Greşita aplicare de către instanţa de apel a prevederilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 3064 din data de 23.05.2013
DREPT PROCESUAL CIVIL
Greșita aplicare de către instanța de apel a prevederilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă
Art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă.
Instanța de fond nu fusese sesizată cu soluționarea unui capăt de cerere având ca obiect rectificarea cărții funciare, situație în care nu se impune punerea în discuție din oficiu a modificării cadrului procesual în sensul completării acestuia cu o atare cerere, întrucât potrivit art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Pe parcursul procesului în primă instanță, părțile nu au investit instanța cu soluționarea altor capete de cerere în afara acțiunii principale și cererii reconvenționale, iar acestea din urmă ambele au fost cercetate pe fond, prin urmare, greșit instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
DECIZIA CIVILĂ NR. 3064/2013-R din 23.05.2013
dosar nr. 8068/271/2007*
Prin sentința civila nr. 7003 din data de 09 mai 2012 pronunțată de Judecătoria O in dosarul nr. 8068/271/2008, instanța a dispus
- respingerea cererii principală formulată de reclamanții : S M și S I - E împotriva pârâților K M - A, L C - I și L V - M, S V și S M, M D și M V, B M- D și A I O
- respingerea cererilor reconvenționale formulate de pârâții reclamanți reconvenționali M D, M V, K M - A și P C-V în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali S M și S I - E.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut in vedere ca prin cererea de chemare in judecata reclamanții in contradictoriu cu pârâții au solicitat sistarea stării de indiviziune, privind terenul situat în O, str. G nr.28 înscris în CF 72057 O, nr. topo 3234/1 cu plata unei eventuale sulte și stabilirea în favoarea reclamanților a unei servituți de trecere cu mașina pe terenul pârâților, din stradă până la parcela ce urmează a li se atribui.
Pârâții M D și V, K M - A, P C-V, prin acțiune reconvențională, au solicitat formarea a cate unui lot in favoarea lor.
Analizand cererile formulate, instanța de fond a reținut ca părțile sunt coproprietare asupra imobilului înscris în CF nr. 72057 O, nr. topo 3234/1, în suprafață de 1349 mp. situat în intravilanul loc. O, str. G nr.28.
Imobilul descris mai sus reprezintă casă colectivă, compusă din 7 apartamente și curtea aferentă, conform defalcărilor ce s-au efectuat la momentul înființării colilor individuale respectiv la nivelul anului 1996, în conformitate cu schița întocmită de ing. P.
Prin aceasta s-au stabilit cotele înscrise în CF - urile individuale, astfel:
- CF individual pentru ap.nr.2 în suprafață de 119 mp;
- CF individual pentru ap.nr.3 în suprafață de 180 mp;
- CF individual pentru ap.nr.4 în suprafață de 126 mp;
- CF individual pentru ap.nr.5 în suprafață de 218 mp;
- CF individual pentru ap.nr.6 în suprafață de 75 mp;
- CF individual pentru ap.nr.7 în suprafață de 57 mp;
în total o suprafață de 775 mp., restul de 574 mp. rămânând în proprietatea pârâtei Administrația Imobiliară O. Această diferență de suprafață include cota de teren (casă și suprafață indiviză) aferentă apartamentului nr.1 cât și cotele aferente anexelor apartamentelor 2-6.Apartamentul nr.1 nu a primit CF individual, el fiind închiriat de Primăria Municipiului O.
Potrivit art.728 cod civil nimeni nu este obligat să rămână în indiviziune.
Imobilul în litigiu se află în coproprietate, fiecare proprietar deținând o cotă parte ideală.
Prin Raportul de expertiză și completările efectuate în cauză se constată că situația faptică nu corespunde cu cotele din CF (fila 148) și că suprafața totală a imobilului înscrisă în cartea funciară colectivă este eronată (ea fiind în realitate de 1349 mp. și nu de 765 mp. așa cum apare în CF colectiv nr.72057).
În consecință, instanța a adoptat concluziile exprimate de dl. ing. expert P D R conform cărora, având în vedere forma și dimensiunile imobilului identificat, cât și dispunerea apartamentelor în curtea comună (constatată și cu ocazia deplasării la fața locului), imobilul nefiind partajabil în natură, singura modalitate pentru ca acesta să fie funcțional fiind rămânerea sa în indiviziune.
Așadar, în temeiul considerentelor expuse, ținând cont de textele de lege invocate, instanța a respins atât cererea principală cât și cererile reconvenționale, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apeluri reclamanții S M și S I - E si pârâții M D și M V.
Apelul formulat de pârâții apelanții M nu este timbrat, deși au fost citați cu mențiunea de a achita 20 lei taxa judiciara de timbru si 0,3 lei timbru judiciar, împrejurare fata de care, în ședința de judecata din 05.12.2012, instanța a invocat din oficiu exceptai netimbrării, punând aceasta excepție in discuția contradictorie a pârtilor, recurenții S solicitând admiterea excepției și in consecința anularea apelului ca netimbrat.
Apelanții reclamanții S M și S I - E au solicitat instanței ca in urma admiterii apelului, sa dispună casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea completării raportului de expertiza topografica efectuat in cauza, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civilă nr. 417/A din data de 12.12.2012, pronunțată de Tribunalul B, în dosar nr. 8068/271/2007*, s-a anulat ca netimbrat apelul formulat de apelanții M D și M V, dom. în loc. O, str. G, nr.28, ap.2, jud. B.
S-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanții S M și S I - E ambii cu dom. în loc. O, str. G, nr.28, ap.5, jud. B împotriva intimaților K M - A, dom. în loc. O, str. G, nr.28, ap.3, jud. B, L C - I și L V - M ambii cu dom. în loc. O, str. G, nr.28, ap.7, jud. B, S V și S M dom. în loc. O, str. G, nr.28, ap.6, jud. B, B M - D dom. în loc. O, str. A A, nr.27, bl. PB20, ap.14, jud. B și A I O cu sediul în O, P U, nr.1, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 7003 din 09 mai 2012 pronunțata de Judecătoria O pe care a casat-o si a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanța, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecata vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei in fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Referitor la apelul formulat de pârâții apelanții M D si M V s-a retinut ca acesta nu este timbrat, deși apelanții au fost citați cu mențiunea de a achita 20 lei taxa judiciara de timbru si 0,3 lei timbru judiciar, împrejurare fata de care instanța a admis exceptia netimbrarii invocata din oficiu, si in consecința, in temeiul art. 20, al. 3 din Legea nr 146 din 1997 privind taxele judiciare de timbru si art. 9 din OG nr. 32 din 1995 privind timbrul judiciar , a dispus anularea apelului ca netimbrat.
Referitor la apelul formulat de apelanții reclamanții S M și S I - E, instanța a retinut că criticile formulate sunt fondate, sentința atacata fiind nelegala si neîntemeiată, astfel încât apelul a fost admis, pentru considerentele ce vor succede.
Imobilul din litigiu, identificat prin nr. top 3234/1 O reprezintă curte comuna situata in O, str. G nr 28, in aceasta curte comuna existând 7 apartamente precum si construcții anexe aparținătoare fiecărui apartament in parte.
Reclamanții au solicitat sistarea stării de indiviziune asupra curții comune, prin formarea de loturi care sa fie atribuite in proprietate exclusiva proprietarilor celor 7 apartamente.
Inițial expertul topograf desemnat in cauza a insistat ca având in vedere forma si dimensiunile imobilului, cât si dispunerea apartamentelor si a construcțiilor anexe in curtea comuna, imobilul nu este comod partajabil in natura , singura modalitate ca acest imobil sa fie funcțional fiind menținerea stării de coproprietate - fila 110 de la dosar.
Ulterior insa, prin raportul de expertiza topografica efectuat in cauza la data de 20.04.2012, expertul propune o varianta de partajare, conform schiței de identificare anexate.
Din concluziile raportului expertiza topografica efectuat in cauza la data de 20.04.2012, mai rezulta ca, contrar înscrierii din foaia A a colii CF colective nr. 72057 O, terenul din litigiu identificat prin nr. top 3234/1 O, are suprafața de 1349 mp si nu 1765 mp cat este înscrisa in evidentele de publicitate imobiliara.
Dat fiind aceasta situație, înainte de a se proceda la sistarea stării de coproprietate, se impune rectificarea situației de carte funciare in sensul corectării suprafeței terenului identificat prin nr. top 3234/1 O, de la 1765 mp la suprafața reala de 1349 mp.
Cu toate ca prima instanța retine aceasta chestiune in considerentele sentinței pronunțate, nu a pus acest aspect in discuția contradictorie a părților si nu a solicitat reclamanților sa își precizeze acțiunea, nesocotindu-si atribuțiunile care ii revin in temeiul dispozițiilor art. 129, al. 4 C.pr.civ, .
Formularea unei asemenea cereri pentru prima data in etapa procesuala a apelului nu este posibila, fata de dispozițiile art. 294 C.pr.civ.
Apoi, cu toate ca prin raportul de expertiza topografica efectuat in cauza la data de 20.04.2012, expertul propune o varianta de partajare, conform schiței de identificare anexate, in considerentele sentinței apelate instanța nu analizează deloc varianta propusa, mulțumindu-se sa arate in mod generic doar ca, imobilul nu este comod partajabil in natura, insa fără a se arata care sânt motivele pentru care varianta propusa nu ar fi posibila.
Fata de dispozițiile art. 297, al. 1 C. pr. civ. reținând ca in mod greșit prima instanța a soluționat procesul fără a intra in judecarea fondului, iar apelanții au solicitat in mod expres casarea cu trimiterea spre rejudecare, instanța de apel a dispus in consecința, conform dispozitivului deciziei.
Cu ocazia rejudecării, se va impune si suplimentarea expertizei prin indicarea valorii de circulație a terenului din litigiu - pentru a se putea calcula eventualele sulte - precum si completarea expertizei prin evidențierea pe schița a tuturor construcțiilor anexe - de exemplu anexele aparținătoare apartamentelor nr 3 si 4 nu sânt evidențiate pe scita, iar in cuprinsul lucrării, fila 5 din expertiza, nu este evidențiata suprafața terenului aferent anexei aparținătoare apartamentului nr. 7, deși in scita de identificare apare si aceasta anexa.
Fata de considerentele mai sus relevate, în temeiul dispozițiilor art. 297, al. 1 c.pr.civ., s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanții S împotriva sentinței civile nr. 7003 din 09 mai 2012 pronunțata de Judecătoria O pe care a casat-o si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecata vor fi avute in vedere la rejudecarea cauzei in fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, legal timbrat, C L - A I O solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii recurate și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria O.
Prin motivele de recurs au fost invocate următoarele:
- motivul de casare nu subzistă, deoarece instanța nu a soluționa cauza pe excepție, ci s-a pronunțat pe fondul cauzei, având în vedere concluziile raportului de expertiză față de care părțile nu au cerut completarea probațiunii;
- corect instanța de fond a concluzionat că imobilul nu este comod partajabil în natură și față de configurația topografică specifică imobilului, a arătat că singura modalitate ca acesta să fie funcțional este rămânerea în indiviziune.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 299 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimații S M și S I - E au solicitat respingerea recursului, cu consecința păstrării în integralitate a deciziei, cu motivarea că nu există nici un motiv de nelegalitate a deciziei, instanța de apel apreciind în mod suveran că se impune casarea hotărârii primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța de recurs a constatat următoarele:
În condițiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În considerentele deciziei recurate, tribunalul a reținut că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, prin urmare incidența acestei ipoteze a textului de lege anterior enunțat va fi supusă analizei.
Instanța nu cercetează fondul atunci când se pronunță soluția în temeiul unei excepții procesuale, omite să se pronunțe asupra unei cereri ori dă altceva decât s-a cerut.
În speță, instanța a fost sesizată de reclamanții S M și S I - E cu judecarea unei acțiuni având ca obiect ieșirea din indiviziune privind terenul înscris în cartea funciară nr. 72057 Oradea cu nr. top. 3234/1, cu obligarea la plata unei eventuale sulte, stabilirea unei servituți de trecere asupra terenului proprietatea pârâților. Pe calea acțiunii reconvenționale, pârâții M D, M V, K M A P C V au solicitat sistarea indiviziunii prin formarea unor loturi aferente fiecărui apartament conform folosinței faptice, cu stabilirea unor eventuale sulte.
Pe parcursul procesului în primă instanță, părțile nu au investit instanța cu soluționarea altor capete de cerere, în afara celor relevate anterior, iar atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională au fost cercetate pe fond prin hotărârea primei instanțe.
În cadrul căii de atac exercitate împotriva sentinței, apelanții au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru efectuarea schiței de dezmembrare, invocând că s-ar fi impus ca instanța să fi pus în discuția părților completarea raportului de expertiză din 24.04.2012 cu o schiță de dezmembrare prin care loturilor nou formate să li se atribuie nr. topografice necesare pentru întabularea în cartea funciară. În acest context este de precizat că niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză anterior menționat, nefiind solicitată o completare a lucrării, în condițiile art. 212 din Codul de procedură civilă. Apoi, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, conferit prin art. 295 din Cod, care statuează că instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probatoriului administrat la prima instanță, este evident că nu era necesară desființarea sentinței cu trimitere spre o nouă soluționare a cauzei la judecătorie pentru motivul anterior relevat, instanța de apel având căderea de a dispune completarea materialului probator existent la dosar.
În altă ordine de idei, trebuie a se sublinia că, instanța de fond nu a fost sesizată cu soluționarea unui capăt de cerere având ca obiect rectificarea cărții funciare, situație în care nu se impunea punerea în discuție din oficiu a modificării cadrului procesual în sensul completării acestuia cu o atare cerere, întrucât potrivit art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. De asemenea, în contextul îndatoririi pe care o impune judecătorilor alineatul 5 din textul de lege evocat, această obligație vizează completarea probelor, putându-se dispune, din oficiu, punerea în discuția părților a necesității administrării altor probe decât cele propuse de părți, chiar dacă acestea se împotrivesc, prin urmare nu este vorba despre posibilitatea de-a pune în discuție în etapa apelului capete de cerere noi cu judecata cărora instanța de fond nu fusese investită, astfel cum s-a procedat în speță.
Argumentele anterior expuse conduc la concluzia că greșit instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 297 din Codul de procedură civilă, impunându-se casarea deciziei cu trimiterea cauzei la tribunal pentru o nouă judecare a acesteia pe fondul apelului, context în care trebuie a se preciza că o soluție de menținere a sentinței, astfel cum a solicitat recurentul ar fi de natură a încălca principiul privind dublul gradului de jurisdicție, câtă vreme în faza apelului pricina nu a fost soluționată pe fond, devenind astfel incident textul art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă.
Față de considerentele ce preced, instanța în baza disp. art. 312 alin. 1, 3 și 5 din Codul de procedură civilă, a admis recursul, a casat decizia recurată cu trimiterea cauzei pentru o nouă judecare a apelului la Tribunalul B.
| ← RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA. Art. 998-999 Cod civil. | RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. OPOZIŢIE LA EXECUTAREA... → |
|---|
