ART.36 DIN LEGEA NR. 7/1996. INADMISIBILITATEA STABILIRII DREPTULUI DE PROPRIETATE PE CALEA ACŢIUNII ÎN RECTIFICARE.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 3249 din data de 29.05.2013
DREPT CIVIL
ART.36 DIN LEGEA NR. 7/1996. INADMISIBILITATEA STABILIRII DREPTULUI DE PROPRIETATE PE CALEA ACȚIUNII ÎN RECTIFICARE.
Reclamanta neavând stabilit dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție, înscrierea în cartea funciară nu este susceptibilă de a fi rectificată, aspectele invocate cu privire la folosința faptică fiind irelevante sub aspectul admisibilității acțiunii în rectificare.
Decizia civilă nr. 3249/29 mai 2013 a Curții de Apel Oradea
(dosar civil 1871/218/2011)
Prin Sentința civilă nr. 1338/2012 pronunțată de Judecătoria Carei a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul G.D.V.
A fost respinsă excepția litispendenței în condițiile art. 163 C.proc.civ.
A fost respinsă excepția netimbrării legale a acțiunii.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Andrid.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei Dindești și în consecință:
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta SC A. SRL, așa cum a fost precizată, prin administrator S., împotriva pârâților N. I., P. A., V. I., V. E., C.G., R. J.K., CONSILIUL LOCAL ANDRID prin PRIMAR pentru STATUL ROMÂN și COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 ANDRID, pentru constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra fermei agrozootehnice din localitatea Dindești, comuna Andrid, județul Satu Mare și teren aferent, privind rectificarea c.f.
Reclamanta a fost obligată să plătească intervenientului G.D.V., suma de 19,00 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Au fost respinse cheltuielile de judecată solicitate de celelalte părți, ca nefiind justificate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantei nu este întemeiată din mai multe motive, astfel:
Din actele de la dosar rezultă că reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții indicați să se constate faptul că a cumpărat prin licitația publică un mare număr de imobile, grajduri și teren aferent, situate în localitatea Dindești, județul Satu Mare, precizate detailat pe loturi și parcele în acțiunea principală.
Pentru dovedirea acțiunii s-a depus adeverința de la Primăria comunei Andrid, contractul de vânzare-cumpărare și extrase CF.
Motivarea principală a acțiunii este aceea că scriptic ar fi mai mare decât cea stabilită prin Hotărârea nr. 7519/1996 a Judecătoriei Satu Mare, în ședința publică din 29.06.2011, reprezentanta reclamantei a arătat că este vorba de o acțiune care are la bază art. 28, art. 29 din Legea nr. 18/1991 și rectificarea CF potrivit Legii nr. 7/1996, arătând, de asemenea, că între părți au mai existat astfel de cauze, existând pe rolul instanței un dosar care a fost suspendat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acestei cauze, având ca obiect plângere la legea fondului funciar.
Instanța de fond a apreciat că motivele invocate de către intervenientul G.D.V. sunt parțial întemeiate ca și cele invocate de către pârâta COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 ANDRID.
Dreptul de proprietate al reclamantei SC A.SRL s-a dobândit prin licitație publică și s-a înscris în cărțile funciare conform extraselor de carte funciară nr. 1386, 1385, 1369, 1368, terenuri înscrise în registrele de carte funciară, conform unei hotărâri judecătorești definitive.
Toate documentele au putut fi prezentate și s-au prezentat de către reclamantă cu ocazia dezbaterilor din acel dosar.
Instanța de fond verificând încheierile date în dosarul soluționat de Tribunalul Satu Mare, a observat că reclamantei i s-a propus efectuarea unei expertize judiciare de către expert topografic autorizat care ar fi putut delimita spațiul efectiv folosit și cel solicitat de reclamantă, însă aceasta a dorit ca litigiul să fie soluționat doar pe baza actelor de la dosar, însă nu este relevant față de complexitatea cauzei și opoziția pârâtelor.
Instanța de fond a apreciat în aceste condiții că acțiunea reclamantei, cu cererile conexe nu este dovedită, nefiind îndeplinite prevederile art. 28 din Legea nr. 18/1991 și art. 111 C.proc.civ.
La fila nr. 73 în data de 12.03.2012, s-a întocmit și este depus procesul verbal de cercetare la fața locului, cu ocazia deplasării instanței la ferma SC A.din Dindești, iar potrivit acestui proces verbal instanța de fond a concluzionat după ascultarea tuturor părților implicate că în urma unei expertize extrajudiciare făcute de firma S. a reieșit că aceste 86 de arii pe care le deține reclamantul scriptic, în realitate în urma măsurătorilor reprezintă toată suprafața împrejmuită, acest lucru nu poate să fie luat în considerare de către instanță, deoarece expertiza în cauză, a fost una extrajudiciară, în care intervenientul și pârâții nu au fost parte, iar așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta a refuzat efectuarea unui raport de expertiză judiciară, considerând că instanța va lua act de expertiza extrajudiciară întocmită de firma S. Potrivit susținerilor primarului comunei Andrid acesta a arătat că terenul per total are o întindere de 2 ha și 40 arii, iar 86 de arii are intabulat S., administratorul firmei A., incluzând și construcțiile, iar diferența de 1 ha și 60 de arii ar fi revenit foștilor proprietari care ar fi primit în altă parte suprafața echivalentă în extravilanul comunei Dindești, acest lucru reiese din adresa de la fila 92 înaintată instanței de către Primăria comunei Andrid, unde după ce au fost nominalizate persoanele și suprafețele deținute se arată că suprafața deținută înainte de colectivizare în perimetrul fermei din localitatea Dindești au fost trecute în proprietatea privată a comunei Andrid, întrucât acestora sau moștenitorilor lor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe un alt amplasament așa cum s-a arătat mai sus.
Tot în cadrul cercetării la fața locului, instanța de fond a reținut că acest litigiu s-a încercat să se rezolve inițial pe cale amiabilă, dar nu s-a ajuns la nici o finalitate, existând o procedură legală pentru a se atribui terenurile, în prezent intervenientul G.D.V. are înregistrată la Primăria Andrid o cerere prin care acesta solicită cumpărarea unei suprafețe de teren, dar momentan această procedură este suspendată până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.
Instanța de fond a constat că în incinta împrejmuirii făcute de reclamanta SC A.SRL, primarul comunei Andrid a arătat că acolo există un drum public care a deservit înainte de desființarea CAP-ului pentru a se asigura transportul în incinta acestuia, iar acest drum trece chiar prin fața grajdului pe care intervenientul G.D.V. l-a cumpărat de la pârâtul R. V., potrivit antecontractului de vânare cumpărare nr. 62/.22.09.2009 aflat la fila 108 din dosarul nr. 1166/83/2009 al Tribunalului Satu Mare, unde obiectul acestui contract este cota de 40% din grajdul situat între vecinii Vezendan Gheorghe situat pe nr. top. 1238/2 și SC A. situat pe nr. top 1238/4/a ce a format proprietatea numitului R.V., dobândită cu titlu de cumpărare la licitație publică de la fostul CAP Dindești, în baza chitanței nr. 678/26.02.1992, prețul de vânzare cumpărare s-a stabilit de comun acord la suma de 45.000.000 lei care a fost achitată în termen de 6 luni de la data încheierii prezentul act, posesia asupra imobilului înstrăinat predându-se la data de 22.09.2009 momentul încheieri acestui act, astfel încât acesta consideră instanța că are calitate procesuală, justificând un interes în cauză; același intervenient a cumpărat și de la V.G., alte imobile în natură silozuri, în cuprinsul aceleiași ferme fiind identificate sub nr. top 1238/1, 1238/2, 1238/3, 1238/4, 1206/2, iar prețul s-a stabilit de comun acord la suma de 10.000 lei, ce urmează a fi achitat conform înțelegerii între părți la momentul înscrierii terenului în CF de către intervenient. Potrivit concluziilor expertului S.A., care a întocmit un raport tehnic în dosar nr. 1763/218/2006, reiese că cele două silozuri au nr. topografice care nu aparțin SC A. SRL, iar potrivit aceluiași expert suprafețele înscrise în favoarea SC A. SRL nu sunt conforme cu folosința, având intabulat SC A.8811 mp, iar aceasta folosește o suprafață de 24162 mp, iar în schița de comasare întocmită de SC S. SRL s-au comasat și terenuri care nu sunt înscrise pe SC A. SRL Dindești.
Cu privire la cele arătate mai sus, cererea de intervenție formulată de către intervenientul G.D.V., instanța de fond a considerat-o ca fiind întemeiată, admițând-o atât în principiu, cât și pe fond, deoarece potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. M.V., filele 48-49 de la dosar, aceasta fiind o expertiză judiciară, efectuată la dispoziția instanței, este efectuată în cadrul unui alt proces care a avut ca obiect abuz în serviciu și complicitate la abuz dosar înregistrat sub. nr. 480/P/2006, din reiese cu claritate faptul că suprafața pentru care C. I. este proprietar tabular este de 5800 mp și folosește o suprafață de 7408 mp, iar societatea SC A. Dindești este proprietara tabulară a unei suprafețe de 8821 mp și folosește o suprafață de 2 ha și 5000 mp, iar modul în care cei în cauză își exercită posesia comparativ cu situația lor tabulară este prezentată în planșa anexată raportului de expertiză, fila 50 de la dosar, confirmându-se cele arătate mai sus.
Instanța de fond a constatat că proprietarii tabulari, persoanele fizice au în proprietate un teren extravilan în echivalent în perimetrul comunei Andrid. Pentru terenurile extravilane sunt aplicabile dispozițiile legilor speciale ale fondului funciar, deoarece proprietarii tabulari de dinainte de cooperativizare și-au pierdut dreptul lor de proprietate, iar pentru a se reintra în drepturile avute trebuiau să urmeze calea specială instituită de legea fondului funciar, să solicite și să obțină titlu de proprietate și eventual, după intabularea titlului să se solicite o acțiune în prestație tabulară prin care reclamanta să cumpere de la persoanele care erau îndreptățite să solicite reconstituirea dreptului de proprietate.
Persoanele care au figurat în regimul vechi de carte funciară au solicitat terenurile avute anterior intrării în CAP, dar au primit titluri pe alte amplasamente din partea Primăriei Andrid. După obținerea titlurilor de proprietate pentru alte amplasamente, terenul din litigiu a intrat în proprietatea Primăriei Andrid, vechile coli funciare pierzându-și valabilitatea deoarece terenurile extravilane nu mai sunt evidențiate pe nr. top vechi, ci pe nr. cadastrale noi, după care sunt emise titlurile de proprietate.
Din cauza acestor aspecte semnalate mai sus, instanța de fond a considerat că natura juridică a acțiunii nu poate fi acțiune în constatare sau realizare, nici de rectificare de coli vechi de CF, singura natură juridică de interpretare a acestei acțiuni poate fi doar de reconstituire pe baza fondului funciar, iar reclamanta nu și-a precizat acțiunea pe legea fondului funciar, iar chiar dacă aceasta ar fi făcut-o, prima instanță consideră că reclamanta nu ar fi făcut dovada parcurgerii căii administrative prevăzute de legea specială. Mai mult decât atât, terenul din litigiu a intrat deja în proprietatea Primăriei Andrid, aceasta este în măsură să atribuie fără plată, aceste terenuri persoanelor implicate în temeiul legii fondului funciar ori are posibilitatea să atribuie prin vânzare la licitație în mod oneros. Instanța de fond consideră că această ultimă teză ar fi soluția corectă deoarece primăria nu mai poate atribui în mod gratuit din patrimoniul său nici un teren, fiind depășite termenele de atribuire. Cu privire la precizarea că această acțiune ar fi o acțiune de rectificare de CF privind întinderea de teren, această acțiune prima instanță o consideră ca fiind nelegală, tocmai din cauza existenței dispozițiilor legale speciale în materia mai sus arătată. Este greu de acceptat ideea unei erori în privința întinderii terenului așa cum arată în motivarea acțiunii reclamanta, deoarece în urma studiului rapoartelor tehnice depuse la dosar de către experții numiți de către instanță, există o diferență mare între suprafața de 0,86 ha ce are intabulat A.la suprafața de 2,46 ha pe care aceasta o folosește în prezent.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanța de fond consideră acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată, deoarece nu se poate rectifica un nr. top care sub efectul legii fondului funciar și cadastrului și-a pierdut efectul, fiind reorganizate împărțirile de teren extravilan pe sistem cadastral, prin urmare instanța de fond a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul G.D.V.
Instanța de fond a respins excepția litispendenței în condițiile art. 163 C.proc.civ.; excepția netimbrării legale a acțiunii; excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Andrid și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei Dindești și în consecință a respins acțiunea potrivit dispozitivului Sentinței civile nr. 1338/2012.
Împotriva sentinței civile cu nr. de mai sus, reclamanta SC A SRL Dindești Fermă, prin administrator S., prin avocat, a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac promovate și cu titlu de consecință admiterea acțiunii în rectificare încheiere de CF și respingerea cererii de intervenție în interes personal a intervenientului-intimat ca fiind făcută de o persoana fără interes în cauză; cu cheltuieli de judecată atât la fond cât și în apel, și la prima judecată pe fond: taxa timbru și onorar avocat.
Prin Decizia civilă nr. 183/Ap din 29 Octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu - Mare s-a respins apelul formulat de apelantul S.C. A S.R.L., în contradictoriu cu intimații: N. I., P. A., V. I., V. E., C.G., R. J.K., PRIMĂRIA ANDRID PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL ANDRID PRIN PRIMAR în reprezentarea STATULUI ROMÂN, COMISIA DE APLICARE A LEGII 18/1991 ANDRID, și G. D.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta - apelantă și-a întemeiat acțiunea în drept pe dispozițiile art. 28 din L.18/1991, astfel că nu pot fi acceptate criticile acesteia în sensul că motivele pe care se sprijină hotărârea sunt străine de natura cauzei și că natura acesteia a fost schimbată de instanță.
Doar prin completarea de acțiune se invocă dispozițiile Legii nr. 7/1996. Pe de altă parte, instanța este cea care face încadrarea pretenției dedusă judecății, în motivare prima instanță analizând acțiunea reclamantei din perspectiva ambelor temeiuri invocate, arătând ca reclamanta nu își poate reglementa situația decât prin reconstituirea dreptului de proprietate și nu în baza art. 36 din L.7/1996.
În ce privește acțiunea în rectificare de carte funciară, în mod corect instanța de fond a arătat că nu sunt întrunite condițiile pentru admiterea acesteia, existând o diferență mare între suprafața cu care reclamanta figurează ca proprietar și cea folosită - situație ce exclude existența unei erori în privința întinderii terenurilor.
Având în vedere cele de mai sus, instanța în temeiul art. 296 Cod proc.civ., a respins apelul reclamantei ca neîntemeiat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A.SRL DINDEȘTI solicitând în principal admiterea recursului, modificarea deciziei civile nr. 183/29 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Satu - Mare și a sentinței civile nr. 1338/2012 pronunțată de Judecătoria Carei, cu consecința admiterii acțiunii și respingerea cererii de intervenție formulată de intervenientul G.D.
În subsidiar s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor cu reținerea cauzei spre soluționare în vederea efectuării raportului de expertiză topografică, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și respingerea cererii de intervenție.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Carei a solicitat a se constata că a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de licitație publică asupra unor imobile construcții, iar în temeiul art. 28-29 din Legea 18/1991 și asupra terenului aferent acestora în suprafață de 2,60 ha înscrise în CF 72, 289. 804, 940, 997, 999, 1000, 1093, 1368, 1369, 1385 și 1386 solicitând totodată alipirea și dezlipirea unor suprafețe de teren, conform raportului de expertiză extrajudiciară.
Ulterior a formulat o precizare de acțiune prin care a solicitat rectificarea de CF în ceea ce privește suprafața de teren dobândită în temeiul art. 28-29 din Legea 18/1991 din 8800 mp în suprafață de 2 ha și 6067 mp, înscrisă în CF-urile mai sus menționate.
A considerat recurenta că atât hotărârea primei instanțe cât și cea a instanței de apel sunt nelegale instanța făcând o aplicare greșită a legii, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Arată astfel recurenta că prezenta este o acțiune în rectificare de CF, iar temeiul de drept este art. 36 din Legea 7/1996.
Din acest punct de vedere, nu poate fi primită susținerea instanței de fond, potrivit căreia calea de urmat este o acțiunea de reconstituire pe fond funciar, în condițiile în care dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor a fost dobândit ex-lege, fiind un teren necesar pentru utilizarea normală a acestor construcții cu specific agricol.
A subliniat apoi că susținerea instanțelor de judecată cum că terenul a intrat în patrimoniul Primăriei Andrid nu poate fi primită, neexistând nici un text legal în baza căruia să se efectueze această trecere.
A învederat apoi că terenul în litigiu nu este un teren care să facă parte din categoria terenurilor rămase neatribuite, deoarece pe acest teren se află amplasate construcții agrozootehnice, cumpărate prin licitație publică de către aceasta, iar dispozițiile legale aplicabile sunt prevăzute de art. 28-29 din Legea 18/1991 modificată, împrejurare întărită și de faptul că terenul în litigiu nu a fost reconstituit persoanelor ce s-au înscris în CAP cu acest teren, acestea primind în compensare teren pe un alt amplasament.
A considerat că, din moment ce a dobândit dreptul de proprietate în baza unor hotărâri judecătorești pentru suprafața de 0,88 ha nu mai este necesară obținerea unei alte hotărâri judecătorești pentru diferență, îndreptățirea la terenul aferent în temeiul art. 28-29 din Legea 18/1991 fiind deja stabilită.
Cu privire la raportul de expertiză a arătat că nu a solicitat efectuarea unui raport de expertiză judiciar, însă niciuna dintre părți nu a contestat raportul de expertiză extrajudiciar depus în cauză, iar în măsură în care instanța consideră că e necesar a se efectua un raport de expertiză judiciar subliniază că-și susține cererea formulată spre rejudecare.
Referitor la cererea de intervenție formulată de intervenientul G. D. a arătat că, considerentele instanțelor sunt neîntemeiate, instanța făcând o greșită interpretare a probelor existente la dosarul cauzei.
Astfel, arată că, grajdul din care intervenientul deține cota de 40% nu este situat în incinta fermei, fiind situat dincolo de gardul despărțitor, iar terenul în litigiu nu are nici o legătură cu terenul pe care se află amplasat grajdul din care intervenientul deține cota de 40%.
Pe de altă parte, a arătat că printr-un antecontract de vânzare - cumpărare cu dată certă, V.G. s-a obligat să vândă către intervenientul din prezenta cauză dreptul de proprietate pentru un siloz, pentru prețul de 10.000 RON ce ar urma să fie achitat la momentul în care V. urma să-și intabuleze dreptul la proprietate supra acestei construcții, însă recurenta a încheiat cu același vânzător un contract autentic de vânzare - cumpărare, prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra silozului.
Or, problema existenței acestui contract a fost tranșată printr-o hotărâre judecătorească, prin care s-a stabilit faptul că intervenientul poate solicita de la V. G., cel mult daune interese.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă; art. 312 alin. 3, 4 și 61 Cod procedură civilă, art. 28-29, art. 36 din Legea 7/1996.
La dosarul cauzei au depus întâmpinare intimații G.D.V. și Comisia Locală de Fond Funciar Andrid, ambii intimați solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul intervenient G. D. a arătat că, natura juridică a acțiunii de față nu poate fi decât aceea de reconstituire pe baza fondului funciar, însă reclamanta nu și-a precizat acțiunea pe legea fondului funciar, acțiune care oricum ar fi inadmisibilă pentru neparcurgerea procedurii administrative.
Intimata Comisia Locală de Fond Funciar Andrid, prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat că problema întinderii suprafeței necesare desfășurării activității de către recurenta - reclamantă s-a stabilit prin sentința civilă 75220/25 octombrie 1996 și sentința civilă nr. 7519/25 octombrie 1996 a Judecătoriei Satu - Mare.
Examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, instanța de recurs a constatat a fi nefondat urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Astfel, prin cea dintâi critică invocată în cauză, recurenta - reclamantă SC "A"; SRL Dindești arată că, acțiunea dedusă judecății este o acțiune în rectificare de CF, astfel cum ea a fost precizată în temeiul art. 36 din Legea 7/1996, încercând prin promovarea acesteia a aduce o corespondență între situația faptică de folosință și cea scriptică de intabulare, sens în care a apreciat că este eronată reținerea instanței de fond cum că, calea de urmat este o acțiune în reconstituirea dreptului de proprietate întemeiată pe prevederile legii fondului funciar.
Cu privire la această critică este de precizat că, rectificarea înscrierilor de carte funciară este mijlocul juridic specific de stabilire a concordanței dintre starea tabulară și situația juridică reală a imobilului, prin rectificare asigurându-se după caz fie înlăturarea înscrierilor inexacte și restabilirea stării tabulare anterioare, fie modificarea înscrierilor inexacte sau incomplete și corectarea în acest fel a cuprinsului cărții funciare.
Art. 36 din Legea 7/1996, enumeră cazurile în care se poate cere rectificarea înscrierilor de CF și anume dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
În speță prin promovarea acțiunii în rectificare, reclamanta a urmărit practic recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2 ha și 6067 mp, aferent construcțiilor dobândite prin licitație publică, în temeiul art. 28 - 29 din Legea 18/1991, invocând neconcordanța dintre realitatea faptică imobiliară și înscrierea efectivă.
Ori, în condițiile în care reclamanta nu are stabilit dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție înscrierea în carte funciară nu este susceptibilă de a fi rectificată, aspectele invocate cu privire la folosința faptică fiind irelevante sub aspectul admisibilității acțiunii în rectificare în sensul solicitat.
Tot astfel, împrejurarea că dreptul de proprietate al persoanelor vizate de art. 28 din Legea 18/1991 izvorăște din lege, nu conduce la admisibilitatea directă a acțiunii în rectificare, cum greșit consideră recurenta, fiind necesar în prealabil a se obține recunoașterea dreptului de proprietate care poate avea loc printr-o acțiune în realizare, acțiunea în rectificare fiind subsecventă celei dintâi, după cum s-a arătat.
În ceea ce privește aspectele invocate cu privire la inexistența interesului juridic al intervenientului G.D.V., s-a precizat că prin cererea de intervenție acesta nu a dedus judecății nici o pretenție în sensul recunoașterii sau realizării unui eventual drept al său, solicitând doar respingerea acțiunii principale, așa încât deși cererea de intervenție a fost intitulată ca fiind o intervenție în interes propriu, aceasta reprezintă practic în realitate o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâților, împrejurare față de care se constată a fi lipsite de relevanță juridică în actualul cadru procesual raportat la limitele investirii, susținerile recurentei legate de inexistența dreptului de proprietate asupra silozului sau neamplasarea grajdului proprietatea acestuia pe terenul în cauză.
Prin urmare, neputând fi reținute criticile invocate la adresa hotărârii recurate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 Cod procedură civilă s-a respins recursul ca nefondat.
| ← LEGEA NR. 10/2001 MANDATAREA UNEI PERSOANE ÎN A FORMULA... | RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA. Art. 998-999 Cod civil. → |
|---|
