Fond contencios administrativ. Contestatie impotriva masurilor luate de organele de urmarire penala. Inadmisibilitatea actiunii pe calea contenciosului administrativ
| Comentarii |
|
Tribunalul IALOMIŢA Hotărâre nr. 593 F din data de 05.02.2013
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 06.12.2012, sub nr. 4901/98/2012, reclamantul G.I.A., a chemat în judecată paratul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SLOBOZIA, solicitând pe cale judecătorească obligarea pârâtului să îi restituie autoturismul marca Alfa Romeo, înmatriculat în Italia sub nr. (..) serie șasiu (..), produs în anul (..), autoturism ce i-a fost indisponibilizat la data de 14.09.2012 de către lucrătorii I.P.J. Ialomița și implicit a actelor autoturismului și a cheilor de contact.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că a intrat în posesia autoturismului în litigiu în luna august 2012 , în urma unei operațiuni de schimb cu numitul B.V..
Ulterior, după ce a eșuat încercarea reclamantului de a încheia contract de vânzare cumpărare cu adevăratul proprietar al autoturismului aflat în Italia, autoturismul a fost ridicat de lucrătorii de la I.P.J. Ialomița, motivat de faptul că autoturismul a fost declarat ca furat și introdus în bazale de date INTERPOL.
Deși reclamantul a formulat cerere de restituire către pârât, s-a respins această cerere, soluție menținută de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia și Judecătoria Slobozia (dosar 6121/312/2012).
Socotindu-se nedreptățit, reclamantul a formulat prezenta cerere în fața instanței de contencios administrativ, invocând nelegalitatea măsurii de reținere a autoturismului al cărui proprietar, de bună credință, se consideră.
Se invocă în susținerea cererii dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 42 din Constituția României, art. 14, 169 și 170 Cod procedură penală, art. 937 și următoarele Cod civil.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit chitanței nr. 9549919 din 3 ianuarie 2013.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat apărări în cauză.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele :
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii introductive, excepție ridicată din oficiu, tribunalul, pronunțându-se cu prioritate potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a o admite ca fondată, pentru considerentele de mai jos:
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că autoturismul în discuție a fost ridicat de organele de poliție potrivit procesului verbal din 14 septembrie 2012, în vederea cercetărilor în condițiile art. 96 Cod procedură penală.
Împotriva acestei măsuri luate de organele de urmărire penală, reclamantul a formulat cerere de restituire a autoturismului ridicat de către pârâtul din prezenta cauză, cerere respinsă prin rezoluția din 24.09.2012, în procedura reglementată de art. 169 Cod procedură penală.
Împotriva acestui act de urmărire penală în procedura reglementată de art. 275 și următoarele Cod procedură penală, reclamantul s-a adresat cu plângere la Prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia, plângere respinsă ca neîntemeiată.
Ulterior, potrivit susținerilor reclamantului din cererea introductivă, s-a înaintat cerere și la Judecătoria Slobozia (dosar nr. 6121/312/2012), aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ.
Pe de altă parte, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din aceeași lege, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică , în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Restituirea autoturismului, al cărui proprietar de bună credință se consideră reclamantul, se poate face ca urmare a anulării actelor de procedură penală efectuate în legătură cu acesta, arătate mai sus.
Ori atât operațiunea de ridicare a autoturismului cât și rezoluțiile pronunțate față de cererile efectuate de reclamant, nu sunt acte administrative în sensul celor reglementate de Legea 554/2004, ci acte de natură procesual penală ce nu pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ ( în acest sens, într-o cauză ce poate prezenta interes pentru soluția în speță, semnalăm ca un precedent judiciar Decizia nr. 687 din 9 februarie 2012 a I.C.C.J. - Secția Contencios Administrativ și Fiscal), motiv pentru care cererea reclamantului apare ca inadmisibilă.
Pe de altă parte, chiar dacă am trece peste aceste considerente și am reține că măsura de ridicare a autoturismului ar putea constitui obiect al acțiunii judiciare în fața instanței de contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. 1 fraza a II - a din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantului apare ca fiind tot inadmisibilă, întrucât astfel de măsuri sunt supuse unei proceduri speciale reglementată de art. 169 și 275 și următoarele Cod procedură penală, iar art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, caracterizează astfel de acțiuni ca fiind inadmisibile.
Așa fiind, pentru aceste considerente urmează a admite ca fondată excepția ridicată din oficiu și în consecință urmează a respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul G.I.A. împotriva pârâtului Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia.
| ← Sistare indiviziune. Jurisprudență Coproprietate şi indiviziune | Revendicare. Lipsa calităţii procesuale active lipsa dovezii... → |
|---|
