subscrisa D.V. nu a efectuat plățile aferente facturilor pentru că aceasta a fost convenția verbală cu reclamantul.
2) Apărări cu privire la netemeinicia pretenției invocate .
Pârâta a mai arătat că legislația incidentă conferă posibilitatea să externalizeze serviciile privind securitatea și sănătatea în muncă, aspect reglementat de art.8 alin.4 din Legea nr. 319/2006, astfel că a decis ca aceste obligații ce le revin subscrisei D.V. să fie externalizate către reclamantul S.C., sens în care a fost semnat contractul cu acesta la data de 07.01.2013.
Raportat la prevederile contractuale a solicitat a se reține că reclamantul S.C. și-a asumat, cu titlu de obligații principale (i) elaborarea programului de instruire — testare la nivelul întreprinderii, respectiv (ii) elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, asigurarea informării și instruirii lucrătorilor precum și verificarea cunoașterii și aplicării de către lucrători a informațiilor primite (art. 1 pct. 1.1 din contract).
Din cercetările efectuate de subscrisa D.V. în contextul demersului judiciar inițiat de reclamant a constatat că doar o parte din aceste obligații au fost îndeplinite. Astfel, deși reclamantului i-a revenit obligația de a instrui toți lucrătorii/angajații subscrisei D.V., a constatat că pe durata executării contractului (2009 — 2016) reclamantul S. C. nu a reluat programul de instruire cu privire la angajații noi.
De asemenea, reclamantul avea obligația de a derula programe de instruire în mod periodic și ulterior să verifice, prin chestionare, în ce măsură informațiile transmise de reclamant au fost însușite de lucrători/angajați.
Or, la o simplă verificare a dosarelor de muncă ale propriilor angajați a constatat că reclamantul S.C. nu a mai derulat programe de instruire cu angajații în mod constant, neexistând dovezi în acest sens, și pe cale de consecință nici nu a verificat prin chestionare nivelul de cunoștințe al salariaților în ceea ce privește procedurile pentru asigurarea securității și sănătății în muncă.
Astfel, la o analiză comparativă a obligațiilor reglementate prin contract și cele stabilite prin normele incidente, constată că doar jumătate din obligațiile asumate au fost și executate.
De asemenea, reclamantul S.C. și-a asumat obligația să identifice pericolele și să evalueze riscurile pentru fiecare componentă a sistemului de muncă precum și să elaboreze și să actualizeze planul de prevenire și protecție (art. 1 pct. 1.2.1 și pct. 1.2.2 din contract). Aceste obligații sunt oricum reglementate și de art. 15 alin. 1 pct. 1 și 2 din Normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 319/2006. A relevat că reclamantul a premeditat în mod neonest acest demers judiciar astfel că acesta a solicitat de la subscrisa D.V., undeva la sfârșitul lunii iulie 2016, planul de prevenire și protecție precum și planul privind identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pentru o eventuală actualizare care cel mai probabil nu a mai realizat-o de câțiva ani de zile.
Cum aceste obligații revin reclamantului și trebuie executate periodic, s-a prezumat că solicitarea acestor documente de către reclamant nu face decât să confirme încă o dată că acesta nu și-a onorat toate obligațiile contractuale astfel cum sunt acestea detaliate prin contract și reglementate de legislația incidență.
Excepția de neexecutare fiind un mijloc de apărare pus la dispoziția părții contractante care se poate apăra în fața unui demers inițiat de cealaltă parte care urmărește obținerea contravalorii unor servicii/bunuri deși obligațiile asumate de aceasta din urmă nu au fost executate în mod conform, consideră că instanța de judecată are toate argumentele pentru ca în cazul dedus judecății să rețină apărările noastre cu privire la caracterul nedatorat al pretențiilor invocate de reclamant chiar dacă a înțeles să achite întreg debitul principal.
3) Apărări cu privire la pretenția reprezentând penalități de întârziere
Sub un prim aspect, a solicitat a se avea în vedere faptul că pe întreaga perioadă contractuală, de mai bine de șapte ani, reclamantul S.C. nu a pretins niciodată penalități de întârziere deși au existat și alte facturile emise în executarea contractului decât cele menționate cererea de chemare în judecată, facturi care de asemenea nu au fost achitate la scadență ci la momentul la care reclamantul a solicitat acest lucru.
Justificarea acestui mod de onorare a obligațiilor de plată din partea subscrisei D. V. s-a fundamentat pe o înțelegere intervenită între ei, părțile, în sensul că plata facturilor fiscale să se facă doar la momentul la care reclamantul le solicita, aspect justificat de faptul că acesta avea anumite litigii care i-ar fi afectat resursele financiare ce urmau să fie încasate de la subscrisa D.V.
Oricum, acest fapt rezultă din fișa client anexată din care rezultă că între momentul scadenței facturii și momentul plăților sunt diferențe considerabile. Or. faptul că reclamantul nu a solicitat niciodată, până la momentul formulării cererii de chemare în judecată, calcularea unor penalități de întârziere indiferent de facturile emise nu face decât să confirme această înțelegere intervenită între părți.
Mai mult decât atât, nici măcar reclamantul S.C. nu și-a înregistrat în contabilitatea proprie penalități de întârziere raportat la facturile emise de subscrisa D.V. iar acest lucru rezultă extrem de clar din extrasele de cont prin care, de-a lungul timpului, le-a solicitat confirmarea soldurilor de la acele momente. Cum reclamantul S.C. nu a menționat în niciunul din aceste extrase de cont niciun cuantum al penalităților de întârziere, este evident că acesta nu a considerat că sunt culpabili de neplata la scadență a facturilor emise, fapt care de asemenea confirmă convenția acestora ca plata facturilor să se facă doar la momentul la care acesta le solicită acest lucru. Mai mult, cum nu există nici măcar o notificare prin care reclamantul S.C. să le solicite efectuarea unei plăți, nu se poate vorbi de o rea credință în ceea ce-i privește și pe cale de consecință de posibilitatea ca subscrisa D.V. să fim obligați la plata acestor penalități de întârziere.
Sub un al doilea aspect, dar în confirmarea aceleiași convenții dintre ei părțile, urmează să fie analizate și prevederile art. 2.12 din contract care stabilește faptul că prestatorul va stabili anual penalitățile care se facturează la depășirea termenelor de plată.
Cum însă reclamantul S.C. a pretins la acest moment penalități de întârziere aferente unor facturi fiscale emise în perioada 2015 - 2016 fără ca până la acest moment să fi stabilit vreodată un cuantum al penalităților de întârziere aferente facturilor neplătite la scadență, reprezintă încă o dovadă a faptului că părțile au agreat ca pentru sumele facturate să nu fie calculate penalități de întârziere.
Dacă reclamantul s-ar fi simțit nedreptățit în ceea ce privește neonorarea la termen a prevederilor contractuale, în mod evident că ar fi facturat penalități de întârziere la fiecare final de an, astfel cum este stipulat la art. 2.12 din contract. Faptul că acesta nu a procedat într-o astfel de manieră reconfirmă existența acestei înțelegeri între noi părțile și oricum această opțiune de a nu factura penalități la fiecare final de an, conform art. 2.12 din contract, conduce la decăderea acestuia din dreptul de a mai pretinde penalități de întârziere pentru anii 2013 - 2015 la acest moment.
Astfel, faptul că reclamantul S.C. a cerut confirmare de sold la fiecare final de an dar niciodată nu a pretins că în afara debitului principal s-ar fi acumulat anumite penalități de întârziere, certifică în mod definitiv faptul că acestea nu sunt datorate pentru că reclamantul S.C. a solicitat ca plățile să nu se efectueze, respectiv pentru faptul că acestea putea fi solicitate doar la finele fiecărui an calendaristic conform art. 2.12 din contract.
Sub un ultim aspect, solicită a se avea în vedere și faptul că între subscrisa D.V. și reclamantul S.C. a intervenit în întreaga perioadă de derulare a contractului în discuție mai multe compensări justificate de faptul că acesta achiziționa de la noi cantități de vin. Or, tot timpul aceste compensări s-au făcut între creanțele principale și nici măcar nu s-a făcut referire la existența unor penalități de întârziere.
Toate aceste considerente aspecte urmează să fie analizate prin prisma principiului bunei credințe care trebuie să guverneze orice raport juridic și în special contractele sinalagmatice (art. 970 cod civil - "Convențiile trebuie executate cu bună credință"). Or, cum în cazul de față am probat faptul că reclamantul nu a pretins niciodată penalități de întârziere de la subscrisa D. V. și nici nu nu-a notificat existența unor întârzieri la plată, comportament care oricum nici nu putea fi adoptat pentru că reclamantul le-a solicitat să efectueze plățile doar la momentul la care acesta le indica, consideră că nu pot fi obligați la plata unor penalități de întârziere pentru că nu sunt în culpă.
În raport de circumstanțele prezentate, apreciază că este evident că reclamantul S.C. încearcă să își valorifice drepturile cu rea credință, fapt care conduce la invalidarea demersului judiciar inițiat iar sancțiunea corectă este respingerea pretenției cu privire la creanța accesorie.
Concluzionând sub toate aceste aspecte, se solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, urmând ca în raport de dispozițiile art. 451 cod procedură civilă să fie obligat reclamantul S.C.la plata cheltuielilor de judecată.
In drept au fost invocate ne întemeiem pe dispozițiile Codului civil și a legislației care reglementează securitatea și protecția în muncă.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 cod procedură civilă se solicită judecarea prezentei cauze și în lipsa sa de la dezbateri.
În dovedirea întâmpinării și combaterea cererii introductive, pârâtul a înțeles să solicite următoarele probe: înscrisuri - cele anexate prezentei (anexa nr. 1); proba cu interogatoriu - urmează să fie depus la momentul administrării; proba cu martori - P.Șt., responsabil în cadrul subscrisei cu privire la securitatea și sănătatea în muncă; proba cu expertiza specialitatea securitatea și sănătatea în muncă cu următorul obiectiv "să se stabilească prin raportare la obligațiile stabilite în contract și dispozițiile legale incidente în ce procent prestatorul S.Șt C. P. Î.I. și-a îndeplinit obligațiile în perioada 2015 - 2016"; proba cu expertiza contabilă cu următorul obiectiv - identificare modului de înregistrare în contabilitate a plăților efectuate de D.V. S.R.L. - respectiv dacă plățile efectuate pe durata executării contractului (2015 - 2016) au stins doar debitele principale sau și penalitățile de întârziere;
În susținerea întâmpinării, pârâtul a depus înscrisurile aflate la filele 20- 41 ale dosarului cauzei.
Prin rezoluția din data de 12.09.2016 s-a dispus comunicarea întâmpinării formulată de pârât, reclamantei, care la data de 19 septembrie 2016 a formulat răspuns la întâmpinare aflată la filele: 43-46 ale dosarului cauzei, prin care relevă următoarele:
Activitățile care sunt desfășurate de serviciile externe de prevenire și protecție, abilitate, cât și dovedirea lor sunt stabilite în Legea securității și sănătății în munca nr.319/2006 și în Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în munca nr. 319/2006 ( art. 14,15, 28, 34, 37), aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1425/2006, cu modificările si completările ulterioare.
Firma S.ST.C." Proiectare " Întreprindere Individuală, prin serviciul extern de prevenire și protecție, abilitat, asigurat, pe baza de contract, activitățile de prevenire și protecție în domeniul securității și sănătății în muncă, și anume cele specificate în legislație, și nu cele din simplele afirmații ale pârâtei.
În cazul firmei D.V. Tohani SRL, în baza materialelor aflate în proprietatea firmei S.ST.C. "Proiectare" Întreprindere Individuală, serviciul extern de prevenire și protecție a asigurat desfășurarea de activități legale, care sunt precizate în contractul încheiat între părți, la pct. 1.1 si pct. 1.2 , precum și în actul adițional nr.1 din 06.05.09, la același contract.
Din aceste acte, reiese clar, fără putință de tăgada, că lucrările conform actului adițional la contract, nr.1 din 06.05.09, nu sunt tarifate.
Astfel, firma D.V.Tohani S.R.L, prin aplicarea acestor servicii la executarea îndatoririlor de serviciu stabilite în contractul individual de muncă, în regulamentul intern, în fișa postului, în deciziile scrise, în dispozițiile scrise ori verbale ale conducătorului direct sau ale șefilor ierarhici ai acestuia, în toate etapele procesului de muncă, a asigurat, până la suspendarea contractului, securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, obligație generală a angajatorilor, în conformitate cu dispozițiile imperative ale legii speciale, Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.
In acest scop a fost emisa si decizia firmei D.V.Tohani SRL, responsabili pentru aplicarea acestor prevederi fiind personalul propriu, adică conducătorii locurilor de munca și lucrătorul desemnat cu desfășurarea activităților de prevenire si protecție.
Potrivit legii speciale, semestrial, se înaintează la ITM Prahova, rapoarte de activitate, ca acte doveditoare ale serviciului prestat.
Aceste rapoarte, care evidențiază și activitățile desfășurate la firma D. V.TOHANI S.R.L, sunt înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Munca Prahova, corespunzător cu nr. 5886/08.07.2009, 356/14.01.2010, 6049/15.07.2010, 271/10.01.2011, 5540/15.06 (07).2011, 216/09.01.2012, 12723/04.07.2012, 388/09.01.2013, 9897/03.07.2013, 14/06.01.2014, 9532/01.07.2014, 30/05.01.2015, 11658/01.07.2015, 280/06.01.2016, 12268/23.06.2016.
Neavând niciun motiv legal, firma D.V.Tohani S.R.L. nu a reziliat contractul, conform clauzei de la pct.7.2. din contract.
Această clauză prevede, în mod expres, posibilitatea rezilierii contractului în cazul în care prestatorul ( S.ST.C. "Proiectare" Întreprindere Individuala ), nu si-ar fi respectat obligațiile contractuale potrivit art.2.pct.2.2 - 2.8 si art.2. pct. 2.13.
Însăși existența contractului este o dovada pentru Inspecția Muncii ca acel angajator organizează activitățile de prevenire și protecție în domeniul securității și sănătății în muncă conform legii ( art.14, 28, 33 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1425/2006, cu modificările si completările ulterioare).
-ITM Prahova nu a sancționat firma D.V.T.S.R.L pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la serviciile prestate de către serviciul extern de prevenire si protecție, abilitat, al firmei S.ST.C. "Proiectare" Întreprindere Individuala.
-ITM Prahova a analizat activitatea serviciului extern de prevenire și protecție, abilitat, al firmei S.ST.C. "Proiectare" Întreprindere Individuala și nu a propus retragerea abilitării sau vreo altă sancțiune.
-ITM Prahova a controlat periodic modul în care se respectă prevederile legislației în vigoare în domeniul securității și sănătății în muncă la firma D.V.T. SRL și nu a constatat neconformități generate de serviciile prestate ale firmei S.ST.C. " Proiectare " Întreprindere Individuală.
Urmare acestor controale la firma D.V.T.SRL, au fost emise procese-verbale de control, înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova, corespunzător cu seria PH, Nr. 2109/2009, 3571/2009, 4732/2010, 5958/2010, 7405/2011, 8844/2011, 11741/2012, 3685/2013, 8397/2014, 12681/2015.
Din aceste procese-verbale de control nu rezulta situația ca serviciile prestate de către firma S.ST.C. " Proiectare " Întreprindere Individuală, sunt efectuate intr-un procent de 50 %, așa cum propune întâmpinarea depusă la dosar.
Dar, dacă ar fi așa, cum susține întâmpinarea depusă la dosar, în acest moment, firma D.V.T. S.R.L. nu îndeplinește condițiile de funcționare, specifice pentru activitatea declarata la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova și, datorită acestei întâmpinări, se impun, de îndată, masuri ca securitatea și sănătatea lucrătorilor să fie corespunzătoare, obligație legală a angajatorului, în caz contrar, acesta fiind pasibil de sancțiuni penale.
Niciodată nu au fost discuții privind acceptarea de întârzieri ale plăților ci, din contra, solicitările erau pentru efectuarea tuturor plaților restante, dar toate cererile se soldau cu promisiuni care, in timp, au rămas tot promisiuni.
Ca urmare a nerezolvării situației, pentru comunicarea și solicitarea de la debitor a sumelor pretinse, ramase neachitate, in continuare, am sensibilizat firma D.V.Tohani S.R.L, cu documente financiar-contabile legale, adică extrasele de cont, spre deosebire de scenariul întâmpinării depuse la dosar.
Documentul ( extras de cont) mai este folosit și pentru inventarierea datoriilor firmei D.V.Tohani SRL, în relația cu firma S.ST.C. " Proiectare " Întreprindere Individuală.
Conform prevederilor contractuale ale art. 10.2., modificarea acestui contract se face, în scris, prin act adițional iar art. 6.1. prevede dreptul să solicit accesorii(daune moratorii, până la plata întregii sume cât și daune compensatorii) pentru acoperirea întregului prejudiciu cauzat de întârzierea la plata de către firma D.V. Tohani SRL.
În drept, Cod civil, Cod procedură civilă, Legea privind Codul de procedură fiscală, nr.207/2015, Ordonanța Guvernului nr.92/ 2003 privind codul de procedură fiscală, republicată în 2007, cu modificările și completările ulterioare.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu, a probei cu martori (inspectorul ITM Prahova care a controlat firma D.V. Tohani S.R.L - B.D. ) a probei cu expertiză judiciară în specializarea " Protecția Muncii" si a probei cu expertiză judiciară în specialitatea financiar-contabilitate precum si orice alt mijloc de proba a cărui utilitate si necesitate ar reieși din dezbateri.
În cadrul probei cu expertiză judiciară în specializarea " Protecția Muncii " a solicitat încuviințarea următoarelor obiective:dacă contractul intre parti respecta prevederile legale in domeniu; daca obligațiile din contract au fost indeplinite de către serviciul extern de prevenire si protecție; daca obligațiile din contract se refera la Comitetul de securitate si sănătate in munca.
În cadrul probei cu expertiză în specialitatea financiar-contabilitate a solicitat încuviințarea următoarelor obiective: stabilirea, pe baza actelor contabile ale părților, daca s-au înregistrat facturile pe care se întemeiază acțiunea, în contabilitatea pârtilor; stabilirea, pe baza actelor contabile ale pârtilor, daca s-au efectuat serviciile stabilite in contract; calcularea penalităților, determinate în temeiul contractului, pentru perioada 04.11.2011 - 04.08.2016; daca prestarea de servicii este considerată efectuată la data emiterii facturii; calcularea dobânzilor sumelor de bani neplătite, pentru perioada 04.11.2011-04.08.2016, determinate în temeiul Legii privind codul de procedura fiscală.
In temeiul prevederilor codului de procedura civila a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus înscrisurile aflate la filele: 47-51 ale dosarului cauzei.
Prin rezoluția din data de 29.09.2016, s-a fixat primul termen de judecată la data de 26.10.2016, în ședință publică, cu citarea părților.
La data de 10 octombrie 2016 reclamanta a depus la dosar cerere de încuviințare a probelor, precum și cerere pentru depunerea de înscrisuri, la care a anexat înscrisurile aflate la filele: 60-80 ale dosarului cauzei.
Prin cererea de încuviințare a probelor, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba cu martori (Inspectorul ITM Prahova care a controlat firma D.V. Tohani SRL-Ș.D. ), proba cu expertiză judiciară în specializarea " Protecția Muncii", proba cu expertiză judiciară în specialitatea financiar - contabilitate.
În cadrul probei cu expertiză judiciară în specializarea "Protecția Muncii" a solicitat încuviințarea următoarelor obiective: daca contractul intre parti respecta prevederile legale in domeniu; daca obligațiile din contract au fost îndeplinite de către serviciul extern de prevenire si protecție; daca obligațiile din contract se refera la activitățile desfășurate de firma D.V. Tohani S.R.L cu zilieri; dacă obligațiile din contract se refera la activitățile desfășurate de Comitetul de securitate si sănătate in munca al firmei D.V. Tohani S.R.L.
În cadrul probei cu expertiză în specialitatea financiar-contabilitate solicităm încuviințarea următoarelor obiective: stabilirea, pe baza actelor contabile ale părților, daca s-au înregistrat facturile pe care se întemeiază acțiunea, în contabilitate, inclusiv cu specificarea sumelor corespunzătoare din aceste facturi, datorate și neplătite, de la termenul scadent al fiecărei facturi pana la data de 04.08.2016, data înregistrării acțiunii; stabilirea, pe baza actelor contabile ale pârtilor, daca s-au efectuat serviciile stabilite in contract; calcularea penalităților, in temeiul pct. 6.1. din contract pentru sumele neplătite din facturile pe care se întemeiază acțiunea, de la termenul scadent al fiecărei facturi pana la data de 04.08.2016, data înregistrării acțiunii; daca prestarea de servicii este considerata efectuata, la data emiterii facturii; calcularea daunelor compensatorii - dobânzi, Determinate in temeiul pct. 6.1. din contract si prevederilor privind calculul dobânzilor din Legea privind codul de procedura fiscala, pentru sumele neplătite din facturile pe care se întemeiază acțiunea, de la termenul scadent al fiecărei facturi pana la data de 04.08.2016, data înregistrării acțiunii.
La primul termen de judecată ce a fost fixat conform disp. art. 201 C.P.C. la data de 26.10.2016, având în vedere Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Judecătoriei Mizil nr.3/3.10.2016, s-a acordat cauzei termen de judecată la data de 07.11.2016.
La termenul de judecată din data de 07.11.2016, instanța a acordat cauzei un nou termen de judecată la data de 14.12.2016 în vederea respectării principiului continuității completului de judecată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția nulități capătului de cerere privind obligarea la plata penalităților contractuale instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Motivarea excepția nulități capătului de cerere privind obligarea la plata penalităților contractuale este în esență neachitarea taxei judiciare de timbru aferentă acestei pretenții.
Instanța a reținut că în procedura scrisă cererea de chemare în judecată nu a fost regularizată sub aspectul obligației reclamantei de a achita o taxa judiciară de timbru pentru acest capăt de cere întrucât instanța a considerat timbrarea corespunzătoare a întregii cereri de chemare în judecată.
Asupra fondului cauzei:
Între părți a fost încheiat contractul pentru serviciile externe de prevenire si protecție, seria B nr. 1235948 din 07.01.2009. În art.2 din contract părțile au stabilit serviciile ce urmau a fi prestate de reclamantă. Prețul serviciilor se regăsește la art.4 defalcat pe fiecare tip de serviciu prestat. Acest preț urma a se plăti conform art.5 în baza facturii emise de reclamantă într-un termen de 14 zile de la data emiterii facturii. Prin acordul părților au fost stabilite penalități de întârziere de 0,5% din valoarea sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere.
Contractul a fost încheiat la data de 07.01.2009 pentru om perioadă de un an cu reînnoire automată până la denunțarea uneia dintre părți.
Valabilitatea acestei convenții pentru perioadele menționate în cererea de chemare în judecată nu a fost contestată de pârâtă.
În ceea ce privește executarea obligațiilor asumate de reclamantă instanța reține că, în baza înscrisurilor aflate la dosar decizia nr.48/24.09.2009, facturile fiscale de la filele 62-68 însușite de pârâtă, extrasul de cont din data de 31.08.2015 prin care pârâta confirmă debitul înregistrat la acea dată și care cuprinde și o parte a pretențiilor reclamantei, extras bancar, fila 71, prin care arată achitarea obligației de plată, la data de 26.08.2016, a pretențiilor reclamantei, adresa nr.17990/P-11670 din 28.09.2016 și rapoartele de activitate anexate, filel 72-77.
Reclamanta, prin plata voluntară a pretenției de 7676,65 lei din data de 25.08.2016 a achiesat la întinderea pretențiilor reclamantei.
Potrivit art.1350 din Codul civil privind răspunderea contractuală (1) Orice persoana trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește aceasta îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți si este obligata sa repare acest prejudiciu, in condițiile legii. (3) Daca prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta in favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
Instanța a reținut îndeplinirea condițiile răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtei sunt întrunite, astfel:
- existența unei fapte ilicite, care în speța de față se concretizează în nerespectarea prevederilor contractuale de către aceasta, in sensul neachitării în termenul de 14 zile de la data emiterii facturilor a obligațiilor;
- existența unui prejudiciu patrimonial, fapt reținut de instanță în baza art. 1350 Noul Cod civil și a facturilor fiscale de la filele 62-68 însușite de pârâtă, din aceste documente rezultă un prejudiciu în sumă de 7676,65 lei.
- raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, fapt reținut de instanță, în baza situației de fapt mai sus expusă;
- vina pârâtei, care în temeiul articolului 1548 Cod Civil este prezumată. Fiind o prezumție relativă, aceasta putea fi răsturnată de către pârâta. Pârâte nu a reușit acest lucru, dimpotrivă din plata sumei de 7676,65 lei din data de 25.08.2016 a achiesat la întinderea pretențiilor reclamantei.
Față de achitarea pretenției principale de 7676,65 lei din data de 25.08.2016 instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata acestei sumei ca rămas fără obiect.
În ceea ce privește plata penalităților instanța a reținut că acestea au fot stabilite conform art.6.1 din contract la 0,5% din valoarea sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere până la data plății efective. Cum plata debitului principal a avut loc la data de 25.08.2016, obligația pârâtei de plată subzistă până la această dată.
Față de aceste considerente instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată și văzând culpa procesuală a pârâtei o obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 489 lei.
| ← Uzucapiune. Jurisprudență Proprietate privată; Uzucapiune... | Dreptul muncii. ajutor deces . Jurisprudență Asistenţă şi... → |
|---|
