Exercitarea drepturilor părinteşti faţă de copil pe durata măsurii plasamentului dispus de Comisia pentru protecţia copilului
| Comentarii |
|
Referitor la exercitarea drepturilor părinteşti faţă de copil pe durata măsurii plasamentului dispus de Comisia pentru protecţia copilului vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 43 care, reglementând o situaţie similară în materia divorţului, arată că atunci când copilul a fost încredinţat unei alte persoane sau unei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va stabili care dintre părinţi va exercita dreptul de a-i administra bunurile şi de a-l reprezenta sau de a-i încuviinţa actele. Persoana sau instituţia de ocrotire socială căreia i s-a încredinţat copilul va avea faţă de acesta numai drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor privitor la persoana copilului. În consecinţă se reţine că această reglementare este aplicabilă prin analogie şi în situaţia copilului aflat în plasament, deoarece porneşte de la o premisă similară. Este raţional ca numai drepturile privind persoana minorului să fie încredinţate persoanei carte are în permanentă supraveghere copilul, deoarece acesta trebuie să fie în măsură să ia hotărâri urgente în ceea ce priveşte îngrijirea copilului, care uneori neluate în aceste condiţii pot pune în primejdie creşterea şi educarea ulterioară a acestuia, însă nu există nici o raţiune ca drepturile privind bunurile minorului să fie delegate spre exercitare. Preşedintele Consiliului Judeţean deoarece copilul nu se află în situaţia de excepţie prevăzută de art. 56 lit. a) din Legea 272/2004 în care să se impună o astfel de măsură, aceste dispoziţii legale de excepţie neputând fi extinse prin analogie.
Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 241 din 5 noiembrie 2007
Prin cererea înregistrată, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții R.I., V.I.S. și P.T., să dispună stabilirea măsurii de protecție specială pentru minorul V.D.M., în sensul înlocuirii măsurii de plasament în regim de urgență, cu măsura plasamentului cu plata alocației la P. T., asistent maternal profesionist.
Prin sentința civilă nr. 195 din 6 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt, s-a admis cererea așa cum a fost formulată. S-a dispus delegarea drepturilor și obligațiilor părintești cu privire la persoana copilului către asistent maternal, iar cele privitoare la bunurile copilului către Președintele Consiliului Județean Olt.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță pornind de la principiului respectării interesului superior al copilului reglementat prin art. 2 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului a constat că minorul V.D.M., este lipsit de ocrotire părintească deoarece mama V.I. în prezent R. a părăsit domiciliul conjugal conform anchetei sociale întocmită de Primăria comunei Fălcoiu, iar tatăl V.I.S. a solicitat plasamentul copilului la un asistent maternal profesionist.
Față de dispozițiile art. 38 lit. a), b) și art. 62 alin. (4). din Legea nr. 272/2004 s-a apreciat că este în interesul minorului ca drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana copilului să fie exercitate de către asistentul maternal, iar cele privitoare la bunurile copilului de către Președintele Consiliului Județean Olt.
împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul V. I. S. în termen și motivat în sensul că, în mod greșit drepturile și obligațiile părintești privitoare la bunuri au fost delegate pe perioada plasamentului minorului V.D.M. către Președintele Consiliului Județean Olt.
în acest sens s-a arătat că în interesul minorului este ca pe perioada plasamentului să se păstreze drepturile și obligațiile părintești privitoare la bunuri față de recurent, în calitate de părinte.
Recursul este fondat .
Astfel, cu privire la exercitarea drepturilor părintești se reține că potrivit art. 62 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecția copilului.
Pe de altă parte dispozițiile Legii nr. 272/2004 nu prevăd persoana care exercită drepturile și obligațiile părintești față de copil pe durata măsurii plasamentului dispus de instanță, însă se remarcă faptul că dispozițiile aceleiași legi nu prevăd nici decăderea părinților firești ai copilului din drepturile părintești în situația în care se instituie măsura plasamentului.
Din interpretarea dispozițiilor art. 56 lit. a) din Legea nr. 272/2004 rezultă dimpotrivă că măsura de protecție a minorului este, în unele situații, o consecință a decăderii din drepturile părintești iar nu invers, în sensul că măsura de protecție ar atrage decăderea părinților firești ai copilului din drepturile părintești.
în consecință, deși legea este lacunară în această materie, din cele mai sus prezentate rezultă că nu există nici o rațiune pentru care drepturile părintești pe durata plasamentului copilului să fie exercitate de alte persoane decât părinții firești ai acestuia, bineînțeles cu excepția copilului aflat în situația prevăzută de art. 56 lit. a) din Legea 272/2004, care prin ipoteză este lipsit de ocrotirea părintească și potrivit delimitărilor ce se vor face în continuare.
Astfel, în situația existenței unei legislații lacunare sub acest aspect trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 43 C.fam. care, reglementând o situație similară în materia divorțului arată că atunci când copilul a fost încredințat unei alte persoane sau unei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va stabili care dintre părinți va exercita dreptul de a-i administra bunurile și de a-l reprezenta sau de a-i încuviința actele. Persoana sau instituția de ocrotire socială căreia i s-a încredințat copilul va avea față de acesta numai drepturile și îndatoririle ce revin părinților privitor la persoana copilului.
în consecință se reține că această reglementare este aplicabilă prin analogie și situației existente în speță, deoarece pornește de la o premisă similară.
De asemenea este rațional ca numai drepturile privind persoana minorului să fie încredințate persoanei carte are în permanentă supraveghere copilul, deoarece acesta trebuie să fie în măsură să ia hotărâri urgente în ceea ce privește îngrijirea copilului, care uneori neluate în aceste condiții pot pune în primejdie creșterea și educarea ulterioară a acestuia, însă nu există nici o rațiune ca drepturile privind bunurile minorului să fie delegate spre exercitare președintelui Consiliului Județean deoarece copilul nu se află în situația de excepție prevăzută de art. 56 lit. a) din Legea nr. 272/2004 în care să se impună o astfel de măsură, aceste dispoziții legale de excepție neputând fi extinse prin analogie.
în consecință văzându-se și dispozițiile art. 3041coroborat cu dispozițiile art. 312 alin. (1) - (3) C.proc.civ. urmează a se admite recursul formulat în cauză de intimat.
| ← Stabilire domiciliu minor. Principiul interesului superior al... | Neascultarea copilului. Nulitatea hotărârii → |
|---|
