Hotărâre care să ţină loc de act autentic. Jurisprudență Prescripţii
| Comentarii |
|
Judecătoria PLOIEŞTI Hotărâre nr. 10349 din data de 19.12.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.04.2016 sub nr. …., reclamanta A. SA, în insolvență, reprezentată de administratorul special Sterian Marian și administrator judiciar FS, a chemat în judecată pe pârâta C.A. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că, la data de 14.09.2007 a încheiat în calitate de promitent cumpărător o convenție ce ține loc de antecontract de vânzare cumpărare cu promitentul cumpărător C.A. pentru cumpărarea unui teren situat în extravilanul comunei Cocorăștii Colț, tarla 47, parcela 370/62. Promitentul vânzător a primit suma de 10.000 lei la data semnării convenției însă nu a avut nicio inițiativă în ceea ce privește încheierea contractului de vânzare - cumpărare.
Reclamanta a mai arătat că pârâta nu a transferat la data primirii prețului și semnării antecontractului nici posesia și nici folosința.
În drept, au fost invocate prev. art. 1244, 1270, 1179, 1256 alin. 2 pct. 3 și 1669 C.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Potrivit disp. art. 248 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Analizând excepția invocată, instanța reține următoarele:
La data de 14.09.200, reclamanta A. SA, în calitate de promitent cumpărător a încheiat cu pârâta C.A. - în calitate de promitent vânzător o convenție ce ține loc de antecontract de vânzare cumpărare pentru cumpărarea unui teren situat în extravilanul comunei Cocorăștii Colț, tarla 47, parcela 370/62.
Potrivit art. 6 alin. 4 cod civil și art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului Civil, sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Așadar, instanța apreciază că prevederile Codului civil sunt aplicabile prescripțiilor începute după data intrării sale în vigoare, astfel că, pentru dezlegarea pricinii de față instanța va avea în vedere reglementarea anterioară prin Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Prin decizia nr. 3447/04.12.2014, pronunțată în recurs de Secția I Civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât ca acțiunea prin care beneficiarul unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, act juridic prin care părțile se obligă să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare, îi solicită instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, este supusă termenului general de prescripție extinctivă, chiar dacă bunul la care se referă convenția părților este un imobil, deoarece obiectul antecontractului nu este bunul imobil, ci obligația de a face, a cărei executare poate fi solicitată doar în cadrul termenului de prescripție extinctivă.
Conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958, "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă";.
Art. 3 alin. 1 din același act normativ prevede că termenul prescripției este de 3 ani. Termenul de prescripție începe să curgă conform art.7 alin. 1 din Decretul 167/1958 și art.1886 Cod civ. de la data la care se naște dreptul la acțiune.
Așadar, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar pentru ipoteza în care dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe sa curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
Astfel, având în vedere că părțile nu au convenit un termen pentru întocmirea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, instanța constată că în speță devin incidente disp. art. 1 și art.3 din Decretul 167/1958 care prevăd că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani.
Pentru a opera prescripția, instanța constată că este necesar ca înlăuntrul termenului de prescripție să nu intervină un act întrerupător al acesteia. Din actele depuse la dosar reiese că înăuntrul termenului de prescripție nu au intervenit cauze de întrerupere, terenul rămânând în posesia pârâtei de la data semnării antecontractului.
Constatând că în cauză nu au fost reținute cauze de întrerupere sau suspendare a curgerii termenului de prescripție iar acțiunea reclamantului a fost promovată după împlinirea termenului de prescripție, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță din oficiu și a respins cererea ca fiind prescrisă.
| ← Ordonanţă de plată – respingere excepţie... | Fond funciar, inadmisibilitatea cererii de constatare a... → |
|---|
