Stabilire domiciliu minor. Principiul interesului superior al minorului
| Comentarii |
|
Măsura stabilirii domiciliului minorului instituită de dispoziţiile art. 100 C.fam. este o măsură provizorie care poate fi luată de către instanţă în condiţiile în care părinţii copilului nu sunt divorţaţi. Efectele măsurii încetează în momentul pronunţării divorţului când instanţa va hotărî căruia dintre părinţi va fi încredinţat copilul minor în conformitate cu dispoziţiile art. 42 C.fam. În ambele cazuri, fie că este vorba de stabilire domiciliu minor, fie că este vorba de încredinţare minor, instanţa de judecată va avea în vedere principiul interesului superior al copilului, instituit atât prin cele două texte de lege menţionate mai sus, cât şi prin Legea nr. 272/2004. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi şi nu poate fi separat de aceştia sau de unul dintre părinţi împotriva voinţei acestora, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 218 din 15 octombrie 2007
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. Severin reclamanta V.V. a chemat în judecată pe pârâtul V.D.N. solicitând desfacerea căsătoriei dintre părți, încredințarea minorului V.R.A. spre creștere și educare și revenirea sa la numele purtat anterior căsătoriei.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii și încredințarea minorului spre creștere și educare.
Prin sentința civilă nr. 4364 din 10 octombrie 2005 s-a respins acțiunea de divorț și s-a admis cererea reconvențională, minorul fiind încredințat tatălui său.
Apelul declarat de reclamanta V.V. împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 142 din 3 martie 2006 a Tribunalului Mehedinți și s-a respins cererea reconvențională, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Prin decizia civilă nr. 312 din 7 iulie 2006 Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a modificat în parte decizia nr. 142/A din 3 martie 2006 a Tribunalului Mehedinți în sensul că a desființat sentința civilă 4364 din 10 octombrie 2005 numai cu privire la soluționarea cererii reconvenționale, având ca obiect stabilire domiciliu minor și a trimis cauza spre soluționarea acestei cereri pe fond la Judecătoria Dr. Tr. Severin, menținându-se restul dispozițiilor deciziei de apel cu privire la divorț și la cererea accesorie divorțului.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Dr. Tr. Severin.
Pârâta V.V. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca domiciliul minorului să fie stabilit la ea.
Prin sentința civilă nr. 127 din 17 ianuarie 2007 Judecătoria Dr. Tr. Severin a respins acțiunea reclamantului și a admis cererea reconvențională formulată de V. V., a stabilit domiciliul minorului V.R.A. născut în 2003 la mamă, a obligat reclamantul să plătească în favoarea minorului pensie de întreținere.
Instanța de fond a reținut că deși ambii soți au condiții asemănătoare de creștere a minorului, nu ar fi benefic pentru el să fie luat din mediul în care a locuit o perioadă atât de lungă și dus total într-un mediu necunoscut.
împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, instanța de fond reținând afecțiunea maternă, nu a ținut seama că el, apelantul, a fost împiedicat să-și manifeste afecțiunea față de copil.
Tribunalul Mehedinți prin decizia nr. 67 din 29 martie 2007 a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 127 din 17 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. Severin. A schimbat sentința, a admis acțiunea formulată de reclamantul V.D.N. a respins cererea reconvențională formulată de pârâta V.V. a stabilit domiciliul minorului V.R.A. născut la 15 iunie 2003 la tatăl reclamant obligând-o pe pârâta la plata unei pensii de întreținere lunară de 100 RON în beneficiul minorului, începând cu data pronunțării prezentei decizii.
S-a reținut că, datorită deselor plecări în străinătate, pârâta petrece foarte puțin timp în compania minorului, iar din ancheta socială efectuată la domiciliul părinților pârâtei, a reieșit că minorul locuiește împreună cu pârâta și părinții acesteia în comuna Sălcuța, unde părinții pârâtei dețin o casă cu 5 camere.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinții săi și nu poate fi separat de aceștia sau de unul dintre părinți împotriva voinței acestora, sub rezerva revizuirii judiciare și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
Din probele testimoniale și din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului a reieșit că acesta deține condiții corespunzătoare pentru creșterea și îngrijirea copilului, iar în perioada cât părțile au locuit împreună, reclamantul s-a implicat alături de pârâtă în îngrijirea minorului.
în perioada cât minorul a fost dus în Republica Moldova, reclamantul a ținut legătura cu minorul, l-a vizitat, i-a trimis bani și diverse lucruri, astfel că persoana tatălui nu îi este străină copilului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta precizând că în materie de stabilire a locuinței minorului condiția esențială de care instanța trebuie să țină seama constă în interesul superior al minorului.
Curtea a constatat fondat recursul pentru următoarele considerente:
Măsura stabilirii domiciliului minorului instituită de dispozițiile art. 100 C.fam. este o măsură provizorie care poate fi luată de către instanță în condițiile în care părinții copilului nu sunt divorțați.
Efectele măsurii încetează în momentul pronunțării divorțului când instanța va hotărî căruia dintre părinți va fi încredințat copilul minor în conformitate cu dispozițiile art. 42 C.fam.
în ambele cazuri fie că este vorba de stabilire domiciliu minor, fie că este vorba de încredințare minor, instanța de judecată va avea în vedere principiul interesului superior al copilului, instituit atât prin cele două texte de lege menționate mai sus, cât și prin Legea nr. 272/2004.
Este de necontestat că atât tatăl cât și mama oferă copilului condiții de locuit corespunzătoare unei creșteri și educații adecvate și ambii părinți sunt interesați în a-i asigura copilului condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală,spirituală și socială și un mediu familial stabil în care copilul să se simtă protejat și în siguranță.
în condițiile în care părinții nu mai locuiesc împreună și nu au putut decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul, iar de la separarea în fapt a acestora, minorul se află în îngrijirea mamei, înscrisurile depuse la dosar de către Primăria Sălcuța - Raionul Căușeni și Grădinița nr. 4 Căușeni atestând o situație de fapt din care rezultă că minorul s-a integrat în mediului familial al mamei și se manifestă activ în cazul procesului instructiv - educativ, Curtea apreciază că este în interesul minorului ca acesta să aibă pentru moment domiciliul stabil la mamă până la definitivarea procesului de divorț și încredințarea de către instanța competentă a copilului unuia dintre părinți.
Procesul de creștere și educare al minorului nu a fost influențat negativ de către mamă și nu se poate reține o lipsă totală de interes a acesteia față de copil, cu toate că nu este permanent alături de el, pentru a considera că se impune cu precădere luarea copilului din actualul mediu familial o scurtă perioadă de timp, pentru ca ulterior în funcție de hotărârea instanței odată cu pronunțarea divorțului și încredințarea copilului unuia dintre părinți să fie schimbat sau nu mediul familial al copilului.
Pentru a evita o asemenea situație când copilul ar putea fi supus unor traume psihice în urma executării hotărârii judecătorești privind stabilirea domiciliu minor și ulterior al hotărârii de încredințare fiind evident că părinții nu vor executa voluntar aceste hotărâri, Curtea subliniază încă odată principiul interesului superior al minorului în raport de care decide ca acesta să aibă domiciliul la mamă, atrăgând totodată atenția părinților că trebuie să respecte în egală măsură acest principiu de drept instituit prin lege și dincolo de neînțelegerile personale și orgolii să încerce să evite crearea unei stări tensionate permanente a cărei victimă ar putea fi copilul.
Sunt considerentele pentru care Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o interpretare și aplicare greșită a art. 100 C.fam. neglijând principiul interesului superior al copilului, caz de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
| ← Interpretarea art. 27 din Legea nr. 114/1996 | Exercitarea drepturilor părinteşti faţă de copil pe durata... → |
|---|
