Fond funciar, inadmisibilitatea cererii de constatare a dreptului de proprietate în temeiul art. 23 al. 1 din legea nr. 18/1991 r, în absenţa unei cereri prealabile de constituire a dreptului de proprietate, înregistrate la comisia locală de fond funciar.
| Comentarii |
|
Judecătoria CRAIOVA Hotărâre nr. 6822 din data de 13.05.2016
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova în data de 19.10.2015 sub nr. ***/215/2015 reclamanții B I, Ț G și G V au solicitat în contradictoriu cu pârâții B I, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI CĂLĂRAȘI și COMISIA JUDEȚEANĂ DOLJ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR constatarea nulității absolute parțiale a TDP nr. 18973/23.04.2015 emis pe numele pârâtului B I pentru suprafața de teren de 1557 mp situat în T 42 P 2185,2186 și 2187, întrucât acesta nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate și constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 1971 mp (din măsurători) în temeiul art. 23 din Legea 18/1991 în calitatea de moștenitoare legale ale autorului B M.
În fapt, au arătat că în baza legii 18/1991 pârâtului B I în calitate de moștenitor legal al autorului B C, i s-a reconstituit dreptul de proprietate și asupra terenului intravilan curți construcții, arabil și vii situat în T 42 P 2185, 2186 și 2187, în Comuna Călărași, Jud. Dolj.
Reclamanții precizează că terenul intravilan curți construcții din T 42 P 2185 în suprafață de 573 mp este aferentă casei de locuit pe care B M, fratele pârâtului B I, a construit-o cu reclamanta B I în anul 1961, iar terenul intravilan arabil din T 42 P 2186 în suprafață de 544 mp și terenul intravilan vii din T 42 P 2187 în suprafață de 440 mp, reprezintă curtea și grădina casei de locuit, pentru acest teren deținând rol agricol și fiscal separat de autorul B C, autorul lor B M, decedat în data de 22.07.2009.
Pârâtul B I nu a avut niciodată posesia acestui teren, acesta având casa de locuit pe terenul situat în t 40 P 1945 și 1946.
În urma măsurătorilor cadastrale a reieșit că terenul aferent casei de locuit are o suprafață de 1971 mp.
Consideră că autorul lor era singurul îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1557 mp și în mod nejustificat a fost înscris în titlu de proprietate al pârâtului.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. III alin. 1 lit. a pct. ii) din Legea 169/1997 și art. 23 din Legea 18/1991.
A atașat la acțiune în copie conformă cu originalul TDP nr. 18973/23.04.2015, certificat fiscal, certificat de nomenclatură stradală, schița corpului de proprietate și acte de stare civilă.
În data de 28.12.2015 Comisia Locală Călărași a formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că la reconstituirea dreptului de proprietate s-a avut în vedere registrul agricol din anii 1956-1958 și pădurea din anul 1948 acordată în echivalent arabil.
B I a solicitat prin cererea nr. 1306/29.01.1991 3,87 ha din care 0,20 ha intravilan, suprafață care se compune din 3,35 ha din registrul agricol al lui B C și 0,52 ha pădure acordată în echivalent arabil, deci suprafața pentru care s-a eliberat TDP nr. 18973/23.04.2015.
Reconstituirea, în accepțiunea legii 18/1991 se face exclusiv la cerere, iar B M nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991.
A precizat că stăpânirea terenurilor din titlu a fost notorie și cunoscută între frați, nemulțumirile trebuiau invocate prin plângere împotriva hotărârii de validare conform art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991.
A anexat la întâmpinare cerere de reconstituire, anexa de validare și registrul agricol.
În data de 02.02.2016 reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat că nu era nevoie de cerere de reconstituire, întrucât dreptul de proprietate izvorăște din lege.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1971 mp teren intravilan în temeiul art. 23 din Legea 18/1991, instanța constată că este întemeiată și urmează să o respingă cu consecința respingerii capătului de cerere precizat privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1971 mp în temeiul art. 23 din Legea 18/1991, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Conform art. 248 CPC "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."
Reclamanții au învestit instanța cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, dar și pe dispozițiile art. 35 teza I din noul CPC, solicitând constatarea existenței dreptului lor de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 1971 mp, reprezentând teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, apreciind că dreptul de proprietate este dobândit ope legis, potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit art. 8 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cererea persoanei îndreptățite, în speța de față fiind vorba de stabilirea dreptului prin constituirea acestuia în temeiul art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
Indiferent dacă este vorba de un caz de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate, persoana îndreptățită trebuie să se adreseze cu o cerere comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar, care este obligată să o soluționeze, urmând a se parcurge întreaga procedură administrativă prevăzută de Legea nr. 18/1991, finalizată cu validarea propunerii comisiei locale printr-o hotărâre a comisiei județene, iar împotriva acesteia din urmă persoana interesată poate formula plângere la judecătoria competentă să o soluționeze conform art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Instanța apreciază că sunt nefondate susținerile reclamanților din cuprinsul acțiunii în sensul că nu este obligatorie procedura administrativă în vederea stabilirii dreptului de proprietate, în acest sens fiind și dispozițiile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor, astfel că reclamanți nu se pot adresa instanței pe calea dreptului comun, printr-o cerere în constatarea existenței dreptului de proprietate.
De asemenea, instanța mai reține că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, În scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptățiți și eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraș sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului, o comisie condusă de primar, acesta reprezentând un alt argument legal că și în cazurile de stabilire a dreptului de proprietate prin constituire, cum este situația în speța de față, trebuie urmată procedura prealabilă administrativă, care se declanșează prin formularea unei cereri adresate comisiei locale de fond funciar.
Așadar, reclamanții pot depune oricând cerere la Comisia Locală Călărași, întemeiată pe dispozițiile art. 23 alin. 1 și art. 36 alin. 3, alin. 4 și alin. 6 din Legea nr. 18/1991, deoarece în acest caz de constituire a dreptului de proprietate legiuitorul nu reglementează un termen expres de decădere prin dispozițiile art. 36.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind nulitatea absolută parțială a TDP 18973/23.04.2015 cu privire la suprafață de teren de 1557 mp situat în T 42 P 2185,2186 și 2187, având în vedere că prin prezenta acțiune se va respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1971 mp teren intravilan în temeiul art. 23 din Legea 18/1991, instanța constată că este întemeiată și urmează să o respingă cu consecința respingerii ca lipsit de interes a capătului de cerere privind nulitatea absolută parțială a TDP 18973/23.04.2015 cu privire la suprafață de teren de 1557 mp situat în T 42 P 2185,2186 și 2187, pentru următoarele considerente:
Conform art. 32 alin. 1 lit. d CPC " Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes", iar potrivit art. 33 din CPC " Interesul trebuie să fie determinat, legitim ,personal, născut și actual".
Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie.
Întrucât instanța va respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1971 mp teren intravilan în temeiul art. 23 din Legea 18/1991, este evident că reclamanții nu au folos practic cu privire la capătul de cerere privind nulitatea absolută parțială a TDP 18973/23.04.2015 cu privire la suprafață de teren de 1557 mp situat în T 42 P 2185,2186 și 2187 în sensul scoaterii acestor terenuri din TDP întrucât în ipoteza admiterii acestui capăt de cerere și acestora din TDP terenurile nu vor trece în patrimoniul reclamanților ci vor fi la dispoziția Comisiei Locale Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere precizat privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1971 mp în temeiul art. 23 din Legea 18/1991.
Respinge capătul de cerere precizat privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1971 mp în temeiul art. 23 din Legea 18/1991 formulat de reclamantele B I, Ț G, ambele domiciliate în Comuna Călărași, Str. **** și G V, domiciliată în Comuna Călărași, Str **** în contradictoriu cu pârâții B I, domiciliat în Comuna Călărași, ****, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI CĂLĂRAȘI, cu sediul în Comuna Călărași, Jud. Dolj și COMISIA JUDEȚEANĂ DOLJ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR cu sediul în Craiova, Str. Unirii nr. 19, Jud. Dolj, ca inadmisibil.
Admite excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind nulitatea absolută parțială a TDP 18973/23.04.2015 cu privire la suprafață de teren de 1557 mp situat în T 42 P 2185,2186 și 2187.
Respinge capătul de cerere privind nulitatea absolută parțială a TDP 18973/23.04.2015 cu privire la suprafață de teren de 1557 mp situat în T 42 P 2185,2186 și 2187 formulat de reclamantele B I, Ț G, GV, în contradictoriu cu pârâții B I, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI CĂLĂRAȘI, cu sediul în Comuna Călărași, Jud. Dolj și COMISIA JUDEȚEANĂ DOLJ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR cu sediul în Craiova, Str. Unirii nr. 19, Jud. Dolj, ca lipsit de interes .
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei Craiova.
Pronunțată în ședința publică de la 13.05.2016.
| ← Hotărâre care să ţină loc de act autentic. Jurisprudență... | Arestare preventiva art.223 c.p.p.. Jurisprudență Arest preventiv → |
|---|
