RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. OPOZIŢIE LA EXECUTAREA BILETULUI LA ORDIN. DEBITORUL NU POATE OPUNE GIRATARULUI EXCEPŢIILE PERSONALE PE CARE LE-AR PUTEA RIDICA CONTRA GIRANTULUI.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 306 din data de 09.05.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. OPOZIȚIE LA EXECUTAREA BILETULUI LA ORDIN. DEBITORUL NU POATE OPUNE GIRATARULUI EXCEPȚIILE PERSONALE PE CARE LE-AR PUTEA RIDICA CONTRA GIRANTULUI.
-art.13 ȘI 19 din Legea nr.58/1934;
-art.84, 106 și 107 din Normele - Cadru nr.6/1994.
Decizia nr.306/09.05.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin decizia nr.16/Ap din 29 octombrie 2012, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul introdus de apelanta SC D. în contradictoriu cu intimata C. E. B. SA, împotriva Sentinței civile nr. 1451/30.01.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totalitate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, prin încheierea 21565/17.12.2009 în Dosarul nr. 21565/2009 a fost încuviințată executarea silită astfel că biletul la ordin reprezintă un titlu executoriu și a cărui valabilitate formală a fost analizat de către instanța de executare.
În ceea ce privește susținerile apelantei conform cărora datoria cuprinsă în titlul executoriu nu există, creanțele existente între emitentă și posesoarea biletului la ordin au fost stinse prin plată, instanța le-a respins ca neîntemeiate, întrucât obligația de plată cuprinsă în titlul executoriu față de giratară, urmare a emiterii girului nu au fost stinse prin plată, aspect care rezultă indubitabil din refuzul la plată din data de 22.09.2009, urmare a lipsei totale de disponibil.
De asemenea giranta se află în eroare când afirmă că obligațiile de plată din raportul principal au fost stinse prin plată, întrucât în conformitate cu art.17 din Legea nr. 58/1934 și punctul nr.109 din Normele cadrul nr. 6/1994 biletul la ordin trebuie achitat ultimului beneficiar al biletului la ordin, deoarece girantul răspunde de plată față de giratar.
Referitor la condițiile de formă privind valabilitatea titlului, instanța de apel a constatat că biletul la ordin a fost emis fără protest astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 acesta a fost legal girat de către girant în favoarea giratarei, astfel că transmiterea prin gir a dreptului izvorât prin biletul la ordin s-a efectuat autonom fără alte condiții și fără a se ține cont de raporturile materiale juridice în baza cărora s-a emis biletul la ordin.
În ceea ce privește analizarea apelului prin prisma condițiilor de formă a somației la executare, instanța a reținut că în conformitate cu art. 36 din Legea 58/1934 și punctul 321 din Norma cadru nr. 6/1994 în cadrul opoziției la executare pot fi invocate excepții privitoare la condițiile de exercitare ale acțiunii sau a execuției cambiale în ceea ce privește normele procedurale. Sub acest aspect instanța a reținut că biletul la ordin îndeplinește condițiile de formă în sensul că, conține mențiunea bilet la ordin fără protest, prin care emitentul se obligă ca la o anumită dată să plătească o anumită sumă fixă de bani, iar prin girarea biletului la ordin, noul posesor este îndreptățit să-și satisfacă creanța față de emitent.
Referitor la somația de executare cambială, instanța de apel a reținut că aceasta a fost emisă la data de 02.09.2011 urmare a încuviințării executării silite prin încheierea 21565/17.02.2009 a biletului la ordin fără protest și care a fost avalizat de posesorul SC B. T. SRL în favoarea intimatei și care conține mențiunea obligatorie prevăzută de art. 61 din legea nr. 58/1934 astfel că susținerile apelantei de nulitate a somației pentru lipsa mențiunii girării titlului este neîntemeiată, deoarece potrivit actelor aflate la dosar rezultă cu certitudine că biletul la ordin a fost girat, în cauză nefiind invocate motive de nulitate absolută care să sancționeze anularea somației de execuție cambială.
Față de considerentele anterior expuse, instanța în baza art. 282 Cod Procedură Civilă a respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei pronunțate de tribunalul, a declarat recurs, legal timbrat reclamanta SC ";D. "; SRL, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și rejudecând cauza, admiterea opoziției la executare împotriva executării silite pornită împotriva recurentei prin somația la executare cambială nr. 1/176/CJ/2009, întocmită de executorul bancar din cadrul C. E. B. - P. V. C. , emisă de la data 02.09.2011 și comunicată societății în data de 05.09.2011, această executare silita fiind nelegala și pe cale de consecință, să se constate nulitatea absolută a titlului cambial și a obligației cambiale, anularea formelor de executare și a somației cambiale și încetarea oricăror forme de executare cambială demarate împotriva sa, în baza biletului la ordin RZBR3AK0061849.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, executarea pornită în baza acestui bilet la ordin, solicitarea intimatei de a-i achita această sumă de bani, precum și obligația impusă de prima instanță prin hotărârea judecătorească pronunțată, în sensul de a achita această sumă de bani intimatei, sunt nelegale prin prisma următoarelor aspecte:
Nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de apel, decurge din aplicarea greșită a prevederilor legale în materie ca urmare a interpretării eronate a dispozițiilor legale aplicabile .
Motivele de nelegalitate si netemeinicie a hotărârii pronunțate rezultă după cum urmează:
Biletul la ordin s-a emis cu titlu de garanție al respectării obligațiilor contractuale între SC B. T. si SC D. , obligație care nu s-a născut niciodată. Aceste aspecte ale scopului pentru care s-a emis biletul la ordin, și faptul că obligația de garanție nu și-a produs niciodată efectul întrucât societatea recurentă și-a achitat în totalitate obligațiile de plată față de SC B. T. SRL, se probează cu următoarele:
- fișa contului clientului SC D. care emană de la SC B. T. , cuprinde toate tranzacțiile de plată efectuate către această societate, iar soldul final este zero;
- fișa contului SC B. T. SRL care emană de la SC D. , conține de asemenea toate tranzacțiile de plată efectuate de societatea recurentă către SC B. T. SRL, soldul fiind de asemenea zero;
- lichidatorul judiciar al SC B. T. SRL, nu a formulat în cadrul procedurii insolvenței, nici o cerere de a plăti acestei societăți o sumă de bani;
- declarația autentică a administratorului SC B. T. SRL, scoate în evidență următoarele, a) scopul pentru care s-a emis biletul la ordin a fost acela de garanție pentru plata prețului -,, conform înțelegerii dintre mine și administratorul SC D. , acest bilet la ordin a fost emis cu titlu de garanție pentru neplata prețului pentru marfa cumpărată de SC D., având dreptul să-l completez și să îl prezinte băncii pentru a fi plătit doar în cazul în care SC D. nu achită prețul pentru marfa cumpărată" b) obligația de garanție nu a produs niciodată efecte juridice, datorită faptului că prețul fost achitat în totalitate de SC D. - " am completat acest bilet la ordin în data de 25.06.2009 cu suma de 62.500 lei, având scadența la data de 21.09.2009, și l-am girat către banca C. E. B. , deși SC D. a achitat prețul pentru marfa cumpărată, nemaiavând nici o datorie către societatea mea. Declar faptul că SC D. SRL nu are nici o datorie față de societatea mea. SC D. a achitat în întregime prețul pentru marfa cumpărată de la societatea mea, așa cum rezultă din evidențele contabile ale celor două societăți", c) biletul la ordin a fost completat, cu rea-credință de către administratorul SC B. T. , la rubrica "suma" și data scadenței, si l-a girat către banca -" am completat acest bilet la ordin în data de 25.06.2009 cu suma de 62.500 lei, având scadența la data de 21.09.2009, și l-am girat către banca C. E. B. , deși SC D. a achitat prețul pentru marfa cumpărată, nemaiavând nici o datorie către societatea mea".
Deși la dosarul cauzei există dovezi în acest sens instanța de apel nu a statuat asupra acestor aspecte, apreciind că girul este valabil efectuat, independent de raporturile juridice materiale din care s-a născut, și că plata biletului la ordin subzistă, nefiind stinsă. Argumentul instanței de apel, potrivit căruia obligația de plată nu s-a stins, întrucât plata trebuia făcută ultimului giratar - în speță intimatei, nu poate fi reținut.
De la momentul girării biletului la ordin, până în momentul somației cambiale din 05.09.2011, intimata nu a înștiințat-o în nici un fel despre faptul că este posesoarea biletului la ordin ca urmare a girului efectuat, și nu i-a solicitat efectuarea plății în conturile bancare proprii. În tot acest interval de timp, recurenta a derulat raporturi comerciale cu SC B. T. SRL, giranta biletului la ordin, plătindu-i prețul aferent produselor cumpărate. Câtă vreme nu i s-a solicitat expres efectuarea plăților către giratara C. E. B. , și nu a fost înștiințată despre calitatea sa de posesoare a biletului la ordin emis, nu i se poate opune nevalabilitatea plăților efectuate, nici faptul că nu s-a stins obligația de plată la care era obligată. Lipsa disponibilului din contul bancar, la data scadenței biletului la ordin nu este un argument pertinent din care să rezulte faptul că obligația de plată nu s-a stins.
Câtă vreme în tot acest interval de timp de la momentul girării biletului la ordin, până la momentul punerii în executare a biletului la ordin, care a durat mai bine de 3 ani de zile, intimata nu și-a revendicat calitatea sa de posesoare a biletului la ordin, îndreptățită la încasarea acestuia, nu poate pretinde în fața instanței, că plățile efectuate de recurentă nu îi sunt opozabile. În tot acest interval de timp, intimata putea foarte bine să o înștiințeze că este posesoarea biletului la ordin și să solicite efectuarea plăților către ea. În absența unei atare solicitări, nu avea cum să efectueze aceste plăți către intimată.
Argumentele instanței de apel, în acest sens nu sunt temeinice.
În aprecierea legalității si temeiniciei executării pornite în temeiul biletului la ordin, trebuia să se tină seama de împrejurările faptice în care s-a emis acest bilet la ordin, precum si de probele prezentate în acest sens. Raportul juridic dintre părți în cadrul căruia s-a emis acest bilet la ordin trebuie analizat, pentru ca acest instrument de plată nu este o noțiune abstractă, el decurge dintr-un raport juridic concret între părți. Dacă analiza litigiului s-ar rezuma doar la cercetarea aspectelor formale ale instrumentului de plată, s-ar putea da naștere unor situații inacceptabile, ca emitenții unui instrument de plată, deși de bună-credință, să fie obligați în mod nelegal să plătească sume de bani pe care în fond, și în realitate nu le datorează ( cum este și cazul de față). Tocmai pentru că biletul la ordin ca instrument de plată nu se naște în mod abstract, ci el emană dintr-un raport juridic concret, analizarea acestui raport juridic de drept material cu toate aspectele sale, este esențială pentru a putea statua asupra legalității unei executări pornite în temeiul biletului la ordin.
Analizarea raportului juridic material în cadrul căruia s-a emis acest bilet la ordin relevă următoarele:
a) între părți se încheie un raport juridic de vânzare-cumpărare, în cadrul căruia posesorul inițial al biletului la ordin - SC B. T., solicită emiterea lui cu scopul de garanție a plății prețului de către SC D.
b) SC D. , de bună-credință achită prețul către SC B. T. , care cu rea-credință (întrucât prețul s-a plătit) și fără a înștiința societatea noastră, completează acest bilet la ordin cu suma de 62.500 lei, și cu data scadenței 21.09.2009 și îl girează către C. E. B. SA.
c) în intervalul de timp de la data scadenței 21.09.2009 și până la data punerii în executare 05.09.2011 a biletului la ordin, nici SC B. T. , nici C. E. B. nu i-a notificat despre girare, și despre conturile în care să efectuăm plățile.
În acest interval de timp, recurenta a plătit prețul pentru materialele cumpărate către SC B. T. , la data punerii în executare, plățile fiind făcute în întregime, astfel că susținerea intimatei că plățile efectuate de recurentă nu îi sunt opozabile nu au putut fi primite din următoarele considerente: în lipsa comunicării unui cont bancar propriu unde să efectueze aceste plăți, ca urmate a girului făcut de către SC B. T. în 2009, intimata nu poate invoca nevalabilitatea plăților efectuate; comunicarea girului are loc prin somația la executare cambială din data de 05.09.2011, somație prin care i se indică două conturi bancare diferite de la Sucursala Oradea și de la Sucursala Baia Mare. La data somării sale, plățile către B. T. erau efectuate în întregime.
Toate aceste aspecte nu pot fi contestate, ele fiind probate și susținute cu dovezile de la dosar constând în actele contabile ale societăților, precum și de declarația autentică de recunoaștere a administratorului SC B. T. SRL. Aprecierea acestei declarații, nu poate valora din punct de vedere juridic decât ca o mărturisire deplină, în contra celui care o face, prin urmare există dovezi pertinente și concludente în dovedirea nelegalității obligației de plată a acestei sume de bani, decurgând din acest bilet la ordin, precum și a executării silite.
Noțiunea girului biletului la ordin a fost interpretată greșit atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel:
a. Girul biletului la ordin:
Literatura de specialitate, califică girul ca fiind un " act juridic prin care posesorul cambiei - girantul, transmite altei persoane - giratarul, printr-o declarație scrisă și semnată pe titlu, toate drepturile izvorând din titlul respectiv. Fiind un mijloc de transmitere a unor drepturi, girul este un act juridic accesoriu ce presupune existența unei cambii valabil". Datorită caracterului accesoriu al girului, se aplică regula generală de drept potrivit căreia ,, accesoriul urmează principalului", raporturile dintre gir - ca act accesoriu și biletul la ordin - ca act principal, fiind raporturi de dependență și subordonare, în sensul că pentru ca actul accesoriu să producă efecte, este necesar ca actul principal să fie valabil, și la rândul său să producă efecte juridice, nevalabilitatea actului principal determinând nevalabilitatea actului accesoriu.
b. Nelegalitatea efectuării girului.
Câtă vreme obligația de plată încorporată în acest instrument de plată - care are caracterul de act principal, nu s-a născut și nu a existat în momentul efectuării girului - act accesoriu, dând aplicare principiului "accesorium sequitur principale", rezultă că, această operațiune juridică, nu avea cum să producă efectul translativ al obligației cambiale, întrucât nu se poate transmite o obligație principală care nu există. Din aceste considerente, girul de care se prevalează intimata, este unul nelegal, el neproducând efectul juridic esențial - și anume efectul translativ al obligației cambiale. Așadar pentru a vorbi despre un gir valabil, condiția esențială este aceea a existenței unei obligații cambiale care să izvorască din instrumentul de plată. Biletul la ordin presupune existența unui raport juridic fundamental.
În prezenta cauză, nu există un raport juridic fundamental din care să se nască o obligație cambială valabilă, iar inexistența unei atare obligații face imposibilă transmiterea prin gir a drepturilor corelative acesteia.
c. Excepțiile invocate de recurentă - greșit calificate: în cadrul judecării pe fond și în apel a cauzei, a invocat în fața instanței două categorii de excepții: excepții privind raportul cambial și excepții privind nerespectarea condițiilor girului.
Instanța a calificat în mod greșit aceste excepții.
Obligațiile de plată pe care le-a avut față de posesoarea inițială a biletului la ordin - SC B. T. SRL, au fost stinse prin plată, fiind achitată contravaloarea tuturor facturilor emise. Din actele contabile ale societății și cât și din cele ale SC B. T. SRL, rezultă cu certitudine că nu mai există nici un debit neachitat de recurentă către SC B. T. SRL, soldul astfel cum apare în fișa clientului fiind 0. În cursul lunii octombrie 2009, împotriva acestei societăți s-a inițiat procedura insolventei, care este și acum în curs de derulare și în condițiile în care avea de achitat vreo suma de bani acestei societăți, administratorul judiciar avea obligația de a acționa pentru recuperarea lor. Nu s-a acționat împotriva recurentei în acest sens, pentru că nu figurează cu datorii către această societate, aspect confirmat de către administratorul judiciar. Argumentul instanței de apel, potrivit căruia obligația de plată nu s-a stins, întrucât plata trebuia făcută ultimului giratar - în speță intimatei, nu poate fi reținut.
Câtă vreme în tot acest interval de timp de la momentul girării biletului la ordin, până la momentul punerii în executare a biletului la ordin, care a durat mai bine de 3 ani de zile, intimata nu și-a revendicat calitatea sa de posesoare a biletului la ordin, îndreptățită la încasarea acestuia, nu poate pretinde în fața instanței, că plățile efectuate nu îi sunt opozabile. În tot acest interval de timp, intimata putea foarte bine să o înștiințeze că este posesoarea biletului la ordin și să solicite efectuarea plăților către ea și în absența unei atare solicitări, nu avea cum să efectueze aceste plăți către intimată.
Inexistența obligației cambiale. Creanța rezultată din conținutul biletului la ordin emis de către recurentă către SC B. T. SRL, nu există. Orice datorie de plată a prețului pe care a avut-o față de SC B. T. SRL, rezultată din raporturile comerciale derulate, a fost stinsă prin plată. Literatura de specialitate califică aceste excepții ca fiind excepții obiective absolute, putând fi invocate de către debitor împotriva oricărui posesor al cambiei.
Prin urmare, aceste excepții nu intră în categoria excepțiilor personale prevăzute de art.19 din Legea 58/1934 care să fie exceptate de la invocare față de actualul posesor al cambiei.
Potrivit literaturii de specialitate, sunt excepții obiective absolute, excepțiile pe care le poate invoca orice debitor împotriva oricărui creditor - posesor al cambiei. Ele sunt: nevalabilitatea formală a cambiei, stingerea prin plată a obligației cambiale etc. Jurisprudența interbelică a conturat următoarele categorii de excepții cambiale: Excepții obiective absolute - sunt obiective pentru că ele rezultă din titlu și sunt absolute întrucât pot fi invocate de orice debitor, indiferent dacă este de bună sau rea-credință. Sunt excepții obiective absolute: neposedarea cambiei în original, lipsa unei condiții de formă sau neregularitatea acestora, prescripția, plata.
Așadar, calificarea acestor excepții ca fiind excepții personale și respingerea acestora pe motiv ca ele ar fi excepții personale și nu pot fi invocate decât față de titularul biletului la ordin, contrazice doctrina și jurisprudența și nu se bucură de temei legal, având la bază o interpretare total eronată. Excepțiile invocate au caracter obiectiv și absolut, ele pot fi invocate față de orice creditor și nu fac parte din acelea reglementate de art.19 din Legea 58/1934. De altfel, legea nu stipulează expres și nici nu califică categoria fiecărei excepții, revenind literaturii de specialitate rolul de a face această calificare. Tocmai din acest motiv, în calificarea unei excepții cambiale doctrina și jurisprudența au rol decisiv, interpretarea dată textului de lege trebuie să fie în concordanță cu literatura de specialitate, neputându-se face abstracție de calificarea dată de doctrină.
Din această perspectivă, soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, interpretarea făcută asupra acestor excepții este în contradicție cu interpretarea făcută de literatura de specialitate, nefiind în concordanță nici cu textul legal, care nu stipulează în mod expres caracterul personal al acestor excepții.
Aspectele invocate nu lasă loc de dubii în ce privește nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, și a executării silite pornită împotriva recurentei. Situația în care se află, nu numai că este una nelegală, dar ea are poate avea și grave consecințe patrimoniale. Fără a avea nici o datorie de plătit, s-a trezit în situația în care i se cere de către intimată, în cursul lunii septembrie 2011, plata unei sume de bani care nu este una neînsemnată (aproximativ 50.000 de lei) pentru o așa-zisă datorie, decurgând dintr-un bilet la ordin adus de către posesorul acestuia SC B. T. SRL drept garanție pentru creditele contractate de la această intimată, ce datează de mai bine de doi ani de zile.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată intimata C. E. B. SA B. , a solicitat respingerea recursului ca nefondat și netemeinic. A arătat, în fapt, că Banca a intrat în posesia biletului la ordin, fiind posesor de bună credință al biletului la ordin și astfel fiind îndreptățită să solicite plata sumei de bani menționată în biletul la ordin. Transmiterea prin gir a drepturilor izvorâte din biletul la ordin de la S.C. B. T. SRL către Banca, se face în mod autonom, fără alte condiții, fără a se ține cont de raporturile materiale, juridice în baza cărora s-a emis biletul la ordin. Girul este valabil. De îndată ce titlul a fost creat în mod valabil și emis "la ordin", biletul poate circula prin gir.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, instanța a reținut următoarele: În fapt, recurenta SC ";D. "; SRL a emis în favoarea SC ";B. T. "; SRL un bilet la ordin RZBR 3AK 0061849/25.06.2009 pentru suma de 62.500 lei, aceasta din urmă girându-l în favoarea intimatei C. E. B. SA. Intimata, în calitate de beneficiar al biletului la ordin, l-a depus la încasare la 22.09.2009, fiind refuzat la plată datorită lipsei totale de disponibil.
În baza acestui titlu executoriu, reprezentat de biletul la ordin, C. E. B. SA a început executarea silită împotriva emitentei titlului de valoare SC";D. ";SRL, pentru suma de 45674,43 lei, însă cea din urmă a formulat opoziție la executare.
Judecătoria Oradea a respins opoziția la executare prin sentința nr.1451 din 30 ianuarie 2012, iar Tribunalul Bihor a respins apelul SC";D.";SRL menținând în totalitate sentința prin decizia care face obiectul acestui recurs.
Hotărârea instanței de apel este temeinică și legală fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
Curtea a reținut că biletul la ordin este un înscris prin care o persoană numită emitent se obligă să plătească o sumă de bani la scadență unei alte persoane numită beneficiar sau la ordinul acestuia, iar girul este actul juridic prin care posesorul biletului la ordin ( girant) transmite altei persoane ( giratar) printr-o declarație scrisă și semnată pe titlu și prin predarea titlului, toate drepturile izvorâte din titlu. Pornind de la cele enunțate, corect a apreciat instanța de apel că biletul la ordin trebuie achitat de către emitent ultimului beneficiar, în speță băncii C. E. B. SA, în calitate de giratar, or acest lucru nu s-a întâmplat întrucât biletul la ordin a fost refuzat la plată în momentul depunerii spre decontare de către bancă. Ca atare, faptul că recurenta SC";D. ";SRL nu are vreo datorie față de SC";B. T. ";SRL, sau că i-a achitat datoria acesteia în altă modalitate, nu are relevanță, din moment ce, emitentul biletului la ordin, recurenta nu i-a plătit ultimului beneficiar, adică băncii.
Pentru aceleași argumente nu este relevant în cauză nici faptul că biletul la ordin a fost completat de către SC";B. T. ";SRL cu rea - credință.
În condițiile în care emitentul nu dorea ca biletul la ordin să fie ulterior girat, aceasta avea posibilitatea să se asigure în acest sens, prin consemnarea pe biletul la ordin a mențiunii";nu la ordin"; ( art.13 alin.2 din Legea nr.58/1934).
De asemenea, se impune a se arătat că intimata nu avea obligația să o înștiințeze pe recurentă că ea este posesoarea biletului la ordin, dispozițiile legale aplicabile neimpunând o asemenea cerință. În acest sens, art.84 din Normele - Cadru 6/1994 stabilesc că de îndată ce titlul a fost creat cu respectarea condițiilor de validitate și de formă cerute de lege asupra cambiei și biletului la ordin, el va putea circula prin gir, iar art.106 din aceleași norme prevede că transmiterea cambiei prin gir are ca efect transmiterea către giratar a tuturor drepturilor izvorâte din titlu în mod automat. Instanța de apel nu trebuia să analizeze raportul juridic material în cadrul căruia s-a emis biletul la ordin pentru argumentele mai sus reținute.
În plus față de cele expuse, curtea a reținut că în conformitate cu art.107 din Normele - Cadru 6/1994, ca efect al transmiterii către giratar a tuturor drepturilor izvorâte din titlu, debitorul nu îi va putea opune giratarului excepțiile personale pe care le-ar putea ridica contra girantului, iar în același sens art.19 din Legea nr.58/1934 prevede că persoanele împotriva cărora s-a pornit acțiune cambială nu pot opune posesorului excepțiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu știință în paguba debitorului.
Astfel spus, recurenta în cauză nu-i poate opune intimatei excepțiile personale pe care le-ar putea ridica contra SC";B. T."; SRL, excepții care pot privi persoana posesorului cambiei ori raportul fundamental, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că posesorul biletului la ordin a lucrat cu știință în paguba debitorului.
În practica judiciară s-a statuat că obligațiile cambiale au un caracter general și abstract și sunt autonome și independente față de raportul juridic fundamental care i-a dat naștere și față de care se comportă ca o obligație de sine stătătoare. Astfel, posesorul legitim al titlului de valoare își exercită dreptul și emitentul titlului execută obligația în temeiul titlului și nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului.
De asemenea, girul biletului la ordin nu este un act juridic accesoriu unei obligații principale, cum afirmă recurenta, ci este un act juridic distinct autonom( pct.106 din Normele Cadru 6/1994 - transmiterea cambiei prin gir are ca efect transmiterea către giratar a tuturor drepturilor izvorând din titlu în mod autonom).
Excepțiile personale sunt denumite și excepții subiective și ele privesc în principal, așa cum s-a mai subliniat, persoana posesorului cambiei și raportul fundamental, or recurenta invocă ca și argumente în susținerea demersului său, inexistența raportului fundamental, în condițiile în care această excepție nu poate fi opusă de debitor giratarului ( art.19 din Legea nr.58/1934, pct. 106 din Normele cadru 6/1994).
Instanțele inferioare, au calificat astfel corect excepțiile invocate de recurentă ca fiind excepții personale.
Recurenta este în eroare afirmând că a invocat o excepție obiectivă, întrucât ea s-a prevalat în susținerea demersului său de stingerea raportului fundamental ( care poate fi invocat pe calea excepției personale) și nu de stingerea obligațiilor cambiale prin plată, o astfel de plată nefăcându-se, iar dovada în acest sens o constituie prezentul litigiu.
Răspunzând criticilor recurentei care s-au dovedit a fi nefondate, întrucât hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a legii, recursul a fost respins ca nefondat în baza art.312 Cod procedură civilă.
Deoarece recurenta este în culpă procesuală nu se justifică cheltuielile de judecată solicitate de ea raportat la art.274 Cod procedură civilă.
S-a constatat că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Greşita aplicare de către instanţa de apel a prevederilor ... | Infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte. Prelevarea de... → |
|---|
