Reparare prejudiciu de imagine . Jurisprudență Demnitate; Drepturile omului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 336 din data de 14.04.2016
Reparare prejudiciu de imagine
- art. 58 alin. 1, art. 70 alin. 1 și 2, art. 73 alin. 1, art. 1373 din Noul Cod Civil
- art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Câtă vreme prin articolul de presă s-au adus la cunoștința publicului, pe lângă faptele de care era acuzat apelantul reclamant și altele ce nu făceau obiectul cercetării sale penale, fiind asociată numelui acestuia și o fotografie ce nu îl reprezenta, fără un acord în acest sens, s-a impus constatarea încălcării drepturilor acestuia, ceea ce s-a apreciat că era o măsură suficientă pentru a fi înlăturată calitatea sa de victimă.
Decizia civilă nr. 336/14.04.2016 - A (dosar nr. 2177/83/2015)
Prin sentința civilă nr. 221/D din data de 26.10.2015, pronunțată de Tribunalul S. M., în dosar nr. 2177/83/2015, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul F. I., în prezent aflat în Penitenciarul S. M., în contradictoriu cu pârâții G. N. V. și N. V. T., (SC N. V. T. A. SRL) cu sediul în S. M., B-dul T., nr.x, jud. S. M.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul prin cererea sa invocă încălcarea dreptului său la demnitate prin publicarea în presă a unor informații în legătură cu faptele infracționale săvârșite de el, mai precis s-a mediatizat faptul că a fost ridicat de mascați deși el a fost ridicat de către lucrătorii Inspectoratului Poliției Județene S. M., fără ca el să se opună, a fost catalogat de presă dement și crescut într-o casă de copii, știrea a fost dată publicității și prin intermediul postului local de televiziune N. V. T. S. M. A considerat că i s-au adus calomnii, jigniri, a constatat că are o mamă bolnavă, că prin aceste mediatizări i s-a pătat imaginea în societate, că este o victimă a mass mediei, inclusiv sănătatea reclamantului a fost afectată, motiv pentru care a solicitat despăgubiri morale în cuantum de 50.000 euro. În cadrul cererii de chemare în judecată și nici în fața instanței reclamantul nu a propus probe.
Odată cu formularea apărărilor în cadrul întâmpinării, pârâta SC N. V. T. A. SRL a depus în probațiune buletinul de presă din xx.xx.2013 (fila 51) și articolul publicat în legătură cu faptele reclamantului în forma tipărită și on-line.
Conform probelor depuse de pârâta, știrea apărută în jurnalul de știri din xx.xx.2013 al postului local TV s-a bazat pe buletinul de presă lucrătorii Inspectoratului Poliției Județene S. M. din aceeași zi, informațiile cuprinse în acest document s-au referit la un bărbat de 25 de ani I. F. depistat în flagrant și reținut vineri 08 noiembrie 2013, suspectat de comiterea mai multor infracțiuni de înșelăciune, instanța dispunând arestarea lui.
În presa scrisă cât și on-line a fost publicat articolul întitulat "Celebrul I. lovește din nou"; în care se oferă informații despre activitatea infracțională a acestuia, se reia conținutul buletinului de presă xx.xx.2013, se arată firmele păgubite și avertismentul cu privire la aceste persoane care încearcă prin diferite metode să câștige încrederea oamenilor și să îi păgubească de sume de bani și diverse bunuri.
Prin sentința penală nr.111/2014 a Judecătoriei S. M. pronunțată în dosarul nr.12412/296/2013 reclamantul a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate pentru mai multe înșelăciuni săvârșite de acesta în cursul lunii octombrie 2013 perioada 01.11-08.11.2013 la diferiți agenți economici.
Conform art.75 din Noul Cod civil, dreptul prevăzut de art.72 Noul cod civil nu este nelimitat. Câmpul de aplicare al acestui drept e restrâns, aceste limitări pot fi impuse numai în condițiile permise de lege, pactele și convențiile internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
Presa se bucură de libertatea de exprimare, drept prevăzut de art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care are un rol special în orice societate democratică.
Conform jurisprudenței CEDO, jurnaliștii trebuie să exercite profesia cu bună credință, să ofere informații exacte respectând deontologia profesională, misiunea mass mediei este de a comunica publicului probleme de interes general, acest drept însă este limitat și trebuie păstrat un echilibru între exercitarea dreptului privind libertatea de exprimare și respectarea demnității umane, respectarea reputației și drepturile la imagine al altora.
Informațiile cuprinse în articolul incriminat reprezintă un subiect de interes general pentru comunitatea locală în legătură cu activitatea infracțională a reclamantului, scopul fiind alertarea publicului privind săvârșirea unor activități ilegale de către reclamant în mediul de afaceri local, informații ce s-au bazat pe fapte reale pentru care reclamantul a suferit și condamnare penală, restul susținerilor nu au fost probate de reclamant, motiv pentru care tribunalul a respins cererea reclamantului ca nefondată, considerând neîndeplinite dispozițiile art.72 Noul Cod civil, art.1349 Noul Cod civil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel reclamantul F. I., solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței, admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate, cu titlu de despăgubiri morale.
Prin motivele de apel s-a invocat că a reclamat afirmațiile, susținerile neadevărate menite a prejudicia imaginea sa în familie și în societate. S-a susținut că articolul din ziar ar fi apărut pe buletinul de presă din xx.xx.2013 comunicat de Inspectoratul de Poliție Județean S. M. pârâtei, că l-ar reproduce integral, ori, există potrivit comparației o diferență semnificativă, în buletinul de presă nu se face vreo mențiune la celebrul I., nu se amintește de o infracțiune de șantaj, amenințare iar poza era a altei persoane, dezvăluirea unor informații strict personale nu fac obiectul buletinului de presă, nu se face vorbire în acesta de starea medicale, de locul de unde provine.
Mențiunile -"celebrul I.-" , -"șantaje și amenințări";, -"provine de la un orfelinat";, -"handicapat";- nu fac parte din buletinul de presă al Inspectoratului Poliției Județene S. M. din xx.xx.2013, fiind opera prepușilor pârâtei, ce pentru senzațional, tiraj, au înflorit și inventat părți, pentru asigurarea picanteriei de natură a vinde ziarul în număr cât mai mare.
S-au prezentat aspecte neadevărate, defăimătoare, s-a atașat o fotografie a unei persoane culcată la pământ de mascați ce nu-i aparține, atitudinea de inducere în eroare a publicului prin prezentarea ca adevărată a unor fapte imaginare, fuga după senzațional și asocierea cu el au dus la prejudicierea imaginii sale în societate, iar instanța s-a aflat în confuzie.
Nu a contestat libertatea presei la libera exprimare dar, ea trebuie manifestată în anumite limite, clar, fără echivoc, stabilite chiar de jurisprudența CEDO - exercitarea cu bună credință a profesiei, oferirea de informații exacte, păstrarea unui echilibru între libertatea de exprimare și respectarea demnității umane, a reputației și imaginii, ori, aceste drepturi i-au fost încălcate.
Există o diferență între buletinul de presă al Inspectoratului Poliției Județene S. M. și articolul de presă, pentru exagerările și sugestiile nejustificate a formulat acțiunea.
S-a invocat în drept art.466 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimatele au solicitat respingerea apelului, invocând că nu s-a făcut dovada cerințelor cuprinse în art.1349 și următoarele Cod civil, raportul de prepușenie și comiterea faptei ilicite de către prepus în exercițiul funcției încredințate de comitent. Nu s-au analizat, pus în discuție aceste aspecte, ci doar prin prisma jurisprudenței CEDO s-a făcut analiza pretenției, articolul s-a realizat ulterior emiterii buletinului de presă prin care se prezenta activitatea infracțională a apelantului ce a fost teribil de deranjat, nu de faptele antisociale săvârșite ci de aducerea lor la cunoștința publicului.
Articolul era de interes general în comunitate și viza activitatea infracțională, atenționarea publicului cu privire la fapte, mod de săvârșire, buletinul de presă a fost punctul de plecare și nu conține afirmații calomnioase ci prezentări obiective și judecăți de valoare al ziaristului în exercitarea profesiei, protejat de art.10 din CEDO, dacă se bazează pe fapte adevărate - Cauza Lingens c/a Austriei.
Dreptul prevăzut de art.10 nu este absolut ci permite o limitare care este contrară convenției dacă nu este prevăzută de lege, dacă nu urmărește cel puțin un scop legitim și dacă nu este necesară într-o societate democratică. Presa joacă un rol indispensabil de câine de pază într-o societate democratică și deși nu trebuie să depășească anumite limite, are sarcina de-a comunica informații și idei asupra unor chestiuni politice, precum și a altor subiecte de interes general.
Ceea ce apelantul nu poate sau nu vrea să înțeleagă este că, activitatea sa infracțională este un subiect de interes general iar rolul presei este de-a prezenta, avertiza opinia publică, libertatea de exprimare presupune o posibilă doză de exagerare, de provocare privitor la judecățile de valoare pe care le formulează, neputându-se concepe ca un jurnalist să poată formula judecăți de valoare critice numai cu condiția de a putea să le demonstreze realitatea - Cauza Dalban c/a României.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel a constatat următoarele:
Din cuprinsul buletinului de presă emis de Inspectoratul de Poliție al Județului S. M., din xx.xx.2013 -filele 51-53 dosar de fond, s-a reținut faptul că a fost arestat pentru înșelăciune un suspect, depistat în flagrant în 8.11.2013, un bărbat de 25 de ani, că tânărul a mai fost condamnat în trecut pentru comiterea aceleiași infracțiuni, liberat din Penitenciar în aprilie 2013, însă, și-a reluat de îndată activitatea infracțională, apelând la același mod de operare. S-a arătat că I. F., a acționat de fiecare dată după același plan -contacta telefonic reprezentanții unor societăți comerciale pretinzând că era angajat al Consiliului Județean, se arăta interesat de achiziționarea unor produse pentru casele de copii, reușind a primi în numele instituției produse alimentare, articole de îmbrăcăminte, încălțăminte, biciclete pentru copii, paleți de lemne, fără a achita contravaloarea lor, fiind apoi valorificate și însușite de acesta sumele de bani obținute.
S-a mai arătat că în alt caz, sub pretextul că sumele de bani erau necesare unor copii bolnavi de cancer, a solicitat și obținut sume de bani, a promis pentru a crea aparența unor operațiuni legale, că va încheia contract de sponsorizare, ce nu s-a mai perfectat. Au fost prejudiciate trei societăți comerciale cu sume de peste 25.000 lei, existând indicii că ar mai fi fost înșelate și alte persoane ori firme, fiind adresat un apel tuturor celor înșelați pentru a formula plângeri penale, a furniza informații cu privire la activitatea infracțională a acestuia.
Au fost atenționați cetățenii că se încearcă câștigarea încrederii prin metode diferite, profitându-se de buna-credință și păgubesc de sume de bani sau de diverse bunuri, fiind avertizați să nu se lase convinși de povești concepute de escroci pentru inducere în eroare, să verifice informațiile primite și să apeleze la un număr de urgență 112.
Urmare a acestui buletin, în cotidianul G. N.-V., forma scrisă și on-line, s-a publicat un articol cu denumirea "celebrul I. lovește din nou";, în cuprinsul căruia s-a descris faptul că I. F. - apelantul reclamant în speță, a dat din nou mai multe lovituri în detrimentul unor agenți economici din județul S. M., mințindu-i că ar fi angajat al Consiliului Județean, la doar câteva zile după ce a fost eliberat din Penitenciar, că de numele acestuia se leagă mai multe infracțiuni de înșelăciune, că s-a dedat la șantaje la adresa unor șefi de instituții publice deconcentrate, la reprezentanții D. A. S. P. C. S. M. de la care cerea favoruri, în caz contrar împrăștia zvonuri, îi amenința, le spărgea geamurile, le dădea telefoane de amenințare. S-a arătat apoi cum a fost prins în flagrant, suspectat de mai multe infracțiuni de înșelăciune, că s-a dispus arestarea pentru 29 de zile, că și-a reluat activitatea infracțională prin același mod de operare, fiind redat conținutul buletinului de presă susmenționat, apelul la atenție pentru a nu fi induși în eroare.
Nu se poate reține însă, din cuprinsul buletinului de presă emis de Inspectoratul de Poliție Județean S. M. faptul că s-ar fi menționat că apelantul ar fi suspect și de săvârșirea infracțiunii de șantaj, de amenințare, că ar fi șantajat șefi ai unor instituții publice deconcentrate cărora le pretindea favoruri, că în caz contrar va împrăștia zvonuri, că îi tracasase zile și nopți, iar prin sentința penală nr.111 din 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria S. M. în dosar nr.12412/296/2013 - filele 70-80 dosar de fond, acesta a fost condamnat doar pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune, nefiind urmărit, condamnat pentru alte forme de infracțiuni de natura celor relatate în apariția on-line a cotidianului G. N.-V.
Cât privește poza atașată acestui articol - fila 55 dosar de fond, aceasta reflectă un bărbat culcat la pământ, pe o parte, fără a fi văzut chipul, imobilizat de un bărbat îmbrăcat cu o haină inscripționată cu semnul POLIȚIA.
Nu se poate a reținut din analiza cuprinsului articolului de presă, că s-ar fi folosit la adresa apelantului cuvinte ca "provine de la un orfelinat";, "handicapat";, ci doar că s-a dedat la șantaj, amenințări asupra unor reprezentanți ai D. A. S. P. C.
Singurul aspect care s-a adus la cunoștința publicului, și nu s-a dovedit a fi conform realității a fost precizarea împrejurării că apelantul ar fi recurs la amenințări, șantaj, spart geamuri, ori, nu a fost cercetat, condamnat pentru astfel de fapte ci doar pentru înșelăciune, respectiv celelalte, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual referitor la prezentarea unor copii a unui certificat de încadrare în grad de handicap.
Potrivit art.58 alin.1 din Noul Cod civil, orice persoană are dreptul la viață, sănătate, integritate fizică, psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieții private, precum și la alte drepturi recunoscute de lege, conform art.70 alin.1 din Noul Cod civil, orice persoană are dreptul la libera exprimare, iar conform alin.2, exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă, decât în cazurile și limitele prevăzute de art.75. Conform art.73 alin.1 din Noul Cod civil, orice persoană are dreptul la propria imagine, în exercitarea acesteia - alin.2 - ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea în orice mod a înfățișării sale fizice, a vocii sale sau utilizarea unei asemenea reproduceri.
Din cuprinsul art.75 alin.1 și 2 din Noul Cod civil, reiese faptul că, nu constituie o încălcare a drepturilor susmenționate, atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile, pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte, exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună credință și cu respectarea pactelor, convențiilor internaționale, la care România este parte, nu constituie o încălcare a drepturilor. Art.253 alin.1 și 4 din Noul Cod civil prevede faptul că persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate, amenințate, poate cere despăgubiri, o reparație patrimonială, pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei.
Art.1357 din Noul Cod civil, prevede faptul că, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Conform art.1373 alin.1 din Noul Cod civil, comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate, ori, câtă vreme cele publicate, redate publicului au fost un rezultat al angajaților, prepușilor intimatelor, apărările fiind neîntemeiate.
Curtea, a reținut că articolele susmenționate și încriminate în speță, au fost redactate, prezentate publicului prin intermediul presei scrise și on-line de către angajații - prepușii intimatelor, prin prezentarea unei știri care conform celor expuse mai sus nu corespunde întru-totul realitatea, există o faptă ilicită, o vinovăție câtă vreme nu s-a depus la dosar vreun înscris din care să reiasă că cele relatate ar fi fost rezultat al unor comunicate ale Inspectoratului Poliției Județene S. M. -fapta de amenințare, șantaj, distrugere, culpa prepușilor intimatelor derivând din neverificarea celor expuse. Prejudiciul constă în atingerea adusă onoarea, demnității apelantului reclamant, prin prezentarea alături de aspecte reale a unor fapte de natură penală ce nu s-a dovedit că le-ar fi săvârșit.
Ceea ce trebuie să stabilească Curtea este dacă într-adevăr prin redarea în presă, publicarea on-line a unei știri ce nu se baza decât parțial pe aspecte reale, a fost de natură a-i aduce atingere onoarei, demnității apelantului, câtă vreme era deja cunoscut ca fiind o persoană care în trecut mai săvârșise infracțiuni de înșelăciune, deci imaginea acestuia în public era deja afectată de propriile fapte.
Nu se poate pierde din vedere faptul că prin prezentarea în mass-media a unor aspecte referitor la o persoană care nu sunt reale, a asocierii acesteia cu o fotografie ce reprezenta un bărbat culcat la pământ și încătușat, fără ca acest aspect să fie dovedit că ar fi fost făcut cu acordul său, că l-ar reprezentat, sunt de natură a-i aduce un prejudiciu de imagine, a-i încălca un drept de natură nepatrimonială, drept protejat de art.58, art.73 din Noul Cod civil.
Art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că orice persoană are dreptul la libera exprimare, drept ce cuprinde libertatea de opinie și cea de-a primi, comunica informații, idei, fără amestecul autorităților publice și fără a se ține cont de frontiere, exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri ori sancțiuni prevăzute de lege, ce constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, moralei, reputației drepturilor sau reputației altora.
Deoarece, potrivit celor expuse mai sus, apelantul nu se afla la prima abatere, la prima încălcare a normelor de conduită socială, la prima faptă de înșelăciune săvârșită, cuvântul folosit în mass-media referitor la acesta -"celebrul";- adică cunoscut, nu poate fi însă calificat ca fiind exagerat, care să contravină drepturilor susmenționate, fiind o prezentare a unei judecăți de valoare a jurnalistului ce s-a bazat în acest sens pe antecedentele penale ale acestuia, neexistând o legătură cauzală între prejudiciul de imagine suferit și fapta ilicită săvârșită de prepusul intimatelor.
Prin articolul prezentat opiniei publice, s-a adus însă o ingerință drepturilor apelantului, prevăzute de dispozițiile legale enunțate, câtă vreme au fost evidențiate ca săvârșite de acesta și alt gen de fapte penale pentru care nu a fost cercetat, respectiv s-a atașat articolului prezentat o fotografie reprezentând o persoană culcată la pământ, încătușată, fără a exista dovezi că l-ar reprezenta ori că ar fi existat acordul acestuia în acest sens.
Nu se poate însă contesta faptul că articolul prezentat în ansamblul său era necesar, corespundea nevoii sociale imperioase, era util în protejarea cetățenilor de la săvârșirea unor fapte de natură similară celor săvârșite de apelant, însă, expunerea și a altor fapte ce nu s-a dovedit a fi fost săvârșite de acesta, a atașării unei fotografii fără acordul acestora erau de natură a-i încălca drepturile reglementate de dispozițiile legale expuse mai sus, respectiv de art.8 al CEDO ce reglementează dreptul oricărei persoane la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului și a corespondenței acestuia.
Articolul de presă, într-adevăr a vizat un subiect de interes general pentru toată comunitatea locală, faptele săvârșite de apelant având un caracter repetat, era necesară astfel atenționarea cetățenilor cu privire la practicile folosite, la inducerea în eroare, ingerința în drepturile sale potrivit art.58, 71, 72, 73 din Noul Cod civil, art.8 alin.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind justificată însă doar pentru faptele săvârșite nu și pentru alt gen de fapte ce nu au făcut obiectul cercetării sale penale, respectiva asociere a unei fotografii cu persoana acestuia, reprezentând un bărbat culcat la pământ și încătușat.
Ca urmare, prepușii intimatelor, referitor la acest aspect nu se poate a reținut că ar fi acționat cu bună credință câtă vreme au prezentat fapte inexistente, o fotografie ce era de natură a afecta drepturile apelantului, existând astfel întrunite condițiile impuse pentru atragerea răspunderii civile delictuale a faptei ilicită - (prezentarea unor aspecte ce nu au corespuns realității, a unei fotografii fără acordul subiectului de presă) - existența unui prejudiciu - de imagine - vinovăția - informarea superficială în obținerea datelor expuse, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, dispozițiile art.1357, art.1349 Cod civil fiind incidente, greșit instanța de fond nu a reținut acest aspect, apărările intimatelor fiind neîntemeiate, autorul prejudiciului conform art.1357 alin.2 Cod civil, răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Presa are într-adevăr un rol indispensabil de câine de pază într-o societate democratică iar articolul încriminat a vizat un subiect de interes general pentru comunitatea locală, dar, câtă vreme au fost expuse și fapte ce nu au fost săvârșite de apelant, asocierea unei fotografii numelui său fără un acord în acest sens, fără a reieși că îl reprezintă, sunt fapte de natură a aduce atingere drepturilor sale expuse mai sus, aspect ce se impune a fi corectat.
Referitor la repararea prejudiciului de imagine cauzat apelantului, Curtea a apreciat că prin constatarea încălcării drepturilor acestuia se înlătură efectiv calitatea de victimă, simpla constatare a acestui aspect reprezentând în sine o reparație suficientă pentru prejudiciul suferit - sens în care există și o practică a Curții Europene a Drepturilor Omului - Cauza Cumpănă și Mazăre c/a României, Cauza Matyjcz c/a Poloniei.
Față de toate considerentele expuse, în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă, instanța de apel a admis ca fondat apelul, a schimbat în parte sentința, a admis în parte acțiunea și a constatat că pârâtele i-au încălcat reclamantului drepturile prevăzute de art.58, art.71, art.72, art.73 din Noul Cod civil, art.8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate prin care nu au fost acordate daune morale părții reclamante.
Deoarece apelantul reclamant nu a justificat cheltuielile de judecată în sensul art.451, art.452 Cod procedură civilă și nici nu le-a solicitat, nu vor fi acordate.
Curtea a constatat faptul că apelantul a beneficiat de ajutor public judiciar constând în scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, atât în fața primei instanțe prin încheierea din data de 27.04.2015 -100 lei cât și în apel, potrivit încheierii din data de 4.02.2016 - 50 lei - conform art.7, 8 din O.U.G. nr.51/2008, față de dispozițiile art.18 din acest act normativ -cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar va fi pusă în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale, partea căzută în pretenții urmând a fi obligată la plata către Stat a acestor sume -, astfel că instanța de apel a obligat intimatele să plătească în favoarea Statului Român 150 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
| ← Reindividualizarea regimului sancţionator prin aplicarea... | Recurs exercitat împotriva unei hotărâri definitive.... → |
|---|
