Revendicare. Lipsa calităţii procesuale active lipsa dovezii calităţii de proprietar
| Comentarii |
|
Tribunalul IALOMIŢA Decizie nr. 274 din data de 12.03.2013
Calitatea procesuală activă se analizează, de regulă, în cerința existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul dreptului dedus judecății.
În cazul acțiunilor privitoare la proprietate, cum este acțiunea în revendicare și cea de stabilire a liniei de hotar, reclamantul trebuie să-și justifice calitatea sa procesuală, prin probarea chiar a dreptului pretins, respectiv a dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Calitatea reclamantului de a introduce acțiunea în revendicare trebuie examinată înainte de a discuta dreptul pârâtului asupra bunului, ceea ce obligă pe cel ce promovează o astfel de cerere să probeze că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Prin sentința civilă nr. 2308 din 13.09.2012 Judecătoria Slobozia a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a respins cererea de chemare în judecată așa cum a fost modificată de reclamanții D.M., C.G., V.T., P.M. și V.T. în contradictoriu cu pârâții C.F. și C.V. ca fiind formulată de persoane fără a avea calitate procesuală activă, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, că acțiunea este introdusă de către o persoană fără calitate procesuală, motivat de faptul că reclamanții nu au reușit să probeze că terenul în suprafață de 431,09 mp, se află în proprietatea lor, respectiv că a făcut parte din masa succesorală a autorilor lor, a căror moștenire au solicitat a fi dezbătută prin cererea de chemare în judecată.
Întrucât acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea lucrului, și că reclamantul este cel căruia îi revine obligația dovedirii propriei calități procesuale, reținând că în cauză reclamanții nu au dovedit dreptul pretins, instanța a considerat că aceștia nu și-au justificat calitatea procesuală activă.
În legătură cu suprafața de 431,09 mp., pe baza probelor administrate s-a considerat că din această suprafață pârâții dețin numai 204 mp., potrivit raportului de expertiză, teren care însă nu face parte din masa succesorală a defunctului C.I., în proprietatea acestuia neaflându-se, la data decesului suprafața revendicată.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, prin cererea depusă la Judecătoria Slobozia la data de 27.12.2012, a declarat recurs motivat reclamanta D.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Aceasta a susținut că înscrisurile depuse la dosar probează că la data decesului autorului său, defunctul C. G.I., în patrimoniul acestuia se afla suprafața de teren revendicată, acesta figurând cu rol deschis, care însă a fost modificat abuziv pe parcursul procesului.
Că terenul revendicat s-a aflat în proprietatea lui C.I., la decesul acestuia, menționează recurenta, rezultă din dosarul nr… privind moștenirea defunctului, în care apare mențiunea că în masa succesorală se afla suprafața de 30.000 mp. teren arabil situat pe raza orașului Slobozia, dar și din actul de vânzare cumpărare nr. 660/1940, potrivit căruia terenului revendicat se află la vest de suprafața vândută.
Cum instanța avea obligația să compare, în cadrul acțiunii în revendicare promovată, dreptul autorilor de la care provin titlurile părților, urmând să dea eficiență titlului de la autorul al cărui drept este preferabil, care în cauză este autorul său, recurenta susține că se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
Intimații au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Aceștia au menționat că probele administrate în cauză probează că reclamanții nu sunt proprietarii terenului revendicat, aceștia neproducând pe parcursul judecății la instanța de fond vreo dovadă a dreptului pretins.
Cum la data decesului autorului recurentei, defunctul C.I., acesta nu avea în proprietate bunul revendicat de reclamanți, intimații învederează că aceștia nu aveau cum să dobândească în proprietate terenul în litigiu.
Întrucât cu înscrisurile depuse la dosar au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, intimații consideră sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Tribunalul, analizând hotărârea pronunțată în raport de actele și lucrările dosarului de criticile formulate, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile, constată recursul ca nefiind fondat pentru cele ce urmează:
Una din condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să poată fi parte în proces este ca aceasta să aibă calitate procesuală.
Calitatea procesuală activă se analizează, de regulă, în cerința existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul dreptului dedus judecății.
În cazul acțiunilor privitoare la proprietate, cum este acțiunea în revendicare și cea de stabilire a liniei de hotar, reclamantul trebuie să-și justifice calitatea sa procesuală, prin probarea chiar a dreptului pretins, respectiv a dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Calitatea reclamantului de a introduce acțiunea în revendicare trebuie examinată înainte de a discuta dreptul pârâtului asupra bunului, ceea ce obligă pe cel ce promovează o astfel de cerere să probeze că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Așa fiind, tribunalul consideră că întemeiat instanța de fond a procedat la verificarea calității procesuale active a reclamanților din perspectiva justificării de către aceștia a legitimării lor procesuale pe care le-o dă probarea dreptului de proprietate asupra terenului revendicat de la pârâți.
Cum însă din dovezile administrate în cauză nu rezultă dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 431,09 mp pretinsă a se afla în posesia pârâților, în mod legal și temeinic instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active.
În condițiile în care reclamanții au înțeles să invoce în dovedirea dreptului lor de proprietate o mențiune din actul de vânzare - cumpărare nr. 660/1940, potrivit căreia terenul vândut de autorii de la care ar proveni proprietatea, se învecinează cu restul proprietății acestora și un certificat de moștenitor în care este menționată o suprafață de 30.000 mp, fără ca acestea să valoreze titlu de proprietate, tribunalul consideră că soluția instanței de fond este rezultatul unei aprecieri corecte a probelor administrate și a aplicării întocmai a legii.
Nici mențiunea din evidențele fiscale privind deținerea de către C.G.I. și M a suprafeței de 431 mp, în str... nu probează dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului revendicat, pe parcursul procesului organul fiscal arătând că respecta mențiune se datorează unei erori de înregistrare.
| ← Fond contencios administrativ. Contestatie impotriva masurilor... | Fond – litigiu de muncă. Autoritate de lucru judecat.... → |
|---|
